Decizia penală nr. 1126/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.1126/R/2011
Ședința publică din 6 iunie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. R. JUDECĂTORI : A. D. L.
V. C.- președinte secție
GREFIER : M. B.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin
P. - V. T.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpatul M.
M., părțile vătămate B. F., R. R. și chematul în garanție SC U. A. SA
BUCUREȘTI împotriva deciziei penale nr. 181 din 2 mai 2011, pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui C., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev de art. 178 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul M. M., asistat de apărător ales av.Hosu Stefan, părțile vătămate R. R. și B. F., partea civilă B. M. asistate de av.Todea C., ambii avocați din cadrul Baroului C., cu delegațiile la dosar, asigurătorul S. A. prin av. C. L. I., lipsă fiind partea responsabilă civilmente R. N. a P. pri D. S. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la dosar au fost depuse motivele de recurs de către asigurătorul S. A.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursurilor.
Apărătorul inculpatului M. M., în susținerea recursului arată că celedouă instanțe au dat eficiență strict concluziilor tehnice ale celor două expertize efectuate în cauză, mai ales la cea de a doua expertiză care exclude orice culpă a victimei și s-a raportat în aplicarea pedepsei strict la numărul victimelor din cauză. S. a se observa că cele două expertize, bazându-se pe calcule matematice, au ajuns la niște rezultate sensibil diferite. In prima expertiză efectuată la C. se arată că viteza de impact a fost de 37 km pe oră. S. a se observa că la fila 12 din raportul de expertiză, se află fotografii de comparație, cu avarii suferite la viteze similare. Poza arată că se încadrează la viteza de 48-50 km/h, o viteză pe care o stabilește a doua expertiză apropiată respectiv la 45 km /h. V. a circulat cu aproximativ 100 km la oră înainte de starea de pericol raportat la ambele expertize. P. expertiză arată că la o viteza legală probabil accidentul putea fi evitat și de către victimă. A doua expertiză este categorică în a afirma contrariu că nici la viteza legală accidentul nu se pute evita. Lăsând la o parte faptul că admite primul expert că timpul de reacție este posibil să fi fost mai mare și atunci și distanța pe care ar fi avut-o victima la dispoziție pentru a lua manevre de evitare ar fi crescut, cele două expertize vorbesc doar de mecanismul de evitare a accidentului prin frânare, nu și prin alte manevre. A. în continuare că există o culpă a victimei în urmările grave ale acestui accident.
O viteză cu mult peste limita legală, în condițiile unui drum îngust, înclinat, cu o mașină nu foarte bună din punct de vedere tehnic, în condițiile în care șoferul trebuia să poarte ochelari de vedere prescriși de medic și indicați pe carnetul de conducere ca fiind cu această restricție și pe care nu-i purta, faptul că niciunul din ocupanții mașinii nu a avut centură de siguranță constituie argumente care pledează în favoarea unei culpe comune a celor doi conducători auto.
Întrebat fiind de către instanță, apărătorul inculpatului arată că procentul culpei nu i se pare esențial doar în latura civilă a cauzei. Aici se vorbește de un procent de culpă și în latura penală a cauzei care să se reflecte în pedeapsă și în modalitatea de executare a acesteia. A. că un accident de circulație este ceva ce se întâmplă într-o dinamică rapidă și în câteva secunde. Din toate probele dosarului nu rezultă că inculpatul este genul de șofer inconștient care nesocotește constant regulile de circulație. D., depune o caracterizare de la locul de muncă. Din care reiese că este un șofer profesionist cu experiență care în peste 25 ani de activitate nu a avut nici o abatere pe linie rutieră. A transforma un astfel de moment de neatenție, de greșită apreciere a distanței la care se afla victima, de greșita apreciere a vitezei într-o culpă care să conducă la ideea că el nu poate fi reeducat decât aplicându-se o pedeapsă privativă de libertate, consideră că este excesiv și neconform cu scopul procesului penal și al pedepselor așa cum este definit. Astfel, apreciază că astfel s-ar da eficiență strict funcției acesteia de exemplaritate a pedepsei dar nu și celorlalte funcții ale pedepsei.
E. o culpă, în opinia sa cea mai ușoară formă a culpei penale a inculpatului dublată de o culpă a părții vătămate.
Pe latura civilă a cauzei, arată că este de acord cu despăgubirile acordate în primă instanță. Depune la dosar o caracterizare a inculpatului.
Rezumând, solicită admiterea recursului, schimbarea modalității de executare a pedepsei și, în subsidiar, consideră că, cuantumul pedepsei stabilite de instanța de apel este excesiv raportat strict la consecințele deosebit de grave ale acestei fapte și mai puțin la întreg ansamblul stării de fapt care rezultă din probe, la persoana făptuitorului și la lipsa antecedentelor penale.
Apărătorul părților civile R. R. și B. F., partea civilă B. M., arată că își întemeiază recursul doar pe disp.art.385/9 pct.14 în sensul că apreciază cuantumul daunelor ca fiind greșit și solicită acordarea daunelor morale așa cum au fost solicitate, respectiv pentru minora R. R. în cuantum de 300.000 ero iar pentru B. F. 50.00 euro.
În susținerea recursului arată că este suficient să se observe că situația de față este deosebită, având în vedere că există o minoră care a rămas fără familie. Rezultă evident că aceasta a pierdut o familie și a pierdut acel sprijin pe care viața i l-ar fi oferit. Subliniază că în practica mai recentă a instanțelor, într-adevăr se acordă daune morale consistente dar justificate și s-a renunțat la o practică prin care se acorda de fapt o sumă derizorie. Făcând trimitere și la unele situații, în opinia sa, cuantumul daunelor solicitate sunt pe deplin justificate deoarece în mod constant s-au acordat daune morale de sute de mii de euro pentru pierderea unui membru a familiei. Partea cicilă R. R. lavârsta de 12 ani a suferit această tragedie, care va influența creșterea ei și la maturitate nu se poate ști ce consecințe vor avea asupra acesteia.
În ceea ce o privește pe partea civilă B. F., raportat la pierderea suferită instanțele au acordat 25.000 euro. Reținerea că este mai în vârstă este total nejustificată și solicită acordarea în întregime a daunelor solicitate, arătând că aceasta și-a pierdut fiica, ginerele și nepotul.
În ce privește recursul inculpatului, susține că acesta nu și-aasumat responsabilitatea faptelor sale și nu a avut nici urmă de remușcare. S-a depus o expertiză extrajudiciară care-l scoate nevinovat și se face uz de ea. S. a se observa că rezultă din expertiză că a virat acel autotren și a barat întregul drum, cu 55 metri înaintea autoturismului condus de victimă.
