Decizia penală nr. 42/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
D. P.Ă NR. 42/R/2011
Ședința publică din 17 ianuarie 2011
Instanța constituită din:
P. : A. D. L.- judecător
JUDECĂTORI : I. C. M.
D. P.- președinte secție penală
GREFIER : M. N.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin
P. - V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către făptuitorul B. C. I., împotriva sentinței penale nr. 1017 din data de 2 decembrie 2010 pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei C.-N., având ca obiect plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată (art 2781
Cod procedură penală).
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apărătorul ales al făptuitorului, avocat C. S., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, și petentul A. E., lipsă fiind făptuitorul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se constată că petentul A. E. a depus prin serviciul registratură la data de 12 ianuarie 2011, un înscris prin care solicită respingerea recursului declarat de către făptuitor.
Apărătorul făptuitorului învederează instanței faptul că a fost angajat în cauză doar la data de 14 ianuarie 2011, sens în care solicită un termen scurt în vederea pregătirii apărării.
Instanța, având în vedere noile dispoziții ale art. 2781 alin 10 Cod procedură penală, respinge solicitarea apărătorului și invocă excepția inadmisibilității recursului declarat în cauză.
Apărătorul făptuitorului solicită respingerea excepției inadmisibilității, arătând că instanța de fond a rămas în pronunțare la data de (...), înainte de modificarea L. nr. 2., pronunțarea având loc ulterior. A accepta un astfel de punct de vedere ar însemna că se lasă la latitudinea instanței alegerea căii de atac, în funcție de momentul pronunțării hotărârii. Mai arată că potrivit art.
3851 alin 3 Cod procedură penală, recursul declarat vizează toate încheierile din dosar, care sunt anterioare intrării în vigoare a noii legi. Petentul A. E. solicită admiterea excepției inadmisibilității recursului. Reprezentantul parchetului solicită admiterea excepției inadmisibilitățiirecursului declarat în cauză. C U R T E A : Prin sentința penală nr. 1017/(...), pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr. (...)0, în temeiul art. 278 indice 1 alin. 8 lit. b C.proc.pen., s-aadmis plângerea formulată de petentul A. E., împotriva ordonanței procurorului adoptată în data de (...) în dosar nr. 866/P/2008 al P. de pe lângă Tribunalul Cluj (prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală față de învinuitul B. C. I., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C., nerespectarea hotărârilor judecătorești privind plata drepturilor salariale, prevăzută de art. 83 din L. nr. 168/1999, neexecutarea unei hotărâri judecătorești privind reintegrarea în muncă, prevăzută de art. 84 din L. nr. 168/1999 ) si împotriva rezoluției prim procurorului adoptată în data de 2 august 2010 în dosar nr. 483/II/2/2010 al P. de pe lângă Tribunalul Cluj, a fost desființată ordonanța și rezoluția atacată, fiind trimisă cauza procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale. În temeiul art. 192 alin. 3 C.proc.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele: În data de (...) petentul A. E. a formulat plângere penală împotriva făptuitorului B. I. C., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de către art.83 din L. nr.168/1999. In cuprinsul plângerii s-a arătat că prin sentința civilă nr.108/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), devenită irevocabilă prin D. nr.754/R/2007 a C. de A., S. C. SA C. a fost obligată să-i plătească drepturi salariale brute în sumă de 4.000 lei pentru lunile ianuarie și februarie 2006, respectiv 1.523,8 lei pentru luna martie și indemnizația pentru concediu de odihnă neefectuat și 1.200 lei reprezentând deconturi. Deși în data de (...) și în data de 29 mai 2007 a notificat societatea să-i achite drepturile salariale la plata cărora a fost obligată de către instanța de judecată, societatea, prin reprezentantul ei, președintele C. de administrație B. I. C., a refuzat în mod nejustificat să respecte hotărârea judecătorească. Petentul a apreciat că autorul infracțiunii reclamate este făptuitorul B. I. C., în calitate de P. al C. de administrație al societății SC C. SA (fila 23-24). In data de (...) petentul a formulat o nouă plângere penală, prin care a solicitat organelor de urmărire penală să identifice persoana sau persoanele care se fac vinovate de nerespectarea dispozițiilor sentințelor civile nr.1. și 1., definitive și executorii, pronunțate in dosarele T. C., Secția mixtă și de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale nr. (...) și nr.(...) rămase irevocabile prin respingerea recursurilor ca nefondate, in temeiul cărora SC C. SA a fost obligată să îl reîncadreze în funcția de director executiv și să îi plătească drepturile salariale restante (f.93-94). In data de (...), prin ordonanța organului de cercetare penală din cadrul Poliției Mun. C.