Decizia penală nr. 121/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)

DECIZIA PENALĂ NR. 121/R/2011

Ședința publică din 01 februarie 2011

Instanța constituită din : PREȘED.TE : L. H., judecător JUDECĂTORI : C. I.

: M. B. GREFIER : L. S.

Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin P. - A. C.

S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații B. A., Ț. G., părțile civile O. C., O. E., R. M., O. F., O. C., C. V., asigurătorul N. A. prin mandatar SC I. I. SRL și de către A. F. de P. a V. S., împotriva sentinței penale nr.1960/2010 a Judecătoriei G., inculpații fiind trimiși în judecată prin R. P. de pe lângă Judecătoria Gherla pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev.și ped.de art.178 alin.1 și 2 C.penal.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului B. A., av. M. I., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, apărătorul ales al inculpatului Ț. G., av. S. B., din cadrul Baroului Iași, cu delegație avocațială depusă la dosar, apărătroul ales al părților civile civile O. C., O. E., R. M., O. F., O. C., C. V., av. I. V., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar și reprezentantul asigurătorului N. A. prin mandatar SC I. I. SRL, av.L. M. B. în substituirea av.Manea V., cu delgații avocațiale depuse la dosar, lipsă fiind inculpații B. A., Ț. G., părțile civile O. C., O. E., R. M., O. F., O. C., C. V., partea vătămată S. C. J. de U. C., partea responsabilă civilmente SC A. R. O. SA, partea civilă B. A. de A. din R., chemat în garanție A. F. de P. a V. S. și asiguratorul SC O. VIG SA.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, în instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul Ț. G., av.Paven E., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, care solicită acordarea onorariului parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.

Apărătorul inculpatului B. A. menționează că a luat legătura cu inculpatul în momentul în care l-a angajat.

Apărătorul inculpatului Ț. G., menționează că a luat legătura cu inculpatul înainte de termenul de judecată.

Instanța, față de aceste precizări și raportat la dispozițiile L. 2., având în vedere că în cauză inculpatul nu a fost citat de la domiciliu ales, consideră acoperită lipsa de procedură față de confirmarea apărătorului ales al inculpatului Ț. G.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.

Apărătorul inculpatului B. A., solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C. iar în subsidiar,reducerea pedepsei aplicate prin reținerea circumstanțelor atenaunte cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special. Arată că deși instanța reține că va avea în vedere la individualizarea pedepsei disp.art.72 C.penal, cu toate acestea, în dispozitivul hotărârii nu a boborât pedeapsa. Al doilea motiv este motivul prev. de art. 3. C., respectiv cand instanta nu s-a pronuntat cu privire la unele probe administrate de natură să influențeze solutia procesului Astfel, deși instanța a administrat proba cu raportul de expertiză criminalistică, aceasta nu s-a pronunțat cu privire la probă. Apreciază că nu sunt întruite elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă deoarece lipsește culpa inculpatului. D. administrarea probelor rezultă că inculpatul B. A. nu putea să prevadă rezultatul faptei sale iar instanța a reținut faptul că inculpatul Ț. G. a ieșit în mod intempestiv în fața autoturismului condus de inculpatul B. M. de depășire inițiată de inculpatul Ț. este în contradicție flagrantă cu regulile de circulație.

Martorul M. M. Aurel declară că conducătorul mașinii de I. se face vinovat de producerea accidentului deoarece nu s-a asigurat când a vrut să efectueze manevra de depășire iar în momentul în care conducatorul Daciei a încercat să depășească mașina de I., conducătorul acelei mașini a accelerat , C. că pedeapsa aplicată inculpatului B. a fost greșit individualizată în raport de prevederile art.72 C.penal, deoarece față de probele administrate în cauză, instanța trebuia să rețină în favoarea inculpatului circumstanțele atenuate și să coboare pedeapsa sub minimul special.

Prin sentința penală nr.1960/(...) pronunțată de Judecătoria Gherla s-a făcut o greșită aplicare a legii, respectiv s-au încălcat prevederile art.1 C., cu privire la scopul procesului penal deoarece nu s-a constatat rapid fapta, aceasta fiind săvârșită in anul 2004 și în mod complet faptele inculpaților astfel ca aceștia să fie pedepsiți potrivit vinovăției lor. De asemenea, s-a încălcat disp. art 2, 3 și 4 C., deoarece organele de urmărire penala și instanța de judecată nu au avut rol activ și nu au administrat din oficiu toate probele necesare și într-un timp scurt pentru aflarea adevărului în condițiile în care concluziile expertizelor tehnice judiciare erau contradictorii. Acestea trebuiau să administreze proba cu expertiza tehinică cu trei experți auto și trebuia să administreze și proba cu martorul asistent.

Raportat la starea de fapt rezultată din probele administrate în cauză, consideră că s-a făcut o greșită apreciere a acestora și o greșită aplicare a disp.art.17, art.19 alin.1, pct.2, art.178 alin.1 și 2 și art.72 C. penal.

Apărătorul inculpatului Ț. G., arată că a atacat hotărârea pronunțată de J. G. C. sentinței atacate vizează faptul că judecătorul fondului nu a ținut cont de probele administrate și de teza pe care a avut-o inculpatul în vedere pe parcursul cercetării, probe ce au fost administrate la dosarul cauzei și despre care judecătorul nu face nici un fel de vorbire. S. că inculpatul nu s-a aflat la data comiterii acelui incident la acel loc iar această susținere o are datorită probelor existente la dosarul cauzei și anume procesul verbal de cercetare la fața locului și acel bon care rezultă de pe aparatul alcooltest al poliției pentru că în cuprinsul lor este consemnat în mod exact data și minutul când inculpatul a fost oprit. În expertizele care au fost efectuate și care s-au administrat ca și probe la dosarul cauzei, expertul a decis de fapt ce distanță putea parcurge un autoturism marca Renault ca cel condus de inculpatul Ț. și ce distanță putea să parcurgă în intervalul orar, ori, se poate observa că nu se încadrează în intervalul stabilit, el parcurgând o distanșă de 35 de km deci un alt timp decât cel care a fost necesar să ateste faptul că el a fost prezent la data și comiterea accidentului.

De asemenea, din probele administrate la dosarul cauzei, inculpatul este trimis în judecată ca urmare a unei declarații a unui martor ocular, numitul M. M. care descrie împrejurările în care s-a comis accidentul, însă în totală contradicție cu susținerile pe care le-a avut la momentul desfășurării urmăririi penale. În fața instanței nu mai spune cu aceeasi exactictiate cu care a făcut-o la parchet spunând că într-adevar el a văzut doar o mașină dar își amintește un număr străin. Faptul că a făcut precizări clare cu referire la număr se datoreazăîmprejurării că poliția de fapt i-a spus ce numaâăr are. Despre culoare, de asemenea spune că poliția i-a spus ce culoare are și că el nu a văzut așa ceva.

