Decizia penală nr. 1134/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.1134/R/2011
Ședința publică din data de 29 iunie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. R.
JUDECĂTORI: A. D. L.
I. C. M. GREFIER: M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - V. T.
S-a luat spre examinare recursul formulat de către inculpatul T. F. deținut în Penitenciarul Gherla împotriva sentinței penale nr. 665 din 2 mai
2011, pronunțată de Judecătoria Gherla, în dosar nr. (...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de „. organelor judiciare";, faptă prevăzută și pedepsită de art. 2721 din Codul penal, cu aplicarea art. 40 din Codul penal. La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul T. F., în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu av.C. Țicudean, din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță inculpatul arată că nu și-a angajat apărător ales deoarece nu are posibilități materiale. De asemenea, arată că este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu. În ce privesc motivele de recurs susține că pedeapsa este mult prea mare și a fost condamnat de mai multe ori pentru aceeași faptă. A intrat în comisie care i-a dat 8 luni, după care a înjurat judecătoarea și i-a mai dat șapte luni și a treia oară i-a mai dat încă 7 luni. Apărătorul inculpatului T. F., arată că inculpatul solicită să fie audiatămartora I. A. M. care a fost încuviințată la instanța de fond dar la ultima ședință s-a renunțat. Inculpatul susține că în mod greșit s-a consemnat în încheierea de ședință, el insistând să fie audiată martora. S-a consemnat greșit în sensul că ar fi fost de acord cu reprezentantul parchetului și cu instanța, în sensul că nu mai insistă în audierea martorei. La întrebarea instanței, inculpatul arată că nu contestă faptul că a înjurat judecătorul însă dorește să afle ce are acesta personal cu el. Curtea acordă cuvântul părților asupra cererii formulate de inculpat. Reprezentantul M.ui P., se opune admiterii probei datorită precizării făcută azi de inculpat, respectiv apreciază că teza probatorie nu are legătură de cauzalitate cu prezenta cauză. Prin urmare, proba este neconcludentă. Curtea deliberând, respinge cererea în probațiune formulată, având în vedere teza probatorie arătată de către inculpat, neconsiderând că proba este utilă și pertinentă cauzei, la dosar fiind de altfel, suficiente probe. Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului. Apărătorul inculpatului T. F., solicită admiterea recursului, casareasentinței atacate și rejudecând cauza, să se pronunțe o nouă sentință prin care să fie condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de sfidare a organelor judiciare prev.de art.272/1 C.pen., la o pedeapsă care să fie mult diminuată, dând o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante existente în cauză. Încă de la început acesta a avut o atitudine sinceră, a recunoscut și regretat fapta atât la fond cât și în instanța de recurs, astfel că apreciază că pedeapsa aplicată este mult prea mare. De asemenea, fapta a fost săvârșită pe fondul unei provocări din partea părții vătămate, care nu este de natură a fi o circumstanță atenuantă legală însă totuși solicită a se avea în considerare și acest aspect. Prin urmare, solicită admiterea recursului. Reprezentantul M.ui P., solicită respingerea recursului ca nefondat,apreciind că sancțiunea aplicată de instanță este corect dozată raportat la împrejurările speței, necontestată de inculpat. In final, instanța a și realizat operațiunile de contopire, în final inculpatul urmează să mai execute o pedeapsă care are un adaus de 4 luni de zile corespunzător sporului aplicat de instanță raportat la infracțiunea comisă pe care-l consideră întemeiat, motiv pentru care apreciază că se impune a se menține toate dispozițiile sentinței. Inculpatul T. F., având ultimul cuvânt, se întreabă cum este posibil în România să fi condamnat pentru o faptă de trei ori. A fost de trei ori în fața comisiei, i s-au tăiat drepturile de telefon, vizită și pachet. Susține că este nervos pentru nu și-a văzut fetița de 3 ani și 4 luni. Curtea îi atrage atenția inculpatului cu privire la atitudinea impulsivă pe care o are acesta. În final, inculpatul arată că lasă soluția la aprecierea instanței. C U R T E A : Prin sentința penală nr.665 din 2 mai 2011, pronunțată de Judecătoria Gherla în dosarul nr.