Decizia penală nr. 905/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.905/R/2011
Ședința publică din 1 iunie 2011
I. compusă din: PREȘEDINTE: ANA C., judecător
JUDECĂTORI: M. R.
L. M.
G.: M. B.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P.
- A. C.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de Ministerul Public - P. de pe lângă Judecătoria Baia Mare și inculpatul N. S. V. împotriva sentinței penale nr.313 din (...) a J.ecătoriei B. M., pronunțată în dosarul nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală și părăsirea locului accidentului prev.de art.87 al.1 din OUG nr.195/2002 și art.89 al.12 din OUG nr.195/2002, totul cu aplic.art.33 lit.a C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul N. S. V. asistat de apărător desemnat din oficiu av.Driha D. T. din cadrul Baroului C. cu delegație la dosar și apărător ales av.G. W. din cadrul Baroului M., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul desemnat din oficiu solicită a se constata că mandatul său a încetat și a se acorda plata onorariului avocațial parțial pentru studiul dosarului și prezența în instanță.
A. în vedere că în cauză pentru una dintre infracțiuni s-a dispus achitarea inculpatului, instanța procedează la audierea acestuia, depoziția sa fiind consemnată la fila 24 dosar.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul M.ui P., în susținerea recursului declarat de P. de pelângă Judecătoria Baia Mare, apreciază că este fondată calea de atac exercitată întrucât achitarea dispusă de instanța fondului în ce privește infracțiunea prev.de art.87 al.1 din OUG nr.195/2002 întemeiată pe disp.art.10 lit.b C.pr.pen., este greșită, făcându-se o greșită interpretare a probelor care a determinat apoi și greșita reținere a principiului in dubio pro reo, motiv pentru care instanța a apreciat că fapta concret comisă de către inculpat constituie contravenție la regimul circulației pe drumurile publice iar nu infracțiunea prev.de art.87 al.1 din OUG.195/2002.
S. admiterea recursului, să se dispună în baza art.385/15 pct.2 lit.b
C.pr.pen., casarea parțială a sentinței penale nr.313/2011 a J.ecătoriei B. M.,să se procedeze la o nouă judecare a cauzei din această perspectivă și în această limită indicată prin motivele de recurs ale parchetului și pe baza analizării probatoriului administrat până la acest moment să se rețină concluzia existenței întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii prev.de art.87 al.1 din OUG nr.195/2002, să se rețină vinovăția inculpatului în săvârșirea acestei infracțiuni și pe cale de consecință să se dispună condamnarea sa pentru conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu o îmbibație alcoolică încadrându-se la 0,90 grame la mie, astfel cum rezultă din expertiza medico-legală administrată în cursul urmăririi penală având în vedere că în favoarea inculpatului s-au reținut circumstanțe atenuante prev.de art.74 lit.a C.pr.pen., respectiv buna conduită avută anterior, circumstanță personală care se răsfrânge asupra tuturor infracțiunilor comise de inculpat. S. ca și asupra infracțiunii prev.de art.87 al.1 să se rețină aceasta, motiv pentru care să se reducă pedeapsa sub limita prevăzută de lege. U., să se procedeze la constatarea concursului de infracțiuni prev.de art.33 lit.a C.pen., să se procedeze la efectuarea operațiunilor de contopire cu pedeapsa aplicată deja de către prima instanță pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.89 al.1 din OUG nr.195 iar pedeapsa astfel rezultată să fie executată în modalitatea stabilită de către prima instanță, respectiv cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Argumentele parchetului în ceea ce privește existența infracțiunii, inclusiv a caracteristicii de infracțiuni a faptei concret comisă, respectiv că valoarea alcoolemiei la momentul evenimentului rutier se situează peste limitele prevăzute de lege, cu valoarea de 0,90 grame la mie, sunt argumente bazate pe probele administrate în cursul urmăririi penale și parțial și în cursul cercetării judecătorești, respectiv aceste probe din faza de urmărire penală nu au suferit nici un fel de modificare sau răsturnare în cursul cercetării judecătorești, singurul motiv pentru care instanța de judecată și-a întemeiat dispozițiile de