Decizia penală nr. 2022/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr. (...)
D. PENALĂ NR.2022/R/2011
Ședința nepublică din 12 decembrie 2011
Instanța compusă din: PREȘEDINTE : M. Ș., judecător JUDECĂTORI : L. M.
ANA C. G.IER : M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin procuror V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul K. P. împotriva sentinței penale nr.1326 din (...) a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr. (...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev.de art.215 al.1 și 2 C., cu aplic.art.41 al.2 C. și art.13 C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul K. P., av.Bara S., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar, lipsă fiind inculpatul K. P. și părțile vătămate S. H., F. C., D. D. și S. O.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul K. P., solicită a se constata că la dosar s-a depus o cerere de amânare de către mama inculpatului, care solicită a fi încuviințată.
Curtea acordă cuvântul părților asupra cererii formulate de către K. Ana, mama inculpatului K. P.
Reprezentantul M.ui P., solicită a se constata că cererea de amânare formulată de către K. Ana este inadmisibilă întrucât a fost formulată de către o persoană care nu are calitate.
Instanța deliberând, respinge cererea de amânare formulată de mama inculpatului K. P., ca fiind formulată de o persoană fără calitate.
Lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul K. P., av.Bara S., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar, lipsă fiind inculpatul K. P. și părțile vătămate S. H., F. C., D. D. și S. O.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
A. desemnat din oficiu pentru inculpatul K. P., av.Bara S., solicită ca în temeiul art.385/15 pct.1 lit.d C.pr.pen., solicită admiterea recursului cu consecința casării sentinței penale atacate și rejudecând cauza să fie reindividualizată pedeapsa în sensul micșorării acesteia față de cea aplicatăinițial prin sentința atacată. Solicită a se avea în vedere persoana inculpatului, faptul că acesta a avut doar un rol intermediar, confirmat de pozițiile părților vătămate existente la dosarul cauzei
Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
În ce privește recursul declarat de mama inculpatului K. P., numita K. Ana, arată că aceasta nu are calitatea de a formula acest recurs.
Reprezentantul M.ui P., solicită admiterea recursului pentru același considerent. Consideră că în final pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului este mult prea mare raportat la pericolul social concret al faptei. Solicită a se proceda la reducerea pedepsei, cu precizarea că în cauză cuantumul de 5 ani se bucură de autoritate de lucru judecat și sancțiunea nu poate fi redusă sub acest cuantum.
Cu privire la recursul declarat de K. Ana, mama inculpatului K. P., solicită să fie respins ca fiind formulat de o persoană fără calitate.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr.1326 din (...) a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr. (...)În temeiul art.335 alin.2 C.p.p. a fost desființată S.p.5. a T. C. așa cum a fost modificată prin D. 1. a C. de A. C., sub aspectul laturii penale, ca urmare a reunirii cauzelor, și judecând, a fost condamnat inculpatul K. P., fiul lui A. și Ana, născut la data de (...) în C.-N., jud. C., fără antecedente penale, cetățean român, 10 clase, stagiu militar nesatisfăcut, fără ocupație, domiciliat în Mun. C.-N., str. U., nr.21, ap.33, jud. C. pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1,2 C.p. cu aplic. art.41 alin.2
C.p. și art.13 C.p. ( 21 acte materiale) la pedeapsa de 7 ani închisoare ca urmare a schimbării încadrării juridice din două infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1,2 C.p. cu aplic. art.41 alin.2 C.p. și art.13 C.p. ( 9 acte materiale respectiv 12 acte materiale).
S-a facut aplic.art.71 rap. la art.64 lit.a teza a-II-a, b Cod penal.
În temeiul art.88 C.p. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată respectiv (...)-(...).
S-a anulat mandatul emis în baza hotărârii desființate și dispune emiterea unui nou mandat corespunzător prezentei sentințe.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 3.500 lei cu titlu de despăgubiri civile în favoarea părții civile D. D., la plata contravalorii în lei la data plății a sumei de 2.500 Euro cu titlu de despăgubiri civile în favoarea părții civile F. C., la plata sumei de 100 lei cu titlu de despăgubiri civile în favoarea părții civile S. O., la plata contravalorii în lei la data plății a sumei de
1.278,23 Euro cu titlu de despăgubiri civile în favoarea părții civile S. H.