(...), a fost condamnat inculpatul T. F. la pedeapsa de 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de sfidare a organelor judiciare, prevăzută de articolul 2721 din Codul penal, cu aplicarea articolului 40 alineatul 1 din Codul penal. În temeiul art.40 și art.34 alin.1 lit.b din Codul penal, a fost contopită pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2707 din 11 decembrie 2008 a Judecătoriei Baia Mare cu pedeapsa de 7 luni închisoare de la punctul 1, în pedeapsa mai grea de 2 ani închisoare, care a fost sporită cu 4 luni închisoare; în final 2 ani 4 luni închisoare. S-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin. 1 lit.a, teza a II-a din Codul penal, începând cu data rămânerii definitive a sentinței, până la terminarea executării pedepsei. S-a scăzut din durata pedepsei aplicate, timpul reținerii și arestării preventive începând cu data de (...) până la zi. S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză. A fost obligat inculpatul să achite 600 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de 200 lei reprezentând onorar pentru apărătorul din oficiu, s-a avansat din fondurile M.ui Justiției, domnului avocat M. I. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că persoana vătămată I. A.-M. îndeplinește funcția de judecător delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate la Penitenciarul Gherla. C. prevederilor art. 77 alin. 2 din Legea nr.275/2006, are și calitatea de președinte al C. de propuneri pentru punerea în libertate condiționată. Inculpatul T. F. se află în executarea unei pedepse de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.2707/(...) al Judecătoriei Baia Mare. A început executarea pedepsei la data de 19 mai 2009, iar pentru a deveni opozabil în vederea liberării condiționate trebuia să execute 486 zile închisoare, reprezentând 2/3 din totalul pedepsei (filele 31-32). Inculpatul a executat fracția obligatorie prevăzută de lege până la data de 16 septembrie 2010, când a fost pus în discuția C. de propuneri pentru punerea în libertate condiționată, formată din opt membri. Examinând situația condamnatului, comisia a constatat, că anterior acesta a beneficiat de mai multe ori de instituția liberării condiționate, dar a recidivat de fiecare dată, iar în perioada executării ultimei condamnări a săvârșit o abatere disciplinară. Pentru aceste considerente comisia a apreciat, că deținutul nu a dat dovezi temeinice de îndreptare și a hotărât executarea pedepsei în întregime. Hotărârea comisiei a fost comunicată inculpatului de către persoana vătămată I. A.-M. F. nemulțumit de această hotărâre, inculpatul i-a adresat persoanei vătămate cuvinte vulgare, jignitoare, săvârșind în același timp gesturi obscene. Intervenția verbală a membrilor comisiei nu a avut nici un efect asupra inculpatului, care a continuat să profereze injurii grave la adresa părții vătămate în timp ce era condus spre camera de deținere. C. și expresiile injurioase au fost consemnate ca atare în declarațiile inculpatului din data de 21 februarie 2011. La data de 17 noiembrie 2010 organele de cercetare penală i-au adus la cunoștință, printre altele, dreptul de a nu da declarații, atrăgându -i totodată atenția, că în cazul în care va da declarații acestea pot fi folosite și împotriva sa. În prezența apărătorului ales, inculpatul a precizat că dorește să uzeze de dreptul la tăcere. U., și-a revizuit poziția și a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa. Starea de fapt reținută mai sus este dovedită cu următoarele probe administrate în cursul urmăririi penale: plângerea persoanei vătămate ; declarația persoanei vătămate; declarațiile martorilor; rezultatele anchetei disciplinare, copia fișei de cazier judiciar; caracterizarea inculpatului procesul- verbal întocmit de comisia de liberare; declarațiile inculpatului și procesul - verbal de prezentare a materialului de urmărire penală . De asemenea, în cursul judecății s-au administrat următoarele probe: declarația inculpatului și declarațiile martorilor. Din coroborarea acestor probe reiese că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată. De altfel, inculpatul a recunoscut, în esență săvârșirea infracțiunii și a declarat că regretă săvârșirea faptei însă a afirmat că a fost provocat de către doamna judecător. În drept, fapta inculpatului T. F. care la data de 16 septembrie 2010, în timp ce participa la o procedură legală, a săvârșit gesturi obscene și a întrebuințat cuvinte insultătoare, la adresa persoanei vătămate I. A.