-N., Secția IV Poliție, Compartimentul CP, in temeiul art.34 lit. d C.proc.pen., s-a dispus conexarea dosarului nr. 8529/P/2007 la dosarul nr. 5.. Analizând actele existente la dosarul de urmărire penală instanța a constatat că petentul A. E. a fost angajat la SC C. SA, prin contractul individual de muncă nr. 4. ianuarie 2004 în funcția de director tehnic și de producție la F. de S. C. de F. Z., iar ulterior prin actul adițional nr. 001/8 aprilie 2005 a fost avansat în funcția de director executiv. Prin acțiunea înregistrată la data de (...) partea vătămată A. E. a solicitat instanței civile să dispună obligarea SC C. SA la plata sumei de 11.649,9 lei reprezentând drepturi salariale, compusă din: suma de 1.873,9 lei diferența dintre salariul negociat și cel încasat aferent lunii februarie 2005, 4.000 lei salariu aferent lunii ianuarie 2006, 4.000 lei salariu aferent lunii februarie 2006, 1.523,8 lei salariu aferent lunii martie 2006 si concediul de odihnă neefectuat. Prin sentința civilă nr. 108/(...) pronunțată de Tribunalul Cluj a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamant și SC C. SA a fost obligată să achite acestuia drepturile salariale restante solicitate, cu excepția sumei de 1.873, 9 lei (copia sentinței depusă la filele 100-102). Sentința a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 7. aprilie 2007 pronunțată de Curtea de A. C. (fila 82-84). Având în vedere că reprezentanții SC C. Sa nu au achitat sumele de bani menționate în cuprinsul dispozitivului sentinței, în data de (...), petentul A. E., prin avocat L. L. a somat societatea SC C. SA să plătească suma de 10.473 lei plus indemnizația pentru concediul neefectuat corespunzător perioadei lucrate (fila 96). Societatea nu a dat curs solicitării petentului, deși a primit notificarea, motiv pentru care a revenit cu o nouă notificare în data de 28 mai 2007 (fila 97). Între petent și SC C. SA a intervenit un alt litigiu civil, ca urmare a faptului că prin decizia nr. 0. martie 2006, făptuitorul B. C. I., în calitate de președinte al C. de A. a dispus desfacerea contractului de muncă al petentului începând cu data de 06 martie 2006, pentru săvârșirea unor abateri disciplinare (fila 155-158). Petentul a introdus o altă acțiune civilă pe rolul T. C. prin care a solicitat anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă, reîncadrarea sa pe postul de director executiv și plata tuturor drepturilor salariale. Prin sentința civilă nr. 1. aprilie 2007 definitivă și executorie de drept, pronunțată de Tribunalul Cluj a fost admisă acțiunea petentului, instanța dispunând: anularea deciziei de concediere nr. 0. martie 2006 emisă de intimată; obligarea intimatei să achite contestatorului drepturile restante începând cu data concedierii și până la încadrare (fila 103-106). În considerentele hotărârii s-a menționat expres că, întrucât intimata a dispus în mod nelegal desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă în temeiul art. 78 Codul muncii, s-a dispus reîncadrarea contestatorului pe postul deținut anterior. Această dispoziție nu a fost inclusă din eroare în cuprinsul dispozitivului hotărârii. Împotriva sentinței civile nr. 1. aprilie 2007 a formulat recurs SC C. SA. Prin decizia nr. 1700/R/(...) pronunțată de Curtea de A. C. a fost respins ca nefondat recursul (fila 110-112). Ulterior pronunțării sentinței civile nr. 1. aprilie 2007, respectiv în data de 27 iulie 2007 petentul a somat societatea SC C. SA să dispună reîncadrarea lui in funcția deținută anterior și plata sumelor de bani, reprezentând drepturi salariale notificare care a fost primită la data de (...). Reprezentanții SC C. SA nu au dat curs solicitării formulate de petent, acesta formulând cele două plângeri penale în datele de 18 iulie 2007, respectiv (...). Cu ocazia audierii în data de (...), făptuitorul B. C. I., a susținut că SC C. SA nu a pus în executare dispozitivul sentinței civile nr. 1. ianuarie 2007, deoarece în data de 21 mai 2007 societatea a formulat o cerere de lămurire a dispozitivului hotărârii, care a fost respinsă prin încheierea nr. 1. iulie 2007. A. a arătat că s-a declarat recurs de către SC C. SA care la data audierii sale nu era soluționat. F. a făcut referire și la faptul că în cursul anului 2005 i-a împrumutat petentului suma de 10.000 lei, scadența fiind prevăzută în luna decembrie 2006 și pentru că nu și-a respectat obligația de restituire a solicitat instanței civile să pronunțe o hotărâre prin care să-l oblige la restituirea sumei, formulând în paralel și o cerere de instituire a popririi asigurătorii. F. a relatat că la începutul lunii septembrie 2007 acțiunea sa a fost admisă și s-a încheiat între el și societate un contract de cesiune de creanță, potrivit căruia a cedatdrepturile sale de creanță SC C. SA. A. a menționat că suma pe care trebuie să o achite A. E. societății este mai mare decât cea datorată prin neplata drepturilor salariale, urmând să opereze o compensare a debitelor reciproce (fila 42-44). Cu ocazia reaudierii în data de 31.0., făptuitorul a arătat că apreciază ca fiind stinsă obligația SC C. SA de plată a sumelor de bani către A. E., prin compensarea legală cu obligația rezultată din cesiunea de creanță. Referitor la hotărârea judecătorească prin care s-a dispus reîncadrarea în funcție a petentului, făptuitorul a susținut că a luat cunoștință de conținutul notificării înregistrate la societate în data de 31 iulie 2007, doar în data de 28 ianuarie 2008, când organele de poliție i-au adus la cunoștință că s-a formulat o nouă plângere penală. A. a relatat că a luat legătura imediat cu departamentul juridic pentru efectuarea demersurilor necesare în vederea punerii în aplicare a hotărârii judecătorești, constatând că în dispozitivul sentinței s-a dispus anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă. F. a apreciat că în aceste condiții contractul individual de muncă al petentului își producea efectele în continuare, A. E. având obligația de a se prezenta la serviciu potrivit programului de muncă, obligație pe care nu a respectat-o. În cuprinsul aceleiași declarații s-a arătat că petentul ar fi fost director executiv al punctului de lucru din Z. al SC C. SA, care a fost supus reorganizării în perioada ianuarie-martie 2006, fiind indisponibilizat întreg personalul și desființate toate posturile, inclusiv cel al petentului. În aceste condiții făptuitorul a menționat că în cazul în care petentul s-ar fi prezentat la serviciu i s-ar fi comunicat acest aspect, respectiv