Decizia penală nr. 701/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.701/R/2011
Ședința publică din 05 mai 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : V. G., judecător
JUDECĂTORI : M. B.
: D. P.
G. : D. S.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin
PROCUROR : D. SUCIU
S-a luat spre examinare recursul declarat de P. de pe lângă
Judecătoria Sighetu Marmației împotriva sentinței penale nr.66 din
(...) pronunțată în dosar nr.(...) al J.ecătoriei S. M., privind pe inculpații
V. Ș. și G. C., trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev.de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a și g C. (inc.V. Ș.) și pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de furt calificat, prev.de art.26 C. rap.la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a și g C. cu aplic.art.37 lit.b C. (inc.G. C.).
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului V. Ș., av.Urcan C. și apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului G. C., av.P.escu Roman M., ambii avocați din Baroul Cluj, cu delegații la dosar, lipsă fiind inculpații și părțile civile B. T. și P. S.
P. de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că s-a depus la dosar, de către apărătorul ales al inculpaților, av.Sas I. un memoriu, prin care solicită respingerea recursului declarat de P.
Inculpații arată că d-l avocat Sas I. a fost angajat doar pentru redactarea memoriului, astfel că sunt de acord să fie asistați de apărătorii desemnați din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentantul P.ui solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei instanței de fond pentru continuarea judecății. Din actele de la dosar rezultă că la data de 20 martie 2010 s-a dispus confirmarea începerii urmăririi penale față de cei doi învinuiți pentru infracțiunea de furt calificat în forma prev.de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a și g C. Ulterior la 20 martie 2010, respectiv 1 octombrie 2010 li s-a adus la cunoștință învinuiților fapta și încadrarea juridică a acesteia, respectiv infracțiunea de furt calificat, prev.de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a și g C. Prezentarea materialului de urmărire penală a avut loc pentru fiecare dintre învinuiți în prezența apărătorului acestora, consemnându-se denumirea infracțiunii, respectiv furt calificat și norma de incriminare, respectiv art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a și g C. Aceeași încadrare juridică a fost avută în vedere și cu ocazia întocmirii actului de sesizare, a punerii în mișcare a acțiunii penale și a trimiterii înjudecată a inculpaților. S. apărătorilor că procurorul ar fi adus la cunoștința învinuiților, verbal, că urmează să fie trimiși în judecată pentru infracțiunea de înșelăciune, au fost primite în mod greșit de către instanța de fond. P. aceste motive, solicită trimiterea cauzei la Judecătoria Sighetu Marmației pentru continuarea judecății.
Apărătorul inculpatului G. C. solicită respingerea recursului declarat de P. ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Inculpații au fost cercetați pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, însă cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală li s-a adus la cunoștință că s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din această infracțiune în cea de înșelăciune, prev.de art.215 alin.1 C. Cu toate acestea, inculpații au fost trimiși în judecată pentru infracțiunea de furt calificat, faptă pentru care nu le-a fost prezentat materialul de urmărire penală, astfel că inculpații nu și-au putut exercita în mod deplin și efectiv dreptul la apărare. Pe procesul- verbal de prezentare a materialului de urmărire penală se poate citi cu ușurință infracțiunea de înșelăciune. Cât timp urmărirea penală a început pentru infracțiunea de furt calificat, prezentarea materialului de urmărire penală s-a făcut pentru infracțiunea de înșelăciune, iar trimiterea în judecată s-a făcut pentru furt calificat, în mod corect instanța de fond a dispus restituirea cauzei la parchet pentru refacerea rechizitoriului. Se poate observa din procesele-verbale de la filele 5 și 6 dosar de urmărire penală, că li s-a adus la cunoștință învinuirea pentru infracțiunea de furt calificat, prev.de art.208 alin.1 C., însă s-a completat ulterior, cu un alt pix, de altă culoare, art.209 alin.1 lit.a și g C. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Apărătorul inculpatului V. Ș. solicită respingerea recursului declarat de P. ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Există un dubiu în ceea ce privește faptele pentru care inculpaților le-a fost prezentat materialul de urmărire penală. Dacă prezentarea s-a făcut pentru infracțiunea de înșelăciune, inculpații au fost trimiși în judecată pentru infracțiunea de furt calificat. Acest dubiu trebuie să profite inculpaților, sancțiunea este nulitatea relativă a rechizitoriului, astfel că se impune restituirea cauzei la parchet pentru refacerea actului de sesizare. Cu onorariu avocațial din FMJ.
