Decizia penală nr. 432/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M A N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)

DECIZIA PENALĂ NR.432/R/2011

Ședința publică din 24 martie 2011

I. constituită din :

PREȘEDINTE : C. I., judecător

JUDECĂTORI : M. B.

: V. G. GREFIER : D. S.

P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. D. S.

S-a luat spre examinare - pentru pronunțare - recursul declarat de către inculpatul Z. P., împotriva deciziei penale nr.459/A/2010 pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui C., inculpatul fiind trimis în judecată prin R. P. de pe lângă Tribunalul Cluj, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev.și ped.de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e,g,i C.penal.

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.

P. de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 17 martie 2011, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.

C U R T E A

Prin sentința penală nr.728/(...) a Judecătoriei C.-N. în baza art.334 C. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului Z. P. din infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. e, g și i din C.pen. în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. g și i din C.pen.;

- în baza art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. g și i din C. pen. a fost condamnat inculpatul Z. P., la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat;

- în baza art. 71 al. 1 din C.pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) din C.pen. pe toată perioada prevăzută de art. 71 al. 2 din C.pen.;

- în baza art. 81 și 82 din C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului Z. P. și s-a stabilit termenul de încercare de 5 ani;

- în baza art. 71 al. 5 din C.pen. s-a dispus suspendare executării pedepselor accesorii dispuse;

- în baza 359 din C. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei;

- în baza art. 290 al. 1 din C.pen. cu aplicarea art. 41 al. 2 din C.pen. a fost condamnată inculpata S. (fostă F.) A. M., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată;

- în baza art. 71 al. 1 din C.pen. s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute la art. 64 al. 1 lit a teza a II-a din C.pen. pe perioada prevăzută de art. 71 al. 2 din C.pen.;

- în baza art. 81 și 82 din C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatei S. (fostă F.) A. M. și s-a stabilit termenul de încercare de 3 ani;

- în baza art. 71 al. 5 din C.pen. s-a dispus suspendare executării pedepselor accesorii dispuse;

- în baza 359 din C. s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei;

- în temeiul art. 14 și 346 din C. rap. 988-999 din C.civ. a fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă S. IN V. V. S. prin lichidator R.&P. I. cu sediul în C.-N., C. T., nr. 97, jud. C., ca fiind neîntemeiată;

- în baza art. 348 C. rap. la art. 14 al. 3 lit. a din C. s-au desființat chitanța seria CJ VPV nr. 5093785 și factura fiscală seria CJ VPV nr. 3890205, care poartă antetul S. IN V. V. S.;

- în baza art. 191 al. 2 din C. au fost obligați inculpații la plata sumei de

1.000 lei, fiecare, reprezentând cheltuieli de judecată avansate de stat;

- s-a respins cererea inculpatului Z. P. de restituire a tarifului achitat pentru efectuarea expertizei asupra înregistrărilor video, ca fiind neîntemeiată;

- onorariile avocaților din oficiu, S. R. I. de 300 lei, Szatmari Cornel V.imir de 150 lei, au fost suportate din fondurile M.ui Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că S. L. este soțul inculpatei, iar în anul 2007 erau prieteni. S. L. împreună cu inculpatul Z. P. lucrau ca și angajați ai părții civile, primul ca și agent de vânzări, cel de al doilea ca și vânzător la punctul de lucru al societății parte civilă de pe str. B. În luna februarie 2007 S. L. și-a dat demisia.

Din declarația inculpatei reținem că în anul 2007 lucra ca agent de reclamă publicitară la R. R., dar venea des la punctul de lucru al societății parte civilă de pe str. B. din C.-N., unde lucra inculpatul Z. P., ajutându-i la diverse activități ale societății. În aceste condiții, dar fără să-și amintească detaliat împrejurările, inculpata a completat factura fiscală nr. 3890205/2 martie 2007 purtând antetul părții civile S. IN V. V. S. în calitate de vânzătoare a autovehiculului marca Dacia Pick-Up cu nr. de identificare U. către numitul B. A. pentru prețul de 9900 lei, precum și chitanța seria CJ VPV nr. 5093785/2 martie 2007 care are aparența emiterii de către societatea parte civilă și care atestă faptul că B. A. ar fi achitat suma de 9900 lei reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr. 3890205/2 martie 2007. Aceste aspecte s-au relevat prin raportul de constatare tehnico- științifică nr. 222179/15 mai 2007, fiind recunoscut ulterior și de către inculpată. Facturierul și chitanțierul din care făceau parte cele două înscrisuri arătate mai sus au fost declarate dispărute de către reprezentantul societății părți civile.