că postul său s-a desființat din luna martie 2006. La finalul declarației făptuitorul a menționat că în ce privește achitarea sumelor dispuse de instanță prin hotărâre irevocabilă, societatea va proceda în consecință (fila 45-46). În declarația dată în calitate de învinuit, numitul B. C. I. a relatat aceleași aspecte și a menționat că nu se consideră vinovat de săvârșirea vreunei infracțiuni. Cu toate că făptuitorul a susținut cu ocazia audierii că a luat legătura cu serviciul juridic pentru a efectua demersurile necesare în vederea reîncadrării petentului în funcția deținută, afirmație din care rezulta faptul că dorește să pună în aplicare hotărârea judecătorească și că este de bună credință, în data de 25 februarie 2008 în calitate de reprezentant al SC C. SA emite mai multe decizii, din care reiese contrariul: 1. D. nr. 004/CA/(...) prin care dispune reintegrarea d-lui A. E. în funcția de director executiv începând cu data de 6 martie 2006 (fila 85 din dosar nr. 483/II/2/2010); 2. D. nr.005/CA/(...), prin care se dispune desfacerea retroactivă a contractului individual de muncă nr.77/Dex/(...) încheiat cu petentul A. E., începând cu data de (...), în conformitate cu prevederile art. 65 alin. 1 din Codul Muncii (fila 87 dosar nr. 483/II/2/2010) . În aceeași dată petentului i se aduce la cunoștință faptul că postul de director executiv pe care era încadrat a fost desființat începând cu data de 14 martie 2006 (fila 86 dosar nr. 483/II/2/2010). Petentul a formulat o nouă acțiune civilă prin care a solicitat anularea celor două decizii, precum și a deciziei nr. 024/C/(...) prin care s-a dispus desființarea postului de director executiv. Prin sentința civilă nr. 1. septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj acțiunea a fost admisă în parte și s-a dispus anularea deciziei nr. 005/CA/(...), instanța constatând că nicio dispoziție legală nu permite emiterea unei decizii de concediere în mod retroactiv și mai mult pentru o perioadă cu doi ani în urmă (fila 43-44 dindosar nr. 483/II/2/2010). De asemenea s-a dispus reintegrarea contestatorului în funcția și pe postul avut anterior și achitarea drepturilor salariale restante începând cu data de 14 martie 2006. Prin decizia civilă nr. 2. decembrie 2008 pronunțată de Curtea de A. C. a fost admis recursul declarat de petent instanța dispunând și anularea deciziei nr. 024/C/(...) prin care s-a dispus desființarea postului de director executiv. În dispozitivul deciziei s-a menționat că instanța respinge cererea de repunere în situația anterioară referitoare la perioada ulterioară datei de 30 noiembrie 2006, pentru motivele arătate în cuprinsul considerentelor (fila 45-48 dosar nr.483/II/2/2008). S-a menționat că petentul a făcut referire cu ocazia audierii din data de 13 ianuarie 2009 la existența acestui litigiu și a depus la dosar copia minutei sentinței civile nr. 1., iar ulterior copia hotărârii și a deciziei nr. 2468/ 2008 (filele 32-37). Prin ordonanța nr.866/P/2008 din data de (...), în baza art.262 pct.2 lit. a C.proc.pen., art.11 pct.1 lit. b C.proc.pen. și art.10 lit. d C.proc.pen., s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală față de învinuitul B. I. C., pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.246 din C. și art.83 din L. nr.168/1999, cu aplicarea art.33 lit. a C., reținându-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor sub aspectul laturii obiective și laturii subiective. Împotriva acestei soluții a formulat plângere petentul A. E., iar prin ordonanța nr.699/II/2/2008 din data de (...) a prim procurorului P. de pe lângă Tribunalul Cluj s-a dispus admiterea plângerii formulate de către A. E., infirmarea soluției dispuse în dosar, redeschiderea urmăririi penale, față de făptuitorul B. I. C., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. și art.83 din L. nr.168/1999 și extinderea cercetărilor penale față de făptuitorul B. I. C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.84 din L. nr. 168/1999 pentru aceea că nu a dispus reintegrarea in muncă a petentului A. E.. Prin referatul de terminare a urmăririi penale nr. 144753/(...), organele de cercetare penală au propus punerea in mișcare a acțiunii penale, întocmirea rechizitoriului și sesizarea instanței de judecată pentru faptele comise, cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare in sumă de 500 lei. Prin ordonanța procurorului din data de (...), contestată în prezenta cauză, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului B. I. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută și pedepsită de art.246 C., nerespectarea hotărârilor judecătorești privind plata drepturilor salariale, prevăzută și pedepsită de art.83 din L. nr.168/1999 și nerespectarea unei hotărâri judecătorești privind reintegrarea in muncă, prevăzută de art.84 din L. nr.168/1999, cu aplicarea art.33 lit. a C., nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor ( latura obiectivă și cea subiectivă). Pentru a pronunța această soluție, procurorul din cadrul P. de pe lângă Tribunalul Cluj a reținut în esență următoarele: In ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.246 C., care ar consta potrivit sesizării - în fapta învinuitului B. I. C. care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a îndeplinit defectuos actul privind desfacerea contractului de muncă a petentului, lipsește atât latura obiectivă, cât și latura subiectivă. In acest sens, din probele existente la dosar a rezultat că semnarea deciziei a fost urmarea unei cercetări prealabile, învinuitul neurmărind și neacceptând să încalce atribuțiile de serviciu în materie disciplinară, ori să le îndeplinească defectuos, măsura fiind supusă avizării potrivit procedurii interne, anularea ulterioară adeciziei