Decizia penală nr. 1172/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a9
DECIZIA PENALĂ NR. 1172/R/2011
Ședința publică din data de 6 iulie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : V. G.- judecător
JUDECĂTORI : ANA C.
: L. M.
G. : M. N.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D. de I. a I. de C. O. și T. T. C., reprezentat prin P. - L. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - D. DE I. A I. DE C. O. ȘI T. S. T. M. împotriva încheierii penale fără număr din data de 29 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind pe inculpatul H. A. O., având ca obiect cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat M. B., din cadrul
Baroului C., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul desemnat din oficiu depune referatul privind plata onorariului din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestuia.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului formulat în cauză, cu consecința casării încheierii penale pronunțată în 29 iunie 2011 și rejudecând cauza, solicită respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpat și totodată, să se constate legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive privind pe acest inculpat.
Practic, prin hotărârea atacată s-a dispus, a doua oară în cauză, înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, motivul fiind acela că, deși în cauză sunt incidente în continuare dispozițiile art. 143 Cod procedură penală, sub aspectul temeiului de arestare prevăzut de art. 148 lit.f Cod procedură penală, acesta nu ar mai subzista, dat fiind faptul că de la datasăvârșirii faptei și până în prezent s-a scurs un interval de timp semnificativ și prin urmare, nu se mai justifică menținerea acestei măsuri.
Prin această motivare, sarcina reprezentantului parchetului este oarecum simplificată, întrucât așa cum rezultă din hotărârea instanței de fond, subzistența condițiilor prevăzute de art. 143 Cod procedură penală nu comportă nici un fel de discuții, fiind mod evident că, probele care au fost administrate în cursul urmăririi penale și până în prezent în cursul cercetării judecătorești, furnizează indicii temeinice sub aspectul săvârșirii de către acest inculpat a infracțiunii de trafic de persoane.
Este o infracțiune nu numai extrem de aspru sancționată de legea penală, dar este o infracțiune cu o gravitate concretă deosebită prin conținutul ei , prin modul în care au fost racolate victimele, prin durata în care a fost desfășurată activitatea infracțională, prin urmările pe care le-a avut această faptă, prin numărul persoanelor racolate care sunt de ordinul zecilor , prin importanța deosebită a valorilor sociale prevăzute de norma penală și lezată de activitatea infracțională a inculpatului.
Nu este de neglijat nici persoana inculpatului, care nu se află la prima confruntare cu legea penală, dimpotrivă, are numeroase condamnări în fișa de cazier, aplicate pentru infracțiuni de violență, tâlhării, are condamnări nu numai pe teritoriul R., ci și în străinătate și, prin urmare și pericolul infractorului duce la reflectarea pericolului pentru ordinea publică, care l-ar prezenta lăsarea în libertate a acestuia .
Față de aceste criterii foarte succint prezentate (pentru că va solicita să se țină seama de motivele scrise aflate la dosarul cauzei), solicită a se constata că temeiurile care au determinat inițial măsura arestului preventiv subzistă pe deplin și în acest moment și chiar dacă a trecut ceva vreme, cum spune instanța, de la luarea măsurii, pentru complexitatea deosebită a cauzei, gravitatea deosebită a faptei, și totodată, pentru buna desfășurare a procesului penal se justifică în continuare, menținerea stării de arest a inculpatului.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului declarat de către parchet ca nefondat, în temeiul art. 38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, cu consecința menținerii încheierii atacate, ca fiind legală și temeinică. În urma cererii formulată de către inculpat, Tribunalul Maramureș a înlocuit măsura arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu. Consideră că prin aplicarea acestei măsuri preventive, se atinge scopul oricărei măsuri preventive impus de lege, existând și o serie de obligații impuse în sarcina inculpatului, pe care acesta le va respecta, ca atare, sunt întrutotul îndeplinite condițiile pentru luarea acestei măsuri. Pe cale de