C U R T E A
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată că Judecătoria Sighetu Marmației prin sentința penală nr.66 din (...), în temeiul art. 332 alin. 2 din Codul de P. Penală, a constatat neregularitatea sesizării instanței prin rechizitoriul nr. 6. din (...) al P.ui de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, privind pe inculpatul V . Ș. , fiul lui Ș. și E., născut la data de (...), CNP 1., fără antecedente penale, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1, art. 209 alin.1, lit. a și g din Cod Penal și inculpatul G. C., născut la data 9 aprilie 1969 în Ocna Ș., județul Maramureș, fiul lui D. și C., cetățean român, cu 4 clase, recidivist, CNP 1., trimis în judecată pentru săvârșirea complicității la furt calificat prevăzută și pedepsităprev.de art. 26 C. art. 208 alin. 1, art. 209 alin.1, lit. a și g din Cod
Penal.
S-a dispus refacerea actului de sesizare și respectarea dispozițiilor art. 250 și următoarele din Codul de P. penală.
P. a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul P.ui de pe lângă J. S. M. nr. 6. din data de (...) s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaților V. Ș., și G. C., pentru săvârșirea complicității la furt calificat prevăzută și pedepsită de art. 26 C. art.208 alin. 1, art. 209 alin.1, lit. a și g din Cod Penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b din Codul penal și autorat la aceeași infracțiune pentru inculpatul V.
La primul termen de judecată, inculpații, prin apărător au invocat excepția nulității absolute a proceselor-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală și a actului de sesizare a instanței, solicitând, în temeiul art. 332 alin.1 Cod P. Penală, restituirea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale și refacerea actelor procedurale lovite de nulitate.
În argumentarea excepției nulității absolute și a excepției nelegalei sesizări a instanței, s-a afirmat că prin procesele verbale de prezentare a materialului de urmărire penală întocmite de procuror la data de 05 noiembrie 2010, le-a fost adusă la cunoștința inculpaților schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care au fost cercetați în dosar, din infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 și art. 209 alin. 1 lit. a și g Cod Penal, în infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1 Cod penal și faptul că trimiterea în judecată se va face pentru această ultimă infracțiune.
S-a susținut că ulterior, cele două procese verbale de prezentare a materialului de urmărire penală au suportat modificări, în sensul că s-a procedat la ștergerea cu corectorul din conținutul acestora a mențiunilor vizând schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de înșelăciune.
S-a arătat că prin modul în care s-a procedat s-a adus inculpaților o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.
În sprijinul susținerilor, s-a invocat importanța prezentării materialului de urmărire penală, prin efectele menite a le produce, respectiv posibilitatea de a se constata eventuale lipsuri privind caracterul complet al urmăririi penale, de a face solicitări, apărări și propuneri de probe în raport de încadrarea juridică a faptei pentru care se intenționează trimiterea în judecată.
Exprimându-și poziția în raport de susținerile apărătorului inculpaților, reprezentantul M.ui P., a solicitat a se constata regularitatea actului de sesizare al instanței, încadrând ștergerea mențiunilor din cadrul proceselor de prezentare a materialului de urmărire penală, cu ajutorului corectorului, în sfera erorilor materiale.
În baza art. 300 Cod procedura penală instanța este datoare să verifice din oficiu, la prima înfățișare regularitatea actului de sesizare, iar când constată că sesizarea nu este făcută conform legii, iar neregularitatea nu poate fi înlăturată, dosarul se restituie organului de urmărire penală în vederea refacerii acestuia.
În îndeplinirea acestei obligații, instanța este datoare să verifice dacă inculpaților le-au fost respectate în cursul urmăririi penale garanțiile procesuale și dreptul la apărare și dacă organele de urmărire penală au îndeplinit actele procesuale menite să valorifice acest drept în ordinea și la momentele prevăzute de lege.