de către instanța de judecată neputând genera per se o răspundere penală. In ceea ce privește săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.83 din L. nr.168/1999, lipsește latura subiectivă, învinuitul acționând tocmai in sensul rezolvării litigiului, cesiunea de creanță fiind o operațiune legală, la fel ca și stingerea obligațiilor prin compensare, față de dispozitivul ultimei hotărâri, apărările învinuitului neputând fi înlăturate. Organele de urmărire penală au reținut de asemenea că în ceea ce privește obligația legală de reintegrare, a cărei nerespectare cu intenție atrage răspunderea penală în condițiile art.84 din L. nr.168/1999, la data formulării plângerilor penale, această obligație nu exista. Astfel s-a reținut că abia prin sentința civilă nr.1457/(...) a T. C., s-a reglementat aspectul juridic privind obligativitatea reîncadrării petentului pe postul deținut anterior, deoarece in dispozitivul sentinței civile nr. 1. nu era prevăzut acest lucru, chiar dacă în considerente era menționat acest aspect. Pe de altă parte, s-a susținut de către organul de urmărire penală că, chiar dacă prin declarația din data de (...), audiat fiind cu privire la extinderea urmăririi penale și pentru această faptă, partea vătămată a arătat că este de acord și solicită tragerea la răspundere penală a învinuitului, față de dispozițiile imperative ale L. nr.168/1999 - care prevăd că această infracțiune se pedepsește la plângerea prealabilă a părții vătămate - și normele procedurale înscrise la art. 284 alin.1 C.proc.pen., având in vedere data comiterii faptei, plângerea penală este tardivă. S-a susținut, de asemenea, că pe fond lipsește latura subiectivă a infracțiunii, imposibilitatea actuală de reintegrare fiind obiectivă. Prin rezoluția nr.483/II/2/2010 din data de (...) a prim-procurorului de pe lângă Tribunalul Cluj, a fost respinsă plângerea formulată de către petentul A. E., împotriva ordonanței procurorului de scoatere de sub urmările penală nr. 866/P/2008 din data de (...). Pentru a pronunța această soluție, prim-procurorul, in ceea ce privește primele două infracțiuni și-a însușit susținerile exprimate in ordonanța contestată. Cu privire la infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.84 din L. nr. 168/1999, a menționat că petentul a formulat la data de (...), o plângere penală prin care, deși nu a indicat art. 84 din L. nr.168/1999, a solicitat tragerea la răspundere penală a celor care se fac vinovați de neexecutarea sentințelor civile in baza cărora SC C. SA a fost obligată să o reintegreze pe postul avut anterior. F. de acest aspect susținerea tardivității formulării plângerii penale față de dispozițiile art.284 C.proc.pen., nu este în totalitate întemeiată. De asemenea, a fost înlăturată și susținerea procurorului din ordonanța criticată cu privire la faptul că in momentul in care s-a formulat plângerea penală nu exista obligația SC C. SA de reintegrare in funcția avută anterior, față de considerentele sentinței civile nr.1., prin care s-a reținut de către instanța de judecată că „. s-a apreciat că intimata a dispus in mod nelegal desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, in temeiul art.78 C. muncii, va dispune reîncadrarea contestatorului pe postul deținut anterior concedierii și până la reîncadrare";. Cu toate acestea prim-procurorul P. de pe lângă Tribunalul Cluj, a apreciat că SC C. SA se afla în imposibilitatea obiectivă de a dispune reîncadrarea petentului pe funcția deținută anterior concedierii nelegale. În acest sens, a făcut referire la argumentele menționate de Curtea de A. C. în decizia civilă nr.2468/R/2008, pronunțată in ședința publică din data de (...), ulterioară datei infirmării soluției. Astfel, Curtea a admis recursul declarat de către A. E. și a admis in parte recursul declarat de către SC C. SA împotriva sentinței civile nr.1457/din (...) a T. C., dispunând printre altele respingerea cererii de repunere in situația anterioară referitoare perioada ulterioară datei de (...), cu motivarea că L. nr.31/1990 a fost modificată prin L. nr.441/2006 fiind introdus art.1371 alin.3 care prevede că „pe durata îndeplinirii mandatului administratorii nu pot încheia cu societatea un contract de muncă. In cazul in care administratorii au fost desemnați dintre salariații societății, contractul individual de muncă este suspendat pe perioada mandatului";, iar prin art.152 din aceeași lege se arată că dispozițiile se aplică directorilor in aceleași condiții ca și administratorilor. F. de acestea prim-procurorul a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale niciuneia dintre infracțiunile pentru care s-a început urmărirea penală față de B. I. C. Anterior a fost expusă succesiunea acțiunilor civile promovate de petentul A. E. împotriva SC C. SA, precum și conținutul pe scurt al sentințelor civile pronunțate, deoarece din analizarea acestora rezultă că cercetările penale efectuate în cauză nu au fost complete, iar motivele reținute de procuror în ordonanța din data de (...), însușite în parte de prim-procuror, în justificarea soluției de scoatere de sub urmărire penală, nu sunt fondate. Potrivit dispozițiilor art. 246 C., constituie infracțiunea de abuz în serviciu fapta funcționarului, care, in exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane. Instanța a constatat că procurorul a apreciat că în privința faptei învinuitului care a îndeplinit în mod defectuos actul privind desfacerea contractului de muncă, prin raportare la hotărârea instanței de judecată care a anulat dispoziția, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, lipsind atât latura obiectivă, cât și latura subiectivă. În motivarea acestei aprecieri s-a arătat că semnarea de către învinuit a deciziei nr. 008/CA/(...) de