În noaptea zilei de 1. martie 2007 pe poarta unității C. din C.-N., unde își avea sediul partea civilă, în jurul orei 00.31, a intrat o persoană de sex masculin, care s-a apropiat de poarta unității unde era agent de pază martorul B. C. C. D. câteva minute pe poarta unității C. din C.-N. a ieșit un autovehicul marca Dacia Pick-Up. Aceste împrejurări au fost relatate de către martorul B. C. C. și au fost surprinse de camerele video care supravegheau zona.

A doua zi dimineața organele judiciare au fost sesizate de către partea civilă cu privire la dispariția autovehiculului marca Dacia Pick-Up cu nr. (...) din curtea S. C. S.A unde a fost depozitată începând cu data de 5 martie 2007 și unde a fost văzut până la data de 13 martie 2007 inclusiv de către inculpatul Z. P.

Inculpatul Z. P. alături de martorii C. M. S., gestionarul de depozit și C. D.

C., agent de vânzări, au confirmat faptul că un set de chei, din cele două ale autovehiculului care a dispărut din posesia părții civile era ținut la vinotecasocietății de pe str. B. din C.-N. unde lucra inculpatul Z. P., iar acesta avea acces la chei.

La data de 22 ianuarie 2008 martorul B. C. C. a declarat că în noaptea de

1. martie 2007, în jurul orei 23.00, în timp ce efectua serviciul de pază la poarta nr.2 al S. C. S., un angajat al S. IN V. V. S., pe care îl recunoaște după fizionomie, s-a prezentat la postul său de observație și i-a declarat că trebuie să meargă să ia o mașină pentru distribuirea unor mărfuri. D. câteva minute, aceeași persoană a ieșit pe poarta nr. 2 conducând autovehiculul marca Dacia Pick-up. Nicio altă persoană nu a ieșit pe poarta unității în aceea noapte. La data de 14 februarie 2008 s-a procedat la o recunoaștere dintr-un grup de 4 persoane, în prezența a doi martori asistenți, iar martorul B. C. C. l-a indicat pe inculpat, ca fiind persoana care în noaptea de 1. martie 2008 a ieșit pe poarta S. C. S. conducând autovehiculul marca Dacia Pick-up de culoare albă, cu nr. de înmatriculare (...). I. de fond a reținut că această împrejurare de fapt constituie probă, în condițiile art. 63 din C., iar procesul verbal de consemnare a actelor premergătoare încheiat cu aceeași ocazie constituie mijloc de probă în condițiile art. 224 din C. În fața instanței de fond, martorul B. C. C. a arătat că în fața postului de observație era un bec aprins și că este sigur că inculpatul, prezent în sala de judecată la data depunerii mărturiei, a intrat pe poarta S. C. S. în noaptea de 1. martie 2008 și a ieșit conducând autovehiculul marca Dacia Pick- up.

Analizând declarația martorului S. L. A., dată în faza de urmărire penală, acesta refuzând să depună mărturie în fața instanței în condițiile art. 80 C., coroborat cu declarațiile celor doi inculpați, a reținut că toți trei au arătat că în noaptea de 1. martie 2007 erau împreună la locuința lui S. L. A., în prezent soțul inculpatei, până în jurul orei 24.00 - 24.30, când inculpatul Z. a plecat la locuința sa situată în C.-N., str. H., nr. 2, ap. 26, jud. C.. Martora Z. M., mama inculpatului, a declarat că în noaptea de 1. martie 2008, inculpatul a venit acasă după aproximativ 20-30 de minute după ce a stins lumina pentru a dormi, arătând că în mod obișnuit se retrage spre odihnă în jurul orei 24.00.

Inculpata S. (fostă F.) A. a declarat că a completat factura și chitanța prin care autovehiculul era în aparență vândut de către S. IN V. V. S. lui B. R., acesta intrând ulterior în posesia autovehiculului, iar la data și ora când o persoană de sex masculin, identificată de către martorul B. C. C. în persoana inculpatului Z., a sustras autovehiculul era împreună cu inculpatul și cu soțul ei, la locuința acestuia din urmă. Contextul conjunctural prezentat de cei doi inculpați și susținut de către S. L. A. nu rezistă unei critici raționale. Inculpata S. a completat documentele justificative ale vânzării bunului sustras din posesia părții vătămate la solicitarea soțului său și cel mai probabil în prezența inculpatului Z., iar apoi, împreună cu soțul său au încercat să creeze un alibi pentru inculpat. D. martorei Z. M. nu este relevantă în cauză, pe de o parte pentru că nu poate indica precis un spațiu orar în care s-a întors inculpatul la locuința sa, iar pe de altă parte este rezonabil de crezut că declarația este părtinitoare având în vedere că este mama inculpatului. T., până în prezent nu s- a putut stabili eventuala contribuție a lui S. L. la sustragerea autovehiculului, dar din declarația martorului S. H. s-a reținut că atât S. L. și inculpata S. (fostă F.) A., se aflau singuri la domiciliul lor în noaptea de 1. martie 2008, în jurul orei

24.00 când martorul, care locuia cu cei doi, a condus-o pe prietena sa la ușa de la intrarea în apartament.