D. dosarul cauzei nu rezultă nici o probă certă care să conducă la condamnarea inculpatului și nici instanța nu a răsturnat impoteza conform căreia inculptul este concurent la comiterea acelei fapte penale. Singurul raționament pe care l-a avut în vedere parchetul a fost faptul că la momentul când a fost oprit inculpatul la intrarea în C., avea niște zgârieturi pe masină pe care nu le-a putut justifica.

Ce s-a demonstrat în expertiză vine în contradicție cu susținerile inculpatului B., care prin atitudinea sa nesinceră susține că a fost împins dar în fața instanței nu mai are aceeași poziție

Față probele administrate, s-a solicitat să se facă aplicabilitatea principiului "in dubio pro reo" însă instanța nu amintește nimic nici despre acest principiu și nici despre probele pe care inculpatul le-a solicitat.

Inculpatul, tot timpul a susținut și a negat implicarea lui în accident și nu a inteles de ce a fost oprit în localitatea D. Inculpatul a fost condus de organele de anchetă, el s-a supus și știind că nu are nimic de ascuns a mers și a făcut acea constatare. C. nefondată condamnarea inculpatului fară a avea probe solide, certe și concludente.

S. a se reanaliza tot probatoriul administrat și a se observa atitudinea total nesinceră a martorului M. M., respectiv poziția procesuală avută la momentul când s-a desfășurat urmărirea penală și aceea avută în fața instanței de judecată.

S. că era cu neputință să se comită accidentul în locul indicat în procesul verbal de cercetare la fața locului, fiind imperios necesar o a 3-a expertiză cu 3 experți care să stabilească foarte foarte clar împrejurările accidentului. Ar fi vrut să demonstreze un lucru foarte important pentru anchetă și care să vină în sprijinul nevinovăției inculpatului și anume că victima ar fi fost mutată de la locul imapctului. Martorul M. M. atestă o împrejurare, fiind întrebat dacă s-a mutat victima de acolo, el spune că a tras pe partea dreapta a drumului și din cauză că s-a adunat foarte multă lume, nu a putut să vadă dacă s-a mutat victima, lucru care vine în totală contradicție cu susținerile parchetului care spune că de față nu a fost nimeni. Singurii martori oculari au fost doar soția și fiica lui B. A. care s-au prevalat de dreptul de a face declarații astfel că inculpatul a fost în imposibilitate de a demonstra că nu are vreo legătură cu accidentul. Apărătorul părților civile O. C., O. E., R. M., O. F., O. C., C. V., arată că singurul motiv pentru care a formulat apel a fost netemeinicia hotărârii primei instanțe sub aspectul despăgubirilor acordate. C. că suma de 6.000 de lei pentru fiecare parte civilă care a fost acordată de instanța de fond nu corespunde suferințelor ce au fost cauzate părților civile având în vedere gradul apropiat de rudenie. E. adevărat că la stabilirea despăgubirilor cu titlu de daune morale este întotdeauna această operațiune dificilă întrucât nu pot fi cuantificate sau măsurate cu exactitate aceste suferințe, însă, susține că nu s-a făcut o apreciere corecta ținând cont de relațiile foarte apropiate dintre victimă șipărțile civile, aspecte relevate de cei doi martori care au fost audiați în cauză și care au arătat că într-adevăr relațiile erau foarte apropiate, că fiii îl vizitau foarte des pe tatăl lor .

C. că sumele acordate nu sunt conforme nici cu practica judiciară în materie de a acoperi daunele morale și în acest sens invocă trei decizii ale Curții de A. C., decizii date în situații asemănătoare, respectiv decizia nr.44/2008 în care s-au acordat soției victimei despăgubiri cu titlu de daune morale sub forma de 25 000 de lei. De asemene, deciziile nr.56/2009 și nr.133/2008 în care, în condițiile reținerii culpei comune a victimei și făptuitorului, s-au acordat despăgubiri de câte 12.500 respectiv 8. 000 lei, deci făcând o medie aceseta se situează exact la pretențiile formulate de părțile civile, respectiv acordarea unor despăgubiri în sumă de câte 20.000 lei pentru fiecare dintre părțile civile.

Reprezentantul asigurătorului N. A. prin mandatar SC I. I. SRL, menționează că hotărârea care o atacă este cea pronunțată de Judecătoria Gherla, respectiv sentința penală nr.19602010. Astfel, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.b C., solicită admiterea recursului, casarea hotărârii în ceea ce privește latura civilă a cauzei și rejudecând cauza, să se dispună, achitarea inculpatului inculpatului Ț. G. cu consecința exonerării obligației de achitare a despăgubirilor bănești solicitate de părțile civile cu titlu de daune materiale și morale. Apreciază că soluția instanței de fond este nelegală raportat la ansamblul materialului probator administrat în cauză, condamnarea inculpatului Ț. fiind complet eronată. S-a concluzionat că inculpatul B. A. a lovit victima aflată pe acostamentul drumului public, ceea ce nu s-a dovedit a fost vinovăția inculpatului Ț. Mai mult, expertizele tehnice auto efectuate în cauză au condus la necesitatea efectuării unei expertoze criminalistice, concluziile raportului întărind încă o dată nevinovăția inculpatului Ț. în ceea ce privește aportul în vreo modalitate la producerea accidentului. Toate acestea nu fac decât să inducă un dubiu cu privire la vinovăția incvulpatului care conform principiului „in dubio pro reo"; nu poate decât să profite acestuia iar în lips aunor probe care să răstoarne în mod indubitabil prezumția de nevinovăție, soluția nu poate fi decât una de achitare.

Referitor la recursul inculpatului Ț. G., solicită admiterea lui. În ceea ce privește recursul inculpatului B. A., având în vedere că vinovăția acestuia este certă, lasă la aprecierea instanței. Cu privire la recursul părților civile, apreciază că acesta ar trebui respins întrucât s-a făcut o corectă apreciere a daunelor materiale și morale. Referitor la recursul A. F. de P. a V. S., având în vedere că nu este motivat, lasă la aprecierea instanței.

Apărătorul inculpatului B. A., cu privire la recursul inculpatului Ț. G., solicită respingerea lui. De asemenea, solicită respingerea recursurilor părților civile.

Apărătorul inculpatului Ț. G., lasă la aprecierea instanței cu privire la recursul părților civile. S. admiterea recursdului asiguratorului N. A. prin mandatar SC I. I. S.

Apărătorul părților civile, solicită respingerea recursurilor inculpaților

și ale asiguratorului.

