Încheierea penală nr. 1752/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 1752/R/2011
Ședința publică din data de 2 noiembrie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : M. R.
JUDECĂTORI : A. D. L.
I. C. M.
G. : T. G.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. :
ANEM. CIREAP
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul B. M. împotriva încheierii penale nr. 532 din 24 octombrie 2011 pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui M., având ca obiect cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpat.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul B. M., aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. L. Kinga, cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpatul B. M. arată că are apărător ales, dar nu știe dacă se va prezenta pentru că nu l-a contactat.
Curtea verificând atele dosarului, constată că nu există nicio delegație de apărător ales.
Inculpatul B. M. arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu și că își însușește recursul declarat de apărătorul său ales.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului B. M. solicită admiterea recursului așa cum acesta a fost formulat, casarea încheierii penale atacate și rejudecarea cererii de liberare provizorie pe cauțiune și instituirea unor obligații în sarcina inculpatului. C. că încheierea atacată este nelegală și netemeinică deoarece cu toate că instanța a constatat incidente dispozițiile art. 1. C. pe fondul cauzei a respins cererea, motivând că nu ar fi îndeplinite condițiile, respectiv cea referitoare la cuantumului pedepsei. Apreciază această motivare ca fiind nelegală, astfel că solicită casarea în totalitate a încheierii atacate cu consecința admiterii cererii. Din modul de săvârșire a faptei și din concluziile preliminare ale raportului de expertiză medico-legală, precum și declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că viața părții vătămate nu a fost pusă în pericol și nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat.
În opinia sa cererea este perfect admisibilă, la dosar neexistând date că în stare de libertate ar zădărnici aflarea adevărului sau ar influența martorii. S. a se reține și că inculpatul nu este recidivist, iar motivarea instanței este nelegală și netemeinică. Cu onorariu din FMJ.
Reprezentanta Parchetului în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C. solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat în cauză și menținerea ca legală
și temeinică a încheierii atacate. Apreciază că este corectă și reținerea din încheierea penală atacată referitoare la neîndeplinirea prevederilor art. 160/4, raportat la art. 1. C., vizând limitele de pedeapsă și raportat la dispozițiile art. 140/1 C., fără a se ține seama de cauzele de atenuare a pedepsei. De asemenea, în condițiile în care inculpatul este cercetat pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor calificat și ultraj, raportat și la datele concrete ale dosarului, consideră că soluția pronunțată de către instanța de fond este perfect întemeiată, lăsarea inculpatului în libertate chiar și în condițiile liberării provizorii ar aduce atingere ordinii publice și comunității din care face parte acesta.
Inculpatul B. M., având ultimul cuvânt, arată că achiesează concluziilor apărătorului său.
C U R T E A
Prin încheierea penală nr.532 din 24 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...), în temeiul art. 1608a alin.6 Cod procedură penală a fost respinsă cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul B. M. În baza art. 1605 alin.4 lit.f Cod procedură penală s-a dispus restituirea cauțiunii, cauțiune depusă de B. I. la C. - S. B. M. în sumă de 15.000 lei (recipisa de consemnare nr. 5. din (...)). În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 40 lei - cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin încheierea penală nr. 483 din 4 octombrie 2011 a T.ui M. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului B. M. pe o perioadă de 29 de zile (4 octombrie 2011 - 1 noiembrie 2011 inclusiv), în temeiul art. 148 lit. f C.pr.penală, încheiere care a fost menținută prin încheierea penală nr. 1602/R/(...) a Curții de A. C. Din actele de la dosar se reține ca stare de fapt că inculpatul i-a aplicat părții vătămate lovituri repetate în zone vitale cu mâinile și picioarele (având o încălțăminte cu talpă dură) cauzându-i leziuni care au necesitat 50-55 zile de îngrijiri medicale și care ar fi putut determina decesul victimei. Deși partea vătămată era căzută și era în stare de inconștiență, inculpatul a continuat să o lovească, ceea ce relevă faptul că a acceptat posibilitatea de a-i suprima viața. Sunt întrunite elementele constitutive și ale infracțiunii prev.de art. 321 alin.1 C.pen. întrucât inculpatul a produs scandal public, urmărind-o pe partea vătămată în fugă în interiorul localului în care se aflau circa 20 de persoane. Potrivit art. 1604 C.pr.penală liberarea provizorie pe cauțiune se poate acorda de instanță atât în cursul urmăririi penale cât și al judecății, la cerere, când s-a depus cauțiunea și sunt îndeplinite condițiile prev.de art. 1602 alin.1,2 C.pr.penală și anume atunci când infracțiunile sunt săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Totodată, liberarea provizorie pe cauțiune nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau când acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. Cu privire la prima condiție a liberării și anume cuantumul pedepsei, tribunalul reține că potrivit art. 1411 C. noțiunea