Expertiza a calculat și a demonstrat, că deși victima ar fi circulat cu o viteză de 80 km/h, accidentul tot s-ar fi produs iar raportat la faptul că nu purtau centuri de siguranță, arată că nu există probe în acest sens. Susține că apărarea a fost construită în ideea de a se susține nevinovăția inculpatului.
Față de ceea ce a arătat, consideră că instanța de apel a aplicat o pedeapsă corect dozată și individualizată.
În ce privește recursul asigurătorului, arată că există raport decauzalitate, astfel că în mod corect s-au acordat daunele.
Reprezentantul asigurătorului, susține că recursul acestuia sereferă doar la modul de dozare a despăgubirilor civile, motiv pentru care solicită reținerea culpei comune.
De asemenea, arată că își menține și critica referitoare la reținerea instanței a calității de parte civilă în persoana numitei B. F., întrucât potrivit legii civile această persoană este exclusă de la calitatea de moștenitor legal al victimelor, astfel că nu poate avea calitate de parte civilă în acest proces.
Cu privire la daunele acordate, solicită reducerea acestora, întrucât se creează precedente, care vor sfârși prin a falimenta societățile de asigurare. E. real că părțile civile trebuie despăgubite cu o despăgubire justă însă aceste despăgubiri nu este necesar să devină poveri pentru inculpat sau asigurător. N. asigurătorul nu poate plăti la nesfârșit aceste daune.
In contextul în care o societate de asigurare are 10 dosare de acest gen pe județ, pe an se poate ajunge la niște sume foarte mari. Consideră că aceste motive pot reprezenta unul din criteriile de cuantificare.
Pe de altă parte, arată că dacă asigurătorul nu ar fi în cauză, inculpatul nu ar putea personal achita aceste sume. E. de acord că trebuie să fie despăgubite părțile civile însă apreciază că este o sumă de neimaginat și chiar în contradicție cu practica Curții care a înțeles să acorde sume mai reduse pentru membrii ai familiei.
Invocă spețe în care cuantumul pentru pierderea unor rude de gradul I a fost de 70.000 euro, 40.000 euro și în nici un caz de 200.000 euro.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului și reducerea acestor despăgubiri la un cuantum mai rezonabil.
În ce privește recursul inculpatului, arată că este de acord cu admiterea acestuia întrucât se află în fața unei infracțiuni din culpă, motiv pentru care apreciază că dacă a fost distrusă o familie nu crede căse impune să se distrugă încă una prin condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu executare în regim de detenție.
Referitor la recursul părților civile, arată că solicită respingerea recursurilor, întrucât în mod evident este în contradicție cu recursul asigurătorului.
Apărătorul inculpatului M. M., în ce privește recursurile părților civile
și asigurătorului, arată că s-a pronunțat prin motivele de recurs.
Susține că rămâne să se aprecieze în primul rând dacă vorbim de un procent de culpă comună pe care o vede în primul rând pe latura penală a cauzei și mai puțin pe latura civilă.
Susține că apărătorul părților civile a transferat practic întreaga responsabilitate asupra inculpatului, spunând că nu a manifestat nici un fel de regret. S. a se observa că inculpatul nu și-a negat nici un moment vina pentru că dacă ar fi făcut-o ar fi putut da din start o declarație care era de natură poate chiar să-l exonereze de răspundere penală. S. de asemenea a se observa că în momentul în care a avut loc impactul, autospeciala condusă de inculpat era ieșită total de pe carosabil. Inculpatul a recunoscut de la început că l-a văzut pe victimă venind, a efectuat virajul apreciind că are timpul necesar să treacă. Nu poate fi de acord cu ceea ce a susținut apărătorul părții civile că inculpatul nu a recunoscut vina și atitudinea sa din cadrul procesului.
Reprezentatul M.ui P., consideră că recursul inculpatului și alasigurătorului sunt nefondate și solicită respingerea acestora.
În ce privește recursurile declarate de părțile civile apreciază că acestea sunt fondate și solicită admiterea ca atare.
Referitor la recursul inculpatului M. M., consideră că starea de fapt este clară. In cauză s-au administrat inclusiv probe științifice, ultima la solicitarea inculpatului, neexistând nici un dubiu că atitudinea inculpatului este de nerecunoaștere a faptei, din concluziile expertizei putându-se desprinde dinamica accidentului și faptul că nu se putea evita accidentul în nici o circumstanță.
In ceea ce privește dozarea sancțiunii, consideră că sancțiunea aplicată de instanța de apel este legală și temeinică întrucât aceasta este urmare a unui apel declanșat în cauză de parchet, față de care parchetul nu a mai declanșat și o cale de atac a recursului, considerând că pedeapsa aplicată inculpatului de 3 ani și 6 luni cu executare este de natură să îndeplinească funcțiile pedepsei. Consideră că singura modalitate de executare care corespunde principiilor de reeducare și prevenție este aceea de privare de libertate pentru că fapta prin modul în care s-a comis și prin urmările acesteia care sunt extrem de grave, necesită o sancțiune a legii corespunzătoare. Pe de altă parte, România este pe locul I în E. la accidente grave de circulație pe an, crescând substanțial decesul victimelor omenești datorită încălcărilor de această natură, pentru că precizarea apărătorului inculpatului, referitoare la culpă, este un aspect deloc nesemnificativ, care trebuie să fie avut în vedere atunci când conduci un autovehicul.
Prin urmare, astfel de fapte au natura intenției directe, deoarece cu intenție o persoană încalcă regulile esențiale de a nu face, respectiv de a acorda prioritate și a nu vira în cazul de față, lăsându-le victimelor șanse zero de supraviețuire.
Evident că urmările în planul decesului victimelor sunt necesare a fi evaluate ca atare, deoarece decesul mai multor persoane în condițiile date constituie agravantă. Mai mult, maximul de pedeapsă prevăzut delege în speță era de 10 ani iar inculpatului i s-a aplicat pedeapsa de 3 ani și 6 luni.
S. a se avea în vedere că prin fapta comisă inculpatul a modificat radical parcursul vieții a patru oameni în mod direct și a celorlalți din jurul său în mod indirect.
Prin urmare, pentru toate aceste considerente, nu apreciază că se impune modificarea cuantumul pedepsei și nici modalitatea de executare care sunt judicios stabilite.
In ceea ce privește latura civilă a acestei cauzei, pe baza elementelor legate de notorietatea relațiilor dintre părți, apreciază că se pot acorda despăgubirile în cuantumul solicitat.