desfacere a contractului de muncă a fost urmarea unei cercetări prealabile, făptuitorul neurmărind și neacceptând să încalce atribuțiile de serviciu în materie disciplinară, ori să le îndeplinească defectuos, măsura fiind supusă avizării potrivit procedurii interne, iar anularea ulterioară a deciziei de către instanța de judecată neputând genera per se o răspundere penală. Această concluzie a fost trasă de organele de urmărire penală, fără a se analiza în concret condițiile în care s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă, respectiv fără ca la dosarul cauzei să existe toate înscrisurile care au stat la baza emiterii deciziei. În acest sens, potrivit dispozițiilor art. 263 alin.1 C. muncii, angajatorul poate să aplice angajaților, sancțiuni disciplinare ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară. În cuprinsul deciziei nr. 008/CA/2006 prin care s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă încheiat între SC C. SA și petentul A. E., se menționează în mod expres că se emite prezenta decizie având în vedere concluziile anchetei administrative menționate în procesul- verbal nr. 055/DG/(...), care constituie anexa la prezenta decizie, proces verbal care nu este depus la dosar și care nu a fost supus analizei de către organele de cercetare penală, pentru a rezulta în mod cert că numitul B. C. I. a dispus desfacerea contractului de muncă în baza cercetării prealabile efectuate în mod corespunzător și bazându-se pe concluziile comisiei disciplinare. În acest context, s-a precizat că în cuprinsul deciziei nr. 033/CA/(...), se menționează că aceasta are în vedere concluziile anchetei administrativemenționate în procesul-verbal nr. 1878/CA/(...). Analizând conținutul acestui proces-verbal, rezultă că la emiterea deciziei nu s-a ținut seama de concluzia comisiei de disciplină. Astfel, făptuitorul B. I. C., în calitate de P. al C. de administrație a dispus sancționarea petentului A. E., cu reducerea salariului cu 5% pe luna noiembrie 2005, în condițiile in care în procesul-verbal, comisia de disciplină, in urma cercetării administrative prealabile a ajuns la concluzia că „. petentului nu constituie abatere disciplinară, ci mai degrabă o disfuncție in desfășurarea relațiilor de serviciu";. A fost menționat acest aspect (chiar dacă petentul nu a atacat decizia respectivă), pentru a se sublinia necesitatea verificării condițiilor și a actelor care au stat la baza emiterii deciziei de desfacere a contractului de muncă. Chiar dacă se constată existența unor abateri disciplinare, sancționarea acestora se poate face de către angajator numai in condițiile și limitele prevăzute de lege. O. sancțiune aplicată în afara limitelor legale poate constituie un abuz in înțelesul legii penale. Or, din datele existente in prezent la dosar nu se poate analiza dacă procedura de sancționare a petentului a respectat prevederile legale in vigoare sau a fost exercitată abuziv. Instanța a constatat că la dosarul cauzei mai există două decizii ale SC C. SA: D. nr. 004/CA/(...), prin care se anulează decizia nr. 013/DG/(...) de desfacere a contractului individual de muncă nr. 77/Dex/(...) și D. nr. 005/CA/(...), prin care se desface contractul individual de muncă nr. 77/Dex/(...), in conformitate cu prevederile art.65 alin.1 Codul muncii, începând cu data de (...). De asemenea, tot în aceeași dată i-a fost comunicat petentului o adresă cu nr.0206/CA/(...)b, prin care i s-a adus la cunoștință faptul că postul de director executiv al SC C. SA a fost desființat începând cu data de (...), datorită reorganizării societății pe motive tehnice, economice administrative. Cu toate că petentul, în plângerile penale formulate, a invocat faptul că această măsură de a dispune retroactiv, în data de (...), atât reîncadrarea sa în muncă, cât și desfacerea contractului individual de muncă, de această dată in baza art.65 alin.1 Codul muncii, ca urmare a desființării postului de director executiv, este o măsură abuzivă din partea societății, organele de urmărire penală nu au cercetat acest aspect. Instanța a constatat că la dosar există o adresă emisă de către SC C. SA, cu nr. 0169/OJ/(...), către Inspectoratul Teritorial de M. C., prin care se prezintă, in mod nereal situația societății, susținându-se că postul de director executiv exista pentru Punctul de lucru Z., solicitând să i se comunice modul legal de procedare pentru punerea in aplicare a sentinței civile nr.1. privind reîncadrarea in muncă a petentului A. E., în condițiile in care postul respectiv a fost desființat. Inspectoratul Teritorial de M., prin adresa nr.2372/(...) răspunde societății SC C. SA, modul legal în care consideră că ar trebui să se procedeze, față de datele furnizate, iar în urma răspunsului primit societatea a trecut la emiterea, în aceeași zi, a celor două decizii amintite. In fapt, postul de director executiv era unul singur pentru întreaga societate și chiar societatea SC C. SA, se contrazice, deoarece prin scriptul existent la dosar susține explicit că postul de director executiv a fost un post unic în organigrama întregii societăți. Or, din aceste aspecte nu se poate concluziona că reprezentanții societății au acționat cu bună credință atâta timp cât s-a prezentat ITM C. o situație nereală a societății pentru a primi un răspuns dorit, urmând ca sub adăpostul acestui răspuns să se treacă la desfacerea contractului individual de muncă a petentului A. E., sub oînfățișare de legalitate. De altfel, instanța constată că prin decizia nr.2468/R/(...), Curtea de A. a dispus anularea deciziei nr.024/CA/(...). In ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 83 din L. nr.168/1999, instanța a constatat că in conformitate cu prevederea legală menționată, neexecutarea unei hotărâri