-M.,judecător delegat la Penitenciarul Gherla, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de sfidarea organelor judiciare prevăzută de art. 2721 din Codul penal. Față de inculpatul T. F. sunt aplicabile și prevederile art. 40 din Codul penal, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de sfidare a organelor judiciare nu depășește 1 an închisoare, prin urmare, nu poate constitui al doilea termen al recidivei. La individualizarea pedepsei ce s-a stabilit inculpatului, instanța a avut în vedere următoarele criterii prevăzute de articolul 72 din Codul penal: a) gradul de pericol social al faptei, care este relativ ridicat raportat la cuvintele folosite și durata mare de timp cât partea vătămată a fost insultată; b) persoana inculpatului, care a fost condamnat ultima dată la o pedeapsă rezultantă de doi ani închisoare, prin sentința penală nr. 2707 din 11 decembrie 2008 a Judecătoriei Baia Mare, rămasă definitivă prin decizia penală nr.308/R/2009 din 14 mai 2009 a Curții de A. C. A fost arestat la data de 19 mai 2009, în prezent fiind în executarea acestei pedepse și a mai fost condamnat la numeroase pedepse cu închisoare; comportamentul inculpatului în timpul detenției este considerat necorespunzător, motiv pentru care s-a apreciat că nu a dat dovezi temeinice de îndreptare ; c) limitele speciale ale pedepsei. În baza acestor elemente, instanța a ales dintre pedepsele alternative prevăzute de lege, pedeapsa închisorii apoi a stabilit inculpatului o pedeapsă de 7 luni închisoare. Din cazierul aflat la filele 31-32 dosar fond, reiese că inculpatul a mai fost condamnat prin sentința penală nr. 2707 din 11 decembrie 2008 a Judecătoriei Baia Mare la pedeapsa de 2 ani închisoare și se află în executarea acestei pedepse. Infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată în prezentul dosar a fost săvârșită în timpul executării acestei pedepse iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, nu depășește 1 an închisoare. Prin urmare, nu sunt îndeplinite condițiile pentru reținerea stării de recidivă, conform articolului 37 din Codul penal, astfel că au fost aplicate dispozițiile articolului 40 alineatul 1 și ale articolului 34 litera b) din Codul penal. În temeiul celor arătate, instanța a contopit cele două pedepse (2 ani închisoare și 7 luni închisoare) iar dintre acestea a aplicat pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare. La stabilirea limitelor în care a fost sporită pedeapsa de bază, instanța a avut în vedere următoarele criterii: numărul și gradul de pericol social al faptelor săvârșite, care este relativ ridicat; cuantumul fiecărei pedepse aplicate precum și totalul acestor pedepse (2 ani 7 luni închisoare); persoana condamnatului, care este recidivist și limitele speciale ale pedepsei de bază. Raportat la aceste criterii, instanța a sporit pedeapsa cea mai grea precizată anterior, cu 4 luni închisoare; în final 2 ani 4 luni închisoare. Din rechizitoriu reiese că inculpatul este arestat în altă cauză, astfel că în temeiul articolului 350 din Codul de procedură penală această situație s-a menționat în dispozitiv. În temeiul articolului 71 din Codul penal, văzând și hotărârea din 28 septembrie 2004 emisă de Curtea E. a D. O. în cauza Sabou și Pârcălab împotriva României precum și decizia numărul 7. dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - S. U. într-un recurs în interesul legii, instanța a apreciat în baza criteriilor prevăzute de articolul 71 alineatul 3 din Codul penal, că sejustifică numai interzicerea drepturilor prevăzute de articolul 64 alineatul 1 litera a), teza a II-a din Codul penal, începând cu data rămânerii definitive a sentinței, până la terminarea executării pedepsei, astfel că a procedat în consecință. Persoana vătămată I. A.