achitare în baza art.10 lit.b C.pr.pen., a fost aprecierea probelor, analiza acestora și aplicarea în mod eronat a principiului in dubio pro reo. Este evident că evenimentul a avut loc la ora 0,39, este de asemenea evident că la ora 1,08 s-a efectuat testul de respirație pentru inculpat, care a indicat o valoare de 0,44 grame alcool în aerul expirat, după care la circa 30 de minute, respectiv la 1,40 s-a procedat la recoltarea primei probe biologice, valoarea acestei alcoolemii potrivit buletinului de analiză toxicologică era de 0,80 grame la mie, iar după o oră la a doua probă, valoarea alcoolemiei a fost de 0,70 grame la mie. A. curba era descendentă în ceea ce privește valoare alcoolemiei pe care inculpatul o prezenta, motiv pentru care datorită intervalului scurs de la momentul evenimentului până la momentul recoltării probelor biologice, s-a procedat la efectuarea unei expertize medico-legale pentru calculul retroactiv care arată că alcoolemia a fost de peste 0,80 grame la mie respectiv de circa
0,90 grame la mie. Ori de câte ori se recurge la o expertiză medico-legală pentru calculul retroactiv, expertul medic legist va proceda la un calcul aritmetic care este stabilit prin buletinul de analiză iar pe de altă parte din datele comunicate din dosarul de cercetare penală în ce privește consumul de băuturi alcoolice în intervalul în care a avut loc acest consum și de asemenea se ține seama și de valoarea testului de respirație.
Astfel fiind, apreciază că în mod corect s-a reținut că la ora evenimentului rutier, acesta prezenta cu certitudine o valoare de peste 0,90 grame la mie. I. de judecată a apreciat că nu există elemente de certitudine pentru a stabili fără putință de tăgadă și fără nici un dubiu că valoareaalcoolemiei inculpatului era de peste 0,80 grame la mie, însă această concluzie este în contradicție cu probele administrate pe parcursul urmăririi penale și care de altfel au fost avute în vedere și de către instanța de judecată la tragerea concluziei pe care și-a întemeiat soluția de achitare.
S. instanței o reanalizare a acestor probe, coroborarea acestora ducând în mod absolut necesar și obligatoriu la concluzia că fapta săvârșită de către inculpat constituie infracțiune, având în vedere valoarea alcoolemiei situată peste 0,90 grame la mie.
În consecință, așa cum a precizat inițial, solicită a se reține vinovăția inculpatului și să se dispună condamnarea inculpatului și pentru această infracțiune, precum și efectuarea contopirii.
Apărătorul ales al inculpatului N. S. V., solicită respingerea recursului parchetului în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen., cu consecința menținerii soluției de achitare a inculpatului pentru fapta prev.de art.87 al.1 din OUG nr.195/2002, întrucât consideră că hotărârea este legală și temeinică. O calculare matematică retroactivă a alcoolemiei nu constituie un mijloc de probă suficient de obiectiv și exact din care să rezulte în mod indubitabil probabilitatea că acesta se afla sub influența alcoolului și avea acea alcoolemie, fiind doar un calcul matematic ce reflectă doar o probabilitate. Consideră că nu se poate angaja răspunderea unei persoane invocând principiul in dubio pro reo.
Susține că singura probă certă este cea a etilotestului și probele de sânge, însă ora conducerii accidentului nu se cunoaște.
Pe de altă parte, pentru conducerea sub influența alcoolului s-a întocmit inculpatului un proces verbal pe care nu l-a contestat cu toate că acel proces era nul deoarece avea grave greșeli și motive de nulitate absolută. S-a supus constrângerii contravenționale, a suportat amenda pe care a și achitat-o, a rămas cu permisul suspendat, iar înainte de a expira cu 5 zile suspendarea, s- a făcut această recalculare matematică.
Potrivit art.4 al.7 inculpatul are dreptul de a nu fi judecat și pedepsit de două ori.
Fapta contravențională, respectiv conducerea sub influența alcoolului, s- a comis la data de 25 septembrie 2008, a fost sancționat contravențional inculpatul la 15 octombrie 2008, înainte cu 10 zile de la data comiterii contravenției și s-a arătat în procesul verbal cum că a comis o faptă contravențională în 20 octombrie 2008, adică procesul verbal a fost încheiat cu
5 zile înainte de a comite fapta. Nu a înțeles acest aspect.
