Decizia penală nr. 1148/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 1148/R/2011
Ședința publică din data de 1 iulie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : I.A C. M.
JUDECĂTORI : C. I.
V. C.
G.IER : T. G.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin
PROCUROR : S. DOBRESCU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul R. G. împotriva sentinței penale nr. 1443/25 noiembrie 2010 pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei B.-N., inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de tulburare de posesie, prev. și ped. de art. 220 alin. 2 C.pen. și distrugere, prev. și ped. de art. 217 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului R. G., av. T. C., cu delegație avocațială la dosar și apărătorul ales al părții vătămate Ș. I., av. M. V., cu delegație avocațială la dosar, lipsă fiind inculpatul R. G. și partea vătămată Ș. I.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, curtea constată închisă faza de cercetare judecătorească și acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului R. G., așa cum a solicitat și apărătorul inculpatului în fața instanței de fond, în temeiul art. 385/15 alin. 2 lit. d, coroborat cu art. 385/9 alin. 1 pct. 14 C.pr.pen., solicită admiterea recursului și reanalizarea materialului probator în cauză, cu consecința aplicării dispozițiilor art. 11 alin. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. b C.pen., respectiv achitarea inculpatului pentru faptele reținute prin actul de sesizare.
Solicită a se avea în vedere că în cauză este vorba despre o situație des întâlnită la țară și anume aceea de a nu delimita în concret proprietatea, mai ales dacă există și relații de rudenie, precum și că, în fapt, prezenta cauză este un litigiu civil, ce nu impune condamnarea inculpatului. A. că apărătorul inculpatului din fața instanței de fond a făcut aceste mențiuni, cu precizarea că pe rolul unei instanțe civile se află spre soluționare un litigiu pentru a se stabili care sunt cotele proprietății din prezenta cauză, de la numărul 109 la numărul 108.
Dacă această apărare nu poate fi reținută, solicită reținerea declarațiilor tuturor martorilor, a părții vătămate și a inculpatului, din care rezultă că nu sunt întrunite condițiile existenței infracțiunii de tulburare de posesie, limitele gardului fiind mutate cu 2 m.
Raportat la dispozițiile art. 346 pct. 4 C.pr.pen. și la achitarea inculpatului, solicită lăsarea laturii civile nesoluționate. Cu onorariu din FMJ.
Apărătorul părții vătămate Ș. I. solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de către inculpat și menținerea hotărârii atacate, întrucât din probele convergente ce au fost administrate în cauză rezultă vinovățiainculpatului pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată, faptele săvârșite întrunind toate elementele constitutive a celor două infracțiuni. Pentru aceleași motive, apreciază că latura civilă a fost corect soluționată, despăgubirile civile fiind corect cuantificate. Pentru toate aceste motive, solicită respingerea ca nefondat a recursului, fără cheltuieli judiciare.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea ca nefondat a recursului, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, întrucât raportat la starea de fapt hotărârea pronunțată în cauză este temeinică și legală. Constată că în cauză este vorba despre o posesie pe care partea vătămată o avea și că inculpatul și-a făcut singur dreptate.
Apărătorul inculpatului R. G., în replică, solicită a se avea în vedere că din raportul de cercetare la fața locului rezultă că noul gard se află pe vechiul amplasament, lucru care a fost stabilit de organele de urmărire penală și confirmat de partea vătămată.
C U R T E A
Deliberând constată că:
Prin sentința penală nr.1443 din 25 noiembrie 2010 Judecătoria Bistrița în baza art. 220 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplic. art. 74 lit. a Cod penal rap. la art. 76 lit. d Cod penal, a condamnat pe inculpatul R. G., fiul lui V. și P., născut la data de (...), în B., județul B.-N., CNP 1., cetățean român, necăsătorit, studii 8 clase, fără antecedente penale, domiciliat în C., nr. 108, județul B.-N., pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie, la 6 luni închisoare.
În baza art. 217 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal, rap. la art. 76 lit. e Teza a II a, a condamnat pe inculpat pentru comiterea infracțiunii de distrugere, la 300 lei amendă penală.
În baza art. 33 lit. a Cod penal, s-a constatat că faptele au fost comise în concurs real, iar în temeiul art. 34 lit. lit. d Cod penal, contopește pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de: - 6 luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, potrivit art. 82 Cod penal.