consecință, solicită a se constata că instanța de fond a observat că s-au schimbat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv și pe cale de consecință, aceasta a admis cererea și a schimbat măsura preventivă luată față de inculpat, cu una mai puțin restrictivă. Cu onorariu avocațial din fondul M.ui Justiției. Inculpatul H. A. O. având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului declarat de parchet, cu menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, deoarece instanța de fond, după ce a parcurs toată etapa de cercetarejudecătorească, a stabilit că s-au schimbat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv. În ceea ce privește pericolul concret pentru ordineapublică care se presupune că l-ar prezenta, în opinia sa consideră că, instanța de fond a apreciat corect, luând o măsură de siguranță, revocând a treia oară consecutiv mandatul de arestare, impunându-i cu strictețe să îndeplinească unele obligații, de a nu părăsi localitatea de domiciliu. De la bun început a dorit aflarea adevărului și a încercat să colaboreze cu reprezentanții DIICOT pentru acest caz, dar, din păcate a fost refuzat, neavând nici un motiv să zădărnicească aflarea adevărului sau să influențeze părțile sau martorii, atâta timp cât nu se consideră vinovat de ceea ce Se reține în sarcina sa prin rechizitoriu. În ceea ce privește aspectele relatate în rechizitoriu, în faza de cercetare judecătorească nu s-au mai dovedit, procurorul lăsând doar în seama magistraților sarcina de a dezlega aceste „ițe";. Întrebat fiind de către instanță, inculpatul arată că are o societate, care momentan e închisă. Are o fetiță minoră, iar soția acestuia nu se poate ocupa de societate. A. societate are ca obiect de activitate, magazin alimentar, cu sediul în localitatea de domiciliu. C U R T E A Pr in înche iere a pen al ă d in 29 iun ie 201 1 pronunț ată în dos ar nr.(...) al T .ui M., s-a admis cererea formulată de inculpatul H. A.-O. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu și în consecință: În temeiul art. 139 alin.1 Cod procedură penală, art.145 Cod procedură penală, s-a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului H. A.-O. ( CNP 1., fiul lui G. și M., născut la data de 19 octombrie 1974 în Baia M., județul M., domiciliat în orașul T. M., localitatea B. M. nr.127, județul M., arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla) - cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv localitatea B. M., județul M.. S-a impus inculpatului H. A.-O. să respecte următoarele obligații: a). să se prezinte la organul de urmărire penală și la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; b). să se prezinte la P. T. M. (organ de poliție desemnat cu supravegherea) conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; c). să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată; d). să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme; e). să nu se apropie de părțile civile M. O. M., F. V. D., R. I. D., C. V. I., B. S. L., M. C., S. G. C., S. I., G. C., G. V. T., B. N. R., Ș. R. G., Ș. P., Ș. V., Ș. C., Ș. M., B. T., G. S. F., D. C. D., L. I., S. V. Z., B. B., G. G., C. G. B., M. A., T. I. V., M. M., M. A., O. V. F., D. Z., H. R. V., M. M. L., părțile vătămate N. I., B. V. F., I. A. C., B. G., A. N., M. D. M., L. M. V., de membrii familiilor acestora și de martorii A. A. C., Ș. S., D. S., B. MIA V., V. A., S. G. M., K. I., D. Z., G.-H. E., P. C. M., F. F. I., C. I. D. și să nu comunice direct sau indirect cu acestea; f). să nu conducă niciun vehicul. S-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive. S-a dispus punerea în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.3/U/14 ianuarie 2010 emis de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...), dacă nu este arestat în altă cauză. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele: În dosarul nr.(...) al T.ui M. a fost trimis în judecată inculpatul H. A.-O. pentru infracțiunile de trafic de persoane prev. de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără permis de conducere prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal și art.37 lit.b Cod penal. Inculpatul H. A.