S. a se avea în vedere la dozarea acestor sume acordate cu titlu de prejudicii pentru părțile civile și elementul arătat de către apărătorul părții vătămate. A. că accidentul s-a produs în anul 2007 și este surprinsă de grija tuturor pentru falimentul acestor societăți de asigurare care își asumă riscul când primesc sumele de asigurare, dar nu a văzut niciodată vreun demers al inculpatului împreună cu asigurătorul pentru realizarea unei tranzacții care să asigure pe toată durata procesului penal recuperarea în parte a prejudiciului cauzat minorei. A. că aceste despăgubiri i se cuvin, pentru că așa cum a arătat apărarea, minora va fi lipsită pentru tot restul vieții de elementele materiale și afective presupuse de prezența familie sale. În mod identic apreciază că și bunica minorei are calitatea de persoana păgubită conform dispozițiilor Codului de procedură penală.
Prin urmare, solicită respingerea recursului declarat de inculpat și asigurător și să se admită recursurile părților civile.
Întrebată fiind de către instanță, partea vătămată R. R. - arată călocuiește cu bunica și este ajutată și de o mătușă. De asemenea arată că beneficiază de pensie de urmaș și este elevă.
Inculpatul M. M., având ultimul cuvânt arată că regretă celeîntâmplate și solicită să i se stabilească o pensie de întreținere.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 151 din (...), pronunțată de Judecătoria Huedin în același dosar, în baza art.178 alin.1, 2 și 5 Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatului M. M., fiul lui A. și M., născut la data de (...) în localitatea C., jud. C., cetățean român, posesor al actului de identitate C. seria KX nr. 1., eliberată de P. H., CNP 1., studii 12 clase, stagiul militar satisfăcut, conducător auto, fără antecedente penale, domiciliat în com. C. nr. 489/A, jud. C., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art. 71 C. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II- a C.
În baza art.14 și 346 C.Pr.Pen. rap. la art. 998 C. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente R. N. a P., prin D.
S. C., cu sediul în C.-N., str. B. B., nr. 27, jud. C. la plata următoarelor sume: 35.256 lei cu titlul de despăgubiri civile pentru daune materiale, cu dobânda legală de la data de (...) și până la achitarea integrală a sumei și 25.000 de euro sau echivalentul în lei la data plății, cu dobânda legală începând cu data de (...) și până la achitarea integrală a sumei cu titlul de despăgubiri civile pentru daune morale către partea civilă B. F., domiciliată în orașul P., str. 308, nr. 12, jud. A., câte 236,4 lei lunar cutitlul de rentă începând de la data producerii accidentului, (...), și până la majorat sau alte dispoziții legale și 150.000 de euro sau echivalentul în lei la data plății, cu dobânda legală începând cu data de (...) și până la achitarea integrală a sumei, cu titlul de despăgubiri civile pentru daune morale, în favoarea minorei parte civilă R. R. M., născută la data de (...), domiciliată în orașul P., str. 308, nr. 12, jud. A..
S-a luat act că numitul B. M., domiciliat în municipiul A., str. C. nr. 75, ap.2, jud. A., nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a reținut că prezenta sentință este opozabilă asiguratorului SC U. SA (în prezent U. A.), cu sediul în București, B-dul Dacia nr. 30, sector 1.
În baza art. 193 C.Pr.Pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente R. N. a P. la plata sumei de 3.611,6 lei în favoarea părții civile B. F. cu titlul de cheltuieli judiciare.
În baza art. 191 alin. 1 și 3 C.Pr.Pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente R. N. a P. la plata sumei de
6.500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 3666 lei reprezintă costul rapoartelor de constatare medico-legală.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținuturmătoarea stare de fapt:
La data de (...), în jurul orelor 08.45, organele de poliție din cadrul
Poliției Orașului H., au fost sesizate despre faptul că pe DJ 108 între localitățile H. și S. s-a produs un accident rutier cu consecințe deosebit de grave.
Cu ocazia cercetării la fața locului s-a constatat că accidentul a avut loc pe DJ 108 la km 3+80 m, fiind implicate autospecializata cu nr. de înmatriculare (...), proprietatea Direcției Silvice C. - Ocolul Silvic H., condusă de inculpatul M. M. și autoturismul marca VW P. cu nr. de înmatriculare (...), condus de victima R. T. C. două vehicule au intrat în coliziune în momentul în care conducătorul autospecializatei intenționa să efectueze un viraj la stânga cu intenția de a intra în incinta Stației P. aparținând SC M. SRL, iar autoturismul marca VW P. cu nr. de înmatriculare (...) se deplasa dinspre localitatea S. spre H.
În urma impactului dintre cele două autovehicule a rezultat decesul conducătorului auto marca VW P. cu nr. de înmatriculare (...), numitul R. T., și a altor două persoane care se mai aflau în același autoturism, respectiv soția conducătorului auto, victima R. D. și fiul acestora, victima R. Răzvan A..
Cadavrele celor trei victime au fost depuse la morga S. orășenesc
H., iar în urma efectuării necropsiilor s-a stabilit că moartea celor trei persoane a fost violentă, leziunile suferite putându-se produce în cadrul unui accident rutier.
La Spitalul orășenesc H. inculpatului M. M. i-au fost recoltate probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei. Din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1619/(...) a rezultat că acesta nu se afla sub influența băuturilor alcoolice, alcoolemia fiind 0 (zero) grame la mie.
În cursul urmăririi penale s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice, expertiză care a fost efectuată în cadrul Laboratorului Interjudețean de E. C. de către ing. B. B.. În concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. 214/(...) s-a aratat că viteza inițială de deplasare a autoturismului marca VW P. cu nr. de înmatriculare (...) a fost de circa 99 km/h, viteza probabilă din momentul impactului a aceluiași autoturism fiind de circa 37 km/h, iar viteza autospecializateicu nr. de înmatriculare (...) a fost de circa 27 km/h. A. în vedere aceste aspecte expertul a concluzionat că accidentul s-a produs atât din cauza schimbării direcției de mers, fără ca inculpatul M. M. să se asigure, cât și din cauza deplasării victimei R. T. cu o viteză superioară celei limită admisă pe acel sector de drum. (d.u.p., f. 49-68).
În cursul judecării cauzei instanța a încuviințat efectuarea unei expertize criminalistice de către I. N. de E. C. P. raportului de expertiză criminalistică nr. 98/(...) întocmit de experții G. C., F. R. și S. G. viteza de deplasare a autoturismului marca VW P. cu nr. de înmatriculare (...) a fost de circa 100 km/h, iar viteza autospecialei marca Roman cu nr. de înmatriculare (...) a fost de circa 30 km/h. A., în opinia experților, s-a datorat neacordării priorității de trecere autoturismului care rula din sens opus de către conducătorul autospecializatei, la schimbarea direcției de deplasare prin virare la stânga. (f. 174-180).
