Decizia penală nr. 1238/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/A6
DECIZIA PENALĂ NR.1238/R/2011
Ședința publică din 10 august 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : I. C. M. - judecător JUDECĂTORI : L. H.
: M. B. G. : M. B.
Ministerul Public - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. reprezentat prin
P. D. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul P. C. împotriva încheierii penale din 28 iulie 2011 a T. M., pronunțată în dosarul nr.(...), având ca obiect menținerea stării de arest a inculpatului P. C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul P. C., în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu av.Borz B., din cadrul
Baroului C., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță inculpatul P. C. arată că își menține recursul declarat și este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului P. C. susține recursul formulat de inculpat împotriva încheierii prin care s-a prelungit măsura arestului preventiv față de acesta.
Solicită admiterea recursului în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d C.pr.pen., și reverificând legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv, în temeiul art.160/b rap.la art.300/2 C.pr.pen., să se constate că aceasta nu se mai impune și pe cale de consecință să se procedeze la revocarea măsurii și punerea în libertate a inculpatului.
În susținerea recursului arată că în primul rând se referă la termenul rezonabil care, în opinia sa, a fost depășit, inculpatul fiind arestat din data de (...) și se poate spune că în acest context măsura și-a pierdut rolul său preventiv devenind o veritabilă pedeapsă.
In al doilea rând, consideră că inculpatul trebuie să beneficieze de egalitate de tratament raportat la coinculpații C. și A., față de care în data de (...) s-a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv cu obligarea de a nu părăsi țara.
Raportat la art.148 lit.f C.pr.pen., arată că acesta prevede obligativitatea îndeplinirii tezei a II-a, respectiv că lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică.
Consideră că nu este normal a se prelungi o măsură preventivă doar în baza unor expresii STAS ca și crearea unui sentiment de insecuritate pentru societate. Practic aceste cuvinte sunt de fapt teza II-a a articolului sus-amintit, spusă într-un alt mod fără a se evidenția vreo probă din care să rezulte că inculpatul nu ar putea fi cercetat în stare de libertate.
Pe de altă parte, antecedentele penale nu sunt un motiv pentru menținerea stării de arest, existența altui dosar pe rol aflat în recurs nu este un motiv cu atât mai mult cu cât, cu referire la acest dosar, inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Consideră că evaluarea unei măsuri preventive trebuie să se facă pornind de la scopul pentru care acestea au fost instituite și prevăzute în
Codul de procedură penală și anume buna desfășurare a procesului penal.
Art.136 C.pr.pen., permite instanței să ia și alte măsuri mai puțin privative de libertate, respectiv cele prev.de art.136 lit.b și lit.c C.pr.pen., art.143 și 145 C.pr.pen., obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea, măsuri care prevăd în conținutul lor un număr de obligații adiacente care să dea posibilitatea și garanția unei bune desfășurări a procesului penal.
Pentru toate aceste motive, apreciază că inculpatul poate fi cercetat în stare de libertate.
În consecință, solicită admiterea recursului și revocarea ori înlocuirea măsurii preventive, cu onorar avocațial avansat din FMJ.
Reprezentantul M.ui P., solicită ca în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b
C.pr.pen., solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpat.
În susținerea poziției procesuale arată că temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive subzistă în continuare și sunt îndeplinite condițiile prev.de art.143 C.pr.pen., în sensul că există probe că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care în acest moment este trimis în judecată și de asemenea sunt îndeplinite și condițiile prev.de art.148 lit.f C.pr.pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani închisoare iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
In mod incontestabil în ceea ce privește existența indiciilor și probelor, atât instanța fondului cât și instanța de control judiciar s-au pronunțat în mai multe rânduri.
In ce privește art.148 lit.f C.pr.pen., prima condiție este în mod incontestabil realizată, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea presupus a fi săvârșită este mai mare de 4 ani închisoare.
Referitor la pericolul social concret pe care-l prezintă punerea în libertate a inculpatului P. C., fără a vorbi de antecedente, de acea condamnare pentru infracțiunea de trafic de migranți pe care a suferit-o la fond inculpatul și care a fost menținută, respectiv s-a respins apelul împotriva hotărârii de condamnare, se pune problema care este sentimentul de siguranță și încredere pe care orice cetățean poate să-l aibă în condițiile în care inculpatul, în timp ce era judecat pentru infracțiunea de trafic de migranți pentru care a fost condamnat, fiind înlocuită măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, constituie un grup infracțional organizat și organizează o activitate vastă de contrabandă de țigări.