-M. a declarat că nu se constituie parte civilă în cauză și nu dorește să participe la procesul penal în calitate de parte vătămată (fila 6 din dosarul de urmărire penală și fila 9 din dosarul instanței). Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală. În motivarea recursului său, inculpatul a învederat faptul că pedeapsa aplicată este într-un cuantum mult prea mare, raportat la împrejurările concrete de comitere a faptei, la atitudinea provocatoare a părții vătămate. De asemenea, consideră hotărârea nelegală prin prisma faptului că pentru aceeași faptă și anume insultarea judecătorului delegat la Penitenciarul Gherla a fost sancționat de trei ori, i-a fost amânată intrarea în comisie de liberări condiționate și i-a fost interzis dreptul la telefoane și pachete iar în final s-a mai dispus și condamnarea penală a acestuia. Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele: În urma administrării unui vast probatoriu și a analizării atente și detaliate a acestuia, în cauză a fost reținută o tare de fapt corectă, conformă cu realitatea. Astfel, s-a constatat pe deplin dovedită vinovăția inculpatului care, care la data de 16 septembrie 2010, în timp ce participa la o procedură legală, a săvârșit gesturi obscene și a întrebuințat cuvinte insultătoare, la adresa persoanei vătămate I. A.-M., judecător delegat la Penitenciarul Gherla, faptă recunoscută de altfel de către inculpat. Apărările acestuia referitoare la o potențială provocare din partea persoanei vătămate nu pot fi primite, fiind infirmate de întreg probatoriul administrat în cauză. Martorii oculari audiați de către instanța de fond(f.17-19), au declarat în mod clar că nu a existat nicio atitudine provocatoare din partea persoanei vătămate, aceasta acționând în baza atribuțiilor sale de serviciu. Este evident faptul că inculpatul și-a manifestat propria nemulțumire cu privire la faptul că nu s-a dat curs cererii sale de liberare condiționată. Curtea de apel, cu ocazia soluționării prezentului recurs a putut constata în mod nemijlocit faptul că, inculpatul este o persoană impulsivă, atitudinea acestuia fiind una tensionată. În ceea ce privește celelalte susțineri ale inculpatului și anume că ar fi fost sancționat de mai multe ori pentru aceeași faptă, constatăm că în cauză nu a fost încălcat principiul non bis in idem, atâta vreme cât aspectele invocate de inculpat se referă la unele dispoziții administrative dispuse conform dispozițiilor legale referitoare la executarea pedepselor. Instanța de fond a individualizat corect și judicios pedeapsa ce urmează a-i fi aplicată inculpatului, ținând seama de criteriile generale prev. de art. 72 C., de conduita inculpatului înainte de comiterea faptei precum și de atitudinea sa ulterioară, de pericolul social concret al faptei comise, de limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator. Astfel, apreciem că pedeapsa aplicată va fii în măsură să contribuie la sancționarea și reeducarea inculpatului. Față de cele de mai sus, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit. C. va respinge ca nefondat recursul declarat, hotărârea recurată fiind temeinică și legală. Va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Va obliga pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 800 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial. PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul T. F., fiul lui L. si V., născut la (...), deținut in Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr. 665 din 2 mai 2011 a Judecătoriei G. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 800 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 29 iunie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. R. A. D. L. I. C. M. GREFIER M. B. Red.M.R./S.M.D. 3 ex./(...) Jud.fond.G. I.
| ← Decizia penală nr. 1192/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 2070/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