-O. a fost cercetat în stare de arest preventiv. Prin încheierea penală nr.19 din 14 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...) a fost admisă propunerea formulată de DIICOT - B. T. M. și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 zile, începând cu data de 14 ianuarie 2010 și până la data de 11 februarie 2010, inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr.3/U din 14 ianuarie 2010. Ulterior, arestarea preventivă a inculpatului a fost prelungită, iar după înregistrarea dosarului pe rolul instanței s-a procedat la menținerea stării de arest. În sarcina inculpatului s-a reținut prin rechizitoriu, în esență, că în baza aceleiași rezoluții infracționale , în perioada iulie 2008-ianuarie 2010, a recrutat prin înșelăciune un număr de 41 persoane majore (bărbați și femei), în realitate urmărind traficarea și transportarea în Sicilia și vânzarea lor unor traficanți sicilieni în scopul exploatării prin muncă (rezultat produs efectiv în cazul primelor 33 de victime, iar în cazul ultimelor 8 victime actul infracțional realizându-se sub forma recrutării prin înșelăciune și a actelor preparatorii în vederea transportării), promițându-le locuri de muncă decente, remunerate corespunzător cu salarii între 500-1.200 euro lunar, masă și cazare asigurate, exercitând chiar și acte de amenințare ori de violență fizică asupra unora dintre victime, confiscându-le ilicit actele de identitate. În aceiași perioadă, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul a condus în mod constant, repetat, pe drumurile publice din țară și din străinătate mai multe autovehicule fără a poseda permis de conducere. Instanța a constatat că cererea formulată de inculpat de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, este întemeiată pentru următoarele motive: Arestarea preventivă a inculpatului s-a dispus în cauză, reținându-se că sunt indicii temeinice că a comis faptele penale pentru care este cercetat și în considerarea dispozițiilor art.148 lit.f Cod procedură penală, respectiv lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol apreciat ca fiind dat de gravitatea faptelor și rezonanța lor negativă în rândul opiniei publice. În prezent, tribunalul a constatat că temeiurile care au determinat luarea măsurii s-au schimbat, în cauză devenind aplicabile dispozițiile art.139 al.1 Cod procedură penală referitoare la înlocuirea măsurii arestării cu o altă măsură preventivă. Dacă în cauză continuă să fie incidente dispozițiile art.143 Cod procedură penală, în ceea ce privește „pericolul concret pentru ordinea publică"; la care sereferă art.148 lit.f Cod procedură penală, și care a determinat o reacție promptă a organelor judiciare la acel moment prin dispunerea măsurii arestării, dată fiind scurgerea unui interval mare de timp din momentul comiterii faptelor de care este acuzat inculpatul și până în prezent, acest pericol s-a diminuat. Sintagma conținută de textul legal presupune existența unor riscuri de natură a pune în primejdie funcționarea normală a instituțiilor statului, menținerea liniștii cetățenilor și respectarea drepturilor acestora, elemente ce decurg din circumstanțele reale ale cauzei și care în prezent nu se mai evidențiază. De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a admis că în unele cauze complexe, autoritățile naționale competente sunt îndreptățite să creadă că menținerea unui suspect în detenție este necesară pentru ca acesta să nu perturbe desfășurarea anchetei cel puțin la începutul ei. T., cu timpul, numai imperativele anchetei penale nu mai justifică detenția celui în cauză pentru că, în mod normal, riscurile inițiale ale perturbării ei se atenuează pe măsura efectuării investigațiilor necesare. T. a apreciat că la acest moment procesual, privarea de libertate a inculpatului nu se mai justifică, iar scopul procesului penal poate fi realizat și în condițiile luării altei măsuri preventive, mai puțin severe. Se are în vedere timpul scurs de la luarea măsurii arestării, că procesul este în stadiul cercetării judecătorești, fiind audiați inculpații, părțile civile și o parte din părțile vătămate, urmând a fi audiate celelalte părți vătămate în măsura în care audierea acestora va fi posibilă, precum și martorii și, nu în ultimul rând, că durata procedurilor judiciare nu poate justifica prin ea însăși, menținerea stării de arest. În plus, prin impunerea de obligații stricte inculpatului, inclusiv de a nu lua legătura cu părțile și martorii în cauză, se asigură garanții pentru buna desfășurare a procesului penal. Instanța are obligația de a lua în calcul alte măsuri preventive care să servească aceluiași scop, respectiv asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, astfel cum rezultă din dispozițiile art.136 Cod procedură penală. Doar acuzația săvârșirii unei infracțiuni grave, chiar dacă este un factor pertinent, nu legitimează prin ea însăși o lungă perioadă de arestare preventivă. Pentru aceste considerente, s-a admis cererea formulată de inculpat și în temeiul art.139 Cod procedură penală, raportat la art.145 Cod procedură penală, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv localitatea B. M., impunându-se totodată inculpatului să respecte obligațiile menționate în dispozitivul încheierii. Împotriva încheierii T.ui M., în termen legal, a formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D. de I. a I. de C. O. și T. T. M., solicitând casarea acesteia și rejudecând, să se respingă cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsuraobligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu și să se mențină starea de arest a acestuia. În motivarea recursului, s-a arătat în esență că, încheierea atacată este netemeinică deoarece instanța nu a evaluat corect temeiurile arestării inculpatului, prin raportare la situația concretă din dosar. În cauză, temeiurile arestării inițiale a inculpatului se mențin și impun în continuare privarea sa de libertate. Astfel, subzistă temeiul prev. de art.148 lit.f C., întrucât pericolul concret pentru ordinea publică rezultă în continuare din gravitatea deosebită a faptelor de care este acuzat inculpatul ( gravitate ce derivă din modul de racolare și plasare a victimelor, amploarea activității infracționale, care a implicat nu numai un nr. mare de persoane, dar și o perioadă îndelungată de desfășurare, o arie teritorială largă), dar și din elemente ce țin de persoana infractorului ( cu antecedente penale, cu o atitudine violentă în cursul urmăririi penale, inclusiv față de o victimă a faptelor sale). Instanța a omis a analiza al doilea temei de arestare - cel prev. de art.148 lit.d C. - inculpatul fiind recidivist postexecutoriu și, în plus, este cunoscut cu antecedente penale și autorităților austriece, conform informațiilor comunicate de acestea. Se apreciază că lăsat în libertate, există riscul ca inculpatul să-și reia activitățile, dacă nu infracționale, cel puțin violente, de intimidare a părților, de vreme ce, nu o dată și-a manifestat predispoziția pentru comportamentul violent, atât prin faptele de tâlhărie pentru care a fost condamnat, dar și prin atitudinea manifestată față de persoanele traficate, din prezenta cauză. Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C., Curtea constată fondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. În speță, instanța a apreciat că temeiurile inițiale ale arestării inculpatului H. A. O. s-au schimbat, mai exact, temeiul prev. de art.148 lit.f C., în sensul că pericolul pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului - s-a diminuat, urmare a scurgerii unui interval mare de timp de la momentul comiterii faptelor și până în prezent. Curtea consideră eronată această apreciere a instanței, raportat la dispozițiile legale care reglementează instituția înlocuirii măsurilor preventive și la situația concretă din cauză. Astfel, în drept, potrivit art.139 alin.1 C. o măsură preventivă luată față de un inculpat/. se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii inițiale. În fapt, inculpatul recurent H. A. a fost trimis în judecată pentru săvârșireainfracțiunilor de trafic de persoane, prev. de art.12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 C.penal și conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană ce nu posedă permis de conducere, prev.de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea art.41 alin.2 C.penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.a C.penal și art.37 lit.b C.penal. Măsura arestării preventive s-a luat față de inculpatul H. A. prin încheierea penală nr.19 din (...) a T.ui M. în temeiul art.148 lit.f C. ( nu și în temeiul art.148 lit.d C., cum greșit a invocat parchetul, deoarece, prin încheierea penală nr. 10/R/ (...) a Curții de A. C., prin care s-a soluționat recursul inculpatului împotriva încheierii de arestare, a fost înlăturat acestei temei) - reținându-se că pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele de comiterea cărora era acuzat este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezenta pericol concret pentru ordinea publică. La data de 26 martie 2010 