Din declarațiile inculpatului date atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței, a reieșit că înainte de a efectua virajul la stânga a observat la o distanță de circa 250-300 m un autoturism de culoare albă, însă a apreciat că distanța între cele două vehicule îi permite să intre în benzinărie fără a incomoda acel autovehicul.
La fața locului s-a întocmit un proces verbal de cercetare și o schiță, necontestate de vreuna din părți, datele fiind folosite de experți la întocmirea rapoartelor de expertiză. (d.u.p., f. 3-5, 6). În mod firesc s-a reținut că starea de pericol s-a declanșat în momentul pătrunderii autospecializatei pe sensul de mers al VW-lui P., respectiv atunci când inculpatul a inițiat virajul spre benzinărie. A. este momentul de la care numitul R. T. ar fi avut posibilitatea să ia măsuri de evitare. Or, din calculul făcut de experții G. C., F. R. și S. G. rezultă că distanța la care se afla autoturismul în momentul declanșării stării de pericol a fost de circa 55 m și nu de circa 250-300 m cum declară inculpatul. De asemenea viteza de la care autoturismul putea fi oprit prin frânare a fost de circa 73 km/h, mai mică raportat atât la viteza de deplasare a VW-lui P., cât mai ales la viteza maximă admisă pe sectorul de drum (90 km/h). Mai mult, așa cum apreciază experții în cuprinsul raportului de expertiză criminalistică nr. 98/(...), după inițierea frânării intensive cu imprimarea urmelor specifice, datorită alunecării pneului pe calea de rulare, traiectoria autovehiculului nu mai poate fi controlată, acesta deplasându-se pe direcția forțelor rezultante existente la momentul blocării roților și eventual a celor care acționează asupra vehiculului în cursul deplasării sale după blocarea roților. Instanța a adoptat punctul de vedere exprimat în acest raport, în sensul că după inițierea frânării intensive nu se mai poate impune conducătorului vehiculului să modifice direcția de deplasare imprimată în momentul acționării sistemului de frânare, eventual prin intrarea pe contrasens.
În consecință instanța a apreciat că inculpatul M. M. are o culpă exclusivă în producerea accidentului ce a avut loc pe DJ 108 la data de
17 august 2007, acesta încălcând astfel art. 125 din GH 1391/2006
(Regulamentul de aplicare a OUG 1.) care prevede că pentru a putea întoarce vehiculul de pe un sens de mers pe celălalt prin manevrare înainte și înapoi sau prin viraj, conducătorul acestuia este obligat să semnalizeze și să se asigure că din față, din spate sau din lateral nu circulă în acel moment niciun vehicul. De asemenea, potrivit art. 35 alin.
1 din OUG 1. participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viațasau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private. Conducătorul auto trebuie să circule în așa fel încât, raportat la condițiile de drum, să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului M. M., care la data de
(...), în jurul orelor 08.45, în timp ce conducea autospecializata cu nr. de înmatriculare (...), pe DJ 108, din direcția H. - Beliș, virând la stânga pentru a intra în Stația P. SC M. SRL, fără să se asigure suficient, a intrat în coliziune cu autoturismul VW P. cu nr. de înmatriculare (...), care circula din sens opus și care era condus de victima R. T., în urma impactului rezultând decesul conducătorului auto R. T. și a celor două persoane care se aflau în autoturismul marca VW P. cu nr. (...), respectiv soția R. D. și fiul R. Răzvan A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prev. și ped. de art. 178 alin. 1, 2 și 5 C., faptă pentru care instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare .
La individualizarea și dozarea pedepsei instanța a avut în vedere lipsa antecedentelor penale și comportamentul bun în societate anterior accidentului, poziția sinceră de regret a inculpatului pe parcursul procesului penal, dar și vina exclusivă a inculpatului în producerea accidentului rutier, consecințele deosebit de grave ale infracțiunii săvârșite, precum și celelalte criterii prev. de art. 72 C., împrejurări pentru care pedeapsa va fi orientată spre minimul special prevăzut de lege.
De asemenea instanța, în baza art. 71 C. și văzând considerentele deciziei nr. LXXIV/2007 pronunțată în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, a interzis inculpatului drepturile prev. în art. 64 lit. a teza a II- a C. din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei principale.
Sub aspectul modalității de executare a pedepsei instanța a reținut următoarele:
P. art. 52 alin. 1 C. pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. De asemenea potrivit art. 72 alin. 1 C. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pedeapsa aplicată, așa cum se reține în doctrină, urmărește două scopuri: prevenția specială și cea generală.
Instanța de fond a constatat că fapta inculpatului a produs urmări deosebit de grave, în accidentul rutier provocat de acesta decedând trei persoane R. T., R. D. și R. Răzvan A., soț, soție și fiul acestora. Soarta a făcut ca în autoturism să nu se găsească și celălalt copil al familiei R., respectiv minora R.-M., aceasta pierzându-și într-o singură zi tatăl, mama și fratele.
În ceea ce privește prevenția generală ea se realizează ca urmare a prevederii pedepsei de către norma penală, prin cunoașterea și aderarea membrilor societății la dispoziția normei respective și prin teama de pedeapsă. Or, tinde să devină un fapt notoriu că România este una dintre cele mai periculoase țări europene în materie de siguranța circulației. Acest lucru se reflectă și în statisticile întocmite la nivel comunitar de C. E. pentru Siguranța Transporturilor (ETSC) careplasează România printre țările cu mari probleme în această chestiune, cu un raport de peste 130 de persoane decedate la 1 milion de locuitori, în timp de media europeană este de 79. România are în prezent cea mai ridicată rată a mortalității din accidente rutiere raportat la numărul populației.
În consecință instanța, pentru considerentele mai sus arătate, a apreciat că singura modalitate de executare potrivită în prezenta cauză este cea a executării pedepsei principale în regim privativ de libertate.
Sub aspectul laturii civile a cauzei instanța a reținut următoarele:
P. art. 15 alin. 2 C.Pr.Pen. constituirea ca parte civilă se poate face în cursul urmăririi penale, precum și în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare.
În cursul urmăririi penale partea vătămată B. F. a arătat că își va formula pretențiile de natură civilă în fața instanței de judecată. De asemenea numitul B. M., fratele victimei R. D., a declarat că se constituie parte civilă în cauză, iar pretențiile și le va formula în instanța de judecată.
În cursul judecării cauzei, în termenul legal, numita B. F. s-a constituit parte civilă în nume propriu și pentru minora R.-M., născută la data de (...) cu suma de 35.256 lei daune materiale în favoarea părții civile B. F., 50.000 euro reprezentând daune morale către aceeași parte civilă, despăgubiri periodice lunare în favoarea minorei și 300.000 euro daune morale pentru minora R.-M.