I. de fond, dincolo de orice îndoială rezonabilă că S. L., a cărui participare efectivă nu poate fi stabilită, cauza fiind disjunsă de P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, împreună cu inculpata S. (fostă F.) A. și cu inculpatul Z. P. au luat hotărârea de a sustrage autovehiculul cu nr. (...) din posesia S. IN V. V. S., iar înacest sens inculpata a întocmit cu date nereale documente justificative pentru vânzarea fictivă a autovehiculului părții vătămate către B. R., în posesia căruia a ajuns ulterior, iar inculpatul Z. P. a sustras autovehiculului fiind văzut și recunoscut de către martorul B. C. C.

Aceste concluzii sunt necesare raportat la împrejurările de fapt reținute de către instanța de fond. De vreme ce autovehiculul a fost sustras, singurul motiv pentru care inculpata S. a completat cele două documente justificative care atestă în mod nereal că autovehiculul a fost vândut de către partea vătămată, este acela de a crea o aparență de legalitate a ieșirii autovehiculului din proprietatea părții vătămate. Nu a primit apărările inculpatei relativ la faptul că a săvârșit fapta fără vinovăție, de vreme ce a completat documente apte să justifice vânzarea unui autovehicul știind că nu are nici ea, nici soțul său și nici inculpatul Z. vreo atribuție de a dispune de patrimoniul părții vătămate.

La solicitarea inculpatului, instanța de fond a încuviințat efectuarea unei expertize asupra înregistrărilor camerelor de supraveghere din incinta S. C. S., pentru a fi identificată persoana care se apropie de postul de observație a martorului B. C. C. în noaptea zilei de 1. martie 2007, în jurul orei 24.00. Calitatea imaginilor a făcut imposibilă vreo concluzie cu privire la persoana care a intrat pe poarta S. C. S., ori cu privire la numărul de înmatriculare a autovehiculului care a părăsit incinta S. C. S.. Imposibilitatea obiectivă de a concluziona cu privire întrebările instanței nu echivalează cu lipsa expertizei, încât solicitarea inculpatului de a se restitui tariful achitat pentru expertiză este neîntemeiată.

Comprimând spațiul probator a reținut următoarele împrejurări cu caracter de certitudine: inculpatul Z. avea acces nelimitat la un set de chei ale autovehiculului; inculpata S. a întocmit chitanța și factura care atestau vânzarea autovehiculul de către partea vătămată către un terț pe nume B. A. care a și intrat în posesia autovehiculului în baza acelor documente; la datele de 14 și 16 martie 2007 B. R. a fost apelat la numărul de telefon 0747803040 de la numărul

0741471175 utilizat de către S. L. A., soțul inculpatei; la momentul sustragerii bunului cei doi inculpați au declarat că se aflau împreună cu soțul inculpatei S., deși martorul S. H. a declarat că la ora 24.00 în apartament erau doar inculpata S. și cu soțul său; iar martorul B. C. C. a declarat în mod constant că inculpatul

Z. este persoana care a ieșit pe poarta S. C. S. cu autovehiculul părții vătămate în noaptea zilei de 1. martie 2007, în jurul orei 24.00.

Întrucât incinta S. C. S., de unde a fost sustras autovehiculul, este proprietate privată cu pază asigurată pentru a împiedica accesul persoanelor străine, iar la ora sustragerii de față era doar martorul B. C. C., nu este întemeiată reținerea circumstanței agravante prev. de art. 209 al. 1 lit. e în sarcina inculpatului Z., astfel încât instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului Z. P. din infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. e, g și i din C.pen. în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. g și i din C.pen.

I. de fond a reținut că fapta inculpatului Z. P. care în noaptea 1. martie

2007, în jurul orei 24.00, a sustras în scopul însușirii pe nedrept, autovehiculul marca Dacia Pick-Up cu nr. (...), proprietate părții vătămate S. IN V. V. S., din curtea S. C. S. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. g și i din C. pen.