S-au pus în vedere inculpatului disp. art. 83 Cod penal.
S-a facut aplicarea art. 71 alin. 2 Cod penal, rap. la art. 64 lit. a Teza a
II-a și lit. b Cod penal, iar în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 998 Cod civil, rap. la art. 14 și 346 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească părții civile S. I., domiciliat în C., nr. 109, județul B.-N., suma de 4700 lei, despăgubiri civile, din care 3700 lei, despăgubiri materiale și 1000 lei daune morale, respingând celelalte pretenții civile formulate, ca neîntemeiate.
Potrivit art. 14 alin. 3 lit. a Cod procedură penală, rap. la art. 348 Cod procedură penală, s-a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii.
În baza art. 193 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 500 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, respingând celelalte cheltuieli solicitate, ca nefondate
(nedovedite).
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a obligat pe inculpat să plătească, în favoarea statului, suma de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița nr. 7., înregistrat la Judecătoria Bistrița sub dosar nr. (...), a fost trimis în judecată inculpatul R. G., pentru comiterea infracțiunilor de tulburare în posesie prev. de art. 220 alin. 1,2 Cod penal și distrugere prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
În fapt, s-a reținut partea vătămată S. I. a trăit în concubinaj cu mama inculpatului care a decedat în anul 2004. Lângă casa părintească a părții vătămate de la numărul administrativ 109, aceasta împreună cu concubina sa a edificat o altă locuință la numărul administrativ 108, între imobile ridicând un gard despărțitor în anul 1992.
D. moartea concubinei, partea vătămată a rămas în casa părinților săi, permițându-i inculpatului să locuiască în celălalt imobil și să folosească grajdul ce se afla pe ambele proprietăți, să intre în curtea sa pentru a lua apă.
În noaptea de 4/5 ianuarie 2007, inculpatul în jurul orei 23,00 s-a dus la partea vătămată cu un topor, a lovit ușa de intrare în casă strigând-o pe partea vătămată pentru a-i cere permisiunea de a duce caii în grajd. Partea vătămată a fost de acord și a intrat în casă, la un moment dat a auzit zgomot și l-a văzut pe inculpat dislocând panourile de la stâlpii de susținere din partea dinspre grajd. Pentru că i-a cerut inculpatului să înceteze, acesta a amenințat- o cu acte de violență, fapt pentru care partea vătămată a anunțat organele de poliție. A doua zi, inculpatul a continuat dislocarea panourilor din gard pe care le-a rezemat de grajd, iar apoi a construit un gard ocupând în lățime aproximativ 2 metri față de amplasamentul gardului vechi.
Partea vătămată Ș. I. s-a constituit parte civilă cu suma de 12.000 lei despăgubiri civile din care 5.000 lei despăgubiri materiale cauzate prin distrugerea gardului și 7000 lei daune morale, pentru compensarea suferințelor psihice reprezentate de starea de umilință de rușine în fața comunității, de profundă tulburare (f. 118).
Inculpatul R. G., audiat în instanță, a declarat că în noaptea de 4/5 ianuarie 2007 s-a dus la partea vătămată care locuiește în imediata vecinătate, a strigat-o pentru a-i cere voie să ducă animalele în grajdul situat în curtea sa. Partea vătămată a ieșit și i-a acordat permisiunea de a duce caii în grajd și pentru că nu era loc de intrat pe portiță, a dislocat tot panoul care aparține părții vătămate, însă făcut ilegal, fără să-i ceară consimțământul, partea vătămată a sunat la poliție. Nu a recunoscut că ar fi lovit cu securea în poarta părții vătămate, susținând că nu a folosit nici motofierăstrăul pentru dislocarea panoului. De asemenea, nu a recunoscut că ar fi amenințat-o pe partea vătămată în vreun fel și nici că organele de poliție iar fi pus în vedere să nu mai disloce panourile. A menționat faptul că din anul 1992, gardul dintre proprietățile lor a fost edificat de partea civilă împreună cu mama sa, iar înainte ca mama inculpatului să moară, partea civilă a mutat gardul cu circa
2,5 metri pe terenul său.