inculpatul a fost trimis în judecată, fiind declanșată cercetarea judecătorească, fiind audiați inculpații și o mare parte din părțile civile și vătămate, instanța de fond depunând diligențe în asigurarea prezenței acestora. Așa cum de altfel, a reținut și judecătorul fondului, la momentul actual subzistă condițiile prev. de art.143 C., respectiv, probele administrate în cursul urmăriri penale și cele administrate în cursul judecății, până la 29 iunie 2011 fac rezonabilă presupunerea că inculpatul ar fi autorul faptelor pentru care a fost trimis în judecată, constând în aceea în perioada iulie 2008-ianuarie 2010, ar fi recrutat prin înșelăciune un număr de 41 persoane majore (bărbați și femei), în realitate urmărind traficarea și transportarea lor în Sicilia și vânzarea acestora unor traficanți sicilieni, în scopul exploatării prin muncă (rezultat produs efectiv în cazul primelor 33 de victime, iar în cazul ultimelor 8 victime, actul infracțional realizându-se sub forma recrutării prin înșelăciune și a actelor preparatorii în vederea transportării), promițându-le locuri de muncă decente, remunerate corespunzător cu salarii între 500-1200 euro lunar, masă și cazare asigurate, exercitând chiar și acte de amenințare ori de violență fizică asupra unora dintre victime, confiscându-le ilicit actele de identitate. În aceiași perioadă, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul ar fi condus în mod constant, repetat, pe drumurile publice din țară și din străinătate mai multe autovehicule, fără a poseda permis de conducere. De altfel, persistența motivelor plauzibile de a bănui persoana arestată de comiterea unei infracțiuni este o condiție sine qua non de regularitate a menținerii acesteia în detenție și din perspectiva CEDO ( cauza Contrada contra Italiei din 24 august 1998). Curtea constată însă, că și temeiul prev. de art.148 lit.f teza II C. subzistă în cauză, respectiv, pericolul pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului, pericol care, chiar dacă s-a diminuat, apreciem că nu într-o asemenea măsură, încât să legitimeze punerea în libertate a inculpatului. Dimensiunile acestui pericol au fost raportate de instanță, neîntemeiat, doar la intervalul de timp scurs de la data comiterii faptelor, acest criteriu neputând fi avut în vedere, făcând abstracție, fără să fie coroborat și cu ceilalți factori ce caracterizează în speță, pericolul pentru ordinea publică. Astfel, nu poate fi ignorată gravitatea deosebită a faptelor pentru care este judecat inculpatul, gravitate reliefată nu doar de pedeapsa prevăzută de lege pentru aceste infracțiuni, dar și de împrejurările și modalitatea concretă, în care se presupune că au fost comise, amploarea activității infracționale, care s-a întins pe o perioadă îndelungată, a antrenat un nr. mare de persoane și o arie teritorială largă de desfășurare. Apoi, nu lipsite de importanță, ci chiar esențiale sunt datele privindpersoana inculpatului - care s-a evidențiat printr-un comportament violent, nudoar ca una din modalitățile prin care, se pare, că și-a realizat activitatea infracțională, dar și sub aspectul antecedenței penale (conform cazierul de la dosar - a fost condamnat la: pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea de infracțiuni de furt calificat prin sentința penală nr.71/(...) a T.ui M., arestat la (...), liberat la (...), rest 484 zile; la pedeapsa de 1 an și 5 luni închisoare pentru conducerea unui autoturism neînmatriculat, cu număr fals, fără permis și părăsirea locului accidentului prin sentința penală nr.980 din (...), pedepse grațiate; la pedeapsa rezultantă de 9 ani și 3 luni închisoare pentru 7 infracțiunide tâlhărie, prin sentința penală nr.124 din (...) a T.ui M., arestat la (...), liberat la (...), cu un rest de 1406 zile; la pedeapsa de 1 an închisoare pentru furt calificat prin sentința penală nr.221 din (...) a Judecătoriei Baia M., pedeapsa ce a fost contopită în pedeapsa de 9 ani și 3 luni închisoare). Inculpatul prezintă, așadar, un pericol criminogen ridicat, ce determină temerea rezonabilă că, lăsat în libertate, există un risc considerabil să-și reia „îndeletnicirile"; obișnuite, dar și eventuala tendință de a încerca intimidarea victimelor faptelor sale, care nu au fost încă audiate, având în vedere că o astfel de manifestare a mai utilizat-o inculpatul ( vezi agresarea numitului B. B. - una din persoanele traficate în Sicilia). Apreciem totodată