Reprezentantul P., solicită respingerea recursurilor inculpaților, părților civile și asiguratorului ca nefondate iar în ceea ce privește recursul A. F. de P. a V., concluziile sunt de respingerea lui ca inadmisibil. Cu privire la caracterul nefondat al recursurilor inculpaților, consideră că probele administrate au fost corect analizate de instanța de judecată și în mod corect s-a concluzionat că în acest raport de cauzalitate complex și multiplu ce a avut ca efect decesul victimei au concurat deopotrivă culpele inculpaților. Î.că în sarcina inculpatului Ț. nu s-a reținut și părăsirea locului accidentului, față de circumstanțele concrete, toate aceste cauze concurând la producerea urmării perciculoase, este împrejurarea că într-adevăr neexistând un impact pe care să-l poată conștientiza inculpatul Ț., nu i s-a imputat acestuia că nu a rămas la locul accidentului în condițiile în care este posibil ca inculpșatul să nu fi sesizat producerea accidentului rutier. Pe de altă parte, acest fapt al nereținerii responsabilității penale și faptul că într-adevăr s-a reținut că între cele două autoturisme nu a avut vreun impact, zgărieturile datorându-se unor cauze ce nu au legătură cu acel accident, nu pot fi argumente în sensul lipsei culpei inculpatului Ț. în producerea accidentului rutier. Corect s-au analizat cele două expertize și corect au fost reținute concluziile experților, cele care, coroborate cu alte mijloace de probă au dus la stabilirea împrejurărilor de fapt. S. de pericol a produs-o inculpatul Ț. care a executat o manevră de depășire fără a semnaliza și în condițiile în care inculpatul B. se afla în cursul manevrei de depășire. C. că acele critici aduse de inculpați nu sunt întemeiate în ceea ce privește administrarea probatoriului.

Instanța de judecată a avut în vedere toate criteriile prev.de art.72

C.penal pentru a stabili pedepsele inculpaților, acestea fiind pedespe orientate spre minim. Nu rezultă obligativitatea instanței de a reține circumstanțe atenuante față de inculpatul B.

Referitor la recursul părților civile, consideră că este corectă soluționarea laturii civile a cauzei și nu se impune intervenția instanței superioare asupra daunelor morale cu atât mai mult cu cât criteriile legale de apreciere nu există iar modul în care s-a stabilit daunele morale, este corespunzătoare.

Cu privire la recursul asiguratorului N. A. prin mandatar SC I. I. SRL, consideră că este nefondat, întreaga teză fiind lipsa de culpă a inculpatului Ț. și ca și consecință pierderea calității de asigurator a acestei societăți. Corect s-a reținut culpa concurentă a inculpatului Ț. și consecutiv și calitatea de asigurator a acestei societăți.

Cu oblugarea părților la plata cheltuielilor judiciare către stat.

C U R T E A

Prin sentința penală nr.1960 din 6 decembrie 2010 pronunțată în dosarul nr.(...) al Judecătoriei G., a fost condamnat inculpatul B. A., fiul lui G. și N., născut la 6 iulie 1969 în localitatea O.-C., județul Mehedinți, de cetățenie română, studii: liceul, primar al comunei T., fără antecedente penale, posesor al CI seria TM nr. 1., domiciliat în comuna T., satul S., numărul 20, județul Timiș, codul numeric personal 1., la pedeapsa de :

-- 2 ani 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de articolul 178 alineatul 1 și alineatul 2 din Codul penal

S-a suspendat condiționat executarea pedepsei precizate la punctul 1, pe durata termenului de încercare de 4 ani 3 luni.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor articolului 83 din Codul penal, a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

S-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, dreptul prevăzut de articolul 64 alineatul 1 litera a), teza a II-a din Codul penal. Pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii precizate.

A fost condamnat inculpatul Ț. G., fiul lui V. și M., născut la 15 august 1959 în localitatea B., județul Neamț, de cetățenie română, studii: liceul, electrician la S. C. P. F., fără antecedente penale, posesor al CI seria NT nr. 1., domiciliat în municipiul Roman, strada P., blocul 1, scara B, etajul 4, apartamentul 39, județul Neamț, codul numeric personal 1., la pedeapsa de :

-- 2 ani 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de articolul 178 alineatul 1 și alineatul 2 din Codul penal.

S-a suspendat condiționat executarea pedepsei precizate la punctul 1, pe durata termenului de încercare de 4 ani 3 luni.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor articolului 83 din

Codul penal, a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

Au fost obligați inculpații, în solidar, să achite părților civile O. C.,

O. E., R. M., O. F., C. V. și O. C., despăgubiri civile în sumă de 8.500 lei, cu titlu de daune materiale.

Au fost obligați inculpații, în solidar, să achite părților civile O. C., O.

E., R. M., O. F., C. V. și O. C., despăgubiri civile în sumă totală de 36.000 lei

(câte 6.000 lei pentru fiecare), cu titlu de daune morale.

S-a constatat că S. C. ,,A. R. O. S. A. nu are calitatea de asigurător în prezenta cauză.

S-a constatat că S. C. ,,O. VIG’’ S. A. nu are calitatea de asigurător în prezenta cauză.

S-a constatat că societatea comercială ,,N. A., reprezentată de S. C.

,,I. I. B. de A. S. R. L., are calitatea de asigurător în prezenta cauză.

S-a constatat că A. F. de P. a V. S. are calitatea de garant în prezenta cauză.

Au fost obligați inculpații, să achite fiecare, părților civile O. C., O.

E., R. M., O. F., C. V. și O. C., suma de câte 900 lei, cheltuieli judiciare.

Au fost obligați inculpații să achite fiecare, câte 600 lei, cheltuieli judiciare către stat.

P. a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

În data de 2 iulie 2004, în jurul orelor 11,00, inculpatul B. A. conducea autoturismul marca „Dacia 1310" cu numărul de înmatriculare (...) pe drumul național 1 C, pe raza localității J. H., din direcția C.-N., în direcția municipiului G. C. se desfășura în coloană, carosabilul fiind uscat, iar vizibilitatea bună. În dreptul imobilului cu numărul 53, inculpatul a luat hotărârea de a depăși coloana formată din patru autovehicule, manevră deosebit de riscantă, deoarece presupunea dezvoltarea unei viteze de peste 80 km/h în localitate. În momentul în care inculpatul B. A. s-a angajat în depășire, coloana era condusă de martorul M. M.-L. aflat la volanul autoutilitarei marca „Dacia

1307", acesta fiind urmat de un camion; inculpatul Ț. G., aflat la volanul autoturismului marca „. M.", înmatriculat în străinătate sub nr. BE 296 HY, ocupa poziția a treia. Între autoturismul condus de inculpatul B. A. și cel condus de inculpatul Ț. G. se mai afla un autovehicul. E. de menționat, că înainte de a ocupa poziția a treia, inculpatul Ț. G. a depășit autovehiculul care îl despărțea de inculpatul B. A., aflat în acel moment în urmărirea coloanei.(fila 72)

Văzând că din sens invers nu se apropia nici un autovehicul, inculpatul B. A. a trecut de axul drumului, mărind viteza de deplasare. D. primului autovehicul s-a desfășurat fără incidente, dar în momentul în care a ajuns la o distanță de aproximativ 10 metri față de autoturismul „. M.", cu numărul de înmatriculare BE-296 HY, a constatat că inculpatul Ț. G. s-a angajat la rândul său în depășirea autocamionului, ieșind în mod intempestiv în fața autoturismului condus de către inculpatul B. A.. M. de depășire inițiată de inculpatul Ț. G., complet hazardată și în contradicție flagrantă cu regulile de circulație, a fost urmată de o nouă greșeală a inculpatului B. A.. Acesta, în loc să frâneze și să renunțe la manevra de depășire, a accelerat, ajungând să ruleze cu o viteză de 86,64 km/h, potrivit raportului de expertiză tehnică întocmită de expertul R. V. P. autovehiculelelor nu permitea însă triplarea, iar inculpatul B. A. și-a dat seama că există pericolul real de a intra în coliziune cu autoturismul condus de către inculpatul Ț. G. P. a evita coliziunea laterală, inculpatul B. A. a intrat pe acostamentul din sens invers, după care a început să frâneze energic, pentru a evita lovirea unui podeț. Scăpat de sub control, autoturismul cu numărul de înmatriculare (...) a lovit cu partea față stânga victima O. E., care aștepta o mașină de ocazie pe acostamentul de pe marginea drumului, a transportat-o pe capotă câțiva metri, apoi a proiectat-o pe drumul de câmp care se intersecta cu drumul național 1 C. inculpatul B. A. a oprit imediat și i-a acordat primul ajutor victimei aflate în stare de inconștiență (filele 8-19; 29-31 ;36-37 și 42-72).