Prezentarea materialului de urmărire penală, garanție a dreptului la apărare în faza de urmărire penală, este actul procesual ce constă în chemarea inculpatului în fața organului de urmărire penală și informarea lui cu privire la probele administrate, precum și la încadrarea juridică a faptei săvârșite, asigurându-i-se totodată posibilitatea efectivă de a lua cunoștință nemijlocit de acestea.
Analizând procesele verbale de prezentare a materialului de urmărire penală ce datează din 5 noiembrie 2010, instanța a constatat, că deși, pe prima pagină se fac referiri exprese la infracțiunea de furt calificat, fiind indicate art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a și g din Codul penal, pe ultima pagină, în dreptul faptei pentru care inculpații urmează să fie trimiși în judecată, se remarcă ștergerea unor mențiuni cu ajutorul corectorului.
Urme ale ștergerii mențiunilor se regăsesc în conținutul ambelor procese verbale de prezentare a materialului de urmărire penală.
Din modul de amplasare a ștergerii mențiunilor, în imediata apropiere a precizării privind înștiințarea că se va realiza trimiterea în judecată, se poate susține existența unor indicii, presupuneri rezonabile că mențiunile eliminate au avut în vedere încadrarea juridică a faptei, excluzându-se ipoteza unor simple erori materiale, lipsite de consecințe juridice, chiar și în absența în cadrul dosarului de urmărire penală a unor acte prin care să se fi procedat la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat în infracțiunea de înșelăciune.
Prin modalitatea de redactare a proceselor verbale de prezentare a materialului de urmărire penală, se generează cel puțin un dubiu sustenabil și substanțial privind înștiințarea inculpaților, ce are în vedere încadrarea juridică a faptei pentru care urmau să fie trimiși în judecată. În aprecierea instanței, acest dubiu este de natură să profite inculpaților, pentru a se elimina posibilitatea privării de dreptul la apărare.
În ipoteza în care procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală ar fi vizat infracțiunea de înșelăciune, și ulterior s-ar fi procedat la trimiterea în judecată pentru infracțiunea de furt calificat (prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune în infracțiunea de furt calificat), ar fi fost necesară prezentarea din nou a materialului de urmărire penală.
Este evident că în situația prezentării din nou a materialului de urmărire penală, prin omiterea îndeplinirii acestei obligații, învinuiții sunt în imposibilitate de a-și formula apărările și de a putea invoca, între altele, orice cauză exoneratoare de răspundere care ar putea paraliza exercitarea acțiunii penale. Din acest considerent, prezentarea materialului de urmărire penală reprezintă un reper foarte important în cursul urmăririi penale, vicierea sa atrăgând însăși nulitatea actului de sesizare a instanței.
Respectarea dispozițiilor privind prezentarea materialului de urmărire penală constituie o componentă esențială a dreptului de apărare. P. garantării dreptului la apărare se corelează cu legalitatea procesului, cu aflarea adevărului, care asigură cerința stabiliriinevinovăției sau a împrejurărilor favorabile învinuiților, cu rolul activ, prin care autoritățile judecătorești au obligația de a acționa și în favoarea apărării. Importanța deosebită a dreptului la apărare, în viziunea Curții Europene, rezidă în reglementarea sa detaliată în cadrul principiului procesului echitabil.
Fiind un act procesual specific urmăririi penale, prezentarea materialului de urmărire penală, nu poate fi realizată în fața instanței, iar neregularitățile nu ar putea fi acoperite în această modalitate.
Instanța a reținut că nerespectarea, vicierea obligației de prezentare a materialului de urmărire penală nu este prevăzută sub sancțiunea nulității absolute, aceste aspecte nefiind cuprinse în cadrul art. 197 alin. 2 C. proc.penală, ele antrenând sancțiunea nulității relative care nu poate fi invocată decât în condițiile prevăzute de art. 197 alin. 1 și 4 C.proc.pen, dacă a adus inculpatului o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului de trimitere în judecată.