că, deși a trecut o perioadă considerabilă de la momentul arestării inculpatului, nu se poate spune că s-a depășit rezonabilitatea detenției provizorii, raportat și la criteriile pe care jurisprudența CEDO le-a statuat pentru evaluarea acestui termen, criterii ce se regăsesc în cauză - complexitatea cauzei, comportamentul părților, preocuparea autorităților pentru soluționarea cu celeritate a cauzei. În speță, se constată că autoritățile au depus diligențele necesare, inculpatul fiind trimis în judecată la scurt timp după arestare, fiind declanșată cercetarea judecătorească, administrat un probatoriu consistent până la acest moment, însă raportat la tipologia cauzei, la numărul mare de părți vătămate și părți civile din dosar, la numărul mare de martori, este firesc ca procesul să dureze o perioadă mai lungă de timp. Din datele de la dosar reiese că inculpatul nu are în prezent o sursă licită de venit ( a menționat că are o societate comercială, dar care în prezent nu funcționează, soția sa ocupându-se de creșterea copilului minor), existând astfel riscul de a comite noi acte de lezare a valorilor ocrotite de legea penală, ținând seama de predispoziția sa pentru acțiuni ilicite, dar și caracterul imprevizibil al comportamentului uman. Faptele de comiterea cărora este acuzat inculpatul, în mod special traficul de persoane, au o rezonanță socială extrem de negativă, în general, la nivelul societății, dar și la nivelul comunității din care provin inculpatul sau părțile vătămate. De aceea, o reacție fermă a autorităților, chiar și după trecerea unui anumit interval de timp de la momentul la care, s-au sesizat, se impune cu necesitate pentru prezervarea ordinii publice, pentru menținerea unui echilibru firesc și unei stări de securitate socială, precum și pentru a descuraja comiterea pe viitor de către alte persoane, a unor astfel de fapte. Așa fiind, toate aceste elemente care caracterizează pericolul pentru ordinea publică, existența deci a unui interes public real, prezintă o relevanță deosebită și au o pondere determinantă la acest moment, prevalează față de regula generală a cercetării inculpatului în stare de libertate. Datorită riscurilor potențiale, mai sus amintite, pe care le-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, riscuri care totodată, ar impieta și supra bunei desfășurări a procesului, Curtea apreciază că, doar detenția preventivă este încă, singura măsură aptă a asigura realizarea scopului prev. de art.136 C., fiind insuficiente garanțiile ce se presupune că ar trebui să le asigure obligațiile impuse de instanță în cazul unei măsuri neprivative de libertate. Pentru toate aceste considerente, se privește ca fondat recursului parchetului, urmând a fi admis în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d C., casată înîntregime încheierea atacată și, rejudecând, în temeiul art.139 C. se va respinge ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de inculpatul H. A. O. Se va constata că măsura arestării preventive dispusă față de inculpat a fost menținută prin decizia penală nr. 946 din 7 iunie 2011 a Curții de A. C. În baza art.189 C. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 100 lei (avocat B. M.), onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul M.ui Justiției. Văzând și dispoz. art.192 alin.3 C. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE Admite recursul formulat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - D. DE I. A I. DE C. O. ȘI T. -B. T. M. împotriva încheierii penale f. n. din 29 iunie 2011 pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M., pe care o casează în întregime și rejudecând cauza, respinge cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpatul H. A. O. Constată că măsura arestării preventive dispusă față de inculpat a fost menținută prin decizia penală nr. 946 din 7 iunie 2011 a Curții de A. C. Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei (avocat B. M.), ce se va avansa din fondul M.ui Justiției. Cheltuielile judiciare suportate în recurs de către stat, rămân în sarcina acestuia. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din data de 6 iulie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI V. G. ANA C. L. M. G. M. N. Red.A.C/Dact.A.C 4 ex./(...) Jud. fond: A.S. F.
| ← Decizia penală nr. 1143/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1021/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