Victima a fost transportată de urgență la C. de C. nr. 1 C.-N., unde a fost internată cu diagnosticul: Politraumatism prin accident rutier. TCC minor grad 0. Traumatism toracic cu fractura arcurilor costale VI-VII stâng, hernotorace bilateral. Fractura corpurilor vertebrale D⁵, D6. Fractura deschisă a ambelor oase gamba dreaptă." Deși a fost îngrijită corespunzător, la data de 16 iulie 2007 victima a decedat.

Potrivit raportului de constatare medico-legală efectuată în cauză, moartea victimei O. E. este violentă. Ea s-a datorat insuficienței acute cardio-respiratorii, consecutive unui politraumatism prin accident de trafic rutier, care a dezvoltat în evoluție o bronhopneumonie. Echimozele descrise pe suprafața cadavrului și fractura desch isă a ambelor oase ale gambei drepte au putut fi produse în cadrul unui mecanism de lovire-proiectare, în dinamica accidentului de trafic rutier. Moartea poate data din 16 iulie 2004 (filele 23 -26).

Cercetarea la locul faptei nu a pus în evidență urme de frânare pe carosabil, ci doar pe acostament (filele 8-19).

Necunoscând faptul, că prin manevra sa neregulamentară de depășire a contribuit la producerea unui grav accident de circulație, inculpatul Ț. G.

și-a continuat drumul. Fiind oprit de către organele de poliție pe raza municipiului Dej, s-a constatat existența unor zgârieturi pe aripa stânga spate și portiera stânga spate a autoturismului. Lipsa unui act doveditor cu privire la proveniența acestor avarii a determinat organele de cercetare penală să susțină ipoteza unui contact între autovehiculele implicate în producerea accidentului (fila 20).

La dosarul cauzei au existat însă suficiente probe de natură să confirme inexistența unui contact între autoturismele conduse de inculpații Ț. G. și B.

A., în dinamica producerii accidentului. Zgârietura constatată pe autoturismul condus de inculpatul Ț. G. nu are corespondent pe partea laterală dreapta aautoturismului condus de inculpatul B. A.. Concluziile expertului R. V. au susținut categoric această ipoteză (fila 68).

După producerea accidentului, conducătorilor auto implicați în accident li s-au recoltat probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei

(filele 28 și 35).

D. buletinele de analiză toxicologică nr. 879 din 7 iulie 2004 și 881 din 6 iulie 2004 rezultă că alcoolemia părților a fost zero (filele 27 și 33).

În cauză s-au efectuat două expertize tehnice judiciare de către experții S. S. și R. V.

Raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul S. S. evidențiază culpa exclusivă a inculpatului Ț. G., care a efectuat o depășire neregulamentară, fără să semnalizeze și fără să se asigure în prealabil (filele

44-51).

Raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul R. V. a evidențiat culpa exclusivă a inculpatului B. A., cu motivația că cel în cauză nu a frânat și nu a renunțat la efectuarea manevrei de depășire în momentul în care a observat ieșirea din coloană a autoturismului condus de inculpatul Ț. G. (filele

59-72).

Ambele rapoarte de expertiză sunt criticabile, întrucât fac abstracție de încălcarea vădită a legislației rutiere de către ambii inculpați, fapt ce nu este însă imputabil experților tehnici, deoarece competența de a se pronunța asupra culpei, revine în mod exclusiv organelor judiciare.

În realitate, accidentul s-a produs din culpa concurentă a inculpaților B. A. și Ț. G. A. inculpați au încălcat prevederile art. 35 din

Ordonanța de U. a G. nr. 1., întreaga lor conduită fiind caracterizată de gravă imprudență, de natură să pună în pericol viața și integritatea corporală a participanților la trafic.

În sarcina inculpatului B. A. s-a putut reține și încălcarea prevederilor art. 150 litera „a" și art. 154 alineatul 1 raportat la art. 155 alineatul 1 din Regulamentul pentru aplicarea O.U.G. nr. 1., prin aceea că:

-s-a angajat în depășirea unei coloane formate din patru autovehicule, ignorând pericolul pe care o asemenea manevră o implică pentru siguranța circulației;

-circulând cu o viteză de aproximativ 86,64 km/h, în localitate, a depășit viteza maximă admisă de 50 km/h.

Inculpatul Ț. G. a încălcat și prevederile art. 52 din Ordonanța de U. a G. nr. 1., precum și prevederile art. 150 litera „a" din Regulamentul pentru aplicarea O.U.G. nr. 1., prin aceea că:

-a ieșit cu autoturismul din rând, fără a se asigura în prealabil, că manevra poate fi executată în condiții de siguranță;

-s-a angajat într-o depășire, deși cel care îl urma a semnalizat efectuarea unei manevre similare, fiind chiar angajat în depășire. Inculpatul Ț. G. nu s-a asigurat că poate depăși fără a pune în pericol circulația.

În cursul urmăririi penale, ambii inculpați au încercat să pună în evidență vinovăția celuilalt, evitând recunoașterea propriei culpe (filele 29-

31 și 36-37).

S. de fapt reținută mai sus a fost dovedită cu următoarele probe administrate în cursul urmăririi penale: procesul-verbal de cercetare la fața locului(filele 9-10); schița locului faptei(fila 11); planșa fotogrfîcă (filele 13 -

19); procesul-verbal de constatare(fila 20); buletinele de analiză toxicologică(fila 27 și 33); constituirea de parte civilă(fila 2 2) procesele-verbale de recoltare a probelor biologice(fîlele 28 și 35); raportul de constatare medico-legală(filele 23-26); declarațiile inculpaților (filele 29-31 și 36-37); procesele verbale de prezentare a materialului de urmărire penală (filele 105 și 114). De asemenea, în cursul judecății s-au administrat următoarele probe: declarațiile inculpaților (filele 188 și 240, volumul I) și declarația martorului (fila 206, volumul I). D. coroborarea acestor probe reiese că inculpații se face vinovați de săvârșirea infracțiunii pentru care au fost trimiși în judecată.