S-a constatat că părțile vătămate T. A., B. O. L., I. D., Ș. V., C. G. nu s- au constituit părți civile în cauză.
În temeiul art. 118 lit.e C.p. s-a confiscat de la inculpat contravaloarea în lei la data plății a sumei de 2.500 E.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această sentință judecătoria a reținut că prin S.
DECIZIA PENALĂ NR. 5. a T. C., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 8 luni, pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 257 C., urmare schimbării încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1,2 și 5 C., cu aplic. art. 41 al. 2 C. Prin D. Penală nr. 181/2001 a C. de A. C., a fost desființată hotărârea judecătorească menționată și s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de 5 ani, pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1 și 2 C., cu aplic, art. 41 al. 2
C. și art. 13 C. ca urmare a schimbării încadrării juridice. H. judecătorească a rămas definitivă prin respingerea recursului, prin D. Penală nr. 8. a C. S. de J.
A., a fost emis de către instanța de executare, mandatul de executare a pedepsei nr. 649/2000, care însă nu a putut fi pus în executare până în prezent.
S-a reținut de către instanțele judecătorești că inculpatul a indus în eroare în perioada octombrie - noiembrie 1999 un număr de 12 părți vătămate, care au dorit vize pentru străinătate, obținând în mod fraudulos suma de
34.000 DM (echivalentul sumei de 340.000.000 lei ROL).
Modalitatea de comitere a faptei în concret se desfășura astfel: inculpatul a conceput în prealabil un anunț în ziar, pe care și 1-a publicat în sensul că poate facilita obținerea de vize S., după care, lua legătura cu părțile vătămate cărora le percepea sume de bani promițându-le în mod mincinos că le va obține vize pentru a se deplasa în străinătate. Inculpatul afirma că vizele se vor obține prin B. penticostală, sau o persoană numită „." din București, sau prin C. G. din Sibiu, după care primea pașapoartele și sumele de bani, iar ulterior le restituia pașapoartele cu vizele false aplicate pe acestea.
În baza aceleiași hotărâri infracționale, inculpatul a emis acte de inducere în eroare similare în dauna unor părți vătămate domiciliate în raza județului
B.-N., după cum urmează:
1. La începutul lunii septembrie 1999, partea vătămată D. D. a identificat în ziarul „P. de la A la Z" C.-N., anunțul favorizării plecării în Spania, cu indicația de a se apela nr. de telefon 0..
A., partea vătămată interesată să plece în străinătate, a apelat acest număr, înțelegându-se cu persoana care a răspuns, să-1 ajute la obținerea vizei în timp de 3 săptămâni. Mai mult, aceasta a fost chemată să se deplaseze în municipiul C.-N., pentru a prezenta copii după certificatul de naștere și buletinul de identitate și respectiv pașaportul și 2 fotografii.
Partea vătămată s-a deplasat în municipiul C.-N., la data de 4 octombrie
1999, întâlnindu-se în Gara CFR, cu aceeași persoană cu care a discutat telefonic, dându-i actele solicitate, cu înțelegerea că viza va fi achitată cu suma de 1.500 DM, după ce i se va restitui pașaportul, la o dată ulterioară.
În ziua de 19 noiembrie 1999, partea vătămată a fost anunțată printr-un mesaj telefonic, de o persoană care s-a recomandat cu prenumele de „." privitor la faptul că viza a fost aplicată, fiind chemată „să se prezinte cu banii" în fața
Cinematografului Republica, din municipiul C.-N., la data de 22 noiembrie
1999.
Partea vătămată s-a prezentat la locul menționat, întâlnind pe aceeași persoană cu care discutase la telefon și căreia îi dăduse actele, acesta recomandându-se ca fiind „.". A primit pașaportul cu viza aplicată pentru Italia, plătind în schimb suma de 1.500 DM.