Instanța a reținut că inculpatul M. M. conducea autospecializata cu nr. de înmatriculare (...), proprietatea Ocolului Silvic H., instituție aflată în subordinea Direcției Silvice C. și a Regiei N.e a P.. ( d.u.p., f. 81).
P. art. 1000 alin. 3 C. în vederea antrenării răspunderii comitentului pentru fapta prepusului trebuie să fie întrunite două condiții speciale: existența raportului de prepușenie și săvârșirea faptei ilicite și prejudiciabile de către prepus în cadrul funcțiilor încredințate de comitent.
S-a constatat că sunt întrunite în prezenta cauză condițiile legale, inculpatul fiind angajat al Ocolului Silvic și găsindu-se în exercitarea atribuțiunilor de serviciu în momentul producerii accidentului, acesta deplasându-se la P. SC M. SRL pentru a alimenta vehiculul cu carburant. În consecință instanța a constatat că R. N. a P. are calitatea de parte responsabilă civilmente și are obligația de a răspunde în solidar cu inculpatul pentru repararea prejudiciilor cauzate prin accidentul rutier.
P. art. 15 alin. 1 C.Pr.Pen. persoana vătămată se poate constitui parte civilă în contra învinuitului sau inculpatului și persoanei responsabile civilmente.
Instanța a reținut că în procesul penal acțiunea civilă, având același izvor ca și acțiunea penală, nu poate avea ca și obiect decât repararea prejudiciilor generate prin infracțiune, cu îndeplinirea următoarelor condiții: să existe o vătămare, vătămarea să fie generată de infracțiune și persoana vătămată să declare că înțelege să devină parte vătămată. Nu în ultimul rând prejudiciul trebuie să nu fie reparat.
În privința despăgubirilor civile solicitate de partea civilă B. F. atât în nume propriu, cât și pentru minora R.-M., instanța a apreciat că sunt dovedite cu martorii Z. V. și B. F. (f. 73, 74), precum și cu înscrisurile depuse la dosar (f. 41-53, 66-69)., respectiv suma de 12.000 lei cheltuieli cu masa de înmormântare a celor trei victime, 2.000 lei ceremonia depomenire, 300 lei pentru plata groparilor, 210 lei locurile de veci, 198 taxe biserică, 100 lei plata serviciilor preotului, 100 lei lumânări și 973 lei accesorii funerare. De asemenea s-au efectuat cheltuieli cu parastasele organizate conform obiceiurilor locale la 6 săptămâni (3.700 lei), 6 luni (3.100 lei) și 1 an (3.000 lei), iar monumentele funerare au costat 9.575 lei.
Instanța a reținut că minora R. M. era în întreținerea celor doi părinți decedați în accidentul rutier, aceștia realizând venituri lunare în cuantum de 1362 lei (R. T.), respectiv 1405 lei (R. D.), din care aceștia se poate prezuma că alocau un procent mai mare către fiica lor decât pentru celălalt copil, de vârstă mai mică, respectiv 20%. Instanța a apreciat ca pertinentă observația părților civile în sensul că relevante sunt veniturile realizate de părinți în mod concret, reflectate în fluturașii de salariu, și nu venitul salarial indicat în contractul individual de muncă. Din acest venit lunar de 553,4 lei alocat de părinți în prezent minora mai primește doar suma de 317 lei lunar cu titlul de pensie de urmaș (f. 46). În consecință instanța l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 236,4 lei lunar cu titlul de rentă începând de la data producerii accidentului, (...), și până la majoratul minorei sau alte dispoziții legale. De altfel partea culpabilă s-a arătat de acord cu obligarea sa la plata despăgubirii periodice către minoră.
În ceea ce privește daunele morale instanța a apreciat că în cauză se justifică acordarea de despăgubiri civile cu acest titlu în cuantum de
25.000 de euro către partea civilă B. F. și de 150.000 de euro către minora R. M. ca pretium doloris, în compensarea traumei psihice suferite de părțile civile ca urmare a faptei ilicite a inculpatului. E. de netăgăduit că viața minorei R. M. nu va mai fi niciodată una fericită deplin, toate bucuriile vieții pe care un om le trăiește alături de familie îi vor fi umbrite de pierderea incomensurabilă pe care a suferit-o în ziua nefastă de 17 august 2007. În această zi minora în vârstă de doar 12 ani a rămas brusc fără tată, fără mamă și fără fratele său, tragedia sa personală neputând fi înțeleasă la adevărata sa dimensiune. O schimbare dramatică atât în plan psihic-afectiv, cât și în plan familial, a suferit și partea civilă B. F. întrucât aceasta și-a pierdut fiica, ginerele și nepotul care îi erau un sprijin în viața de zi cu zi, rămânând și cu responsabilitatea de a o crește și educa pe minoră.
Sumele acordate cu titlul de despăgubiri civile pentru daune morale și cele periodice vor fi actualizate cu dobânda legală începând cu data de (...) și până la achitarea integrală a sumelor întrucât în materie delictuală autorul faptei prejudiciabile este de drept pusă în întârziere.
În ceea ce privește pe numitul B. M. acesta nu a indicat în termen legal în ce constau pretențiile sale civile deduse judecății, așa cum prevede art. 112. C.pr.Civ.
Părțile civile au solicitat obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare făcute de acestea în procesul penal.
A. în vedere chitanțele depuse la dosar care atestă achitarea sumei totale de 3.611,6 lei onorariu avocațial și onorarii expertize, văzând prevederile art. 193 C.Pr.Pen. și art. 274 și urm. C.Pr.Civ. instanța l-a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente R. N. a P. la plata sumei de 3.611,6 lei în favoarea părții civile B. F. cu titlul de cheltuieli judiciare.
Ca o consecință a condamnării instanța în baza art. 191 alin. 1 și
3 C.Pr.Pen. l-a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilăcivilmente R. N. a P. la plata sumei de 6.500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 3666 lei reprezintă costul rapoartelor de constatare medico-legală.
A. în vedere dispozițiile art. 54 alin. 4 și art. 57 din Legea
136/1995, precum și considerentele Deciziei în interesul legii nr. I din 28 martie 2005, sentință pronunțată de către instanța de fond a fost opozabilă în ceea ce privește despăgubirile acordate părților civile asiguratorului SC U. SA (în prezent U. A.).
Împotriva hotărârii pronunțate de către Judecătoria Huedin au declarat apel: P. de pe lângă Judecătoria Huedin, părțile civile R. R. M. și B. F., U. A. SA, inculpatul M. M.