În drept, fapta inculpaților B. A. și Ț. G., de a conduce în data de 2 iulie

2004, pe drumul național 1 C, autoturismele cu numerele de înmatriculare (...), respectiv BE-296 HY, cu încălcarea dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice, cauzând din culpa lor concurentă, un accident de circulație în urma căruia victma O. E. a decedat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „. din culpă", prevăzută de articolul 178 alineatele 1 și 2 din Codul penal.

La individualizarea pedepsei ce s-a stabilit fiecărui inculpat, instanța a avut în vedere următoarele criterii prevăzute de articolul 72 din Codul penal: a) gradul de pericol social al faptei, care este relativ ridicat raportat la modul de săvârșire a infracțiunii; b) persoana inculpatului B. A., care nu a mai fost condamnat (fila 32) și are o comportare bună în familie și societate, c) persoana inculpatului Ț. G., care nu a mai fost condamnat (fila 39) și are o comportare bună în familie și societate, d) limitele speciale ale pedepsei.

În baza acestor elemente, instanța a stabilit inculpatului B. A., o pedeapsă de 2 ani 3 luni închisoare iar inculpatului Ț. G., o pedeapsă de 2 ani 3 luni închisoare.

Deoarece inculpații nu au mai fost condamnați, pedeapsa aplicată este mai mică de 3 ani închisoare iar inculpații au avut o comportare relativ sinceră în cursul procesului penal, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, astfel că, în temeiul articolului 81 și articolului 82 din Codul penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepselor de câte 2 ani 3 luni închisoare, pe durata termenului de încercare de 4 ani 3 luni.

În temeiul articolului 359 alineatul 1 din Codul de procedură penală, s-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor articolului 83 din Codul penal, a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În temeiul articolului 71 din Codul penal, văzând și hotărârea din 28 septembrie 2004 emisă de Curtea E. a D. O. în cauza Sabou și Pârcălab împotriva R. precum și decizia numărul 7. dată de Înalta Curte de Casație și

Justiție - S. U. într-un recurs în interesul legii, instanța a apreciat în baza criteriilor prevăzute de articolul 71 alineatul 3 din Codul penal, că se justifică numai interzicerea dreptului prevăzut de articolul 64 alineatul 1 litera a), teza a II-a din Codul penal, începând cu data rămânerii definitive a sentinței, până la terminarea executării pedepselor, astfel că a procedat în consecință.

În temeiul articolului 71 alineatul 5 din Codul de procedură penală, pe durata suspendării condiționate a executării pedepselor s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de articolul 64 din Codul penal.

La fila 123 (volumul I) se află polița de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto seria WW, numărul 0054313 pentru autovehicolul cu numărul de înmatriculare (...) cu valabilitate între (...) - (...), emisă de asigurătorul S. C. ,,A. R. O. S. A. Prin urmare, reiese că, la data de (...) când aavut loc accidentul, această asigurare era expirată. În consecință, instanța a constatat că S. C. ,,A. R. O. S. A. nu are calitatea de asigurător în prezenta cauză.

P. autoturismul marca „. M.", înmatriculat în străinătate (I.) sub nr. BE 296 HY, aparținând inculpatului Ț. G., nu s-a depus o poliță de asigurare. Prin adresa de la fila 268 (volumul I), B. A. de A. din R. care reprezintă interesele societăților de asigurare înregistrate în străinătate a desemnat societatea I. I., în calitate de agent, pentru a reprezenta în R., interesele societății ,,N. A. din I.. De asemenea, la fila 240 din volumul II, S. C. ,,I. I.

B. de A. S. R. L. a depus un act în care afirmă că autoturismul marca „. M.", înmatriculat în I. sub nr. BE 296 HY, era asigurat la data accidentului ((...)) la societatea ,,N. A. iar polița era valabilă. S-a mai depus un contract de mandat (filele 241-246) prin care B. A. de A. din R. mandatează pe S. C.

,,I. I. B. de A. S. R. L. să gestioneze și să regularizeze dau nele rezultând din accidentele de circulație produse pe teritoriul R., în care au fost implicați asigurații societăților de asigurare menționate în anexă (printre care figurează și ,,N. A.). În consecință, instanța va constata că societatea ,,N. A., reprezentată de S. C. ,,I. I. B. de A. S. R. L. are calitatea de asigurător în prezenta cauză.

Având în vedere că autoturismul cu numărul de înmatriculare (...), implicat în accident nu a avut asigurare valabilă de răspundere civilă auto, prin încheierea din data de (...) (fila 171, volumul II) instanța a introdus în cauză A. F. de P. a V. S. La filele 183-188, această organizație a depus note scrise, prin care a solicitat să participe în procesul penal în calitate de garant iar nu chemat în garanție.

Așa cum s-a arătat în practica judiciară (decizia penală numărul 1. a T.

C., nepublicată) A. F. de P. a V. S. are calitatea de garant și nu poate fi obligată în solidar cu inculpatul la despăgubirea părții civile deoarece obligația de garantare este statuată prin lege.

În ședința din 15 iunie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție constituită în Secții U., a soluționat un dosar în care a fost declarat recurs în interesul legii, pronunțându-se următoarea soluție (prin decizia nr. 3), respectiv s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 25^{1 din Legea nr.}

31/2000 privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu cele ale art. 24 din Codul de procedură penală, în procesul penal, F. de protecție a victimelor străzii are calitatea de parte responsabilă civilmente și poate fi obligat singur, iar nu în solidar cu inculpatul, la plata despăgubirilor civile către persoanele păgubite prin accidente de vehicule neasigurate (a se vedea adresa de internet: http://www.scj.ro/RIL%2015%20iunie10.html). Această decizie nu a fost publicată deocamdată în Monitorul Oficial al R., Partea I.

Conform articolului 414^{2 alineatul 3 din Codul de procedură penală (în redactarea anerioară L. numărul 2. și conform articolului 414^{5 alineatul 4 în redactarea actuală), într-un recurs în înteresul legii, Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, de la data publicării în Monitorul Oficial al R., Partea I. Prin urmare, instanța va constata că A. F. de P. a V. S. are calitatea de garant în prezenta cauză, conform articolului 61 alineatele 1 și 3 din Legea numărul 1..}}

C. de chirurgie nr. I din C.-N. nu s-a constituit parte civilă în cauză, deși i s-a solicitat în mod repetat să-și exprime poziția (filele 94 și 99).

Moștenitorii victimei au fost identificați în persoana soției supraviețuitoare O. C. și a copiilor O. E., R. M., O. F., C. V. și O. C.. În calitate de mandatar al tuturor moștenitorilor, partea vătămată O. E. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 30.000 euro (fila 21, volumul I) reprezentând daune materiale și morale. Prin actul de la fila 253 (volumul II), părțile civile și-au precizat pretențiile, în sensul că au solicitat suma de 8.500 lei daune materiale, respectiv cheltuieli de înmormântare și cheltuieli ocazionate cu parastasele de la 6 săptămâni și 1 an precum și suma de 28.000 euro daune morale (câte 7.000 euro pentru fiecare).

