Decizia penală nr. 1133/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR.1133/R/2011
Ședința publică din data de 29 iunie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. R. JUDECĂTORI: A. D. L.
GREFIER: M. B.
V. C.- președinte secție
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin
P. - V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul P. L. împotriva încheierii penale f.n., din 15 iunie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr.
(...), având ca obiect menținerea stării de arest a inculpatului.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul P. L., în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu av.Bara S. din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul arată că își menține recursul formulat și este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului P. L., solicită admiterea recursului, casareaîncheierii atacate și rejudecând cauza să se dispună punerea în libertate a inculpatului.
Solicită a se reține că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri nu mai subzistă și nu au apărut alte temeiuri noi care să justifice menținerea acestei măsuri.
În susținerea recursului arată că instanța nu a explicat de ce alte măsuri nu sunt suficiente. Simplul fapt că inculpatul este recidivist nu este de natură să justifice judecarea în stare de arest. Prin natura și gravitatea faptei pentru care acest inculpat este acuzat, ar însemna ca instanță să pronunțe o hotărâre cu încălcarea art.23 al.11 din Constituția României.
Mai mult, solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul a recunoscut încă de la început săvârșirea faptei, a cooperat cu organele de urmărire penală, astfel că la acest moment se poate judeca în stare de libertate.
De asemenea, arată că cele patru motive care justifică menținerea arestării preventive nu se regăsesc în speță, respectiv inculpatul nu se sustrage de la cercetarea judecătorească, nu va influența martorii, nu va încerca zădărnicirea adevărului sau tulburarea ordinii publice, astfel că, în subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea.
Reprezentantul M.ui P., solicită respingerea recursului ca nefondat,apreciind că soluția primei instanțe este temeinică și legală, câtă vreme s-au verificat temeiurile de arestare a cărei existență a rămas definitivă în cursul fazei de urmărire penală, prin prisma dispozițiilor prev.de art.300/1 C., în sensul de a verifica dacă au intervenit modificări care să facă sau nu, să mai subziste temeiurile avute în vedere sau dacă procesul generează împrejurări noi care să ducă la concluzia că această măsură nu mai este necesară.
Apreciază că instanța a stabilit corect că aceste motive subzistp, iar pe de altă parte, evoluția dosarului în această fază nu înlătură elementele de necesitate care au stat la baza luării măsurii arestării, acestea fiind în continuare validate.
Prin urmare, soluția instanței fiind temeinică și legală, solicită menținerea acesteia ca atare.
Inculpatul P. L., având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare delibertate, pentru a putea înțelege cu partea vătămată.
C U R T E A:
Prin Î. penală din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj, în baza art.3001 raportat la art. 1. C. s-a constatat legală și temeinică măsura arestului preventiv dispusă față de inculpatul P. L. fiul lui I. și I., născut la data de (...) în mun. C.-N., jud. C., C.N.P. 1., cetățenie română, studii 11 clase, necăsătorit, zidar, stagiul militar nesatisfăcut, recidivist, cu domiciliul în mun. C.-N., Aleea Brateș nr.6, ap.37, jud. C., f.f.l. în mun. C.-N., str. Agricultorilor nr.20, ap.39, jud. C., arestat preventiv în Penitenciarul Gherla. S-a menținut starea de arest a inculpatului. Pentru a pronunța această încheiere tribunalul a reținut că prin Î. nr.46/C/2011 din (...) a T.ui C. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului P. L. pe o perioadă de 30 de zile, din data de (...) și până la data de (...), măsură prelungită prin Î. nr. 5., la data de (...), pe o perioadă de 30 de zile. Sub aspectul stării de fapt s-a reținut, că la data de (...) în timp ce se afla în barul AKI din loc. C.-N., a avut o altercație cu partea vătămată P. M. M. aflat în același local, în cursul căreia i-a aplicat acestei părți vătămate o lovitură cu un cuțit în zona abdominală. Din actul medical depus în cauză rezultă că partea vătămată prezintă leziuni care necesită pentru vindecare 35-38 zile de îngrijiri medicale și că acestea au pus în primejdie viața victimei. De asemenea partea vătămată a fost supusă unei intervenții chirurgicale. Propunerea de arestare preventivă a fost motivată prin aceea că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.143 C. și art.148 alin.1 lit. f C., respectiv acelea că există probe sau indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunea reținută în sarcina sa, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și că lăsarea acesteia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, temeiuri ce se mențin