Apreciind că în prezenta cauză, sunt îndeplinite condițiile nulității relative a actului de sesizare, nefiind respectat dreptul la apărare, anularea actului fiind necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, instanța a dispus restituirea cauzei la procuror pentru refacerea rechizitoriului și respectarea dispozițiilor art. 250 și următoarele din Codul de P. penală.
Împotriva soluției instanței de fond a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației solicitând casarea acesteia în întregime pentru nelegalitate și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății la prima instanță.
S-a învederat că în speță prezentarea materialului de urmărire penală a avut loc pentru fiecare învinuit în prezența apărătorului ales consemnându-se în procesele verbale atât denumirea infracțiunii cu titlul marginal din Codul penal, de furt calificat cât și norma specială de incriminare respectiv art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a și g C.și respectiv complicitate la furt calificat pentru inculpatul G. C. prev.de art.26 C. art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a și g C.
Aceeași încadrare juridică a fost avută în vedere și cu ocazia întocmirii rechizitoriului, a punerii în mișcare a acțiunii penale și a trimiterii în judecată a celor doi inculpați. În cauză, nu se impunea prezentarea din nou a materialului de urmărire penală, întrucât nu s-a pus niciun moment în discuție schimbarea încadrării juridice a infracțiunii din furt calificat în înșelăciune prev.de art.215 alin.1 C.
Procurorul învederează prin motivele scrise și orale că la 20 martie 2010 s-a dispus confirmarea începerii urmăririi penale față de cei doi învinuiți pentru infracțiunea de furt calificat (V. Ș.) și complicitate la aceeași faptă pentru G. C., încadrarea în drept fiind aceea în art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a și g C.și respectiv 26 C. art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a și g (G. C.). De menționat, că la 20 martie și 1 octombrie 2010, s-a adus la cunoștința învinuiților fapta comisă și încadrarea juridică a acesteia, conform mențiunilor de mai sus.
Pe cale de consecință, se solicită a se considera că acea mențiune cu creionul corector din cuprinsul proceselor verbale de prezentare a materialului de urmărire penală din data de 5 noiembrie 2010, reprezintă o eroare materială în sensul art.194 alin.2 C.proc.pen., o modificare în actele procedurale, dar care nu schimbă înțelesul frazei,neputându-se reține existența unei nulități relative, așa cum eronat a stabilit judecătoria.
Curtea examinând recursul declarat, prin prisma motivului invocat, ajunge la următoarele constatări:
Prin caracterul contradictoriu al activităților specifice prezentării materialului de urmărire penală, prevederile art.250 C.proc.pen., se constituie într-o garanție a dreptului la apărare, aceasta fiind de natură să contribuie la aflarea adevărului în cauză. P. prezentării materialului de urmărire penală constă în chemarea inculpatului în fața organului de urmărire penală, care îi pune în vedere că are dreptul de a lua cunoștință de întregul material de urmărire penală pe care îl prezintă, arătându-i și încadrarea juridică a faptei săvârșite. Elementul central al acestei instituții - ultimul contact al inculpatului cu organul de urmărire penală - are drept scop înștiințarea persoanei cercetate, indiferent dacă este asistată sau nu de un apărător, asupra terminării cercetărilor și asupra învinuirii sub care urmează să fie trimisă în judecată.
Nu se impune restituirea cauzei la P. de pe lângă Judecătoria
Sighetu Marmației pentru refacerea urmăririi penale întrucât în speță nu au fost încălcate dispozițiile privind sesizarea instanței înscrise în art.263 rap.la art.250 C.proc.pen. Actul de sesizare cuprinde toate mențiunile necesare unei juste și temeinice investiri a instanțelor de judecată arătând cine sunt autorii faptelor, probele pe care se sprijină învinuirea adusă, încadrarea juridică, precizându-se că inculpatul G. a săvârșit infracțiunea în stare de recidivă postexecutorie, indicându-se și perioada infracțională.