În ziua următoare ((...)), a dislocat panourile din gard pe o lungime de circa 50 metri și a construit un nou gard din scândură pe vechiul amplasament, precizând că gardul pe care l-a dislocat era construit din scândură și stâlpi de fier. A mai declarat inculpatul că nu este de acord cu despăgubirea părții civile întrucât nu este vinovat deoarece a desfăcut gardul și l-a rezemat de grajd. Î. din anul 2004 inculpatul a locuit la concubina sa și s-a mutat la casa de la nr. 108 doar în anul 2007 (f. 140-141).
Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv cele ale dosarului nr. 7. al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița, depozițiile martorilor audiați în instanță: S. E. (f. 142-143), M. I. (f. 144), M. N. (f. 145), B. I. (f. 159), Vrăjmaș S. (f. 168), declarațiile inculpatului (f. 140-141), instanța a reținut în fapt, următoarele:
Partea vătămată S. I. a întreținut relații de concubinaj cu mama inculpatului R. G., respectiv cu numita R. P., care a decedat în anul 2004. In această perioadă, lângă casa părintească a părții vătămate de la numărul administrativ 109, aceasta împreună cu concubina sa a edificat o altă locuință la numărul administrativ 108.
D. finalizarea celei de a doua locuințe, între imobile a fost edificat în anul
1992 un gard despărțitor, din scândură și stâlpi de fier de către partea vătămată, cu consimțământul mamei inculpatului. D. decesul acesteia din urmă, partea vătămată a rămas în casa părinților săi de la nr. 109, permițându-i inculpatului să locuiască la imobilul de 1a nr.108, să folosească grajdul ce se afla pe ambele proprietăți, să intre în curtea sa pentru a lua apă, ori de câte ori doreau, indiferent de perioada din zi sau noapte.
Potrivit susținerii inculpatului încă din anul 2004, acesta a locuit la concubina sa și s-a mutat la casa de la nr. 108 doar în anul 2007, iar conform susținerii martorei Ș. E., inculpatul a locuit doar sporadic în locuința respectivă atât înainte de anul 2007, cât și după aceea (f.143).
În noaptea de 4/5.01.207 inculpatul R. G., fiind sub influența băuturilor alcoolice, în jurul orei 23,00 s-a deplasat la locuința părții vătămate cu un topor cu care a lovit ușa de la intrare în casă, strigând-o pe partea vătămată.
Aceasta a ieșit afară, inculpatul a întrebat-o dacă poate să ducă animalele (caii) în grajd, partea vătămată fiind de acord. D. urmare, inculpatul s-a dus la locuința sa, iar partea vătămată a intrat în casă.
La scurt timp însă, partea vătămată a auzit zgomot de motofierăstrău și
1-a observat pe inculpatul R. G. cum disloca panourile de la stâlpii de susținere a gardului, din partea dinspre grajd.
Partea vătămată a ieșit afară, solicitându-i inculpatului să înceteze acțiunea, însă acesta din urmă a amenințat-o cu acte de violență.
In aceste condiții partea vătămată a anunțat organele de politie care au sosit la fata locului și care au aplanat pe moment conflictul dintre cei doi, punându-i in vedere inculpatului să nu mai disloce panourile din gard, acesta dând curs cererii polițiștilor.
A doua zi, în data de 0(...) inculpatul a continuat însă acțiunea de dislocare a panourilor din gard pe care le-a rezemat de grajd în curtea părții vătămate și a construit un gard ocupând în înălțime aproximativ 2 metri față de amplasamentul gardului vechi.
La întoarcere, partea vătămată, constatând ocuparea pe nedrept a terenului său a anunțat organele de poliție care, sosind la fața locului, i-au pus în vedere inculpatului să mute gardul pe vechiul amplasament însă acesta nu s-a conformat până în prezent.
Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză de expertul tehnic
Hasbei F. din cadrul Biroului Local de E. B.-N., partea vătămată S. I. este posesor faptic al suprafeței de 995 mp și a imobilului de la nr. 109, iar proprietari tabulari ai suprafeței de 250 mp din imobilul cu nr.top 2439/2 pe care se află edificată casa de locuit de la nr.administrativ 108, sunt S. I. și R. P..(f.83-84).
Chiar dacă aceste imobile sunt dobândite în coproprietate cu mama inculpatului, acesta din urmă are drept de moștenire doar a unei cote-părți ideale.
Conform literaturii de specialitate, chiar în situația în care făptuitorul are un drept cu privire la imobilul aflat în posesia altuia, dar dreptul său este primat de cel al posesorului, ocuparea prin amenințare ori desființarea sau strămutarea semnelor de hotar, apare ca fiind "; fără drept";.