Cu privire la infracțiunea prev.de 89 al.1 din OUG nr.195/2002 arată că probele administrate în prezenta cauză nu au relevat un comportament a inculpatului care să denote că ar fi părăsit locul accidentului. Martorii audiați în cauză au declarat că după ce inculpatul a acroșat victima, s-a îndepărtat cu aceeași viteză, chiar cu viteză scăzută până la prima intersecție unde a virat. Toți martorii audiați în cauză au relevat acest aspect care consideră că este important întrucât sprijină declarațiile date de inculpat atât în fază de urmărire penală cât și în faza de judecată și anume că efectiv nu și-a dat seama că a acroșat vreo persoană. Ori, și din datele existente la dosar rezultă că victima accidentului era îmbrăcată în negru în totalitate, așadar este posibil ca inculpatul să nu o fi observat. Infracțiunea de părăsire a locului accidentului nu se poate comite sub aspectul laturii subiective decât cu intenție. Însă, din probele de la dosar și declarațiile martorilor subliniază lipsa intenției, respectiv a laturii subiective a infracțiunii. Ori, latura subiectivă, sepoate dovedi prin declarațiile martorilor care arată tocmai modul în care a fost condus autoturismul, nu a demarat în trombă, astfel că apreciază că s-a perceput în mod corect comportamentul inculpatului. Mai mult, prin fotografii judiciare nu se poate dovedi atitudinea inculpatului față de faptă și de urmărirea acesteia.
Un alt motiv de recurs, este durata excesivă a cercetării judiciare. A. în vedere perioada scurs de la data comiterii faptei respectiv 28 februarie 2008 și până în momentul de față, consideră că această durată este nejustificat de lungă și ea nu se datorează nici comportamentului inculpatului și nici complexității cauzei. Dacă în mod normal ar fi fost judecat și condamnat în primul semestru al anului 2009, după 1 an inculpatul putea să-și obțină permisul de circulație. A. este motivul pentru care solicită achitarea inculpatului, deoarece nu este corect ca o persoană să fie lipsită de dreptul de a conduce un autovehicul 4 ani de zile numai pentru că nu i se datorează culpei lui durata procesului excesiv de lungă.
În consecință, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea în parte a sentinței atacate și rejudecând cauza, în tem.art.385/15 pct.2 lit.b C.pr.pen., să se dispună achitarea inculpatului și cu privire la fapta prev.de art.89 al.1 din OUG nr.195/2002.
Reprezentantul M.ui P., solicită respingerea ca nefondat a recursuluideclarat de inculpat, în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen.
În susținerea poziției procesuale arată că este greșită critica ce se aduce de către inculpat hotărârii primei instanțe în sensul reținerii vinovăției pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.89 al.1 din OUG nr.195/2002. De asemenea, sunt vădit nesincere și în contradicție cu probele administrate declarațiile inculpatului și poziția subiectivă a acestuia care arată că părăsirea locului accidentului s-a realizat fără forma de vinovăție cerută de textul de lege, cu motivarea că nu a observat faptul producerii accidentului. Cei doi martori oculari ai accidentului, martora E. N. A. și P. N. A., acesta din urmă fiind în trafic înaintea mașinii condusă de către inculpat, a avut capacitatea și posibilitatea reală să observe victima angajată în traversare, pentru că martorul declară că a oprit autovehiculul pe care-l conducea pentru a acorda prioritate de trecere tocmai victimei accidentului rutier, fapt pe care inculpatul datorită stării în care se afla, respectiv sub influența băuturilor alcoolice, nu l- a făcut respectiv nu a observat pietonul angajat în traversare, a acroșat acest pieton și nu a rămas la fața locului după producerea accidentului rutier, deplasându-se în continuare, fiind necesară intervenția organelor de poliție sesizată de către martorii oculari și apoi identificarea acestuia.
De asemenea, martora E. N. A. arată că în opinia sa nu avea inculpatul cum să susțină că nu a observat victima, întrucât aceasta a căzut pe capotă iar de acolo a fost aruncată peste mașină. Astfel, în mod corect și prima instanță a înlăturat apărările inculpatului care sunt în contradicție cu împrejurările obiective atestate prin probe și respectiv probele testimoniale administrate, care atestă faptul că nu se discută de o ușoară acroșare a unei persoane. Singurul motiv pentru care inculpatul nu a oprit, este faptul că se afla sub influența băuturilor alcoolice și a încercat să se sustragă răspunderii penale pentru ambele fapte săvârșite.