La individualizarea pedepsei instanța de fond a ținut seama de prev. art. 72 din C.pen., a luat în considerare limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită de către inculpat, de gradul de pericol social ridicat al faptei raportat la minuțiozitatea conceperii planului infracțional și precizia cu care a fost pus în operă, de atitudinea inculpatului care a refuzat conștientizareafaptei și a urmărilor ei, în pofida probelor aduse împotriva sa, dar și de faptul că este la primul contact cu legea penală. În baza de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. g și i din C. pen. instanța de fond l-a condamnat pe inculpatul Z. P. la pedeapsa închisorii de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 71 al. 2 din C.pen. i-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C.pen.,

ținând seama de gravitatea faptei care creează o incompatibilitate morală și juridică cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice.

În baza art. 81 și 82 din C.pen., considerând că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă, a dispus suspendarea condiționată a executării stabilind termenul de încercare de 5 ani.

În baza art. 71 al. 5 din C.pen. a dispus suspendare executării pedepselor accesorii.

În baza 359 din C. i-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.

Fapta inculpatei S. (fostă F.) A. care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la începutul anului 2007, cu știință a întocmit cu date nereale chitanța seria CJ VPV nr. 5093785 și factura fiscală seria CJ VPV nr. 3890205, înscrisuri ce poartă antetul S. IN V. V. S. și care atestă fictiv o vânzare a unui autovehicul, după care le-a predat inculpatului Z. sau soțului ei S. L. pentru a justifica vânzarea autovehiculului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.290 al. 1 din C.pen. cu aplicarea art. 41 al. 2 din C.pen.

La individualizarea pedepsei instanța de fond a ținut seama de prev. art. 72 din C.pen., a luat în considerare limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită de către inculpată, de gradul de pericol social ridicat al faptei raportat la minuțiozitatea conceperii planului infracțional și precizia cu care a fost pus în operă, de atitudinea inculpatei care a recunoscut faptele doar după probarea lor de către organele judiciare, deși în continuare a încercat să le scoată din contextul infracțional, dar și de faptul că este la primul contact cu legea penală. În baza de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. g și i din C. pen. instanța de fond a condamnat-o pe inculpata S. (fostă F.) A. la pedeapsa închisorii de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 71 al. 2 din C.pen. i-a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C.pen.,

ținând seama de gravitatea faptei care creează o incompatibilitate morală și juridică cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice.

În baza art. 81 și 82 din C.pen., considerând că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă, instanța de fond a dispus suspendarea condiționată a executării stabilind termenul de încercare de 3 ani.

În baza art. 71 al. 5 din C.pen. a dispus suspendare executării pedepselor accesorii.

În baza 359 din C. i-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei

I. de fond a constatat că autovehicul a fost predat reprezentantului părții vătămate, iar restul prejudiciului invocat nu a fost probat.

În temeiul art. 14 rap. la art. 346 din C. rap. la art. 998-999 din C.civ. instanța de fond a respins acțiunea civilă ca fiind neîntemeiată.

În baza art. 348 C. rap. la art. 14 al. 3 lit. a din C. a anulat chitanța seria CJ VPV nr. 5093785 și factura fiscală seria CJ VPV nr. 3890205, care poartă antetul S. IN V. V. S.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații Z. P. și S. A. M., ambele declarații fiind înregistrate la Judecătoria Cluj-Napoca la data de (...).

În motivarea apelurilor ambii inculpați au criticat soluția instanței de fond ca nelegală, deoarece se bazează pe interpretarea eronată a probatoriului, și pe înlăturarea nejustificată a unor probe. De asemenea instanța de fond a stabilit vinovăția celor doi inculpați bazându-se pe prezumții, ceea ce în dreptul penal este complet în afara legii.

T. A constatat că apelurile au fost promovate în termenul de 10 zile prev. de art. 363 al. 1 Cod P. P.ă, termen ce a curs diferit pentru cei doi inculpați. A. pentru inculpatul Z. P., prezent la dezbaterea judiciară a fondului cauzei, termenul de declarare a apelului a început să curgă de la data pronunțării soluției apelate, pronunțare ce s-a realizat la data de (...),iar pentru inculpata S. A. M., care nu a asistat nici la dezbaterea judiciară a fondului cauzei și nici la pronunțarea soluției, termenul de formulare a apelului a început să curgă de la data comunicării copiei de pe minuta sentinței atacate, comunicare ce s-a realizat la data de (...). momentul de la care începe să curgă termenul de declarare a apelului este reglementat de prevederile art. 363 al. 3 Cod P. P.ă.

Prin decizia penală nr.459 din(...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), în temeiul art. 379 pct. 2 lit.a Cod P. P.ă a fost admis apelul declarat de inculpatul Z. P., dom. în C.-N., str. A. Frâncu, nr. 1-3, ap.3, fără forme legale în

C.-N., str. Huedin nr. 2, ap. 26, jud. C., CNP 1., împotriva sentinței penale nr.