Deși i s-a solicitat de către partea vătămată să-i prezinte un act de identitate, cel căruia i s-a plătit banii a refuzat acest lucru, cerându-i doar „să aibă încredere", iar despre persoana cu numele de „.", partea vătămată a aflat că este cel „care a pus viza".
Partea vătămată D. D. s-a întors în municipiul B. și prezentându-se la D. de P. a I. B.-N., pentru a verifica viza, a constatat că era falsă. A., a depus plângere penală, constituindu-se parte civilă cu suma de 1.500 DM, poziție pe care și-a precizat-o ulterior în sensul solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 3.500 lei.
În cursul urmăririi penale, partea vătămată a arătat că (după particularitățile vocii), persoana cu prenumele de „." este aceeași cu persona cu care a purtat discuțiile telefonice și căreia i-a dat banii, în schimbul pașaportului cu viză, aceasta fiind recunoscută după fotografii judiciare, ca fiind inculpatul K. P.
2. În luna octombrie 1999, părțile vătămate F. C., T. A. și B. O.-L., au apelat în aceleași împrejurări, numărul de telefon 0., înțelegându-se cu persoana care a răspuns la apel, să le faciliteze obținerea de vize pentru Anglia.
A., li s-a cerut să-i prezinte acestuia pașapoartele, copia certificatului de naștere și câte 2 fotografii, la odată ce le va fi comunicată ulterior.
Urmare unei contactări telefonice, într-una din zilele de la sfârșitul lunii octombrie 1999, persoanele vătămate s-au întâlnit în municipiul C.-N., în fața Teatrului Național, cu persoana respectivă, care s-a recomandat cu prenumele de „.", și căruia le-au dat toate actele solicitate.
La data de 22 noiembrie 1999, urmare unor noi discuții telefonice, părțile vătămate s-au întâlnit cu aceeași persoană, care avea asupra sa pașapoartele cu viză ale părților vătămate F. C. și T. A. A. li s-au dat pașapoartele, plătind sumele de câte 2.500 DM. Părții vătămate B. O. L. i s-a spus că i se va aplica viza ulterior, respectiv peste 2 zile.
După ce s-au întors în municipiul B., părțile vătămate F. C. și T. A., au realizat că vizele sunt false, astfel că au sesizat organele de poliție, aceștia constituindu-se părți civile cu sumele de câte 2.500 DM. Părții vătămate B. O. L. nu i s-a mai restituit pașaportul, astfel că a depus plângere penală constituindu-se parte civilă cu suma de 500.000 lei ROL, reprezentând contravaloarea demersurilor de obținere a unui nou pașaport.
În fața instanței F. C. și-a precizat constituirea de parte civilă în sensul că solicită obligarea inculpatului la plata sumei de 2.500 euro iar T. A. și B. O. L. au renunțat la constituirea de parte civilă.
În cursul urmăririi penale, părțile vătămate au arătat că (datorită caracteristicilor vocii), persoana cu care au discutat la telefon este aceeași persoană cu cea care s-a recomandat cu prenumele de „.", iar urmare prezentării spre recunoaștere după fotografii judiciare, l-au indicat pe inculpatul K. P., ca fiind acea persoană.
3. Tot în luna octombrie 1999, și în aceleași condiții, părțile vătămate S.
O., I. D., Ș. V. și C. G. au apelat același număr de telefon 0., înțelegându-se cu persoana care a răspuns, să le faciliteze obținerea de vize pentru o țară din Spațiul SCHENGEN.
Conform discuțiilor purtate, la scurt timp aceștia s-au întâlnit în fața Magazinului Central din municipiul C.-N., cu persoana respectivă, care s-a recomandat cu prenumele de „.", și căruia i-au dat pașapoartele, copii după actele de identitate și câte 2 fotografii.
Urmare unor noi discuții telefonice, părțile vătămate au fost chemate din nou în municipiul C.-N., în vederea restituirii pașapoartelor și a plății sumelor de câte 2.200 DM. S-au întâlnit în același loc, cu aceeași persoană, care a refuzat însă o verificare prealabilă a vizelor. A., persoanele vătămate nu au plătit nici o sumă de bani, iar pașapoartele au rămas asupra persoanei cu numele de „.".