În motivele de apel depuse de P. de pe lângă Judecătoria Huedin s- a arătat că hotărârea pronunțată de instanța de judecată este netemeinică, în sensul că pedeapsa de 2 ani și 6 luni aplicată inculpatului, nu a fost corespunzător dozată.
S-a apreciat că, raportat la faptul că accidentul s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului, la consecințele deosebit de grave ale accidentului, soldat cu moartea a 3 persoane, pedeapsa aplicată inculpatului este excesiv de blândă. De asemenea, s-a solicitat ca această pedeapsă să fie executată în regim de detenție.
În dezvoltarea motivelor de apel părțile civile B. F. și R. R. M. au solicitat majorarea cuantumul pedepsei aplicate inculpatului M. M., precum și majorarea daunelor morale la cuantumul solicitat în constituirea de parte civilă, respectiv 300.000 euro în favoarea minorei R. R. și 50.000 euro în favoarea părții civile B. F.
Cu privire la latura penală a cauzei, cele două părți civile au arătat că, în opinia lor, modul în care a procedat inculpatul reprezintă o sfidare crasă a normelor de circulație, chiar a comportamentului civilizat pe care ar trebui să-l aibă toți conducătorii auto pentru a evita accidentele de circulație. Din moment ce inculpatul a văzut de la mare distanță că din sens opus se apropie un alt autovehicul, acesta a conștientizat că prin manevra sa îi barează drumul, astfel încât se poate produce un accident grav de circulație.
Cu privire la cuantumul daunelor morale solicitate de partea civilă
R. R., s-a arătat că, încă de la o vârstă fragedă, aceasta și-a pierdut mama, tatăl și fratele, toți membri familiei sale, astfel că fără nici o exagerare se poate afirma că i-a fost distrus cursul vieții.
Minora R. R. M. și-a pierdut sprijinul de care ar fi trebuit să se bucure mulți ani din partea părinților și a fratelui său și nu va avea prezența familiei, a fost și va fi lipsită de sfaturile necesare, de destăinuirile de care ar fi avut nevoie, de momentele de bucurie care le implică relațiile de familie.
Față de tragedia suferită și întinderea acesteia, în dezvoltare motivelor de apel s-a apreciat că suma solicitată cu titlu de daune morale este mai mult decât rezonabilă, menită să asigure protecția minorei față de greutățile vieții.
În ceea ce privește pe partea civilă B. F. s-a arătat că suma solicitată este menită să compenseze suferințele cauzate de moartea fiicei, nepotului și a ginerelui. Partea civilă B. F. și-a pierdut sprijinul necesar la bătrânețe, atât material cât și moral, în condițiile în care viața de zi cu zi a persoanelor în vârstă este tot mai grea, neavând nici măcar posibilitățile de asigurare a medicamentelor necesare. A. a pierdut nu numai sprijinul ce l-ar fi meritat, dar și bucuria nepotului R. Răzvan,fiind chinuită în plus de faptul că nu-i poate oferi nepoatei sale minore cele necesare.
În dezvoltarea motivelor de apel, asiguratorul SC U. A. SA a solicitat diminuarea daunelor materiale și morale stabilite în favoarea părților civile, apreciind că ambii conducători auto au avut culpă în producerea accidentului. Manevra inculpatului a fost determinantă în producerea accidentului rutier, însă inculpatul a apreciat și asupra modului efectuării manevrei în condiții de siguranță. A. culpă concurentă trebuie avută în vedere și la individualizarea daunelor morale care se vor acorda. S-a susținut că B. F. nu are calitate de parte civilă în cauză, atâta timp cât există descendenți direcți, astfel că doar minora R. R. are calitate de parte civilă. De asemenea, apreciază că cuantumul daunelor morale acordate minorei este excesiv de mare, astfel că solicită reducerea acestora.
A.ul inculpatului M. M. a vizat atât latura penală cât și civilă a cauzei.
Cu privire la latura penală a cauzei, inculpatul a solicitat schimbarea modalității de executare a pedepsei, apreciind că, raportat la persoana sa și la modalitatea de comitere a faptei, se impune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Inculpatul a arătat că, din probatoriul administrat în cauză, rezultă că impactul a avut loc în afara părții carosabile, situație în care ar fi putut formula o apărare de natură să ducă la exonerarea răspunderii penale, însă a dat dovadă de sinceritate și a recunoscut că a văzut de departe autoturismul care venea din sens opus, însă a apreciat că ar avea timp suficient să facă această manevră. Pe de altă parte, faptul că victima nu avea centură de siguranță, că avea o viteză excesivă și că nu purta ochelarii de vedere, nu duce decât la concluzia că și victima a avut o parte din culpă.
Prin decizia penală nr. 181/A din 2 mai 2011 a T.ui C. pronunțată îndosarul nr. (...) s-au admis apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Huedin, de asigurătorul SC U. A. SA, de inculpatul M. M. și de partea civilă R. R., prin reprezentant legal B. F., împotriva sentinței penale nr. 151/(...) a Judecătoriei H., care a fost desființată în parte, numai sub aspectul cuantumului pedepsei principale aplicate inculpatului M. M., fiul lui A. și M., ns. la data de (...) în localitatea C., jud. C., cetățean român, CNP 1., domiciliat în com. C. nr. 489 A, jud. C., cu privire la cuantumul despăgubirilor pentru daune morale acordate părții civile R. R., precum și cu privire la data de la care se calculează dobânda legală aferentă despăgubirilor pentru daune morale cuvenite părților civile.
Pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite, s-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului M. M., fiul lui A. și M., ns. la data de (...) în localitatea C., jud. C., cetățean român, CNP 1., domiciliat în com. C. nr.
489 A, jud. C. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 1,2 și 5 C., la 3 ani și 6 luni închisoare, pe care inculpatul o va executa în regim de detenție.
S-a majorat cuantumul despăgubirilor pentru daune morale acordate părții civile R. R., la 200.000 euro în echivalent lei la data plății, cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la data plății efective.
A fost obligat inculpatul la plata în favoarea părții civile B. F. a sumei de 25.000 euro în echivalent lei la data plății, cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la data plății efective.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței penale apelate.
S-a respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă B. F., împotriva sentinței penale nr. 151/(...) a Judecătoriei H., iar în baza art. 189 alin. 1 C.pr.pen., s-a stabilit în favoarea Baroului C. suma de 100 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, av. Toadere I., care se va avansa din FMJLC.
În baza art. 193 alin. 6 C.pr.pen., s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de părțile civile privind obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor de judecată în apel.
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen., a fost obligată partea civilă B. F. la plata în favoare statului a sumei de 100 lei cheltuieli judiciare în apel, iar în baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării apelurilor declarate de P. de pe lângă
Judecătoria Huedin, de inculpat, de asigurător și de partea civilă R. R. au rămas în sarcina acestuia.