In consecință, solicită respingere recursului declarat de către inculpat și în ceea ce privește susținerile pe care le-a formulat apărătorul inculpatului cu privire la imposibilitatea tragerii la răspundere penală a inculpatului pentru infracțiunea prev.de art.87 al.1 ca urmare a invocării principiului non bis inidem care nu este prezent în prezenta cauză. Împrejurarea că inculpatul a fost sancționat contravențional pentru conducere sub influența băuturilor alcoolice, nu împiedică angajarea de răspunderii penale dacă se dovedește ulterior că valoarea pe care alcoolemia pe care o prezenta este de natură a atrage răspunderea penală a acestuia, întrucât fapta constituie infracțiune și nu contravenție.
Desigur că inculpatul nu a contestat procesul verbal și a fost de acord cu plata sancțiunii contravenționale, întrucât îi era mai favorabilă. Cu privire la latura subiectivă a laturii penale, având în vedere că accidentul rutier a avut loc în data de (...) iar actul de sesizare a fost întocmit la data de 28 iunie 2010, nu se poate considera că este un termen excesiv, întrucât în cauză s-a efectuat o expertiză medico-legală pentru calculul retroactiv. A., întreaga durată a procesului penal nu este excesivă, astfel că nu se justifică susținerile apărătorului inculpatului.
De asemenea, este nefondată solicitarea inculpatului de achitare, motiv pentru care solicită admiterea recursului P.ui de pe lângă Judecătoria Baia
Mare și respingerea recursului inculpatului ca fiind nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cheltuielile judiciare ocazionate de parchet urmând să rămână în sarcina statului.
Inculpatul N. S. V., având ultimul cuvânt arată că mașina pe care o conducea avea o mască din fibră de sticlă care se spărgea în cazul unui impact major. S. admiterea recursului său și achitarea și pentru cealaltă infracțiune și respingerea recursului parchetului.
CURTEA
Prin sentința penală nr.313 din 16 februarie 2011 pronunțată de
Judecătoria Baia Mare în dosarul nr.(...), în baza art. 89 alin. 1 din OUG
195/2002 cu aplicarea art. 74 lit. a rap. la art. 76 lit. d Cod penal, a fost condamnat inculpatul N. S. V., la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului cu aplicarea art. 71,
64 lit. a teza a II-a Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 alin. 1 lit. b Cod de procedură penală, a fost achitat inculpatul N. S. V. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală.
În baza art. 81 C. P. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare, iar în baza art. 82 C. P. s-a stabilit un termen de încercare de 3 ani ce urmează a se calcula de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În baza art. 71 alin. 5 Cod P. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 359 C. Proc. Pen. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. P..
În baza art. 191 al. 1 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că la data de (...), în jurul orei
00.30, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul a condusautoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare MM-0. din direcția str. Gării spre B-dul U.
Ajungând în zona intersecției str. Gării cu str. B. Vodă, inculpatul l-a accidentat pe numitul N. G. R. care se angajase în traversarea străzii prin loc marcat și semnalizat corespunzător.
După producerea accidentului, inculpatul și-a continuat deplasarea fără a anunța organele de poliție, fiind depistat în zona intersecției dintre străzile
Păltinișului și Gărnicerilor.
Organele de poliție au constatat că inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice, după ce a fost testat cu aparatul etilotest, acesta fiind condus la S. J. de U. „. C. O. unde i-au fost recoltate probe biologice stabilindu-se că acesta a avut în sânge o îmbibație alcoolică de 0,80 g %0 la prima probă recoltată, respectiv 0, 70 g %0, la cea de-a doua probă recoltată. Potrivit procesului-verbal nr. 0918023 /(...), inculpatului i-a fost aplicată amenda contravențională pentru conducere sub influența băuturilor aloolice
(fila 63 din dosarul de urmărire penală).
