Decizia penală nr. 17/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.17/2011
Ședința publică din 08 septembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. P., judecător
JUDECĂTORI: M. B.
V. G.
GREFIER: D. S.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: D. S.
S-a luat spre examinare contestația în anulare formulată de contestatorul R. M. A., împotriva deciziei penale nr.949 din 08 iunie 2011 a Curții de A. C., pronunțată în dosar nr.(...).
Cauza s-a luat fără citarea părților, pentru examinarea condițiilor de admisibilitate în principiu a contestației formulate, conform art.391 alin.1
C.pr.pen.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul P.ui solicită respingerea ca nefondată a contestației în anulare formulată de condamnat, apreciind că nu sunt întrunite condițiile prev.de art.386 lit.e C.pr.pen. La data de
08 iunie 2011, când s-a judecat recursul, contestatorul a fost prezent și a arătat că-și menține declarațiile date până în acel moment, cu precizarea că nu are de făcut completări.
C U R T E A
Prin decizia penală nr.949 din 08 iunie 2011 pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr.(...), a fost respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul R. M. A. împotriva deciziei penale nr. 87/A din 21 februarie 2011 a T.ui C.
A fost scutit de amenda de 5000 lei aplicata prin încheierea din 18 mai
2011 avocatul I. E.
A fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această decizie Curtea a reținut că, în raport de motivele care pot fi luate în considerare din oficiu și cele prevăzute de art.3859 pct.1-7, 11- 13, 15, 17, 19-20 nu sunt incidente, iar cele susceptibile a fi încadrate la pct.10, 14 și 18 au fost analizate. Curtea a constatat că instanța de apel a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, susținută de probele administrate în cauză. A rezultat din ansamblul probator că la data de 24 ianuarie 2008 inculpatul recurent R. M. A. a refuzat să se supună recoltării de probe biologice,după ce a fost condus la S. C. de U. nr.1 C.-N., după ce în prealabila fost implicat într-un accident rutier în calitate de conducător auto. Vinovăția inculpatului recurent R. M. A. a fost dovedită prin depozițiile martorilor P. Dan D., P. L. E., declarațiile contradictorii ale inculpatului, transcrierile convorbirilor ce au avut loc la data de (...), după sosirea organelor de poliție, între lucrătorii de poliție, inculpat și o femeie - cel mai probabil soția inculpatului, proces-verbal încheiat la data de (...) f.8-9 dosar urmărire penală, procese verbale de confruntare dintre martorii P. L. și P. Dan și inculpat (f.32-36 dosar urmărire penală). M. P. L. E. a declarat în fața instanței de fond (f.26) că la data de 24 ianuarie 2008 se afla în autoturismul condus de soțul ei, martorul P. Dan D., deplasându-se de pe strada D. spre cartierul M., iar la trecerea de pietoni din zona magazinului P., în timp ce staționa pentru a permite trecerea pietonilor, mașina lor a fost atinsă și zgâriată în partea laterală dreapta de un autoturism tip Jeep. O persoană a ieșit pe jumătate din autoturismul Jeep, pe geamul din partea stângă, respectiv pe cel din dreptul locului șoferului și le-a adresat injurii, persoană ce a fost recunoscută de martoră ca fiind inculpatului. M. nu a văzut alte persoane în autoturism. Întrucât autoturismul Jeep a plecat din acel loc, cu toate că soțul martorei i-a atras atenția că a lovit mașina sa, martorul P. Dan a sunat la 112 și a urmărit acel autoturism, care s-a deplasat spre cartierul M., cartier în care oricum intenționau să ajungă și martorii. P. în zona intersecției de la M. C. martora a avut în câmpul vizual autoturismul Jeep, la această intersecție au oprit la semnul „. trecerea";, observând că autoturismul Jeep își continuă deplasarea spre cartierul M. M. și soțul ei au rămas în sensul giratoriu până au trecut câteva mașini, apoi și-au continuat deplasarea și au observat parcat într-un refugiu autoturismul Jeep, oprind în spatele acestuia până la sosirea organelor de poliție. M. nu a văzut ca din autoturismul Jeep să coboare sau să urce vreo persoană până la sosirea organelor