Nu se poate constata nulitatea relativă a rezoluției de începere a urmăririi penale și nici a procesului verbal de aducere la cunoștință a învinuirii pentru ambii învinuiți, deoarece așa cum rezultă din declarațiile de la filele 8 și 9 u.p. din data de 20 martie 2010, acestora li s-a adus la cunoștință împrejurarea că au dreptul de a nu da nici o declarație și dreptul de a fi asistat de un apărător ales sau din oficiu, fapta comisă și încadrarea juridică, fiindu-le atrasă atenția că tot ceea ce declară poate fi folosit și împotriva lor. În aceste circumstanțe, inculpații au arătat că nu recunosc învinuirea adusă, nu au alte declarații de făcut, iar depoziția lor a fost semnată de lucrătorul de poliție judiciară și de ei.
Actele și lucrările dosarului pun în evidență faptul că la 20 martie 2010 s-a dispus confirmarea începerii urmăririi penale față de învinuiții V. Ș. și G. C. pentru infracțiunea de furt calificat (V. Ș.) art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a și g C.și complicitate la aceeași infracțiune (G. C.) prev.de art.26 C. art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a și g
C.
Ulterior, la 20 martie și respectiv 1 octombrie 2010, s-a adus la cunoștința învinuiților fapta și încadrarea juridică a acesteia, respectiv infracțiunea de furt calificat și complicitate la aceeași faptă, ambele incriminate prin textele de de mai sus. De asemenea, mențiuni cu privire la aceste infracțiuni pentru care învinuiții au fost cercetați, se regăsesc în declarațiile luate acestora la filele 8 și 9 u.p.
Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, la 5 noiembrie 2010, a fost consemnată cu privire la fiecare dintre învinuiți aducerea la îndeplinire a dispozițiilor art.250 C.proc.pen.în procesele verbale de prezentare a materialului de urmărire penală. Corespunderealității că în aceste procese verbale de la filele 74 și 75 u.p.există niște modificări ale actelor procedurale cu creionul corector, fără a se înțelege ce anume s-a șters, condiții în care înțelesul frazelor menționate inițial nu s-a schimbat, rămânând valabil.
Prezentarea materialului de urmărire penală a avut loc pentru fiecare dintre învinuiți în prezența apărătului ales al acestora, consemnându-se în procesele verbale din 5 noiembrie 2010 atât denumirea infracțiunii cu titlul marginal din Codul penal - de furt calificat - cât și norma specială de incriminare, respectiv art.208 alin.1,
209 alin.1 lit.a și g C. Aceeași încadrare juridică a fost avută în vedere de procuror și cu ocazia întocmirii rechizitoriului, a punerii în mișcare a acțiunii penale și a trimiterii în judecată a inculpaților V. și G.
În speță, nu s-a impus prezentarea din nou a materialului de urmărire penală, întrucât nu s-a operat schimbarea încadrării juridice a infracțiunii, astfel cum se învederează în dispozițiile art.253
C.proc.pen. Curtea stabilește că în cauză sunt operante prevederile art.194 alin.2 C.proc.pen. - modificări în acte procedurale - , dar care nu sunt de natură a schimba înțelesul frazei, astfel încât nu se poate reține existența unei nulități relative în sensul celor constatate de
Judecătoria Sighetu Marmației.
Apărările formulate de avocatul ales al inculpaților în fața instanței de fond, cu ocazia verificării regularității actului de sesizare, care vizau împrejurarea că procurorul ar fi adus la cunoștința acestora, verbal, că urmează a fi trimiși în judecată pentru infracțiunea de înșelăciune prev.de art.215 alin.1 C., urmează a fi înlăturate ca nedovedite și nesusținute prin actele dosarului, întrucât niciun moment nu s-a pus problema cercetării celor doi pentru infracțiunea de înșelăciune fie în forma simplă sau în cea calificată.
Verificându-se conținutul proceselor verbale de prezentare a materialului de u.p.,f.74-75, se constată că procurorul a inserat expres încadrarea în drept a infracțiunii, denumirea acesteia respectiv furt calificat și complicitate la această infracțiune.