728/(...) a Judecătoriei C.-N. pe care a desființat-o numai cu privire la nerestituirea contravalorii expertizei antropometrice care nu s-a putut efectua în cauză și pronunțând o nouă soluție în aceste limite:

În baza art. 357 al. 2 lit. f Cod P. P.ă s-a dispus restituirea către inculpatul Z. P. a sumei de 1458,34 lei achitată în baza facturii nr.MAN00002092, emisă de P. R. S., S. C. D. C., O. P. C.-N. 3, la data de (...).

Au fost menținute toate celelalte dispoziții ale sentințe apelate.

În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b Cod P. P.ă a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpata S. A. M., dom. în C.-N., str. Ion M. P. nr. 5, ap. 3, jud. C., CNP 2. împotriva aceleiași sentințe penale nr. 728/(...) a Judecătoriei C.-N..

În baza art. 189 Cod P. P.ă s-a stabilit onorariu parțial pentru apărătorul desemnat inițial din oficiu pentru inculpatul Z. P. în sumă de 100 lei care s-a avansat din Fondul M.ui Justiției și Libertăților Cetățenești, în favoarea Baroului C., av. Paul Purcărin.

În temeiul art. 192 al.2 Cod P. P.ă a fost obligată inculpata apelantă S. A. M. să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în apel în sumă de 300 lei, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat inițial d i n oficiu, iar în baza art. 192 al. 3 Cod P. penală celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această soluție instanța verificând hotărârea atacată, pe baza materialului și lucrărilor din dosarul cauzei și prin prisma temeiurilor de apel invocate de către cei doi inculpați, a apreciat că prima instanță a pronunțat în mare parte o soluție legală și temeinică. A., instanța de fond a administrat un probatoriu complet și exhaustiv, procedând la interpretarea judicioasă, credibilă și interdependentă a dovezilor aflate la dosarul cauzei.

A., cu toate că apărarea a invocat că recunoașterea din grup nu reprezintă un mijloc de probă dintre cele enumerate de art. 64 Cod P., ținem să amintim că, în conformitate cu prevederile art. 63 Cod P. P.ă, constituie probă orice element de fapt care servește la constatare existenței sau inexistenței unei infracțiuni, laidentificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea tuturor împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei. Ori recunoașterea inculpatului este un element de fapt care se constituie într-o probă, făcută de această dată, printr- o declarație de martor mai elocventă, cum este recunoașterea din grup a inculpatului. E. real că recunoașterea din grup nu este enumerată printre mijloacele de probă din art. 64 Cod P. P.ă, însă această enumerare este exemplificativă, și oricum depășite de realitățile sociale ale secolului XXI. Pe de altă parte, recunoașterea din grup este un procedeu judiciar acceptat de jurisprudență de foarte multă vreme, alături de experimentul judiciar, și prin consemnarea lor într-un proces verbal ele devin mijloace de probă sub forma înscrisurilor, consacrate ca atare de art. 64 Cod P. P.ă.

S-a invocat mai apoi de către apărare că acest procedeu judiciar nu a fost obținut în mod legal, susținându-se că martorul, paznic de noapte, a intrat în încăperea în care se realiza recunoașterea din grup, și fără nici o ezitare a indicat persoana inculpatului, spunând că îl recunoaște după „fizionomie";. Se mai precizează de către apărare că recunoașterea din grup a avut loc la aproximativ 1 an de la data săvârșirii faptei, iar paznicul a declarat că l-a observat pe inculpat de la câțiva metri, că era întuneric și că nu a purtat nici o conversație cu acesta, fără să poată da nici un detaliu legat de caracteristicile de portret ale hoțului, ori în aceste condiții, este greu de acceptat o recunoaștere fără ezitare „după fizionomia persoanei". Apărarea „uită"; însă să relateze că martorul B. C. nu s-a aflat la primul contact vizual cu inculpatul, în noaptea de 13/(...), ci l-a mai văzut pe acesta și anterior intrând în incinta C., știind despre el că este angajatul firmei S. IN V. V. S., și l-a văzut de mai multe ori fie că conducea mașinile firmei sale, fie ocupând locul din dreapta față la aceste mașini.

I. de fond a relatat în detaliu de ce a apreciat ca fiind date procausa unele declarații, cum ar fi cele ale martorilor Z. M. și S. A., acesta din urmă fiind extrem de interesat în cauză, fiind posibil ca el să fie placa turnantă a întregii afaceri. De altfel martorul S. H. G., care locuia cu cei doi soți S. a infirmat depozițiile acestora potrivit cărora în jurul orelor 24,oo inculpatul Z. era în locuința lor.