și în prezent. S-a reținut că în cauză este prezent temeiul arestării prev.de art.148 lit.f din Codul de procedură penală, respectiv că inculpatul a săvârșit fapta pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani (tentativă la omor calificat prev.de art. 20 C.pen. rap. la art. 174, art. 175 lit.i C.pen.), astfel încât cerința cuprinsă în teza I a textului de lege sus-menționat este îndeplinită. Referitor la probele certe din care rezultă pericolul social concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului, s-a precizat că acesta reiese mai întâi din însuși pericolul social al infracțiunii de care este acuzat inculpatul, din modalitatea de săvârșire a acestei infracțiuni, loc public, respectiv local și din posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane în absența unei reacții ferme față de cei bănuiți ca fiind autori ai unor asemenea fapte care pun în pericol viața cetățenilor. La stabilirea pericolului pentru ordinea publică, nu trebuie avute în vedere doar datele legate de persoana inculpatului (și anume împrejurările că aceasta are antecedente penale), ci și cele referitoare la faptă, iar o asemenea faptă ca aceea pentru care este trimis în judecată inculpatul, este de natură să creeze la nivelul societății un sentiment de insecuritate, și dorința ca justiția, respectiv cei care concură la înfăptuirea ei, să acționeze ferm împotriva infracționalității. Din probele administrate până la această data, și recunoașterea inculpatului, a rezultat că în speță există probe și indicii temeinice în sensul dispozițiilor art. 68/1 și art. 143 alin.1 C. că inculpatul este autorul faptei pentru care a fost trimis în judecată, că temeiurile care s-au avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive și prelungirea acesteia nu s-au schimbat și că nu au apărut temeiuri care să impună revocarea sau înlocuirea măsurii arestului preventiv. Împotriva încheierii menționate a declarat recurs inculpatul P. L. În susținerea recursului a precizat că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea arestării preventive și că nu au apărut temeiuri noi; simplul fapt că inculpatul este recidivist nu justifică judecarea sa în stare de arest, mai ales că a recunoscut încă de la început comiterea faptei și a cooperat cu organele de urmărire penală. Examinând încheierea atacată din perspectiva motivelor de recursinvocate, precum și din oficiu - conform art.3856 alin.3 C. - sub toateaspectele de fapt și de drept, Curtea reține următoarele: În mod temeinic prima instanță a reținut că recurentul a fost arestat preventiv în 22 aprilie 2011 deoarece în 21 aprilie 2011 în timp ce se afla într- un bar din C.-N. în urma unei altercații cu partea vătămată P. M. a lovit-o cu cuțitul în zona abdominală, punându-i astfel în primejdie viața, faptă prev. de art.20 C. rap. la art.74, art.175 lit.i C. Inculpatul a fost trimis în judecată în 6 iunie 2011 pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, iar termenul de judecată a fost fixat pentru data de 5 iulie 2011 însă până atunci la termenul din 15 iunie 2011 s-a verificat de către prima instanță temeinicia și legalitatea stării de arest preventiv; în acest sens justificat s-a reținut că subzistă indiciile din care rezultă presupunerea că inculpatul recurent ar fi comis fapta pentru care a fost trimis în judecată, faptă pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani. Corespunzător s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului trimis în judecată pentru fapta de a lovit cu cuțitul în abdomen o persoană într-un loc public prezintă pericol concret pentru siguranța comunității în care inculpatul trăiește, așadar sunt întrunite și în cursul judecății toate condițiile cazului de arestare prev. de art. 148 alin.1 lit.f C. Susținerea recurentului că menținerea arestării preventive ar fi întemeiată de împrejurarea că acesta este recidivist nu poate fi primită deoarece prima instanță în motivarea sa nu a făcut referire la antecedentele penale ale inculpatului, antecedente care, într-adevăr, conțin o condamnare la 5 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie în formă agravată, una pentru viol în formă agravată și o alta pentru perversiune sexuală. În consecință, Curtea apreciază că pentru niciunul dintre motivele de recurs invocate nu se impune revocarea arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu o măsură neprivativă de libertate. Așa fiind, în baza art.385/15 pct.1 lit.b C. va respinge ca nefundat recursul inculpatului. Văzând și disp.art.192 alin.2 C. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. L., arestat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 15 iunie 2011 a T.ui C.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 29 iunie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. R. A. D. L. V. C. GREFIER M. B. Red.CV Dact.SzM/3ex. (...)
| ← Decizia penală nr. 121/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 668/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