judecătorești definitive privind plata salariilor in termenul de 15 zile calculate de la data cererii de executare adresate unității de partea interesată constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 6 luni sau cu amendă. De asemenea, conform art. 84 din L. nr. 168/1999, neexecutarea unei hotărâri judecătorești definitive privind reintegrarea in muncă a unui salariat constituie infracțiune. Potrivit dispozițiilor art. 85 din L. nr.168 /1999, răspunderea pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute la art. 83 și art.84 revine persoanelor care aveau obligația de a dispune plata salariilor sau, după caz, reintegrarea salariatului respectiv. F. de aceste prevederi instanța a reținut că prin sentința civilă nr.108/(...), definitivă și executorie, societatea SC C. SA a fost obligată la plata drepturilor salariale restante brute, către petent in sumă de 4.000 lei pentru ianuarie 2006, 4.000 lei pentru februarie 2006, respectiv 1523,8 lei pentru luna martie 2006 și indemnizația de concediu de odihnă neefectuat corespunzător perioadei lucrate, precum și suma de 1.200 lei reprezentând deconturi. La data de (...), petentul A. E., prin avocat L. L. a somat societatea SC C. SA să plătească suma de 10.473 lei plus indemnizația pentru concediul neefectuat corespunzător perioadei lucrate, in baza sentinței civile nr. 1. a T. C. C. dovezii de primire, SC C. SA a primit notificarea la data de (...), având obligația legală ca in termen de 15 zile să plătească drepturile salariale. Termenul limita la care se putea achita suma prevăzută prin hotărâre judecătorească definitivă și executorie era data de (...). În data de (...), petentul a emis o nouă notificare indicând un alt cont în care să-i fie virate sumele. Datorită faptului că din actele depuse la dosar nu rezultă că societatea a achitat plata salariilor restante, în termen de 15 zile, instanța a constatat că există indiciile săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.83 din L. nr. 168/1999, cu mențiunea că din actele de cercetare penală nu rezultă dacă în cadrul SC C. SA, făptuitorul era cel care avea obligația să dispună plata salariilor. Cu privire la sentința civilă nr.1109/(...), petentul a somat societatea SC C. SA să dispună reîncadrarea lui în funcția deținută anterior și plata sumelor de bani, reprezentând drepturi salariale la data de (...), prin avocat L. L., notificare care a fost primită la data de (...). Termenul limita la care se putea achita suma prevăzută prin hotărâre judecătorească definitivă și executorie era data de (...) Societatea nu a pus în executare hotărârea judecătorească în termenul prevăzut de lege, condiții în care există din nou indiciile săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 83 din L. nr. 168/1999. Petentul a formulat o nouă plângere penală, prin care a solicitat în mod expres: „să se identifice persoana sau persoanele care se fac vinovate de nerespectarea dispozițiilor sentințelor civile nr. 1. și nr. 1. (fila 93-94). Cu toate acestea, în cursul urmăririi penale, s-a considerat că plângerea a fost formulată împotriva numitului B. I. C., fără a se mai cerceta și identifica persoana vinovată de nerespectarea prevederilor art.83 și 84 din L. nr.168/1999. Chiar dacă în anexa la CIM nr. 77/Dex/(...), fișa postului director executiv, la pct. 21, alin.2 se prevede că directorul executiv răspunde alături de directorul financiar al societății de controlul financiar preventiv, nurezultă în mod clar că responsabil cu plata salariilor era directorul executiv. În cazul în care directorul executiv ar fi fost responsabil cu plata salariilor, ar fi trebuit identificată persoana care deținea această funcție în cursul anului 2007. Pe de altă parte, din înscrisurile existente la dosar, respectiv D. nr. 014/CA/(...), rezultă că președintelui C. de administrație i-au fost delegate anumite competențe administrative și decizionale, fără a fi enumerate care sunt acestea. In ceea ce privește administrarea societăților comerciale, instanța a constatat că în conformitate cu art.137 alin.1 din L. nr. 31/1990, acestea sunt administrate de unul sau mai mulți administratori. In cazul in care sunt mai mulți administratori, ei constituie un consiliu de administrație. C. art. 1401 alin.1 din L. nr.31/1990, Consiliul de administrație alege dintre membri săi un președinte al consiliului. Prin act constitutiv se poate stipula că președintele consiliului de administrație este numit de adunarea generală ordinară, care numește consiliul. Art.143 din același act normativ, prevede că consiliul de administrație poate delega conducerea societății unuia sau mai multor directori, numind pe unul dintre ei director general. F. de aceste prevederi legale, instanța a constatat că în cursul urmăririi penale nu s-au efectuat cercetările necesare pentru identificarea persoanei răspunzătoare de plata salariilor datorate de către SC C. SA către petentul A. E., drepturi salariale stabilite prin hotărâri judecătorești, fiind necesară redeschiderea urmăririi penale in acest sens. Susținerea procurorului din cuprinsul ordonanței contestate în sensul că în privința infracțiunii prevăzute de art. 83 din L. nr. 168/1999 lipsește latura subiectivă, învinuitul acționând tocmai în sensul rezolvării litigiului, cesiunea de creanță fiind o operațiune legală, la fel ca și stingerea obligațiilor prin compensare, nu poate fi reținută. La o analiză mai atentă a actelor dosarului s-ar fi observat că cesiunea de creanță invocată, a fost semnată la data de (...), notificată debitorului cedat la data de (...), dată de la care devine opozabilă acestuia. Or, petentul A. E. a emis notificările către SC C. SA, prin care solicita executarea celor două sentințe anterior acestei date, înainte de