de poliție. M. P. Dan D. a declarat (f.47) că în urma impactului din zona trecerii de pietoni de la M. P. din cartierul G., s-a aplecat peste soția sa, care ocupa locul din dreapta șoferului, și a observat în mașina marca T. care îl acroșase un bărbat mai în vârstă, care stătea cu mâinile pe geam și cu care a avut un schimb de replici, după care mașina T. și-a continuat deplasarea spre M. C. M. P. Dan D. l-a recunoscut pe inculpatul R. M. A. ca fiind persoana văzută de el în autoturismul marca T. și a precizat că a văzut în autoturism un singur bărbat. M. s-a hotărât să urmărească acel autoturism și a sunat la 112. Când a ajuns pe pod, a observat autoturismul T. în sensul giratoriu de la C. și că acesta și-a continuat deplasarea spre cartierul M. În circa 1 minut martorul a ajuns la rândul lui în sensul giratoriu, iar după ce a ieșit din sensul giratoriu, a observat că autoturismul T. era oprit pe partea dreaptă, aproape de artera ce duce spre localitatea F. M. s-a deplasat spre autoturismul T. și imediat la fața locului au sosit și organele de poliție, cărora inculpatul le-a spus că nu el a condus autoturismul. M. nu a putut preciza dacă inculpatul a indicat sau nu persoana care ar fi condus autoturismul, deoarece nu a asistat la toate discuțiile dintre inculpat și polițiști. Din planșa foto depusă chiar de inculpat privitor la poziția în care se afla la momentul producerii incidentului dintre cele două mașini se poate observa că dacă în autoturismul T. s-ar mai fi aflat o persoană, aceasta putea fi văzută de martorii P. (f.49, 51 dosar fond). Nu poate fi primită susținerea inculpatului recurent în sensul că martorii P. nu au avut tot timpul în vedere autoturismul T., raportat la distanța parcursă deautovehicule, la configurația acelei zone, la vizibilitatea bună existentă pentru spațiul parcurs. De asemenea este imposibil ca martorii să nu fi observat momentul în care martorul H. ar fi coborât din mașină și ar fi traversat strada, raportat la configurația zonei în care a fost oprit autoturismul T., la împrejurarea că în acea zonă nu se află nicio trecere de pietoni, iar la orele după amiezii traficul auto este deosebit de intens, astfel că un pieton care să încerce să traverseze prin loc nemarcat ar fi fost cu siguranță observat. Traficul intens este dovedit prin depozițiile martorilor P., care au arătat că la sensul giratoriu din zona magazinului C. au oprit la semnalul cedează trecerea pentru a acorda prioritate de trecere mai multor mașini. Faptul că martorii P. nu au văzut nicio persoană care să traverseze strada, nu poate conduce decât la concluzia că o astfel de împrejurarea nu a existat, o persoană care traversează prin loc nepermis, în condiții de trafic intens, fiind imposibil să nu fie observată. Inculpatul nu a indicat niciun motiv pentru care declarațiile martorilor P. ar putea fi puse sub semnul întrebării, nu s-a afirmat existența vreunei relații conflictuale cu aceștia, nici faptul că s-ar fi cunoscut anterior datei de (...), iar avariile minore cauzate autoturismului condus de martorul P. Dan D. (o zgârietură potrivit declarației acestuia) nu justifică constatarea vreunui subiectivism în aceste depoziții. La filele 47-58 se află transcrierea convorbirilor purtate de lucrătorii de poliție, inculpat, martorul P. Dan D. și o femeie, convorbiri înregistrate pe CD -ul aflat la f.59 din dosarul de urmărire penală. Din transcrierea convorbirilor de mai sus reiese că inculpatul a declarat la sosirea lucrătorilor de poliție că a condus soția sa, afirmație repetată de mai multe ori pe parcursul discuțiilor. De asemenea a mai afirmat că nu a condus el niciun moment inculpatul nu a afirmat că autoturismul a fost condus de martorul H. C. Nu poate fi primită susținerea inculpatului recurent că aceste transcrieri sunt nelegale, contravenind prevederilor art.911-914 C.pr.penală, fiind efectuate de organele de poliție fără autorizație, câtă vreme potrivit prevederilor art.916 alin.2 C.pr.penală înregistrările efectuate de alte persoane constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purta cu terții, iar teza a doua a acestui text de lege