Referitor la daunele materiale solicitate, instanța a constatat că, la fila

254 (volumul II) s-au depus bonuri ce dovedesc achiziționarea de alimente, băuturi alcoolice, candele etc., specifice unei înmormântări, aceste bunuri fiind cumpărate la data de (...). Suma totală cu care s-au achiziționat bunurile este de 4.584.860 lei vechi (458,48 lei noi). De asemenea, la fila 256 (volumul II) s-a depus o factură ce confirmă cumpărarea de produse alimentare în sumă de 4.286.000 lei vechi (428,60 lei noi). La filele 256 și 257 s-au depus două facturi pentru produse specifice înmormântărilor (alimente, apă carbogazoasă, cruce, propsoape, lumânări etc.). Aceste produse au costat

6.967.357 lei vechi (696,73 lei noi). Prin urmare, părțile civile au depus acte justificative pentru suma totală de 1.584,81 lei.

D. declarațiile martorilor aflate la filele 272 și 273 (volumul II) reiese că la înmormântarea victimei O. E. s-a organizat o masă la care au participat aproximativ 230-250 de oameni și s-au servit sarmale, cremvurși, pui, apă minerală și băuturi alcoolice. De asemenea, s-a amenajat mormântul victimei, în sensul că s-a turnat beton și s-a pus o cruce de beton. U. s-au organizat parastase, la interval de 6 săptămâni și 1 an, la care au participat aproximativ câte 50 de persoane. La filele 276-278 se află 3 fotografii care atestă amenajarea mormântului victimei O. E., așa cum au afirmat și martorii. U. din martori a apreciat cheltuielile necesare pentru produsele alimentare servite la înmormântare, ca fiind în sumă de 18.000 lei.

Prejudiciul nu a fost recuperat, astfel că în temeiul articolului 14 alineatul 3 litera b) din Codul de procedură penală și al articolelor 998 și

1003 din Codul civil, inculpații vor fi obligați, în solidar, să achite părților civile, despăgubirile civile solicitate sub formă de daune materiale, respectiv suma de 8.500 lei.

Referitor la daunele morale, instanța a reținut că din cauza leziunilor provocate prin acțiunea inculpaților, victima O. E. a decedat. Această pierdere a avut un impact negativ asupra părților civile care sunt rude apropiate, cauzându-le numeroase suferințe psihice. D. declarațiile martorilor audiați în cauză (filele 272 și 273) a reieșit că victima și copiii săi se aflau în relații foarte bune; unul din copii locuia cu victima iar ceilalți îl vizitau aproape săpămânal iar victima îi ajuta cu diverse produse agricole. În vederea compensării acestor suferințe psihice și în temeiul articolului 14 alineatul 5 din Codul de procedură penală și al articolelor 998, 999 și 1000 alineatul 3 din Codul civil, inculpații au fost obligați în solidar, să achite părților civile, despăgubiri civile totale în sumă totală de 36.000 lei (câte 6.000 lei pentru fiecare), cu titlu de daune morale.

În temeiul articolului 193 alineatele 1, 2 și 4 din Codul de procedură penală, inculpații au fost obligați, să achite fiecare părților civile, suma de câte 900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorar de avocat și cheltuieli de deplasare (filele 274-275, volumul II).

Împotriva sentinței au declarat recurs inculpații B. A. și Ț. G., părțile civile O. C., O. E. L., R. M. L., O. F., O. C. D. și C. V. M., A. N. A. prinmandatar SC I. I. SRL și A. F. de P. a V. S., toate recursurile fiind formulate în termenul prevăzut de lege.

Inculpatul B. A. a solicitat casarea hotărârii atacate și în principal să se dispună achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.proc.pen.iar în subsidiar să se procedeze la o nouă individualizare a pedepsei prin reținerea în favoarea inculpatului a unor circumstanțe atenuante în sensul disp.art.74 lit.a și b C.pen.

În motivarea recursului inculpatul a arătat că din coroborarea probelor administrate în cauză a rezultat că inculpatul nu a putut să prevadă rezultatul faptei sale, iar instanța reținând că inculpatul Ț. G. a ieșit în mod intempestiv în fața autoturismului condus de B. A.. De asemenea, s-a arătat că instanța nu a analizat expertiza criminalistică efectuată în cauză, în motivarea sentinței, astfel că este incident cazul de casare privind prev.art.385 pct.10 C.proc.pen.

În motivele scrise de recurs a arătat și faptul că în cauză se impunea efectuarea unei contraexpertize tehnice judiciare auto întrucât expertizele efectuate conțineau concluzii contradictorii precum și audierea martorului A.

L. în calitate de martor asistent.

Inculpatul Ț. G. a solicitat casarea sentinței și în consecință, să se dispună achitarea inculpatului în baza disp.art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c C.proc.pen.reținându-se că singura culpă în producerea accidentului rutier o are inculpatul B. A. .

În motivarea recursului a arătat că instanța nu s-a pronunțat asupra unei probe administrate sau a unei cereri esențiale pentru părți de natură să garanteze drepturile lor, a comis o eroare gravă de fapt și nu a motivat hotărârea, aspecte care se încadrează în cazurile de recurs prev.de art.3. pct.9, 10 și 18 C.proc.pen., astfel instanța nu a analizat rezultatul alcooltest al inculpatului Ț. G. pe care este evidențiată ora 12,20 de minute, prin raportare la procesul verbal de cercetare la fața locului în care este menționată ora comiterii accidentului de circulație ca fiind 11,20, actul din care rezultă că distanța dintre locul accidentului și locul unde a fost oprit autoturismul condus de Ț., este de 34,5 km precum și expertiza criminalistică care a stabilit că viteza în trafic era de 50-70 km/h și chiar 90 km/h, iar autoturismul marca Renault Megan poate parcurge distanța respectivă într-un interval cuprins între 29 și 40 de minute.

Pe baza acestor probe se putea concluziona că inculpatul Ț. G. nu s-a aflat la ora 11 și 20 la locul comiterii accidentului fiind oprit după cca 70 de minute de la momentul producerii accidentului respectiv la ora 12,30.

În același timp, în sprijinul nevinovăției inculpatului s-a invocat declarația contradictorie a martorului M. M. care în fața instanței a arătat că nu mai este atât de sigur dacă mașina implicată în evenimentul rutier este un Renault de culoare verde închis condusă de inculpatul Ț. G. și că aceste date cu privire la nr.de înmatriculare, tipul mașinii, culoarea acesteia și numele inculpatului i-au fost dictate de organele de poliție cu ocazia audierii sale. Această declarație făcută în fața instanței se coroborează cu expertiza efectuată în cauză din care rezultă că din poziția unde martorul susține că se afla, nu se puteau distinge aceste elemente prin intermediul oglinzii retrovizoare.

O altă apărare a inculpatului se bazează pe faptul că potrivit planșelor fotografice și schiței de la locul accidentului, procesului verbal de la fața locului, se poate susține că locul unde a fost găsită victima este altul decât locul accidentului, iar distanța mare la care se află poziționați pantofiivictimei și faptul că sunt legați cu șiret, vine în sprijinul ideii că victima a fost mutată sau că accidentul și impactul a fost în alt loc.