În cursul urmăririi penale a fost efectuată o expertiză medico-legală de calcul retroactiv al alcoolemiei, pentru ora evenimentului rutier, inculpatul a avut o aloolemie mai mare de 0,8., cu o valoare teoretică apropiată de 0,90 g%0, din care aproximativ 0,¤5g% poate fi consecința consumului de alcool parțial recunoscut (filele 50-52 din dosarul de urmărire penală).
În urma accidentului, numitul N. G. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 15-17 zile de îngrijiri medicale.
În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG
195/2002, instanța apreciază că nivelul alcoolemiei în sânge reținut prin buletinul de analiză toxicologică - alcoolemie nr. 159883/(...) (fila 29 din dosarul de urmărire penală) și concluziile raportului de expertiză medico-legală de calcul retroactiv al alcoolemiei, potrivit căruia, pentru ora evenimentului rutier, inculpatul a avut o aloolemie mai mare de 0,8., cu o valoare teoretică apropiată de 0,90 g%0, din care aproximativ 0,45g% poate fi consecința consumului de alcool parțial recunoscut (filele 50-52 din dosarul de urmărire penală), nu permit în mod cert stabilirea împrejurării dacă fapta inculpatului se circumscrie ilicitului penal ori nu, astfel încât se va da eficiență principiului
„in dubio pro reo";
În drept, fapta inculpatului de a părăsi locul accidentului fără aîncuviințarea organelor de poliție, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002.
I. nu poate reține apărările inculpatului în sensul că nu și-a dat seama că a lovit o persoană (fila 13 din dosarul de urmărire penală), având în vedere că, potrivit declarațiilor martorilor, victima a căzut pe capotă și a fost aruncată peste autoturism (fila 22 din dosarul instanței - declarația martorei E. N. A.), parbrizul autoturismului inculpatului fiind spart în mare parte (fila 34 din dosarul de urmărire penală - declarația martorului P. N. A., planșe foto aflate la filele 17-22 din dosarul de urmărire penală).
La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. P., circumstanțele personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, împrejurările săvârșirii faptei
(inculpatul, după ce consumă băuturi alcoolice urcă la volanul autoturismului, și, deși martorul P. N. oprește pentru a acorda prioritate de trecere pietonului angajat în traversarea străzii în mod regulamentar, inculpatul nu este atent și își continuă deplasarea, rezultatul fiind accidentarea pietonului care a suferitleziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 15-17 zile de îngrijiri medicale).
Pentru aceste considerente, instanța, în baza art. 89 alin. 1 din OUG
195/2002 cu aplicarea art. 74 lit. a rap. la art. 76 lit. d Cod penal, a condamnat pe inculpatul N. S. V., la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului cu aplicarea art. 71,
64 lit. a teza a II-a Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 alin. 1 lit. b Cod de procedură penală, a achitat pe inculpatul N. S. V. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală.
Plecând de la scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. P. apreciind că acesta se poate realiza și fără privare de libertate instanța având in vedere că sunt întrunite condițiile din art. 81 C. P., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru un termen de încercare de 3 ani închisoare stabilit potrivit art. 82 din Codul P. atrăgând inculpatului atenția asupra faptului că nerespectarea cerințelor legale din art. 83 C. P. atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. 5 Cod P. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 191 al. 1 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat, în termen legal, recurs, inculpatul
și P. de pe lângă Judecătoria Baia Mare, criticând-o ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursului său, P. de pe lângă Judecătoria Baia Mare a arătat că soluția de achitare a inculpatului pentru comiterea infracțiunii pre. de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 se întemeiază pe o greșită interpretare a probelor, întrucât potrivit expertizei medico-legale de calcul retroactiv al alcoolemiei, inculpatul a condus autoturismul având în sânge o îmbibație alcoolică de circa 0, 90 g %o, fiind evident că evenimentul a avut loc la orele 0 și 39 de minute iar testul de respirație s-a efectuat la orele1,08 când aparatul indica 0,44 grame alcool în aerul expirat.
În motivarea recursului său, inculpatul a învederat faptul că în mod greșit a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, întrucât din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că acesta a încetinit mașina și apoi a virat. A procedat astfel, deoarece nu și-a dat seama că a lovit pe cineva fiind noapte iar partea vătămată fiind îmbrăcată în haine închise la culoare. Ori, raportat la împrejurările concrete expuse mai sus, este evident că inculpatul a acționat fără vinovăție neavând reprezentarea faptului că ar fi accidentat pe cineva. Inculpatul a mai solicitat, în recursul său să fie achitat datorită faptului că a fost deja sancționat contravențional și că procedurile au durat așa de mult.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
În cauză a fost administrat un vast probatoriu iar în urma analizei acestuia, curtea constată pe deplin dovedită vinovăția inculpatului în comiterea ambelor fapte pentru care a fost trimis în judecată.