Întorcându-se în municipiul B., părțile vătămate au depus plângeri penale și se constituie părți civile cu sumele de câte 500.000 lei ROL, care reprezintă contravaloarea demersurilor de obținere a altor pașapoarte.
Pe parcursul procesului penal doar S. O. și-a menținut constituirea de parte civilă pe care și-a precizat-o în sensul că, solicită obligarea inculpatului la plata sumei de 100 lei.
Părțile vătămate au arătat că (de asemenea după particularitățile vocii), persoana cu care au purtat discuții telefonice este aceeași persoană ca cea care s-a recomandat cu numele de „.", iar în urma prezentării unor fotografii judiciare, l-au indicat pe acesta ca fiind inculpatul K. P.
4. În cursul lunii noiembrie 1999, partea vătămată S. H. a apelat același număr de telefon 0., solicitând persoanei "care a răspuns facilitarea obținerii unei vize pentru Anglia, în schimbul sumei de 2.500 DM, și a predării pașaportului, copiilor după actele de identitate și a 2 fotografii.
S-au înțeles să se întâlnească în municipiul C.-N., astfel că într-o zi ulterioară acestei discuții, partea vătămată s-a întâlnit cu persoana respectivă, în fața Oficiului Poștal din municipiul C.-N., dându-i actele solicitate și obținând promisiunea restituirii pașaportului cu viza, în timp de 2 săptămâni. Urmare unor noi discuții telefonice, partea vătămată s-a întâlnit din nou cu aceeași persoană, în același loc, într-o altă zi din perioada respectivă, primind pașaportul cu viza aplicată și plătind suma de 2.500 DM.
Partea vătămată S. H. s-a întors în municipiul B. și constatând că viza este falsă, a depus plângere penală, constituindu-se parte civilă cu suma de
2.500 DM.
În cursul urmăririi penale, partea vătămată a arătat (de asemenea după caracteristicile vocii), că persoana cu care a purtat discuțiile telefonice este aceeași cu persoana pe care a întâlnit-o în municipiul C.-N. și s-a recomandat cu prenumele de „.", aceasta fiind recunoscută în fotografii judiciare ca fiind inculpatul K. P.
De la părțile vătămate D. D., F. C., T. A. și S. H., s-au ridicat pașapoartele, astfel că vizele aplicate au fost verificate, după cum urmează: l. Prin raportul de constatare tehnico-științifică grafică nr. 65527/2000, s- a stabilit că: vizele aplicate pe pașapoartele părților vătămate F. C. și respectiv
T. A. și S. H. sunt identice; acestea sunt vize de rezidență și intrare în „Regatul Unit al Marii Britanii"-UNITED KINGDOM, prezentându-se sub forma unui timbru color; sub incidența razelor ultraviolete nu evidențiază elemente individuale de siguranță specifice vizelor originale.
2.Prin raportul de constatare tehnico-științifică grafică nr. 133067/2000, s-a stabilit că: vizele de pe pașapoartele părților vătămate F. C. și T. A. nu sunt autentice, întrucât lipsesc desenele iluminoscente sub acțiunea razelor ultraviolete, înscrisurile de siguranță (respectiv cuvântul „EUR"), firele colorate din masa hârtiei sau alte înscrisuri din vizele autentice și respectiv desenele de siguranță sunt estompate sau neclare.
3.Din răspunsul din data de 6 martie 2000 a Ambasadei Regatului Unit al Marii Britanii, rezultă că: vizele aplicate pe pașapoartele părților vătămate D. D., F. C. și T. A. nu sunt autentice, nefiind eliberate de către această instituție; pe vizele oficiale, eliberate legal nu se găsesc cuvintele „VISUM" sau „SEV.L" sau respectiv anumite ștampile care s-au regăsit pe pașapoartele menționate.