de pedeapsă prevăzută de lege se definește ca fiind pedeapsa prevăzută pentru infracțiunile comise în formă consuma tă fără a avea în vedere cauzele de reducere sau de majorare aacesteia. Așadar, chiar dacă inculpatul este cercetat și a fost arestat preventiv pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prev.de art. 20 C.pen. rap.la art. 174, 175 alin.1 lit.i Cod penal se impune a se avea în vedere pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea consumată și nu cea pentru tentativă la aceeași infracțiune. Or, în speță, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de omor calificat prev.de art. 175 alin.1 lit.i C.pen. este de la 15 la 25 de ani închisoare, fiind astfel depășită limita de 18 ani închisoare stabilită în cuprinsul art. 1602 alin.1 C. Pentru cealaltă infracțiune pentru care acest inculpat este cercetat, pedepsele prevăzute de lege se situează sub această limită, însă întrucât pentru infracțiunea de omor calificat pedeapsa este de până la 25 de ani închisoare (și pentru care încadrarea juridică nu a fost schimbată) cererea acestuia de liberare condiționată pe cauțiune nu poate fi admisă. Pe de altă parte, chiar dacă această cerință prev.de art. 1602 alin.1 C. ar fi îndeplinită cererea inculpatului apare ca neîntemeiată. De reținut că liberarea provizorie pe cauțiune nu este obligatorie pentru instanță, nici într-o atare ipoteză, ea este facultativă, iar, în speță, raportat la gravitatea faptelor pe care se presupune că le-a comis inculpatul (dată de modalitatea în care se prezumă că a acționat, de urmarea produsă - punerea în primejdie a vieții părții vătămate), la persoana acestuia care este predispus spre violență fiind sancționat în repetate rânduri de organele de poliție pentru contravenții prevăzute de L. nr.61/1991. În raport de aceste elemente, apărările formulate de inculpat în sensul că lăsat fiind în libertate, nu ar putea influența martorii și a recunoscut fapta nu constituie argumente suficiente pentru admiterea cererii sale, cel puțin în această fază procesuală. Pentru toate aceste motive tribunalul a fost respinsă cererea inculpatului, iar în temeiul art. 1605 alin. 4 lit.f C., s-a dispus restituirea cauțiunii depuse la CEC B. - S. B. M. în sumă de 15.000 lei. În baza art. 192 alin.2 C., acesta a fost obligat la plata către stat a sumei de 40 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, inculpatul, criticând-o ca nefiind temeinică și legală. În motivarea recursului său, inculpatul a învederat faptul că hotărârea atacată este nelegală, în sensul că, în mod greșit s-a arătat în considerentele acesteia că nu sunt îndeplinite cerințele art.160 ind.2 C. cu privire la limitele de pedeapsă, fiind vorba în cauză de comiterea unei infracțiuni rămasă în stare de tentativă, în acest caz limitele de pedeapsă înjumătățindu-se. Mai mult decât atât, din probele administrate până în prezent nu rezultă cu certitudine că viața părții vătămate ar fi fost pusă în primejdie ca urmare a acțiunii inculpatului. Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele: Din probele administrate până în prezent rezultă indicii temeinice care conduc la bănuiala legitimă că inculpatul este autorul infracțiunii de omor calificat prev. de art.175 alin.1 lit.i C. rămasă în forma tentativei prev. de art.20 C., constând în aceea că acesta i-ar fi aplicat părții vătămate lovituri repetate în zone vitale cu mâinile și picioarele (având o încălțăminte cu talpă dură) cauzându-i leziuni care au necesitat 50-55 zile de îngrijiri medicale și care ar fi putut determina decesul victimei. Se bănuiește că, deși partea vătămată era căzută și era în stare de inconștiență, inculpatul a continuat să olovească, ceea ce relevă faptul că a acceptat posibilitatea de a-i suprima viața. Astfel că apărările inculpatului referitoare la încadrarea juridică a faptei nu pot fi primite în această fază procesuală, la dosar existând date suficiente în sensul celor arătate mai sus. Oricum, după cum se cunoaște, menținerea stării de arestare preventivă a inculpatului, în condițiile legii, nu afectează cu nimic dreptul acestuia la un proces echitabil, el având posibilitatea de a cere și administra toate probele considerate necesare pentru a demonstra lipsa de temeinicie a susținerilor acuzării. În ceea ce privește condiția cerută de art.160 ind.2 alin.1 C., în doctrina și jurisprudența în materie s-a statuat în mod clar că textul de lege se referă la pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani pentru infracțiunea consumată. Apoi, raportat la împrejurările de fapt și la cele privind persoana inculpatului, curtea apreciază, în acord cu argumentele instanței de fond, că cererea inculpatului este neîntemeiată. Față de cele de mai sus, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C. va respinge ca nefondat recursul declarat. Va stabili în favoarea Baroului de A. C. - suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Va obliga pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DISPUNE: Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. M., aflat in prezent in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale nr. 532 din 24 octombrie 2011 a T.ui M.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C. - suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 2 noiembrie 2011 . PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, M. R. A. D. L. I. C. M. G. T. G.
| ← Decizia penală nr. 31/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1192/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