Analizând apelurile declarate în cauză, tribunalul le-a admis, după cum urmează:
În ceea ce privește apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria
Huedin, T. a apreciat că acesta este fondat.
Administrând un vast probatoriu, prima instanță a reținut o stare de fapt corectă în funcție de care a procedat la încadrarea juridică.
La individualizarea și dozarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere lipsa antecedentelor penale și comportamentul bun în societate anterior accidentului, poziția sinceră de regret a inculpatului pe parcursul procesului penal, dar și vina exclusivă a inculpatului în producerea accidentului rutier, consecințele deosebit de grave ale infracțiunii săvârșite, precum și celelalte criterii prev. de art.72 Cod penal, împrejurări pentru care pedeapsa a fost orientată spre minimul prevăzut de lege.
S-a apreciat însă că instanța de fond a aplicat o pedeapsă excesiv de blândă raportat la urmările accidentului, soldat cu moartea a trei persoane.
Procedând la o nouă individualizare a pedepsei, urmare admiterii apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Huedin, T. a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare pe care acesta o va executa în regim de detenție.
Dat fiind faptul că unul dintre motivele de apel formulate de inculpat se referă la cuantumul pedepsei, iar cel formulat de asigurator se referă la culpa exclusivă reținute de instanța de fond, T. a respins cele două capete de cerere pentru considerentele arătate anterior.
Cu privire la culpa reținută în sarcina inculpatului, tribunalul a apreciat că se impune însă o precizare. Din expertiza efectuată în cauză rezultă că starea de pericol s-a declanșat în momentul pătrunderii autospecialei pe sensul de mers al autoturismului, la inițierea virajului către stânga. N. R. T., conducătorul autoturismului, nu putea evita producerea accidentului nici dacă ar fi rulat cu o viteză cel mult egală cu limita maximă admisă pe sectorul respectiv de drum. N. M. M., conducătorul autospecializatei, putea preveni producerea accidentului dacă s-ar fi asigurat anterior inițierii virajului și ar fi acordat prioritate de trecere autoturismului ce rula din sens opus.
O critică adusă hotărârii primei instanțe atât de părțile civile cât și de asigurator și inculpat a vizat cuantumul despăgubirilor morale.
În acest sens, părțile civile R. R. și B. F. au solicitat majorarea, iar inculpatul și asiguratorul au solicitat diminuarea celor acordate părții civile R. R. și înlăturarea celor acordate părții civile B. F. deoarece aceasta nu ar avea calitate, în cauză existând moștenitori.
Cu privire la partea civilă B. F., T. a constatat că aceasta a solicitat obligarea inculpatului la 50.000 euro cu titlu de daune morale. Instanța de fond a admis în parte solicitarea părții civile obligând pe inculpat la plata sumei de 25.000 Euro.
Instanța de fond a admis în mod corect constituirea de parte civilă formulată în cauză, textul art.24 Cod procedură penală și articolelor 14 și următoarele Cod procedură penală, nu conțin dispoziții care să limiteze constituirea altor persoane în cazul în care există moștenitori.
Condițiile exercitării acțiunii civile în procesul penal sunt următoarele: infracțiunea să fi cauzat un prejudiciu material sau moral; prejudiciu să fie cert; între infracțiunea săvârșită și prejudiciul cert să existe o legătură de cauzalitate; prejudiciul să nu fi fost reparat; în cazul persoanelor cu capacitate de exercițiu să existe constituire ca parte civilă în procesul penal.
Suma acordată însă părții civile B. F., cu titlu de daune morale este însă în aprecierea tribunalului corect dozată.
Fără a pune sub semnul îndoieli suferințele acestei părți, care într- o singură zi și-a pierdut fiica, ginerele și nepotul, iar în plus a dobândit o mare responsabilitate, aceea de a fi sprijin nepoatei sale minore, rămasă orfană, tribunalul a apreciat că suma de 25.000 Euro în echivalent lei la data plății, cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la data plății efective, este în măsură să compenseze această suferință.
Sub acest aspect, T. a admis apelul declarat de inculpat și asigurator, urmând ca dobânda legală în cazul celor două părți civile să fie calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la data plății efective.
Cu privire la apelul părții civile R. R., tribunalul a reținut următoarele:
La data producerii accidentului, 17 august 2007, această parte civilă avea vârsta de 12 ani. Un copil ce anterior era înconjurat de căldura unei familii se vede, dintr-o dată, lipsită de mamă, tată și frate. Dată în grija bunicii materne, această parte civilă cu copilăria ciuntită, este în prezent o adolescentă de 16 ani.
Față de tragedia suferită de aceasta, T. a apreciat că suma de
200.000 Euro este rezonabilă, menită să protejeze minora în viitor față de greutățile vieții.
Admițând apelul declarat de partea civilă R. R., T. a majorat cuantumul despăgubirilor acordate acestei părți la 200.000 euro în echivalent lei la data plății, cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la data plății efective.
Respingând ca nefondat apelul părții civile B. F., în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, aceasta a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare, ocazionate de soluționarea cauzei în apel, în sumă de 100 lei, iar în baza art.189 alin.1 Cod procedură penală s-a stabilit în favoarea BCAJ C. suma de 100 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, av. Toadere I., avansat din FMJ.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul M. M., părțile civile B. F. si R. R. precum si asigurătorul S. U. A. S.
În recursul formulat de inculpatul M. M. s-a solicitat admiterea acestuia, schimbarea modalității de executare a pedepsei și, în subsidiar, s-a arătat că, pedeapsa stabilită instanța de apel este excesivă raportat doar la consecințele deosebit de grave ale acestei fapte și mai puțin la întreg ansamblul stării de fapt, la persoana făptuitorului și la lipsa antecedentelor penale.
În concluziile orale apărătorul inculpatului a mai arătat că se poate vorbi chiar de o culpă concurentă a persoanei decedate R. T., conducătorul autovehiculului implicat în accident, deoarece acesta circula cu o viteză de aproximativ 100 km la oră, iar prima expertiză tehnică efectuată în cauză s-a arătat că în cazul unei viteze mai reduse accidentul putea fi evitat. Din această perspectivă s-a solicitat schimbarea modalității de executare a pedepsei, precum și diminuarea pretențiilor civile, ținându-se cont de lipsa antecedentelor penale ale inculpatului și de faptul că acesta este șofer profesionist de peste 2. ani.
În recursul declarat de părțile civile B. F. si R. R., întemeiat pedisp.art.385/9 pct.14, a fost criticată decizia recurată doar în privința cuantumul daunelor morale, solicitându-se acordarea daunelor în sumele precizate, respectiv pentru minora R. R. în cuantum de 300.000 euro, iar pentru B. F. 50.000 euro.