Starea de fapt descrisă a fost constatată de către instanță în baza următoarelor probe administrate: dovada actelor procesuale (f.4-6); procesul- verbal de sesizare din oficiu al organelor de poliție (f.7); procesul-verbal de efectuare d actelor premergătoare (f.9-10); plângerea și declarațiile părții vătămate D. D. (f. 11-14) și procesul-verbal de prezentare spre recunoaștere (f.
15-19), părții vătămate F. C. (f.20-21), constituire parte civilă( f. 282) și procesul-verbal de prezentare spre recunoaștere (f.22-26) și dovezile căutării acesteia (f.27-29). părții vătămate T. A. (f.30-32, 644) și procesul-verbal de prezentare spre recunoaștere (f.33-37), părții vătămate B. O. L. (f.38-40, 643) și procesul-verbal de prezentare spre recunoaștere (f.41-45), părții vătămate S. O. (f.46-48) și dovezile căutării acesteia (f.49), părții vătămate I. D.(f.50-52) și dovezile căutării acesteia(f.53), părții vătămate Ș. V. (f.54-56) și procesul-verbal prezentare spre recunoaștere (f.57-61), părții vătămate C. G. (f.62-65) și procesul-verbal de prezentare spre recunoaștere (f.66-70) și părții vătămate S. H. (f.71-75) și procesul-verbal de prezentare spre recunoaștere (f.76-81) și dovezile căutării acesteia (f.82); rapoartele de constatare tehnico-științifică grafică nr. 75499/ 2000(f.83-91) și nr.l33067/2000(f.92-100) și respectiv plicul cu pașapoartele (f.101); adresa de trimitere nr. l 1. (f. 102) și răspunsul din 6 martie 2000 a Ambasadei Regatului Unit al Marii Britanii (f. 103); declarațiileinculpatului (f. 104-110); declarațiile martorilor P. A. (f. 111-115, 530-531), T. S. (f.l16, 494), C. D. (f. 117, 495), G. A. (f.118, 556), B. L. (f.119, 582), I. V. (f.
120), M. C. (f.121, 621), S. A. (f.122, 620), Kutași M. (f.l23); rechizitoriul nr.23/P/2000(f.124-140 ) și formele de arestare (f.141-142), S. Penală nr. 5. a T. C. (f.143-144), D. Penală nr. 181/2001 a C. de A. C. (f. 145-153) și D. Penală nr. 888/2002 a înaltei Curți de C. și Justiție (f.154-158); adresa . 193/P/2006
(f.159); ziarul „P. de la A la Z" C.-N. (f.160-243); dovezile verificării numărului de telefon 0. (f.244-245) și a nr. de telefon de la domiciliul inculpatului (f.246-
248); dovezile verificării persoanelor care au solicitat publicarea anunțurilor în ziarul „P. de la A la Z" C.-N. (f.249); adresa nr. 99403/2000 (f.250); ordonanța de disjungere nr. (...) (f.251).
În drept:
Raportat la ansamblul probelor administrate în prezenta cauză și având în vedere actele dosarului 1297/2000 a T. C. instanța a apreciat că actele materiale comise de inculpatul K. P. de inducere în eroare în aceeași modalitate a tuturor părților vătămate, cu consecința păgubirii acestora, constituie o infracțiune unică, continuată de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1 și 2 C., cu aplic. art. 41 al. 2 C. și art. 13 C. motiv pentru care prin încheierea din data de (...) s-a dispus reunirea cauzelor și schimbarea încadrării juridice din două infracțiuni de înșelăciune în formă continuată într-o singură infracțiune prev. de art. 215 al. 1 și 2 C., cu aplic. art. 41 al. 2 C. și art. 13 C.
Rezoluția infracțională unică a inculpatului a rezultat din maniera similară de comitere a tuturor actelor materiale, la intervale scurte de timp, în aceeași perioadă, unele dintre acte fiind chiar intercalate.
Nu s-a însușit de către instanță opinia apărătorului inculpatului în sensul că fapta pentru care a fost sesizată instanța ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență deoarece conform probelor din dosar nu rezultă că inculpatul ar fi creat certitudinea părților vătămate că are influență asupra vreunui funcționar în sensul dispozițiilor art. 257-258 C.p., manoperele inculpatului făcând parte din conținutul constitutiv al infracțiunii de înșelăciune.