Apărarea a mai invocat că la fila 159 din dosarul de urmărire penală, martorul B. A., cel care a cumpărat autoturismul, face o descriere foarte detaliată a persoanei de la care l-a cumpărat, o persoană pe nume „., 40 ani, l,75m, mustață, păr șaten, 75-80 kg. Ne exprimăm rezerve serioase cu privire la credibilitatea acestui martor, cunoscut de către instanță cu multe afaceri judiciare, dincolo de faptul că este puțin credibil să înmânezi cuiva un preț substanțial de 9.900 lei noi, fără să cunoști elementare date de identificare, cum ar fi cel puțin nume și prenume, data nașterii, seria și numărul actului de identitate. D. făcută de acest martor, chipurile, persoanei care i-a vândut autoturismul este quasigenerală și lipsită de eficiență.

S-a mai invocat de către apărare că există contradicții între declarațiile date la urmărire penală și cele din faza de judecată de către martorele asistente la recunoașterea din grup. Apreciem că aceste contradicții nu poartă asupra unor elemente esențiale, în sensul că nu are importanță când anume a fost introdus în cameră inculpatul, în condițiile în care el și-a ales singur locul din grup, iar abia apoi a fost introdus în încăpere martorul care a efectuat recunoașterea din grup.

Se precizează că înlăturarea declarației martorei Z. M. a fost înlăturată nu numai pe considerente obiective ci și pentru că nu oferea repere orare precise. Pe de altăm parte, dacă apărarea a fost extrem de critică cu precizia martorilor acuzării, nu a folosit aceleași standarde și în privința propriilor martori, deoarece în faza de urmărire penală (fila 99) martora a relatat că fiul său a sosit acasă în jurul orelor 0,30-1,oo, fiind trezită de zgomotul ușii deschise, în timp ce în fașainstanței a relatat că a stins lumina la ora 0,00, iar înainte de a adormi, adică în maxim 20-30 de minute a apărut și fiul său (fila 74).

Apărarea mai critică soluția instanței de fond și cu privire la faptul că a folosit prezumții la stabilirea vinovăției inculpatului, reținând că inculpata S. a completat documentele justificative ale vânzării bunului sustras din posesia părții vătămate la solicitarea soțului său și cel mai probabil în prezența inculpatului Z., iar apoi, împreună cu soțul său au încercat să creeze un alibi pentru inculpat.

S-a apreciat că nici această apărare nu poate fi primită, deoarece instanța de fond a arătat cu probabilitate modul în care au decurs evenimentele, fără să stabilească cu titlu de certitudine că lucrurile s-au și întâmplat cu adevărat ca atare. Pe de altă parte, faptul că inculpatul a fost sau nu prezent la întocmirea de către inculpată a actelor justificative ale vânzării nu are relevanță juridică, atât timp cât inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru vreo formă de participație în legătură cu acuzația adusă inculpatei S.

Cu referire la restituirea contravalorii expertizei dispusă în cauză, reținem că la data de (...), prima instanță a încuviințat la cererea inculpatului Z. P., efectuarea unei expertize a înregistrării video, expertiză ce urma să fie realizată de I. B., iar la data de (...) inculpatul a achitat prin mandat poștal suma pusă în vedere.

Cu privire la inculpata S. A. M., așa cum rezultă din raportul de constatare tehnico-științifică, inculpata a întocmit cu date nereale documentele justificative pentru vânzarea fictivă a autovehiculului părții vătămate către numitul B. R. D. inițial inculpata nu a recunoscut întocmirea acestor acte, pusă în fața probelor

științifice a recunoscut completarea actelor justificative.

Acest aspect coroborat cu faptul că a completat documente apte să justifice vânzarea unui autovehicul știind că nu are nici ea, nici soțul său și nici inculpatul Z. vreo atribuție de a dispune de patrimoniul părții vătămate, conduce indubitabil la ideea vinovăției inculpatei, cu atât mai mult cu cât soțul său nu era de loc străin de persoana lui B. A., pe care l-a contactat telefonic, după sustragerea autoturismului de circa 3 ori.

Sintetizând toate considerentele de mai sus, în temeiul art. 379 pct. 2 lit.a

Cod P. P.ă, tribunalul a admis apelul declarat de inculpatul Z. P. împotriva sentinței penale nr. 728/(...) a Judecătoriei C.-N. pe care o va desființa numai cu privire la nerestituirea contravalorii expertizei antropometrice care nu s-a putut efectua în cauză și pronunțând o nouă soluție în aceste limite:

Au fost menținute toate celelalte dispoziții ale sentințe apelate.

În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b Cod P. P.ă a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpata S. A. M. împotriva aceleiași sentințe penale nr. 728/(...) a

Judecătoriei C.-N..