Practica judiciară și doctrina au statuat că „dacă în cursul urmăririi penale se comite vreo încălcare a dispozițiilor procedurale sancționabilă cu nulitatea relativă, iar inculpatul sau apărătorul său iau cunoștință de aceasta (prin încălcare înțelegându-se fie aplicarea greșită a legii de procedură, fie o neaplicare) - cazul în speță - nu există nulitate câtă vreme inculpatul sau avocatul său nu au adus la cunoștință organului de urmărire penală neregularitatea procedurală observată și nu au cerut la momentul respectiv, aplicarea legii în mod corect";.
Această neaplicare a dispozițiilor procesuale nu a fost invocată de apărătorul ales al inculpaților în fața procurorului deși a fost prezent la efectuarea acelor acte la 5 noiembrie 2010. Această nulitate relativă a fost invocată doar în fața instanței de fond, Judecătoria Sighetu Marmației la 16 decembrie 2010, primul termen de judecată stabilit în cauză. Apărătorul ales al inculpaților a invocat în prezenta speță excepția nulității absolute a proceselor verbale de prezentare a materialului de urmărire penală și a rechizitoriului procurorului, apreciind că este vorba de o nelegală sesizare a instanței.
Curtea reține că nulitățile invocate de apărătorul inculpaților referitoare la nelegala sesizare a instanței constând în nerespectarea disp.art.263 C.proc.pen., art.253 C.proc.pen., și caatare încălcarea dreptului la apărare vizează o nulitate relativă, pentru că nu este expres prevăzută între cazurile enumerate limitativ de legiuitor în dispozițiile art.197 alin.2
C.proc.pen.
Ca atare, nulitatea invocată pentru prima dată în fața judecătoriei, fiind relativă, se va putea acoperi prin administrarea de către prima instanță atât a probelor în acuzare, cât și a celor în apărare, solicitate de inculpați, nefiind justificată restituirea cauzei la procuror.
Instituția prezentării materialului de urmărire penală oferă inculpatului posibilitatea de a lua cunoștință de probele existente la dosar și de a-și organiza apărarea. În același timp, oferă inculpatului posibilitatea constatării unor eventuale lipsuri în ceea ce privește caracterul complet al urmăririi penale. În speța de față, procurorul a prezentat materialul de urmărire penală ambilor inculpați la 5 noiembrie 2010 în prezența apărătorului ales. Inculpații au declarat că nu au alte cereri de formulat și nu doresc să li se ia declarații suplimentare și nu recunosc săvârșirea faptelor. Inculpaților li s-a adus la cunoștință încadrarea juridică, denumirea infracțiunii făcându-se referire la infracțiunea de furt calificat și respectiv complicitate la aceeași faptă prev.de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit.a și g C. și respectiv 26 C. rap.la art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit.a, și g C., ei fiind de altfel trimiși în judecată tocmai pentru aceste infracțiuni. Sub acest aspect, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că „în situația în care cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, organul de urmărire penală ar omite să se refere la vreo infracțiune pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală și pentru care inculpatul a fost trimis în judecată - ceea ce nu este cazul în speță - sancțiunea ce poate interveni este nulitatea relativă, deoarece omisiunea poate fi îndreptată de către instanță, asigurându-i inculpatului posibilitatea să ia cunoștință de actele și lucrările dosarului, iar inculpatul poate atât la primul termen de judecată, cât și pe parcursul cercetării judecătorești să formuleze cereri noi și să propună noi probe în apărare.
Inculpații V. Ș. și G. C., au fost asistați de același apărător ales, av.Sas I., atât în faza de urmărire penală cât și în cea de cercetare judecătorească, având astfel posibiltiatea să propună probe noi pe care le aprecia ca fiind utile în apărare, nefiind justificată astfel restituirea cauzei la procuror pentru refacererea urmăririi penale.
Apărarea inculpaților în sensul că procurorul a început urmărirea penală, a pus în mișcare acțiunea penală pentru infracțiunea de furt calificat, dar a prezentat materialul de urmărire penală pentru infracțiunea de înșelăciune prev.de art.215 alin.1 C., iar prin rechizitoriu inculpații au fost trimiși în judecată pentru furt calificat și respectiv complicitate la aceeași infracțiune, deci pentru o infracțiune mai gravă, pedepsită cu închisoare de la 3 la 15 ani spre deosebire de cea de înșelăciune sancționată cu închisoare de la 6 luni la 12 ani, ceea ce echivalează cu neprezentarea materialului de urmărire penală, încălcare procesuală sancționată cu nulitate absolută prev.de art.197 alin.2 C.proc.pen., urmează a fi înlăturată.