a-i deveni opozabilă cesiunea. Pe de altă parte, față de prevederile art.1443 alin.1 din L. nr. 31/1990, administratorul care are intr-o anumită operațiune, direct sau indirect, interese contrare societății trebuie să îi înștiințeze despre aceasta pe ceilalți administratori și pe cenzori sau auditorii interni și să nu ia parte la nicio deliberare privitoare la această operațiune. Din actele depuse la dosar nu reiese dacă cesiunea de creanță a fost cu titlu oneros sau cu titlu gratuit. In cazul in care creanța a fost cu titlu gratuit, trebuia încheiată cu respectarea condițiilor de formă pentru validitatea acesteia, astfel cum este reglementat in art.813 C. civil. În cazul în care cesiunea de creanță a fost cu titlu oneros, nu există la dosar dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.1443 alin.1 din L. nr.31/1990, in sensul de a se obține acordul celorlalți administratori, interesele contrare rezidând din existența riscului ca debitorul cedat să fie sau să devină insolvabil. In ceea ce privește susținerea procurorului în sensul că stingerea obligațiilor prin compensare este o operațiune legală, instanța a arătat în plus, că pentru a fi legală, operațiunea trebuie să respecte anumite prevederi. Astfel, conform art.1145 C. civil, pentru a putea opera compensația legală, creanțele trebuie să fie certe, lichide și exigibile, adică neîndoielnice, determinate înîntinderea lor și să poată fi cerute la executare. F. de aceste cerințe, s-a constatat că primele două condiții pentru a opera compensația nu sunt îndeplinite. Creanța nu este neîndoielnică atâta vreme cât petentul contestă legalitatea cesiunii de creanță. In ceea ce privește lichiditatea, adică întinderea celor doua creanțe, nici această condiție nu este îndeplinită, din titlurile de creanță fiecare parte avansând sume deferite cu privire la obligațiile bănești. De altfel, indiferent dacă cesiunea de creanță a fost sau nu a fost efectuată cu respectarea dispozițiilor legale, aspectul care prezintă relevanță raportat la faptele reclamate de către petent, este acela că această operațiune urmată de așa-zisa compensare a datoriilor, ar fi intervenit după momentul consumării infracțiunii prevăzute de art. 83 din L. nr. 168/1999. In ceea ce privește săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.84 din L. nr.168/1999, instanța a reținut că prin rezoluția prim-procurorului P. de pe lângă Tribunalul Cluj, s-a infirmat în parte soluția pronunțată de către procuror prin ordonanța nr. 8., din data de (...). In mod corect a reținut prim-procurorul in rezoluția nr. 483/II/2/2010 că petentul a formulat la data de (...), o plângere penală prin care, deși nu a indicat art.84 din L. nr.168/1999, a solicitat tragerea la răspundere penală a celor care se fac vinovați de neexecutarea sentințelor civile in baza cărora SC C. SA a fost obligată să îl reintegreze pe postul avut anterior. F. de acest aspect, susținerea tardivității formulării plângerii penale față de dispozițiile art.284 C.proc.pen., nu este întemeiată. De asemenea, a fost înlăturată și susținerea procurorului din ordonanța criticată cu privire la faptul că în momentul în care s-a formulat plângerea penală nu exista obligația SC C. SA de reintegrare in funcția avută anterior, față de considerentele sentinței civile nr.1., prin care s-a reținut de către instanța de judecată că „. s-a apreciat că intimata a dispus in mod nelegal desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, în temeiul art.78 Codul Muncii, va dispune reîncadrarea contestatorului pe postul deținut anterior concedierii și până la reîncadrare";. F. de acest aspect, s-a menționat că atunci când se face vorbire despre punerea in executare a hotărârilor judecătorești se are în vedere întreaga hotărâre, iar nu numai dispozitivul acesteia. Instanța a constatat că nu este întemeiată susținerea prim-procurorului P. de pe lângă Tribunalul Cluj în sensul că SC C. SA se afla în imposibilitatea obiectivă de a dispune reîncadrarea petentului pe funcția deținută anterior. Această concluzie s-a bazat pe interpretarea greșită a dispozițiilor din decizia civilă nr.2468/R/2008 a C. de A. C., prin care s-a admis in parte recursul declarat de către SC C. SA împotriva sentinței civile nr.1457/din 8 septembrie 2008 a T. C., instanța dispunând printre altele respingerea cererii de repunere in situația anterioară referitoare perioadei ulterioare datei de (...). În considerentele hotărârii s-a arătat că L. nr.31/1990 a fost modificată prin L. nr.441/2006, fiind introdus art.1371 alin.3 care prevede că „pe durata îndeplinirii mandatului administratorii nu pot încheia cu societatea un contract de muncă. In cazul in care administratorii au fost desemnați dintre salariații societății, contractul individual de muncă este suspendat pe perioada mandatului";, iar prin art.152 din aceeași lege se arată că dispozițiile se aplică directorilor in aceleași condiții ca și administratorilor. Reintegrarea în funcția avută anterior, prevăzută de art.78 alin.2 Codul muncii, presupunea ca petentului să-i fie întocmit contractul individual de muncă pe funcția avută de la data la care a fost concediat prin decizia anulată de instanță. Or, așa cum a arătat și Curtea de A., reintegrarea nu se poate face ulterior apariției L. nr.441/2006. per a contrario, pentru perioada cuprinsăintre data de (...) - data desfacerii contractului individual de muncă și data de (...) - data intrării in vigoare a L. nr.441/2006, societatea era obligată conform sentinței civile nr.1. să dispună reintegrarea petentului pe funcția de director executiv, urmând ca începând cu data de (...), contractul să fie suspendat, in baza legii nou apărute. In aceste condiții, prin neluarea măsurilor de reintegrare a petentului in funcția