Nu s-a dat curs nici cererii formulate de apărătorul inculpatului de repunere pe rol a cauzei în scopul pregătirii apărării, cererea fiind apreciată de instanță ca formulată în mod tendențios și în scopul tergiversării cauzei pentru împlinirea termenului de prescripție a răspunderi penale. În argumentarea acestei opinii arătăm că la termenul din data de (...) când s-a formulat de către reprezentantul M.ui P. atât cererea de reunire a cauzelor cât și de schimbare a încadrării juridice, apărătorul inculpatului nu a solicitat termen pentru a pregăti apărarea sau măcar lăsarea cauzei la a doua strigare deși avea această posibilitate conferită de lege. A. și-a exprimat fără rezerve poziția, solicitând respingerea cererilor. Mai mult, instanța a accordat posibilitatea depunerii de concluzii scrise, amânând pronunțarea soluției.
Pentru motivele expuse mai sus, instanța, în temeiul art.335 alin.2
C.p.p. a desființat S.p.5. a T. C. așa cum a fost modificată prin D. 1. a C. de A.
C., sub aspectul laturii penale, ca urmare a reunirii cauzelor.
Instanța a apreciat că fapta inculpatului K. P. care în perioada septembrie - noiembrie a indus în eroare în baza aceleiași rezoluții infracționale 21 părți vătămate de pe raza mai multor județe, pe care le-a contactat prin intermediul unui anunț în ziar, promițându-le în mod nereal obținerea de vize, în scopul obținerii unui folos material injust întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1,2
C.p. cu aplic. art.41 alin.2 C.p. și art.13 C.p. ( 21 acte materiale) pentru care i s-a aplicat pedeapsa de 7 ani închisoare.
Împotriva sentinței sus menționate au declarat recurs în termenul legal inculpatul K. P. și mama acestuia, numita K. Ana, fără a învedera însă motivele de nelegalitate și netemeinicie a hotărârii atacate.
Analizând recursul declarat în baza probatoriului administrat și a disp.art.385/6 alin.3 C.p.p. Curtea constată că recursul inculpatului K. P. este nefundat, iar cel declarat de mama sa este inadmisibil.
A., prin sentința penală atacată s-a reținut, în baza unui vast probatoriu administrat atât în faza de urmărire penală cât și cu ocazia cercetării judecătorești, că inculpatul K. P. în perioada septembrie - noiembrie 1999, în baza unei rezoluții infracționale unice, a indus în eroare un număr de 21 de părți vătămate pe care le-a contactat prin intermediul unui anunț în ziar promițându-se în mod nereal obținerii de vize în scopul obținerii pentru sine a unui folos material injust.
Starea de fapt este amplu expusă de către instanța fondului și fiind însușită în totalitate de instanța de recurs nu vom mai reveni asupra lui, vom reține doar că au fost administrate probe suficiente pentru a dovedi fără putință de tăgadă vinovăția inculpatului. În acest sunt: rapoartele de constatare tehnico-științifică grafică cu nr.(...)67/2000, răspunsul Ambasadei regatului Unit al Marii Britanii, declarațiile părților vătămate D. D., F. C., T. A., B. O. L., S. O., I. D., S. V., C. G., S. H., precum și depozițiile martorilor P. A., P. S., G. A., C. D., I. V., M. C., Z. P. de la A la Z C.-N. și dovezile verificării numărului de telefon 094186879 și a numărului de telefon de la domiciliul inculpatului.
În mod legal și temeinic instanța fondului, constatând că inculpatul K. P. a fost condamnat pentru acte materiale similare prin sentința penală 5. a T. C., acte materiale care intră în conținutul constitutiv ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.1 și 2 cu aplic.art.41 alin.2 C.p. a procedat în conformitate cu prevederile art.335 alin.2 C.p.p. a desființat, sub aspectul laturii penale, această sentință și reunind cauzele a dispus condamnarea inculpatului K. P. pentru o singură infracțiune de înșelăciune în formă continuată (21 de acte materiale).