Concluzionând, inculpatul susține că singura culpă în producerea accidentului o are inculpatul B. A., cel care este probabil acela care a încercat să schimbe poziția obiectelor rămase la locul accidentului pentru a fi absolvit de răspundere.

A. N. A. a solicitat casarea sentinței și în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c C.proc.pen.să se dispună achitarea inculpatului Ț. G. de sub învinuirea de a fi săvârșit infracțiunea de ucidere din culpă prev.de art.178 alin.1 și 2 C.pen.și exonerarea sa de la plata despăgubirilor civile.

În motivarea recursului s-a arătat că vinovăția inculpatului Ț. G. nu a fost dovedită în mod cert, martorii audiați în cursul urmăririi penale și-au schimbat declarațiile, iar din expertiza criminalistică efectuată în cauză, rezultă că inculpatul nu avea cum să se afle la locul accidentului în momentul în care acesta s-a produs.

A. F. de P. a V. S. a declarat recurs cu referire la hotărârea pronunțată în dosarul nr.(...) indicând în motive o sentință penală a Judecătoriei Ploiești, fără să precizeze care sunt motivele de recurs și fără să delege în instanță un reprezentant.

Părțile civile au solicitat casarea sentinței și majorarea despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale până la suma de câte 20.000 lei pentru fiecare având în vedere că suma stabilită de instanță la câte 6000 lei pentru fiecare, nu este suficientă pentru a atenua suferințele determinate de pierderea soțului și respectiv tatălui lor.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că instanța de fond a dat o corectă interpretare probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească stabilind în mod corespunzător starea de fapt precum și vinovăția inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev.de art.178 alin.1 și 2 C.pen., pe baza culpei comune a acestora în producerea accidentului ce s-a soldat cu decesul victimei O. E..

Astfel, la data de 2 iulie 2004 în jurul orelor 11, inculpatul B. A. conducea autoturismul Dacia 1310 cu nr. (...) pe raza localității J. H. pe direcția C. N.-G. C. se desfășura în coloană, iar în dreptul imobilului cu nr.53, inculpatul a luat hotărârea de a depăși coloana formată din 4 autovehicole și, văzând că din sens invers nu se apropia niciun autovehicul, inculpatul a trecut de axul drumului mărind viteza de deplasare, însă în momentul în care a ajuns în dreptul autoturismului Renault M. cu nr.BE296HY, a constatat că inculpatul Ț. G. s-a angajat la rândul său în depășirea unui autocamion aflat în fața sa, ieșind în fața autoturismului condus de inculpatul B. A..

În aceste condiții, întrucât inculpatul nu a frânat, ci a accelerat, rulând cu o viteză de 86,64 km/h, existând pericolul de a intra în coliziune cu autoturismul condus de inculpatul Ț. G., pentru a evita coliziunea laterală a intrat pe acostamentul din sens invers, după care a început să frâneze pentru a evita lovirea unui podeț însă autoturismul a scăpat de ub control și a lovit cu partea stângă față pe victima O. E. care aștepta o mașină de ocazie pe acostamentul de pe marginea drumului.

Victima a fost transportată pe capotă câțiva metri iar apoi proiectată pe un câmp, după care fiind transportată la spital, s-a constatat că a suferit un politraumatism, care în cele din urmă la data de 16 iulie 2004 a dus la deces.

U. accidentului, inculpatul Ț. G. și-a continuat deplasarea fiind oprit de organele de poliție în M. la circa 30 minute de la care s-a aflat în trafic înzona în care au avut loc acele depășiri în coloana de autoturisme pe ruta J.- G. Pe autoturismul acestuia nu s-au găsit urme care să poată duce la concluzia că între autoturismul condus de acesta și alte autoturisme aflate în trafic s-au produs coliziuni.

Această stare de fapt a fost confirmată sub aspectul mecanismului de producere a accidentului, atât de către inculpați, chiar și inculpatul Ț. G. arătând în prima declarație la urmărire penală că s-a aflat în acea coloană de autovehicole și a auzit când mașina condusă de inculpatul B. A. a frânat, însă și-a continuat deplasarea, cât și de martorul M. M. L. aflat la volanul autoutilitarei Dacia 1307 în fața coloanei a cărei depășire a încercat-o inculpatul B. A.. De asemenea, în expertizele tehnice întocmite în cursul urmăririi penale, se constată că manevrele efectuate de către cei doi conducători auto, respectiv inculpații B. A. și Ț. G. sunt cele descrise mai sus, chiar dacă în cele din urmă fiecare din cele două expertize concluzionează că numai unul dintre inculpați ar avea o culpă în producerea accidentului soldat cu decesul victimei O. E..

Instanța de fond a înlăturat din rapoartele de expertiză acele mențiuni legate de încălcările legislației privind circulația pe drumurile publice arătând că experții și-au depășit atribuțiile, însă a omis a face referire la raportul de expertiză criminalistică efectuat în cursul cercetării judecătorești în care se arată cu certitudine că inculpații au fiecare câte o culpă la producerea accidentului și anume inculpatul B. A. a încălcat prevederile art.150 lit.a și art.154 alin.1 rap.la art.155 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG 1. prin aceea că s-a angajat în depășirea unei coloane formată din patru autovehicole ignorând pericoul pe care o asemenea manevră îl implică pentru siguranța circulației și prin faptul că a circulat cu o viteză de peste 50 km/h admisă în localitate, iar inculpatul Ț. G. a încălcat prevederile art.52 din OUG

1. și disp.art.150 lit.a din regulamentul de aplicare a OUG 1., angajându-se în depășire fără a se asigura în prealabil și fără a ține cont că o altă persoană aflată în spatele său se angajase în depășire.

Această expertiză criminalistică se coroborează cu probele administrate în cauză, respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului, rapoartele întocmite de organele de poliție, declarațiile inculpaților și martorilor audiați.

Față de motivul de recurs invocat de inculpatul B. A. privind omisiunea instanței de a analiza expertiza criminalistică și în acest sens a se reține cazul de casare prev.de art.385^{9 pct.10 C., în sensul că instanța nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate sau asupra unor cereri esențiale pentru părți de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului, se constată că într-adevăr instanța de fond nu a analizat expertiza criminalistică la care s-a făcut referire mai sus, însă această analiză nu ar fi influențat soluția procesului, ci dimpotrivă întărește aceeași concluzie pe care judecătorul a tras-o din analiza tuturor celorlalte probe administrate în cauză, că atât inculpatul B. A., cât și inculpatul Ț. G. au încălcat dispozițiile legale care privesc circulația rutieră, iar între atitudinea lor și rezultatul produs există legătură de cauzalitate.}

În consecință, nu se impune admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare, așa cum este reglementat în disp.art.385/15 pct.2 lit.c C.

În ceea ce privește necesitatea efectuării unei contraexpertize pe care inculpatul a invocat-o în motivele de recurs, s-a apreciat că aceasta nu se impune în condițiile în care tocmai contradicțiile existente între cele două rapoarte de constatare tehnică au fost lămurite prin efectuarea raportului de expertiză criminalistică, care are o forță probantă deosebită față de rapoartele de constatare și care, a răspuns tuturor obiectivelor stabilite de instanță înmod pertinent ținând cont de toate elementele de fapt ce au rezultat din dosar și din cercetările la fața locului.