deținută anterior, există indiciile săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.84 din L. nr.168/1999. La fel ca și în cazul infracțiunii prevăzute de art.83 din aceeași lege, răspunderea față de această faptă aparține persoanei responsabile cu reîncadrarea în muncă din cadrul SC C. SA. Instanța de fond a constatat că în cursul urmăririi penale nu s-au efectuat cercetările necesare pentru identificarea persoanei răspunzătoare cu reintegrarea petentului pe funcția avută la SC C. SA, fiind necesară redeschiderea urmăririi penale în acest sens. F. de cele de mai sus, în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. b C.proc.pen., s-a admis plângerea formulată de petentul A. E., împotriva ordonanței procurorului adoptată în data de (...) în dosar nr. 866/P/2008 al P. de pe lângă Tribunalul Cluj (prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală față de învinuitul B. C. I., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C., nerespectarea hotărârilor judecătorești privind plata drepturilor salariale, prevăzută de art. 83 din L. nr. 168/1999, neexecutarea unei hotărâri judecătorești privind reintegrarea în muncă, prevăzută de art. 84 din L. nr. 168/1999) si împotriva rezoluției prim - procurorului adoptată în data de 2 august 2010 în dosar nr. 483/II/2/2010 al P. de pe lângă Tribunalul Cluj, s-a desființat ordonanța și rezoluția atacată și s-a trimis cauza procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale. Cu ocazia redeschiderii urmăririi penale, s-a dispus efectuarea actelor de cercetare corespunzătoare pentru a se stabili dacă în ceea ce privește emiterea deciziei nr. 008/CA/(...) a fost respectată procedura cercetării disciplinare prealabile, prin analizarea procesului-verbal întocmit de comisia de disciplină (despre care s-a menționat că face parte integrantă din decizie și care nu a fost depus la dosar). Prima instanță a reținut că urmează a se aprecia dacă în contextul noilor probe administrate sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art.246 raportat la art.258 C. De asemenea, s-a dispus analizarea modului în care s-a dispus în data de (...), reintegrarea și concedierea in aceeași zi a petentului, retroactiv cu data de (...), prin audierea persoanelor semnatare ale adresei nr.0169/OJ/(...), care au prezentat ITM date nereale despre situația postului de director executiv și se vor efectua cercetările necesare pentru a se verifica dacă sub acest aspect sunt incidente dispozițiile art.246 raportat la art.258 C. Prima instanță a dispus și ca organele de cercetare penală să solicite reprezentaților SC C. SA să depună la dosar copiile statutului societății, a actului constitutiv, a fișelor postului persoanelor care dețin funcții de conducere, a actului în baza căruia Consiliul de administrație și-a delegat o parte din competențe președintelui, etc. pentru identificarea persoanei sau persoanelor care aveau obligația de a dispune plata salariilor, precum și a celor care aveau obligația de reintegrare a petentului în funcția avută anterior, integrare corespunzătoare perioadei cuprinse între desfacerea contractului individual de muncă și apariția L. nr.441/2006. În privința termenului de introducere a plângerii prealabile, s-au avut în vedere dispozițiile art. 284 alin. 1 C.proc.pen., potrivit cărora acesta începe să curgă din ziua în care persoana vătămată a știut cine este făptuitorul. Astfel, organele de urmărire penalăaveau obligația de a efectua cercetările corespunzătoare și după identificarea făptuitorului sau făptuitorilor trebuia să aducă la cunoștința părții vătămate identitatea acestora pentru a se preciza dacă solicită sau nu tragerea la răspundere penală. În temeiul art. 192 alin. 3 C.proc.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs făptuitorul B. C. I., calea deatac nefiind motivată în scris. La primul termen de judecată Curtea din oficiu a invocat inadmisibilitatea prezentului recurs prin prisma dispozițiilor art. 278/1 alin. 10 C.pr.pen. așa cum au fost acestea modificate prin L. 2. care a intrat în vigoare la data de (...), deci anterior pronunțării hotărârii atacate. Potrivit noilor modificări, a fost eliminată calea de atac a recursului declarat împotriva sentințelor prin care se soluționează plângerile adresate instanțelor în temeiul prevederilor 278/1 alin.1 C.pr.pen., aceste sentințe fiind în prezent definitive iar noile norme procedurale de imediată aplicare. De altfel, prim procurorul P. de pe lângă Tribunalul Cluj a și redeschis urmărirea penală în cauză la data de (...) (f.22). În fine, Curtea mai constată că este în prezent competentă să soluționeze recursurile declarate împotriva sentințelor pronunțate de judecătorii (cu excepția celor prevăzute de art. 27 pct. 3 C.pr.pen.). În aceste condiții, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. a C.pr.pen. Curtea va respinge ca inadmisibil recursul declarat de făptuitorul B. C. I. împotriva sentinței penale nr. 1017 din 2 decembrie 2010 a Judecătoriei C. N.. Potrivit art. 192 alin. 2 C.pr.pen. se va dispune obligarea recurentului să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare. PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE L. D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de făptuitorul B. C. I., domiciliat în C.-N., str. V. A., nr. 7, ap.3, împotriva sentinței penale nr. 1017 din 2 decembrie 2010 a Judecătoriei C. N.. Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare. D. este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 17 ianuarie 2011. P. JUDECĂTORI GREFIER A. D. L. I. C. M. D. P. M. N. Red.ADL/dact.MS 3 ex./(...)jud.fond A.P.
| ← Decizia penală nr. 761/2011, Curtea de Apel Cluj | Sentința penală nr. 149/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