În temeiul art. 192 al.2 Cod P. P.ă a fost obligată inculpata apelantă S. A. M. să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în apel în sumă de 300 lei, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnatinițial d i n oficiu, iar în baza art. 192 al. 3 Cod P. penală celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul Z. P. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și rejudecând cauza să fie achitat inculpatul în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c C. cu privire la fapta pentru care acesta a fost trimis în judecată, să fie menținută dispoziția de restituire a sumei de 1458,34 lei reprezentând contravaloarea expertizei de specialitate care nu a fost efectuată din motive neimputabile inculpatului.

În motivele de recurs inculpatul prin apărătorul ales ala acestuia a arătat că acuzarea se bazează doar pe procesul verbal de recunoaștere din grup din data de (...) și pe declarațiile martorului B. C. paznic la S. C.

Cu privire la recunoașterea din grup, aceasta nu reprezintă un mijloc de probă în sensul prevăzut de art.64 C. și chiar dacă s-ar aprecia că este un mijloc de probă, această recunoaștere nu a fost efectuată în condiții legale, sens în care această probă nu poate fi folosită în procesul penal și nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Recunoașterea din grup a avut loc la circa 1 an de la data săvârșirii faptei, iar paznicul a declarat că l-a văzut pe inculpat de la câțiva metrii, că afară era întuneric și că nu a purtat nici o discuție cu acesta, fără să poată da vreun detaliu cu pricire la caracteristicile de portret ale celui care a comis fapta.

În aceste condiții este greu de acceptat o recunoaștere fără ezitare, după fizionomia persoanei, iar declarația martorului B. ar trebui înlăturată ca fiind nesinceră.

Martorul B. A. , persoana care a cumpărat autoturismul face o descriere detaliată a persoanei de la care a cumpărat, având numele de P., în vârstă de cca

40 de ani , 1,75 înălțime, cu mustață, păr șaten și având o greutate de cca.75-80 kg, descriere care nu corespunde cu caracteristicile inculpatului.

De asemenea există contradicții între declarațiile martorilor care au asistat la activitatea de recunoaștere din grup, în sensul că la urmărirea penală au declarat că prima dată au fost introduși în încăpere persoanele care formau grupul, iar ulterior inculpatul, pentru ca în fața instanței să arate că au fost introduși deodată în încăpere.

D. martorului B. C. este singura proba care îl încriminează pe inculpat, însă aceasta nu este suficientă pentru răsturnarea prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul.

Acesta a mai arătat că în mod nejustificat cele două instanțe au înlăturat declarația martorei Z. M. considerând-o subiectivă raportat la gradul de rudenie dintre aceasta și inculpat.

Ambele instanțe au presupus că factura și chitanța de vânzare a autoturismului sustras au fost completate de inculpata S. A. în prezența inculpatului, însă la dosar nu există probe în acest sens.

Proba care demonstrează nevinovăția inculpatului este înregistrarea video surprinsă pe o cameră de supraveghere montată în incinta S. C. și planșele fotografice, extrase de pe această înregistrare.

Din aceste fotografii se poate observa că persoana în cauză este mai înaltă decât inculpatul, însă aceste detalii nu au fost analizate de cele două instanțe.

Recursul formulat de inculpat urmează să fie respins ca neîntemeiat.

Instanțele de fond și de apel au reținut o stare de fapt conformă cu realitatea în sensul că în noaptea de 1. martie 2007 în jurul orelor 24,00inculpatul Z. P. a sustras în scopul însușirii pe nedrept autovehiculul marca Dacia Pick-up cu nr. de înmatriculare (...) proprietatea S. In V. V. S. din curtea S. C. S. unde acest autoturism era parcat.

Corect a fost încadrată în drept fapta comisă de inculpat întrucât aceasta realizează elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit. g și i C.p. iar pedeapsa aplicată inculpatului a fost stabilită în limitele prev. de lege, aplicându-i o pedeapsă de 3 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării acesteia pe durata unui termen de încercare de 5 ani, atrăgându-i atenția asupra dispozițiilor art.83 C.p.

Solicitarea inculpatului de a fi achitat în baza disp. art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c C. nu este întemeiată raportat la probele administrate în cauză.

Neîntemeiată este și solicitarea inculpatului de a nu fi luată în considerare recunoașterea din grup pe motiv că aceasta nu constituie un mijloc de probă prev. de art.64 C.

Potrivit art.63 C. constituie mijloc de probă orice element care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea tuturor împrejurărilor necesare soluționării cauzei.

Recunoașterea din grup constituie un mijloc de probă, deși aceasta nu este enumerată printre mijloacele de probă prev. de art.64 C., însă această enumerare este exemplificativă.