Față de cele mai sus reținute și având în vedere că vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită, iar la individualizarea pedepsei s-a ținut cont de toate criteriile prev.de art.72 C.pen., neexistând în acest sens o contradicție între considerente și dispozitiv, fără a se reține circumstanțe atenuante în raport de urmările produse și gradul de pericol social concret al faptei, se constată că recursul declarat de inculpatul B. A. este nefondat și urmează să fie respins conform art.385/15 pct.1 lit.b C.

În ceea ce privește recursul declarat de inculpatul Ț. G., apărările sale vizând aspecte de procedură și anume omisiunea instanței de a se pronunța asupra tuturor porbelor și de a motiva hotărârea vor fi înlăturate pentru aceleași considerente care au fost expuse mai sus referitor la expertiza criminalistică, iar cu privire la celelalte chestiuni de fapt și de drept se constată că hotărârea instanței de fond cuprinde toate motivele pe care se întemeiază soluția, iar starea de fapt corespunde probelor administrate.

Aspectele învederate în legătură cu prezența inculpatului la locul în care se afla autoturismul condus de inculpatul B. A. și acea coloană de autovehicole sunt în contradicție cu declarațiile inculpatului B. A., ale martorului M. M. L. care îl plasează pe inculpatul Ț. G. la locul unde ulterior s-a produs accidentul, diferența dintre ora menționată de organele de poliție ca fiind momentul la care inculpatul Ț. G. a fost oprit în circulație în M. și cea a verificării sale cu aparatul alcooltest nefiind în măsură să înlăture toate probele care susțin varianta prezenței inculpatului Ț. G. în trafic pe ruta J.-G.

De altfel, la momentul opririi sale de organele de poliție în M., acesta nu a contestat faptul că a condus pe aceeași rută cu inculpatul B. A., iar în declarația dată în cursul urmăririi penale, recunoaște că a auzit când inculpatul B. A. a frânat, însă a arătat că și-a continuat deplasarea fără să realizeze care a fost consecința manevrelor pe care le-a efectuat la rândul său în acea coloană de autovehicole în care s-a aflat.

În raport de probele analizate mai sus, precum și de cele reținute de instanța de fond, în mod corect s-a stabilit că inculpatul Ț. G. nu s-a asigurat că poate să efectueze manevra de depășire fără a pune în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic și fără a ține cont că o altă persoană era angajată în depășire, iar cum aceste încălcări au dus la încercarea din partea inculpatului B. A. de a evita impactul cu autoturismul inculpatului Ț. G. și apoi la lovirea victimei O. E., inculpatul Ț. G. se face vinovat la rândul său de infracțiunea de ucidre din culpă prev.de art.178 alin.1 și 2 C.pen.

P. aceste considerente și având în vedere că individualizarea pedepsei și a modalității de executare s-a făcut în conformitate cu dispozițiile legale și ținând cont de toate circumstanțele reale și personale, hotărârea atacată este legală și temeinică, iar recursul declarat de inculpat este nefondat și va fi respins ca atare.

Societatea de asigurări N. A. a formulat recurs în favoarea inculpatului

Ț. G. și a invocat aceleași motive, astfel că pentru aceleași considerente, se va respinge conform art.385/15 pct.1 lit.b C.

În latura civilă a cauzei, constatându-se că părțile civile în clitate de moștenitori ai victimei O. E. au efectuat cheltuieli cu înmormântarea, care s- au ridicat la suma de 8500 lei în mod corect au fost obligați inculpații în solidar să achite această sumă cu titlu de despăgubiri civile pentru daune materiale, suma fiind dovedită prin declarațiile martorilor audiați în cauză.

Referitor la cuantumul daunelor morale, de asemenea s-a apreciat judicios că se cuvine daune morale pentru fiecare din aceste părți civile, însăsuma stabilită de instanța de fond este insuficientă în raport cu prejudiciul moral suferit ca urmare a decesului soțului și respectiv tatălui părților civile, motiv pentru care recursul acestora va fi admis în baza art.385/15 pct.2 lit.d C. rap.la art.998 C.civ., stabilindu-se ca inculpații să plătească în solidar câte

15000 lei daune morale pentru fiecare parte civilă.

Cât privește recursul declarat de A. F. de P. a V. S., acesta nu a fost motivat, iar în latura civilă, în lipsa unor motive care să poată fi analizate, instanța nu poate lua în discuție din oficiu aspecte care vizează opțiunea părților în raport de principiul disponibilității, motiv pentru care va respinge recursul conform art.385/15 pct.1 lit.b C.

Văzând și disp.art.192 alin.2 și 3 C.

P. ACE. M.IVE IN NUMELE L. D E C I D E

1. Admite recursul declarat de părțile civile civile O. C. (dom.în com.J., sat J. H. nr.42, jud.C.), O. E. L. (dom.în com.J., sat J. de M. str.P. nr.212/A jud.C.), R. M. L. (dom.în com.Cornești str.T. nr.215 jud.C.), O. F. și O. C. D.

(ambii dom.în com.J. sat J. H. nr.57, bl.ICD, jud.C.) și C. V. M. (dom.în C.-N., str.C. nr.4, bl.T12, ap.47, jud.C.) împotriva sentinței penale nr.1960/(...) a

Judecătoriei G. pe care o casează în parte cu privire la cuantumul daunelor morale acordate părților civile menționate.

Rejudecând în aceste limite, obligă inculpații în solidar să achite părților civile O. C., O. E. L., R. M. L., O. F. și O. C. D. și C. V. M. câte 15.000 lei fiecăruia cu titlu de daune morale.

Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.

2. Respinge recursurile declarate de inculpații B. A. (fiul lui G. și N. născut la 6 iulie 1969 în loc.O. C. jud.Mehedinți, dom.în T., sat S. nr.20, jud.Timiș) și Ț. G. (fiul lui V. și M., născut la 15 august 1959 în B. jud.Neamț, dom.în municipiul Roman str.P. nr.1, sc.D, ap.4, ap.39, jud.Neamț).

3.Respinge recursurile declarate de asiguratorul N. A. cu sediul în I., prin mandatar SC I. I. SRL cu sediul în P-ța Romană nr.9, sc.C, et.2, ap.5 B. și A. F. DE P. A V. S. cu sediul în B. str.V. L. nr.40-40 bis, sector 2.

Obligă inculpații B. A. și Ț. G., precum și asiguratorul și A. să plătească fiecare câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs, iar restul cheltuielilor rămân în sarcina statului.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 1 februarie 2011.

PREȘED.TE,		JUDECĂTORI,	GREFIER,
L. H.	C. I. M. B.	L. S.

Red.C.I./A.C.

3 ex. (...) Jud.fond.G. I.

← Încheierea penală nr. 822/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 1133/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 121/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 121/2011, Curtea de Apel Cluj