Din dosarul cauzei rezultă că prin rezoluția și ordonanța din 20 martie 2010 a P.ui de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva învinuiților pentrusăvârșirea infracțiunii de furt calificat prev.de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a și g C., fapta constând în aceea că la 19 martie 2010 în jurul orei 21,20 inculpatul V. Ș. a sustras suma de 8.500 lei de la părțile vătămate B. T. și P. S. cu ajutorul învinuitului G. C., în sarcina ultimului reținându-se și art.37 lit.b C.
În cursul urmăririi penale s-au administrat probe care au confirmat împrejurarea că inculpații au comis faptele pentru care au fost cercetați, astfel că procurorul a continuat urmărirea penală sub încadrarea juridică prevăzută mai sus.
Ambilor inculpați, asistați de apărătorul ales li s-a prezentat materialul de urmărire penală la 5 noiembrie 2010 sub încadrarea juridică prevăzută în art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a și g C.(V. Ș. și G. C. complicitate la aceeași infracțiune prev.de art.26 C. art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a și g C., ocazie cu care aceștia nu au recunoscut săvârșirea infracțiunii și nu au propus alte probe în apărare.
După prezentarea materialului de urmărire penală a fost sesizată instanța de judecată prin rechizitoriu, fapta fiind încadrată în infracțiunea de furt calificat, conform textelor învederate mai sus, încadrare dată potrivit actelor de urmărire penală menționate.
Din cele ce preced, a rezultat că, urmărirea penală s-a finalizat și s-a efectuat pentru infracțiunea de furt calificat și respectiv complicitate la aceeași faptă, în care sens s-a întocmit rechizitoriul, cu precizarea că și în procesele verbale de prezentare a materialului de urmărire penală s-a indicat corect încadrarea juridică în infracțiunea de furt calificat și respectiv complicitate la aceasta.
Acea modificare neconfirmată cu creionul corector menționată în procesele verbale de prezentare a materialului de urmărire penală, reprezintă în sensul art.194 alin.2 C.proc.pen.o adăugare, o corectură a procurorului, dar care nu schimbă înțelesul frazei, acesta rămânând valabil, neconstituind însă o nulitate relativă, așa cum eronat a stabilit
Judecătoria Sighetu Marmației.
Practica constantă a instanței supreme este în sensul că
„indicarea unei încadrări juridice greșite în procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, dar cu descrierea corectă a faptei comise, nu echivalează cu neprezentarea materialului de urmărire penală";, cum greșit a reținut instanța de fond.
Curtea constatând că Judecătoria Sighetu Marmației nu a început cercetarea judecătorească, restituind cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale, va admite ca fondat recursul P.ui în temeiul art.38515 pct.2 lit.c C.proc.pen., va casa în întregime sentința penală 66/(...) a J.ecătoriei S. M. și va trimite cauza instanței de fond pentru continuarea judecății. Se va stabili onorar avocatial in favoarea Baroului C. in suma de 600 lei (2x300 lei), suma ce se va avansa din FMJ, conform art.189 C.proc.pen. Cheltuielile judiciare avansate de stat in recurs vor rămâne în sarcina acestuia, conform art.192 pct.3 alin.3 C.proc.pen. P. ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației împotriva sentintei penale nr. 66 din 17 februarie 2011 pronuntata de Judecătoria Sighetu Marmației, pe care o caseaza în totalitate si trimite cauza instantei de fond pentru continuarea judecătii. Stabilește onorar avocatial in favoarea Baroului C. in suma de 600 lei (2x300 lei), suma ce se va avansa din fondul M.ui Justiției. Cheltuielile judiciare avansate de stat in recurs rămân în sarcina acestuia. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din data de 5 mai 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, G., V. G. M. B. D. P. D. S. Red.PD/CA 3 ex. - (...) J..fond.P. M.
| ← Decizia penală nr. 1432/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 31/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