In ce privește termenul rezonabil, solicită a se avea în vedere inclusiv jurisprudența CEDO care a statuat că această durată rezonabilă trebuie apreciată în raport de complexitatea cauzei de posibilitatea în care poate fi administrată cauza.
Referitor la egalitatea de tratament între inculpații P. și C. și A. D., care au fost puși după o anumită perioadă în libertate, solicită a se observa
și rolul mai diminuat pe care acești inculpați l-au avut în cadrul acestui grup infracțional organizat precum și faptul că nu au antecedente penale și este firesc să se facă o distincție ținându-se seama de anumite circumstanțereale și personale atunci când se apreciază pericolul concret a judecării acestora în stare de libertate.
Consideră că în mod justificat lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pentru toate aceste considerente, solicită respingerea recursului formulat de către inculpat.
Inculpatul P. C., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și arată că dorește să achite prejudiciul și să fie cercetat în libertate.
C U R T E A :
Prin încheierea penală din 28 iulie 2011 Tribunalul Maramureș a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive și înlocuire cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulată de inculpatul P. C.
În temeiul art. 160b Cod procedură penală raportat la art. 3002 Cod procedură penală tribunalul a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului P. C. (CNP 1., fiul lui V. și I., născut la data de (...) în Ocna Șugatag, județul M., domiciliat în Sighetu Marmației, str. C. nr.28, județul M., arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla), și, în consecință, a menținut măsura arestării preventive a acestuia pentru următoarele 60 de zile. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele: Prin rechizitoriul din (...) dat în dosar nr. 307-D/P/2010 al Direcției de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C., au fost trimiși în judecată inculpații P. C., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin.1 și 3 din Legea nr. 39/2003, art. 270 alin. 1 și 3, rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen. (pentru toți inculpații) și cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, ambele infracțiuni cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, precum și inculpații C. S. I., A. D. A., C. C., S. R. I., C. I., C. M. I., D. A. M., B. A. M., F. A., T. I., D. V. și L. R. D. Inculpatul P. C. este cercetat și judecat în stare de arest preventiv. Prin încheierea penală nr. 147/C/2010 din 11 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...) s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile începând cu data de 11 decembrie 2010 și până la data de 08 ianuarie 2011, inclusiv, măsura fiind prelungită de Tribunalul Cluj până la data de (...) inclusiv. În sarcina inculpaților s-a reținut în esență că din cercetările efectuate până în prezent au rezultat probe și indicii temeinice în sensul că inculpatul P. C. a inițiat și constituit un grup infracțional organizat în vederea săvârșirii de contrabandă cu țigări de proveniență ucraineană introduse în țară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal, ori prin locurile stabilite pentru controlul vamal însă prin sustragerea de la control. Inculpatul P. C. coordonează pe membrii grupului infracțional pentru a comite în mod repetat infracțiunea de contrabandă cu țigări de proveniență ucraineană, de la introducerea în țară a țigărilor peste râul Tisa, până la comercializarea acestora cu amănuntul. Mâna dreaptă a inculpatului P. C. este inculpatul C. S. I., acesta fiind implicat în relația cu cetățeni ucraineni neidentificați încă, de la care grupul infracțional se aprovizionează cu țigări aduse de respectivii făptuitori în colete ambalate în plastic, cu bărci pneumatice, peste râul Tisa. De asemenea, inculpatul C. S. I. coordonează activitatea de preluare a țigărilor aduse de cetățenii ucraineni până pe malul românesc al Tisei, activitate în care mai sunt implicați inculpatul A. D. A.care preia efectiv coletele cu țigări și le transportă la autoturisme și la locurile de depozitare, precum și învinuitul S. R. I. care este specializat în asigurarea locului faptei cu ocazia introducerii în țară a țigărilor de contrabandă. După înregistrarea dosarului la instanță, procedând în conformitate cu prev. art.160 raportat la art.3001 Cod procedură penală, respectiv verificând din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive, la data de (...) instanța a constatat că măsura preventivă a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale și a tuturor garanțiilor procesuale, măsură menținută și la data de (...). La termenul de judecată din (...) instanța, verificând din oficiu temeinicia și legalitatea măsurii arestării preventive a menținut această măsură în ce-l privește pe inculpatul P. C., iar în