S-a stabilit în mod corect că inculpatul a acționat în baza unei rezoluții infracționale unice rezultând din actele dosarelor reunite aceași modalitate de comitere a infracțiunilor, respectiv publicarea de anunțuri în ziar urmat de contactarea telefonică a părților vătămate și inducerea în eroare a acestora prin promisiunea de a obține vize contra unor sume de bani destul de consistente.
Vom mai avea în vedere că inculpatul a acționat în această manieră în perioada septembrie - noiembrie 1999, într-o perioadă relativ scurtă de timp reușind să inducă în eroare un număr impresionant de părți vătămate. Î. juridică dată faptei reținute în sarcina inculpatului este una corectă fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.1 și 2 cu aplic.art.41 alin.2 C.p.
Pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată acestui inculpat a fost just individualizată, având în vedere gravitatea concretă a faptei comise, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, intervalul relativ scurt de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională și numărul mare de persoane vătămate induse în eroare, prejudiciul cauzat părților vătămate care este unul destul de consistent, dar și atitudinea procesuală a inculpatului care nu s-a prezentat în fața instanțelor de judecată.
Pedeapsa aplicată de instanța fondului este în conformitate și cu art.43
C.p. ce stipulează că dacă infractorul condamnat definitiv pentru infracțiune continuată este judecat ulterior și pentru alte acțiuni sau inacțiuni ce intră în conținutul aceleiași infracțiuni ținându-se seama de infracțiunea săvârșită înîntregul ei se stabilește o pedeapsă corespunzătoare ce nu poate fi mai ușoară decât cea pronunțată anterior. Ori, prin sentința penală 528/2000 a T. C. așa cum a fost modificată prin decizia penală 181/2001 a C. de A. C. i-a fost aplicată inculpatului o pedeapsă de 5 ani închisoare avându-se în vedere doar
12 acte materiale ce au intrat în conținutul infracțiunii continuate. Drept urmare pentru 21 de acte materiale pedeapsa aplicată inculpatului trebuia să fie corespunzătoare.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată cuprinsă între 11 ianuarie 2000 și 22 septembrie 2000.
A fost anulat mandatul emis în baza hotărârii desființate și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei conform acestei hotărâri.
Latura civilă a fost just soluționată și în mod corect s-a dispus confiscarea de la inculpat a c/valorii în lei la data plății a sumei de 2500 E.
Constatând că nu există motive de nelegalitate sau de netemeinicie ale hotărârii atacate în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.p.p. a fost respins ca nefundat recursul declarat de către inculpat.
Recursul declarat de către mama inculpatului a fost respins ca inadmisibil prin raportare la prev. art.385/2 coroborat cu art.362 C.p.p. Codul de procedură penală stipulează că persoanele care pot declara căi de atac sunt: procurorul, inculpatul, partea vătămată, partea civilă și partea responsabilă civilmente, martorul, expertul, interpretul și apărătorul precum și orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-o măsură sau printr-un act ale instanței. Pentru celelalte părți în afară de procuror recursul poate fi declarat de către reprezentantul legal, de către apărător iar pentru inculpat și de soțul acestuia.
Se observă astfel că mama inculpatului nu se încadrează între persoana care potrivit legii pot declara căi de atac și pentru acest motiv a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de aceasta conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul K. P., domiciliat în
Cuj N., str. U., bl.21, ap.33, împotriva sentinței penale nr. 1326 din 5 octombrie 2011 a Judecătoriei B..
Stabilește în favoarea Baroului C.- suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de K. Ana, mama inculpatului, împotriva aceleiași sentințe.
Obligă pe inculpat si pe K. Ana să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei, fiecare, cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.
D. este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 12 decembrie 2011 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, G.IER M. Ș. L. M. ANA C. M. B.plecată în CO Semnează: PRIM G.IER M. T.
Red.MȘ Dact.SzM/3ex. (...)
| ← Decizia penală nr. 836/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1052/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