prevede că orice alte înregistrări pot constitui mijloace de probă dacă nu sunt interzise de lege. Art.916 C.pr.penlă nu condiționează valabilitatea acestor înregistrări de existența autorizației pentru înregistrare, ci doar instituie posibilitatea ca toate înregistrările să fie supuse expertizei tehnice. Inculpatul nu a contestat conținutul transcrierii convorbirilor înregistrate la data de 24 ianuarie 2008 și nici nu a cerut efectuarea unei expertize tehnice. Discuțiile dintre persoanele mai sus menționate au durat mai mult timp, suficient pentru ca martorul H., dacă el ar fi condus într-adevăr autoturismul, să revină de la vulcanizarea aflată pe partea cealaltă a locului în care era oprit inculpatul sau pentru ca soția inculpatului, ajunsă la fața locului, să îl cheme pe acest martor în fața organelor de poliție, dacă am accepta susținerea inculpatului că datorită consumului de alcool el nu a luat situația în serios. Nu pot fi luate în considerare declarațiile martorilor H. C. S. - angajat la firma inculpatului, B. I., persoană care la data de (...) s-a ocupat de tăiatul porcului în garajul inculpatului, Sas D. C., persoană aflată la plimbare cu copii în data de (...), care în anul 2009 își căuta un loc de muncă și cumpărând pentru soacra sa ziarul Făclia, descoperă anunțul dat de inculpat și care, audiat la data de (...), la 2 ani și 5 luni de la momentul incidentului din trafic, a oferit detaliidespre marca și culoarea mașinilor implicate în accident, poziția ocupanților, data exactă la care a asistat la eveniment, fără a indica vreun motiv întemeiat pentru care ar fi reținut cu exactitate, timp de peste doi ani, până la data audierii de către instanță, toate aceste amănunte, fără a relata alte incidente rutiere la care a asistat și despre care a reținut toate detaliile, ori alte date care să ateste că are o memorie deosebită. Nici martorul H. C. și nici inculpatul nu au oferit o explicație pentru motivul pentru care primul nu s-a prezentat la poliție în data de (...), imediat după ce a aflat despre situația inculpatului de la soția acestuia și nici în zilele imediat următoare, dând declarație abia la data de 12 martie 2008. Relevantă pentru stabilirea situației de fapt este și declarația scrisă de inculpat în data de (...) la ora 18,30 în fața agentului Zai F. f.82 dosar de urmărire penală, în care inculpatul a menționat că nu are nimic de declarat. Ori, raportat la gravitatea situației în care se afla, fiind condamnat anterior pentru comiterea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, aflându-se în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.48/2005 a Judecătorie C.-N., definitivă prin neapelare la data de (...), inculpatul trebuia și putea să prevadă consecințele neindicării imediate a persoanei care ar fi condus autoturismul. Inculpatul nu a indicat nici în ziua sau zilele următoare acest lucru. Inculpatul recurent a declarat pentru prima dată în fața instanței de fond că nu ar fi fost primit la secția de poliție a doua zi când s-a prezentat cu martorul H. pentru a fi audiat, afirmația sa nefiind confirmată de vreo probă concludentă. Inculpatul avea posibilitatea de a trimite în aceeași zi ((...)) în scris, prin poștă, cu confirmare de primire, solicitarea de audiere a martorului H., dar nu a uzat de această posibilitate care i-ar fi dovedit și buna credință. În ceea ce-l privește pe martorul Sas D. C., acesta a declarat (f.32 dosar fond) că a aflat despre anunțul dat de inculpat în ziarul Făclia la sfârșitul lunii iunie 2009 și a luat legătura cu inculpatul. Inculpatului i s-a prezentat materialul de urmărire penală la data de 25 iunie 2009, ocazie în care a declarat că nu are probe de propus în cauză. Nici ulterior, până la data întocmirii rechizitoriului - (...), nu a depus personal, prin avocat sau prin poștă, vreo cerere scrisă, pentru audierea acestui martor. Inculpatul a avut apărători aleși și în cursul urmăririi penale. În consecință curtea a constatat că declarațiile martorilor H. C., B. I. și Sas D. C. sunt date pro causa. Nu poate fi primită solicitarea de trimitere a cauzei spre rejudecare la Tribunalul Cluj