ce-i privește pe inculpații C. S. I. și A. D. A. a dispus înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Procedând conform dispozițiilor legale care precizează că în cursul judecății instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, tribunalul constată că:. Din actele de urmărire penală efectuate până în prezent există probe și indicii temeinice din care să rezulte presupunerea că în perioada august- decembrie 2010, inculpatul P. C., împreună cu ceilalți inculpați, conform înțelegerii prealabile cu făptuitorii ucraineni încă neidentificați, au introdus în țară cantități mari de țigări de proveniență ucraineană, peste râul Tisa, cu scopul obținerii de venituri, pe care apoi le-au distribuit prin coinculpații trimiși și ei în judecată în prezentul dosar. Examinând actele de urmărire penală și probele administrate până în prezent în cauză, cu privire la inculpatul P. C., instanța a reținut că temeiurile care au determinat arestarea acestuia subzistă și în prezent și se impune în continuare privarea sa de libertate. Astfel, din actele de urmărire penală a rezultat că pentru prezumatele fapte legea prevede pedeapsă cu închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică (art.148 lit. f Cod procedură penală), cu atât mai mult cu cât acest inculpat are antecedente penale și în plus, un dosar similar pe rol (condamnat de Tribunalul Maramureș prin sentința penală nr. 462/(...), sentință împotriva căreia s-a declarat apel, apel respins de Curtea de A. C. la data de 2 mai 2011). Un element definitoriu în pronunțarea soluției de menținere a măsurii arestării preventive este faptul că în acel dosar, la data de 22 aprilie 2010, inculpatul P. C. a fost pus în libertate, în sensul că i-a fost înlocuită măsura preventivă cu obligarea de a nu părăsi țara , iar prezenteleinfracțiuni care se rețin în sarcina acestuia sunt descrise ca fiind comise după această dată. E adevărat că inculpatul este arestat încă din 11 decembrie 2010, perioadă care pare mare, însă având în vedere gravitatea faptei pe care se presupune că a comis-o dar și circumstanțele personale ale acestuia, și anume faptul că este recidivist, justifică menținerea stării de arest. Raportat la împrejurarea că inculpatul a beneficiat de clemență prin înlocuirea măsurii arestării preventive, perioada de 6 luni în care a fost cercetat în stare de arest preventiv nu poate fi considerată drept nerezonabilă și nu se justifică revocarea măsurii arestării cu atât mai mult cu cât complexitatea și gravitatea faptei de care este învinuit reflectată în limitele pedepsei prevăzute de lege se circumscriu unui termen rezonabil demenținere a acestei stări chiar dacă este cea mai gravă dintre măsurile preventive. Nu în ultimul rând, arestarea inculpatului P. C. se circumscrie dispozițiilor legale prevăzute de normele interne și de cele ale C. E. a D. Omului care, în art. 5 paragraful 1 lit. c, admite privarea de libertate a unei persoane „dacă a fost arestată sau reținută în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente sau când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede necesitatea de a o împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia";. Ca un argument în acest sens, tribunalul a reținut că pentru infracțiunea pentru care este cercetat acest inculpat pedeapsa prevăzută de lege este peste limita de 4 ani închisoare, gravitatea faptelor, numărul de persoane implicate, complexitatea și modalitatea de săvârșire a activităților presupus a fi comise și din rezonanța socială puternic negativă a faptelor de care este acuzat, context în care lipsa unei reacții prompte din partea autorităților putând crea sentimente de teamă în rândul societății. Pentru considerente anterior expuse și dat fiind faptul că nu au intervenit schimbări a împrejurărilor și temeiurilor care au determinat arestarea preventivă a inculpatului P. C., s-a respins cererea de revocare și înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara și, în consecință s-a menținut arestarea preventivă a acestui inculpat. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen legal inculpatul P. C. solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecândcauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate și stabilirea unor obligații în sarcina inculpatului, cu motivarea în esență că punerea inculpatului în stare de libertate, nu ar împiedica cursul cercetărilor în cauză, acesta putând fi judecat în stare de libertate. S-a susținu că perioada de timp trecută de la momentul arestării preventive a diminuat rezonanța faptelor, astfel încât nu se mai poate vorbi despre pericolul concret pe care l-ar prezent lăsarea în libertate a inculpatului. Examinând actele dosarului, prin prisma motivelor de recurs, Curtea va constata că recursul declarat în cauză este nefondat. Din examinarea dosarului de fond aflat pe rolul T. M. rezultă