Susținerea inculpatului cum că partea vătămată a mutat gardul de pe vechiul amplasament, după decesul mamei sale, nu este confirmată de probele testimoniale administrate în cauză, dar chiar dacă s-ar fi dovedit acest aspect, nu ar avea relevanță juridică atâta timp cât, potrivit raportului de expertiză și a planului de situație de la fila 86, indiferent pe care din cele două aliniamente era edificat gardul, ambele aliniamente erau pe proprietatea părții vătămate, astfel că inculpatul avea obligația respectării delimitării făcută de către proprietarul de drept.
Pe de altă parte, însuși inculpatul a declarat, în fața instanței, că din anul 2004 a locuit la concubina sa și că s-a mutat la casa de la nr.108, doar în anul 2007 (f.141), iar martora S. E. a susținut că inculpatul locuiește cu concubina sa, la o altă adresă de aproximativ 10 ani și că anterior incidentului a locuit doar sporadic în respectiva casă(f.143), putându-se pune în discuție problema posesiei faptice a inculpatului asupra terenului reclamat ca fiind ocupat de partea vătămată, prin mutarea gardului de pe amplasamentul inițial, după decesul lui R. P., (aspect neconfirmat de probatoriul administrat în cauză).
Prin acțiunea ilicită de ocupare a unei suprafețe de teren a părții vătămate asupra căreia a exercitat posesia continuă și folosința pașnică în interval mare de timp, inculpatul a adus atingere celor două atribute ale dreptului de proprietate al părții vătămate.
Fapta inculpatului de a ocupa, fără drept, o parte din imobilul aflat în posesia părții vătămate, fără consimțământul acesteia, astfel cum a fost reținut de instanță, prin prisma probatoriului administrat în cauză, săvârșită cu vinovăție, sub aspectul laturii subiective, întrunește, în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare în posesie prev.de art.220 alin.1 și 2
Cod penal, pentru care instanța l-a condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare, procedând la reținerea circumstanței atenuante personale prev.de art.74 lit.a Cod penal raportat la art.76 lit.d Cod penal.
Fapta inculpatului de a deteriora ușa de acces în locuința părții vătămate, prin aplicarea de lovituri cu toporul, comisă cu vinovăție, sub aspectul laturii subiective, întrunește, în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere prev.de art.217 Cod penal pentru care, urmare a reținerii circumstanței atenuante personale prev.de art.74 lit.a Cod penal rap.la art.76 lit.e teza II-a, instanța l-a condamnat la pedeapsa de 300 lei amendă penală. 300 lei amendă penală.
La individualizarea pedepselor instanța a avut în vedere criteriile generale prev.de art.72 Cod penal, respectiv pericolul social concret al faptelor, persoana inculpatului, limitele speciale prev.de lege pentru faptele comise, lipsa antecedentelor penale.
În baza art. 33 lit. a Cod penal, a constatat că faptele au fost comise în concurs real, iar în temeiul art. 34 lit. lit. d Cod penal, a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de:- 6 luni închisoare.
Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără privare de libertate, constatând îndeplinite condițiile art.81 Cod penal, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, potrivit art. 82 Cod penal și a pus în vedere inculpatului disp. art. 83 Cod penal.
S-a facut aplicarea art. 71 alin. 2 Cod penal, rap. la art. 64 lit. a Teza a II-a și lit. b Cod penal, iar în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În latura civilă, constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prev.de art. 998 Cod civil, în baza art. 14 și 346 Cod procedură penală, l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile S. I., suma de 4700 lei, despăgubiri civile, din care 3700 lei, despăgubiri materiale și 1000 lei daune morale, respingând celelalte pretenții civile formulate, ca neîntemeiate.
Pentru a statua astfel, instanța, cu privire la despăgubirile materiale acordate, a avut în vedere depozițiile martorilor audiați, făcând o medie între lungimile declarate ale gardului desființat construit din scândură și stâlpi de fier(între 15 m-25 m), respectiv 20 m x 150 lei m liniar (conform susținerii martoruui B. I.-f159)=3.000 lei la care se adaugă prețul manoperei de 100 lei x
7 zile necesare edificării, potrivit susținerii martorului M. I. (f.144)=3.700 lei.