în vederea audierii martorei R. D., soția inculpatului, având în vedere faptul că nu s-a solicitat audierea acesteia până în faza procesuală a recursului, neconstatându-se vreo culpă a instanței de apel în ce privește neaudierea martorei. D. acestei martore nu constituie o probă utilă și concludentă pentru justa soluționare a cauzei, raportat la relația în care se află cu inculpatul, fiind soția acestuia. Simpla referire a instanței de apel la posibilitatea pe care atât martorul H. cât și soția inculpatului o aveau de a aduce la cunoștința organelor de poliție încă din data de (...) împrejurarea că martorul H. ar fi condus autoturismul, nu este de natură a încălca dreptul inculpatului la apărare prin aceea că R. D. nu a fost audiată. Prezența soției inculpatului la fața locului în data de (...) nu este contestată, astfel că referirea instanței de fond la posibilitățile avute de aceasta este un fapt evident, ce nu trebuie dovedit. Curtea a observat și faptul că în fața instanței de fond unul dintre apărătorii inculpatului a fost avocatul M. S., care este condamnat definitiv pentru comiterea infracțiunii de conducere a unui autoturism de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală în dosarul nr. (...) al Curții de A. C., sentința penală nr.29/(...), definitivă la data de (...) prin respingerea recursurilor, la pedeapsa de 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, dosar în care a uzat de o strategie de apărare asemănătoare celei a inculpatului din prezenta cauză, respectiv propunerea de martori care să ateste starea de fapt dorită de el, martori indicați la un interval mare de timp față de data evenimentului rutier. Prin încheierea penală din data de 18 mai 2011 s-a dispus amendarea d-lui avocat I. E. cu suma de 5.000 lei în temeiul art.198 alin.4 lit.a C.pr.penală, pentru aceea că neasigurându-și substituirea a împiedicat soluționarea cauzei la termenul menționat. În termen legal - 25 mai 2011 - dl. avocat a depus cerere de scutire de la plata amenzii ce i-a fost aplicată, cu motivarea că lipsa de la termenul din (...) și neasigurarea substituirii nu s-au datorat relei credințe, ci faptului că la data menționată a avut o altă cauză la Tribunalul Sălaj, în dosar nr.(...), iar față de inculpatul recurent R. M. A. și-a asumat contractual obligația de a-l asista personal. Raportat la motivele invocate, în baza art.199 alin.3 C.pr.penală curtea a admis cererea și l-a scutit pe dl. avocat I. E. de amenda de 5000 lei aplicata prin încheierea din 18 mai 2011. În baza art.192 alin.2 C.pr.penală a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare. Împotriva acestei decizii inculpatul R. M. A. a formulat contestație în anulareprin care a solicitat admiterea contestației, desființarea deciziei penale atacate șirejudecarea cauzei. În motivarea contestației s-a arătat că la instanța de fond contestatorul a fost achitat în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d C. pentru săvârșirea infracțiunii de refuz a unei persoane care conduce pe drumurile publice un autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei prev. de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.37 lit.a C.p., însă prin decizia penală nr.87 din 21 februarie 2011 a T.ui C. s-a admis apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca , iar contestatorul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.37 lit.a C.p., iar în baza art.83 C.p. a fost revocată pedeapsa de 1 an închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr.48 din 18 ianuarie 2005 a Judecătoriei C.