că prin rechizitoriul din (...) dat în dosar nr. 307-D/P/2010 al Direcției de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C., au fost trimiși în judecată inculpații P. C., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin.1 și 3 din Legea nr. 39/2003, art. 270 alin. 1 și 3, rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen. (pentru toți inculpații) și cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, ambele infracțiuni cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, precum și inculpații C. S. I., A. D. A., C. C., S. R. I., C. I., C. M. I., D. A. M., B. A. M., F. A., T. I., D. V. și L. R. D., față de inculpatul P. C. , luându-se încă din faza de urmărire penală măsura arestării preventive a acestuia . Condițiile reglementate de art. 148 lit f Cod procedură penală subzistă și în prezent, astfel că faptele pentru care este cercetat inculpatul prevăd pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, pericol care rezidă din natura și gravitatea infracțiunilor comise, urmările acestora și rezonanța socială negativă produsă în comunitate. Pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că înaprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei. Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte. Prin urmare, la stabilirea pericolului pentru ordinea publică se au în vedere atât date legate de persoana inculpaților, cât și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate colectivă. Prin prisma dispozițiilor art. 5 din CEDO și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenești, desfășurarea în bune condiții a procesului penal. În plus, Curtea va reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO „factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie";, măsura arestării preventive a inculpatului fiind conformă scopului instituit prin art.5 al C. E. a D. O. De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând „suspiciunea rezonabilă că s-au comis mai multe infracțiuni";, măsura menținerii arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe. În contextul celor expuse mai sus, instanța de fond în mod corect a apreciat în contextul în care probațiunea nu a fost finalizată, că în momentul procesual actual procedând la verificarea legalității și temeiurile măsurii arestării inculpaților se impune în baza art. 300 2 raportat la art. 160 b Cod procedură penală menținerea măsurii arestării preventive a acestuia, deoarece din momentul arestării și până în prezent nu au intervenit temeiuri noi, care să justifice punerea acestuia în libertate. În contextul celor expuse mai sus, nu este oportună nici înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara raportat și la disp. art. 139 C.p.p. Astfel potrivit art. 139 C.p.p. o măsură preventivă poate fi înlocuită cu o altă măsură preventivă când temeiurile care au stat la luarea măsurii, în speță cea a arestării s-au schimbat. Înlocuirea trebuie să fie consecința unei schimbări relevante a situației inculpaților sau a faptelor săvârșite de către aceștia , ceea ce în speță până în prezent nu s-a constatat. Cât privește perioada de timp de când inculpatul recurent este arestat preventive în prezenta cauză, rezonabilitatea duratei acesteia se apreciază atât prin datele concrete ale speței, numărul de inculpați, complexitatea cauzei, amploarea activităților infracționale reținute a fi fost desfășurate, cât și prin raportare la persoana inculpatului, care nu doar că este recidivist, dar a comis infrcațiunile pentru care este cercetat în prezentul dosar în timp ce se afla sub puterea unei alte măsuri preventive, restrictive de libertate, dispusă față de el într-un alt dosar penal. Or, singur acest argument ar justifica prin el însuși pericolul social pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului care, deși a beneficiat de clemența organeșlor judiciare în acea cauză, a ales ulterior să se implice în alte activități de natură infracțională. Ca atare Curtea în baza art. 385 indice 15 pct.1 lit b C.p.p. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. C., arestat in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 28 iulie 2011 a T. M.. În baza art. 189 C.p.p. va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. În baza art.192 alin2.va obliga pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. C., deținut in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f.nr. din 28 iulie 2011 a T. M.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpatul P. C. să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 10 august 2011 . PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, G., I.-C. M. L. H. M. B. M. B. C.O. semnează Președintele instanțeired.M.B./A.C. 3 ex. / (...)jud.fond.G. O.
| ← Decizia penală nr. 905/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 105/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