Astfel, coroborând probele testimoniale cu cele științifice administrate în cauză, conform art.63 C., se constată că la data de (...), în jurul orei 0,30, acondus pe drumurile publice autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare M., având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, de circa 90 g%o, în aceste condiții a produs un accident în urma căruia numitul N. G. R. a suferit leziuni care au necesitat spre vindecare un număr de 15-17 zile de îngrijiri medicale, după care a părăsit locul accidentului fără a avea încuviințarea organelor de poliție.
Pentru a conchide astfel, curtea a avut în vedere în primul rând declarațiile martorilor oculari audiați în cauză ( E. N. A., P. N. A.) din care rezultă cu certitudine că ora producerii accidentului a fost cea reținută în raportul de expertiză medico-legală de calcul retroactiv al alcoolemiei și anume ora 0,30. Apoi, potrivit procesului verbal încheiat de organele de cercetare penale chemate la fața locului (f.6 dosar urmărire penală) numărul 112 a fost apelat la ora 0,30, ceea ce confirmă ora accidentului iar ulterior la ora1,08 a fost testat cu aparatul alcooltest, având 0,44 mg/l alcool în aerul expirat și abia la orele 1,40 și respectiv 2, 40 i-au fost recoltate probele biologice abia.
Aceste date certe au fost avute în vedere de către experți cu ocazia calcului retroactiv al alcoolemiei, stând la baza acestui calcul alături de datele privind înălțimea, greutatea și cantitatea băutură ( 100 ml whisky) consumată precum și de aportul alimentar, ambele declarate de către inculpat.
Raportat la cele de mai sus, apreciem pe deplin dovedită vinovăția inculpatului, neexistând nici un dubiu cu privire la alcoolemia acestuia din momentul producerii accidentului rutier, fiind evident faptul că aceasta se situa peste limita legală prevăzută de textul incriminator și anume între valorile de 0,80 g%0 și respectiv 0,9.
Inculpatul a criticat durata îndelungată a procesului arătând că acest aspect ar putea conduce la o soluție de achitare.
Este de remarcat faptul că durata procesului s-a datorat pe de o parte necesității întocmirii raportului de expertiză medico-legală încuviințat în cauză, complexității cauzei, cât și conduitei procesuale oscilante a inculpatului care în declarațiile sale din cursul procesului penal a prezentat mai multe variante cu privire la cele întâmplate arătând inițial că nu și-a dat seama de producerea accidentului deoarece numitului uda D., aflat în autoturismul său i se făcuse rău, apoi că se circula în coloană, ca la prezentarea materialului de urmărire penală să recunoască și să regrete dar să conteste calculul retroactiv al alcoolemiei. În fața instanței de fond a revenit asupra declarațiilor de recunoaștere, învederând faptul că nu se face vinovat de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa, iar în fața instanței de recurs și-a menținut aceste declarații, arătând, cu privire la prima infracțiune că a fost sancționat contravențional și a achitat amenda ce i-a fost aplicată.
Potrivit principiului non bis in idem o persoană culpabilă nu poate fi sancționată de două ori pentru comiterea aceleași fapte.
Astfel, având în vedere faptul că vinovăția inculpatului a fost dovedită, acesta comițând infracțiunea prev. de art.87 alin.1 din OUG 195/2002, se impune anularea procesul verbal de contravenție seria CC nr.0918023 din (...) încheiat de IPJ M., SPR B. și restituirea către inculpat a amenzii achitate de acesta.
În ceea ce privește cea de-a doua faptă reținută în sarcina inculpatului, apreciem că inculpatul a avut cunoștință de faptul că a accidentat o persoană
și cu toate acestea nu a oprit, depărtându-se de locul accidentului.