La stabilirea cuantumului daunelor morale acordate, instanța a avut în vedere impactul acțiunii ilicite a inculpatului -. vitreg „ asupra dimensiunii psihice a părții vătămate materializat în sentimentul de jenă, de umilință, față de consăteni, intervalul mare de timp scurs de mai bine de 3 ani de zile, fără soluționarea amiabilă a incidentului, (deși s-au acordat mai multe termene de împăcare la solicitarea părților ), inculpatul refuzând cu vehemență refacerea gardului din materialele din care a fost confecționat cel pe care l-a desființat.
Potrivit art. 14 alin. 3 lit. a Cod procedură penală, rap. la art. 348 Cod procedură penală, a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii.
În baza art. 193 Cod procedură penală, l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile suma de 500 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat (f.169), respingând celelalte cheltuieli solicitate, ca nefondate (nedovedite).
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, l-a obligat pe inculpat să plătească, în favoarea statului, suma de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul R. G. solicitând casarea acesteia și rejudecând să se dispună achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b C.proc.pen., pentru infracțiunea de tulburare de posesie prev.de art.220 alin.1 și 2 C.pen.
În motivarea orală a recursului s-a arătat că între cele două proprietăți, respectiv cea a părții vătămate și a inculpatului, nu a existat o delimitare concretă în prezent existând un litigiu civil care are ca obiect tocmai stabilirea dreptului de proprietate a fiecăreia din părți și limita dintre cele două imobile.
Inițial, cauza a fost înregistrată la T. B.-N., iar prin decizia penală nr.76 din (...) în dosar nr.(...) s-a dispus declinarea competenței de soluționare a recursului în favoarea Curții de A. C., întrucât potrivit art.28 pct.3 C.proc.pen., Curtea de A. judecă recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în prima instanță cu excepția celor date în competența tribunalului, ori în speță infracțiunea prevăzută de art.220 alin.1 și 2 C.pen., nu este una din cele în cazul cărora punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate pentru a fi dată în competența tribunalului.
Analizând actele dosarului prin prisma motivelor de recurs, constatând că este competentă să soluționeze calea de atac exercitată în cauză, Curtea reține că prima instanță, în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească, a stabilit în mod corespunzător starea de fapt din care a rezultat că în datele de 4 și 5 ianuarie 2007,inculpatul R. G. ce folosea imobilul de la nr.108 în localitatea C. com.B. B., jud.B. N. din anul 2004, s-a deplasat la locuința părții vătămate S. I., ce ocupa imobilul vecin de la nr.109 și, după ce a avut o discuție cu acesta în legătură cu introducerea în grajd a cailor din gospodărie, inculpatul a dislocat panourile de la stâlpii de susținere a gardului, iar a doua zi a construit un alt gard, ocupând astfel o parte din imobilul teren al părții vătămate.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză coroborate cu probele testimoniale administrate a rezultat că inculpatul a încălcat delimitarea dintre cele două proprietăți așa cum a fost stabilită de proprietarul de drept al terenului și cum era folosită de către actualii deținători, astfel că în mod corect s-a reținut săvârșirea infracțiunii de către inculpat prev.de art.220 alin.1 și 2
C.pen.
De asemenea, din declarațiile părții vătămate și ale martorilor audiați în cauză indicați în hotărârea instanței de fond, s-a stabilit corect că la aceeași dată inculpatul a aplicat lovituri cu toporul în ușa de acces a locuinței părții vătămate, faptă încadrată în drept în dispoz.art.217 alin.1 C.pen.
Având în vedere cele de mai sus și întrucât la individualizarea pedepselor s-au avut în vedere toate criteriile prev.de art.72 C.pen., în favoarea inculpatului fiind reținute și circumstanțe atenuante, constatându-se vinovăția pe deplin dovedită și pedepsele corect individualizate, recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat conform art.38515 pct.1 lit.b C.proc.pen. Văzând și disp.art.192 alin.2 C.proc.pen., PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R. G., domiciliat in comuna B. B., C., nr. 108, jud. B. N., împotriva sentintei penale nr. 1443 din 25 noiembrie 2010 a Judecătoriei B.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 1 iulie 2011 . PREȘEDINTE JUDECĂTORI G.IER I.A C. M. C. I. V. C. T. G.red.C.I./A.C. 3 ex. - (...)jud.fond N. D.
| ← Decizia penală nr. 641/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 66/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