Tot neîntemeiată este solicitarea inculpatului referitoare la modul în care s- a desfășurat recunoașterea din grup pe motiv că martorul paznic de noapte a intrat în încăperea în care se realiza recunoașterea din grup și fără nicio ezitare a indicat persoana inculpatului și că această recunoaștere s-a efectuat după cca un an de la data săvârșirii faptei, însă martorul B. C. l-a întâlnit pe inculpat anterior comiterii faptei de mai multe ori intrând în incinta S. C. și cunoscând că acesta este angajatul S. In V. V. S., care a condus de mai multe ori autoturismele firmei unde acesta era angajat.

Potrivit declarației martorului B. C. dată în fază de urmărire penală după ce a fost introdus în camera în care se afla un grup de patru bărbați i s-a cerut să recunoască persoana care a sustras autoturismul din incinta S. C. S.A în noaptea de 1. martie 2007 și a indicat pe inculpat ca fiind persoana care a sustras acel autoturism (f.100-102 d.u.p.).

Din declarațiile martorilor C. O. și B. A. rezultă că inculpatul a recunoscut fără ezitare din grupul celor patru persoane pe inculpat ca fiind cel care a sustras autoturismul în noapte de 1. martie 2007 (f.113-114 d.u.p.).

Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică a comportamentului simulat nr.221.971 din 18 mai 2007 întocmit de S. C. al J. C. rezultă că inculpatul la întrebările relevante cauzei nu a fost sincer și că s-au evidențiat modificări psihofiziologice caracteristice comportamentului simulat (f.118-120 d.u.p.).

În faza de judecată martorul B. C. și-a menținut declarațiile date în faza de urmărire penală, arătând că în noaptea de 13 martie 2007 fiind de serviciu, a intrat inculpatul în curte, sens în care a trecut pe lângă baraca unde martorul efectua serviciul de pază, după care s-a întors cu autoturismul care a fost sustras și că pe inculpat îl știa , întrucât l-a văzut de mai multe ori în incinta C. S. conducând autoturismele S. In V. V. S. unde era angajat (f.64 dosar fond).

La fel martorii B. A. și C. O. au arătat că inculpatul a fost recunoscut de către martorul B. ca fiind persoana care a sustras autoturismul din incinta S. C.

S. (f.66-67 dosar fond).

Din declarația martorului C. M. rezultă că la autovehiculul sustras existau două rânduri de chei, din care unul se afla în depozitul în care lucra inculpatul situat pe str. J. B. din C.-N. (f.68 dosar fond).

La fel rezultă și din declarația martorului C. D., în sensul că un rând de chei de rezervă se aflau tot timpul în vinoteca în care lucra inculpatul (f.71 dosar fond).

În mod întemeiat a fost înlăturată declarația martorului Z. M. (mama inculpatului) care arată că în noaptea de 13 martie 2007 nu știe la ce oră s-a întors fiul său acasă și că nu a discutat cu acesta în noaptea respectivă (f.74 dosar fond).

Nici afirmația că inculpata S. a completat factura în prezența inculpatului împrejurare reținută de instanța de fond și contestată de inculpat nu este întemeiată, întrucât instanța de fond a precizat că probabil actele justificative au fost întocmite de inculpata S. în prezența inculpatului Z. și nu a stabilit cu certitudine această împrejurare, însă deși inculpata a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, aceasta nu a formulat recurs, iar împrejurarea că inculpatul a fost sau nu prezent la întocmirea acestor înscrisuri nu are relevanță în cauză.

Având în vedere că instanța de apel a răspuns în mod detaliat la toate criticile aduse hotărârii instanței de fond, critici care au fost reiterate în recursul formulat de inculpat și pe care le apreciem ca neîntemeiate, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus în baza art.385^{15 pct.1 lit.b C. recursul formulat de inculpat împotriva deciziei penale nr.459 din 13 decembrie 2010 a T.ui C. urmează să fie respins ca nefundat.}

În baza art.189 C. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de A. C. suma de 100 lei reprezentând onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu care va fi suportat din FMJ.

Potrivit art.192 alin.2 C. inculpatul urmează să plătească statului suma de

500 lei cheltuieli judiciare din care suma de 100 lei reprezentând onorariu parțial.

PENTRU ACE. M.IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul Z. P. domiciliat în C.- N., nr.2,ap.26, jud.C. împotriva deciziei penale nr.459/A din 13 decembrie 2010 a T.ui C..

Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, av.R. C. C., ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 24 martie 2011.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

C. I. M. B. V. G.

GREFIER D. S.

Red.V.G./S.M.D.

3 ex./(...)

Jud.apel L. C./R. M.

← Sentința penală nr. 76/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 828/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 432/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 432/2011, Curtea de Apel Cluj