Această stare de fapt e deduce din coroborarea probelor administrate în cauză care infirmă susținerile nereale ale inculpatului. În mod corect primainstanță a ținut seama de depozițiile martorilor audiați în cauză din care rezultă că victima a căzut pe capotă și a fost aruncată peste autoturism, de altfel parbrizul acestuia a fost spart în mare parte, astfel că este greu de crezut că inculpatul nu a luat cunoștință de cele întâmplate. Pe de altă parte, inculpatul recunoaște că doar a încetinit dar și-a continuat drumul, ceea ce nu face decât să întărească cele afirmate mai sus.
Față de cele de mai sus, În baza art.38515 pct.2 lit.d C.pr.penală va admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Baia Mare împotriva sentinței penale nr.313 din 16 februarie 2011 a J.ecătoriei B. M., pe care o va casa parțial, sub aspectul greșitei achitări a inculpatului pentru infracțiunea prev.de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002. Rejudecând cauza, în aceste limite, în baza art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea art.74 lit.a, art.76 lit.d C.penal va condamna pe inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală. La individualizarea judiciară a pedepsei s-a ținut seama de criteriile prevăzute de art.72 C., de gradul de pericol social concret al faptei comise, limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator precum și de persoana inculpatului, care se află la prima confruntare cu legea penală, a avut o atitudine bună înainte de comiterea faptelor, împrejurare care constituie circumstanță atenuantă. În baza art.34 lit.a C.penal va constata concursul de infracțiuni și în baza art.34 lit.b C.penal va contopi prezenta pedeapsă cu pedeapsa de 1 an închisoare stabilită pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului, prev.de art.89 alin.1 din OUG 195/2002, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare. Va menține suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare pe durata termenului de încercare de 3 ani, stabilit conform prev. art.82 C.penal, întrucât, raportat la circumstanțele personale ale inculpatului, apreciem că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia. Va anula procesul verbal de contravenție seria CC nr.0918023 din (...) încheiat de IPJ M., SPR B. și va dispune restituirea către inculpatul N. S. V. a amenzii achitate de acesta. Va menține restul dispozițiilor hotărârii atacate. În baza art.38515 pct.1 lit.b C.pr.penală va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat împotriva aceleiași sentințe. În baza art.189 C.pr.penală va stabili suma de 50 lei ca onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu, av.Driha D. T., sumă ce se va avansa din FMJ. În baza art.192 alin.2 C.pr.penală va obliga inculpatul să plătească suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, iar în baza art.192 alin.3 C.pr.penală celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: I. În baza art.38515 pct.2 lit.d C.pr.penală admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Baia Mare împotriva sentinței penale nr.313 din 16februarie 2011 a J.ecătoriei B. M., pe care o casează parțial, sub aspectul greșitei achitări a inculpatului N. S. V. pentru infracțiunea prev.de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002. Rejudecând cauza, în aceste limite, în baza art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea art.74 lit.a, art.76 lit.d C.penal condamnă pe inculpatul N. S. V., fiul lui A. M., născut la (...), domiciliat în B. M., B-dul I., nr.28, ap.57, cu reședința în T. Măgheruș, nr.1, jud M., la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală. În baza art.34 lit.a C.penal constată concursul de infracțiuni și în baza art.34 lit.b C.penal contopește prezenta pedeapsă cu pedeapsa de 1 an închisoare stabilită pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului, prev.de art.89 alin.1 din OUG 195/2002, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare. Menține suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare pe durata termenului de încercare de 3 ani, stabilit conform prev. art.82 C.penal. Anulează procesul verbal de contravenție seria CC nr.0918023 din (...) încheiat de IPJ M., SPR B. și dispune restituirea către inculpatul N. S. V. a amenzii achitate de acesta. Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate. II. În baza art.38515 pct.1 lit.b C.pr.penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul N. S. V. împotriva aceleiași sentințe. În baza art.189 C.pr.penală stabilește suma de 50 lei ca onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu, av.Driha D. T., sumă ce se va avansa din FMJ. În baza art.192 alin.2 C.pr.penală obligă inculpatul să plătească suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, iar în baza art.192 alin.3 C.pr.penală celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din 1 iunie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI ANA C. M. R. L. M. Red.M.R./S.M.D. 3 ex./(...)/J..fond.C. R. G. M. B.
| ← Decizia penală nr. 1330/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1238/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