În susținerea motivelor de recurs s-a arătat faptul că minora R. R. a rămas la o vârstă foarte fragedă fără întreaga sa familie, respectiv mama, tata și frate. Apărarea a susținut că o astfel de tragedie o poate afecta psihic pe minoră pentru tot restul vieții, întrucât a rămas doar cu sprijinul bunicii materne, B. F., care la rândul ei și-a pierdut fiica, ginerele și nepotul, justificându-se deci în astfel de circumstanțe majorarea daunelor morale.
În recursul declarat de asigurătorul S. U. A. S. s-a solicitat reducerea cuantumului despăgubirilor civile acordate părților civile, arătându-se de asemenea, că în opinia sa, în cauză se poate vorbi de o culpă concurentă, care dacă va fi stabilită de către instanța de recurs ar conduce la diminuarea despăgubirilor civile.
Reprezentantul asiguratorului a mai susținut că numita B. F. nu are calitatea departe civilă în prezenta cauză, întrucât potrivit legii civile singurul moștenitor legal al defuncților este minora R. R.
Examinând recursurile declarate prin prisma actelor de la dosar, a motivelor invocate și a dispozițiilor legale în materie Curtea apreciază că acestea sunt nefondate.
Atât prima instanță cât și instanța de apel au reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, pe baza unui larg material probator administrat atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, acest material probator dovedind cu prisosință culpa exclusivă a inculpatului în comiterea accidentului rutier. Aceste aspecte au fost pe larg redate în conținutul sentinței primei instanțe și a deciziei din apel, în mod argumentat fiind înlăturate apărările inculpatului. R. reluat de către instanța de apel, Curtea și-l însușește în întregime fără a-l mai reitera, subliniind doar faptul că accidentul s-a datorat exclusiv inculpatului, care avea obligația să acorde prioritate și să se asigure înainte de efectuarea virajului stânga, în vederea intrării în stația peco
SC M. SRL. Indiferent de viteza cu care circula victima R. T. ( de altfel aceasta a fost doar cu circa 10 km pe oră mai mare decât cea legală admisă pe sectorul respectiv de drum ) nu exista nicio posibilitate de evitare concretă a accidentului, deoarece așa cum reiese din conținutulraportului de expertiză, practic starea de pericol generată de conduita necorespunzătoare în trafic a inculpatului s-a declanșat când autoturismul în care se aflau victimele era la o distanță de aproximativ
55 de metrii de locul impactului, autospeciala condusă de inculpat blocând practic șoseaua.
Cât privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului și modalitatea de executare a acesteia, Curtea va reține că instanța de apel în mod corect a admis apelul parchetului și al părților civile și a majorat pedeapsa aplicată de către prima instanță la 3 ani și 6 luni închisoare, cu executare în regim de detenție. O astfel de pedeapsă reflectă gradul de pericol social al infracțiunii comis și mai ales urmările deosebit de grave, pe care aceasta le-a cauzat, în urma accidentului pierzându-și viața trei persoane din aceeași familie, în timp ce minora R. R. a rămas la o vârstă fragedă lipsită de orice sprijin moral și financiar din partea părinților. O astfel de pedeapsă, a cărei executare urmează a avea loc în regim de detenție, este de natură să aibă și un rol educativ cu privire la comportamentul pe care orice conducător auto și mai ales un profesionist trebuie să-l aibă în trafic, respectiv să circule cu prudență pentru a nu pune în pericol viața sau integritatea corporală a celorlalți participanți la trafic.
În ceea ce privește recursul declarat de către părțile civile R. R. și
B. F., Curtea nu va reține critica formulată de asigurător, în sensul că aceasta din urmă nu ar putea avea calitatea de parte civilă în prezenta cauză deoarece nu este moștenitor legal al persoanelor decedate în accidentul de circulație. A. deoarece calitatea de persoană vătămată în procesul penal și implicit calitatea de parte civilă o poate avea orice persoană care a suferit o vătămare prin infracțiune. În acest context, este limpede că partea civilă B. F. a suferit în primul rând un prejudiciu de natură psihică, morală prin pierderea fiicei, a ginerelui și a nepotului în vârstă de 7 ani, cât și de natură financiară, deoarece la o vârstă înaintată a rămas lipsită de suportul pe care i l-ar fi oferit fiica și ginerele său.
Pe de altă parte, Curtea consideră că sumele acordate de către instanța de apel cu titlu de daune morale părților civile R. R. și B. F. sunt de natură să compenseze prejudiciile morale suferite de acestea, să constituie o justă reparație a pagubelor de natură psihică și materiale pe care acestea le pot resimți și în același timp, să nu constituie o îmbogățire a acestora fără just temei. În acest context, Curtea apreciază că nu se impune majorarea sumelor acordate de către T. cu acest titlu.
Considerentele de mai sus constituie implicit și argumente în sensul adoptării unei soluții de respingere ca nefondat și a recursului declarat de către asigurator, neputând fi luate în considerare argumente ca cele invocate în motivele de recurs, respectiv faptul că acordarea cu titlu de daune morale a unor sume de ordinul zecilor, sutelor sau miilor de euro în cazul accidentelor de circulație ar fi de natură să conducă la falimentul societăților de asigurare. C. dintre asigurat și asigurator este unul aleatoriu, iar în schimbul primirii plăți ratelor de asigurare asiguratorul își asumă riscul asigurat.
Față de cele sus expuse, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.pen., Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul M. M., părțile civile B. F. si R. R. si de asigurătorul S. U. A. S. împotriva deciziei penale nr. 181/A din 2 mai 2011 a T.ui C..
În baza art. 189 C.pr.pen., se va stabili în favoarea Baroului de A. C. suma de 100 lei onorariu partial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen., se va dispune obligarea părților civile si a asigurătorului, fiecare la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare in favoarea statului.
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen., inculpat va fi obligat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial parțial.
PENTRU ACE. MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul M. M., părțile civile B. F. si R. R. si de asigurătorul S. U. A. S. împotriva deciziei penale nr. 181/A din 2 mai 2011 a T.ui C..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de 100 lei onorariu partial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe părțile civile si asigurător să plătească fiecare suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare in favoarea statului.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial partial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 29 iunie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. R. A. D. L. V. C.
C.O., semnează Președintele
Instanței
GREFIER, M. B.
Red.A.D.L.
Dact.H.C./ 3 ex./ (...)
Jud.fond: C. Tătar; jud.apel: S. S.,L. Firicel;
| ← Sentința penală nr. 6/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1266/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