-N., pedepse care au fost cumulate, urmând să fie executată pedeapsa de 3 ani închisoare în regim de detenție. Această decizie a fost atacată cu recurs la Curtea de A. C., care prin decizia penală nr.949 din 8 iunie 2011 a respins recursul formulat de inculpat. Contestatorul apreciază că instanța de recurs nu a procedat la audierea sa și că această audiere era obligatorie, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel. Contestația formulată de contestatorul R. M. este neîntemeiată pentruurmătoarele motive: Potrivit disp. art.386 C. împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitatea de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împrejurare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art.10 alin.1 lit.f -i1 C. cu privire la care existau probe la dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă; e) când la judecarea recursului sau la judecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia era obligatorie potrivit art.38514 alin.11 ori art.38516 alin.1 C. Contestația în anulare este mijlocul procesual prin care în anumite cazuri prevăzute de lege, se poate cere unei instanțe care a pronunțat o hotărâre definitivă să rejudece cauza penală și să revină în totul sau în parte asupra soluțiilor date. Contestația în anulare este prin urmare o cale de atac îndreptată contra unei hotărâri definitive, deci o cale de atac extraordinară, care nu poate opera decât atunci când o cauză penală a fost definitiv judecată. Potrivit art.386 C. contestația în anulare împotriva hotărârilor definitive poate fi făcută numai în cazurile anume prevăzute de aceste dispoziții, condiția comună fiind aceea ca hotărârea atacată să fie definitivă. În cadrul procedurii de soluționare a contestației în anulare, instanța este obligată potrivit art.391 C. să examineze mai întâi admisibilitatea în principiu a cererii de contestație, întemeiată pe vreunul din cazurile prev. de art.386 lit.a-c și e C. ocazie cu care constată dacă cererea de contestație este făcută în termenul prev. de art.388 C., dacă motivul pe care se sprijină contestația este unul dintre cele prev. în art.386 C. și dacă în sprijinul contestației s-au depus ori au fost invocate dovezi care sunt la dosar. Prin urmare în această fază prealabilă, instanța se limitează numai la verificarea cererii de contestație în anulare sub aspectul regularității sale, respectiv al îndeplinirii condițiilor legale de folosire a acestei căi de atac extraordinare, judecata fiind una de admisibilitate în principiu. În cauza de față, Curtea constată că deși contestația în anulare a fost introdusă de condamnatul R. M. A. în termenul prev. de art.388 alin.1 C., motivele de contestație invocate nu sunt întemeiate. Potrivit disp. art.386 lit.e C. se poate face contestație în anulare, când la judecarea recursului sau la rejudecarea recursului de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia era obligatorie potrivit art.38514 alin.11 ori art.38516 alin.1 C. Examinând actele dosarului în care s-a pronunțat decizia penală nr.949 din 8 iunie 2011 a Curții de A. C. constată că în sarcina inculpatului R. M. A. s-a reținut săvârșirea infracțiunii prev. de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.37 lit.a C.p., iar în fața instanței de apel și de recurs inculpatul fiind întrebat expres dacă dorește să dea declarații sau să facă completări la declarațiile făcute în faza de urmărire penală și la instanța de fond, acesta s-a prelevat de dreptul la tăcere, arătând în mod expres că nu dorește să dea declarații , însă își menține declarațiile date anterior, împrejurări care au fost reținute în mod expres atât de către instanța de apel, cât și de instanța de recurs, astfel că instanțele au luat act de acest drept neputând proceda la audierea sa. Dreptul la tăcere prevalează, instanța de recurs fiind obligată să constate incidența disp. art.70 alin.2 C.. Având în vedere că una din cerințele menționate în art.391 alin.2 C. nu este îndeplinită contestația în anulare formulată de contestatorul R. M. A. împotriva deciziei penale nr.949 din 8 iunie 2011 a Curții de A. C. urmează să fie respinsă ca nefondată. În baza art.192 alin.2 C. contestatorul urmează să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge ca nefondată contestația in anulare formulata de contestatorul R. M. A. împotriva deciziei penale nr. 949 din 8 iunie 2011 a Curții de A. C. Obligă pe contestator să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 8 septembrie 2011 . PREȘEDINTE JUDECĂTORI D. P. M. B. V. G. GREFIER D. S. Red.V.G./S.M.D. 2 ex./(...)
| ← Decizia penală nr. 115/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1370/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
