Decizia penală nr. 1561/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 1561/R/2011
Ședința publică din data de 6 octombrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. B.- judecător
JUDECĂTORI : V. G.
D. P. GREFIER : M. N.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin
PROCUROR :D. SUCIU
S-a luat spre examinare recursul formulat de P. DE PE L.
JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA, împotriva sentinței penale nr. 769 din 9 iunie
2011 pronunțată în dosar nr. (...) al J. C.-N., privind pe inculpatul M. L. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat in forma continuată prev. de art.208 al.1, 209 al.1 lit. e C.pen., cu aplic. art.41 al.2 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu avocat I. B., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, lipsă părțile civile SC R. S., SC U. S., D. I., SC O. I. S., părțile vătămate SC R. S.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care,
Întrebat fiind de instanță, inculpatul arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Apărătorul desemnat din oficiu depune la dosar referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestuia.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună trimiterea cauzei la Judecătoria Cluj-Napoca, în vederea continuării judecății.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, soluția atacată este netemeinică, deoarece, pe de-o parte, pe parcursul efectuării actelor de urmărire penală, dreptul la apărare al inculpatului nu a fost încălcat, iar pe de altă parte, inculpatul a fost trimis în judecată în lipsă, deoarece în cauză au fost aplicabile prevederile art. 254 Cod procedură penală. Se arată în continuare că, toate actele de cercetare penală au fost efectuate înainte de data arestării inculpatului în executarea unei pedepse. În privința inculpatului erau aplicabile dispozițiile legale referitoare la persoanele cercetate în stare de libertate.
Se apreciază că nu se poate reține că, în cauză, nu s-au făcut toate demersurile și investigațiile în scopul identificării inculpatului, astfel cum s-areținut în sentința recurată, întrucât s-au efectuat toate demersurile posibile în vederea identificării inculpatului, acestea rămânând însă, fără rezultat.
Reprezentantul parchetului arată că nu contestă că, în conformitate cu prevederile art 257 Cod procedură penală, în cazul urmăririi penale fără punerea în mișcare a acțiunii penale, procurorul, înainte de a dispune trimiterea în judecată, are obligația de a-l chema pe învinuit spre a-i prezenta materialul de urmărire penală, însă s-a considerat, în mod justificat că inculpatul este dispărut, nefiind găsit la niciuna dintre adresele cunoscute, neputându-se identifica un domiciliu de fapt stabil, fiind astfel incidente în cauză dispozițiile art. 254 Cod procedură penală.
Prin urmare, dispozițiile art. 171 alin.2 Cod procedură penală cu privire la asistența juridică obligatorie, în cazul inculpatului arestat nu au fost aplicate nu din cauză că procurorul, prin interpretarea restrictivă a acestui text legal, ar fi apreciat că nu sunt incidente în cauză, ci datorită împrejurării că din datele dosarului rezultă că inculpatul este dispărut.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului declarat deparchet ca fiind nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Inculpatul este arestat într-o altă cauză la data de 4 februarie 2011.
Se arată în continuare că, se impunea asigurarea dreptului la apărare cât timp acesta este arestat, inculpatului neprezentându-i-se materialul de urmărire penală pentru a-și pregăti în mod corespunzător apărarea, încă din cursul urmăririi penale. Inculpatul ar fi putut beneficia de un tratament juridic legal urmând a fi trimis în judecată după audierea sa de către procuror în prezența unui apărător.
Cu onorariu avocațial din fondul M.ui Justiției.
Inculpatul M. L. având ultimul cuvânt, arată că este arestat în altă cauză și lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului declarat de parchet.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr.769 din 9 iunie 2011 pronunțată de Judecătoria
Cluj-Napoca în dosarul nr. (...), în temeiul art. 332 alin. 2 C., cu referire la art. 6 C., art. 171 alin. 2 C., art. 197 alin. 2 C. a fost restituită cauza la P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, în vederea refacerii urmăririi penale în privința inculpatului M. L., ful lui A. și M., născut la data de (...), în U.AȘ, jud. C., cu domiciliul în C.-N., C. M., nr. 91, ap. 93, posesor al CP sena PC nr. 4., CNP 1., cetățenie română, necăsătorit, tară loc de muncă, fără ocupație, cu antecedente penale trimis in judecata ,pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în forma continuată, faptă prev. și ped. de art. 208 al. 1 C. pen. rap. la art. 209 al. 1 lit e C. Pen., cu aplicarea art. 41 al. 2 C. Pen. (patru acte materiale) și art. 37 lit b C. Pen.
În temeiul art. 192 alin. 3 C. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
În temeiul art. 189 C. onorariul apărătorului din oficiu in sumă de 200 lei s-a avansat din FMJ d-nei av P. Flavia M..
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că inculpatul în stare de recidivă postexecutorie, în datele de (...), (...), (...), pe timp de zi, a intrat în incinta mai multor mag^i;ine din mun. C.-N., de unde a sustrasproduse pe care le-a ascuns în hainele cu care era îmbrăcat și a trecut de casele de marcat fără a le achita, iar în data de (...) a sustras o mașină de găurit cu rotopercutor din hotelul Cristian, creând un prejudiciu total de 1114,15 lei
In faza de cercetare judecătoreasca in privința inculpatului din înscrisurile emise de Interpol si C. de reținere (filele 9 ), instanța a constatat ca acesta a fost arestat de câtre autoritățile romane la data de (...) si depus in penitenciarul Gherla la data de (...) in vederea executării pedepsei privative de libertate.
In cuprinsul actului de sesizare s-a menționat expres ca inculpatul M. L. in cursul urmăririi penale nu s-a prezentat la citațiile procedurale in vederea prezentării materialului de urmărire penala apreciindu-se de către procuror ca sunt incidente prev. art 254 alin 1 C. proc. penala deoarece inculpatul este dispărut si se sustrage de la chemarea organelor de urmărire penala atâta timp cat nu mai este găsit la ultima locuința si nici nu este încarcerat Potrivit art. 300 C.proc.penală instanța este datoare să verifice din oficiu la prima înfățișare regularitatea actului de sesizare, astfel că la termenul de astăzi in urma verificărilor a fost pusă in discuția părților restituirea cauzei procurorului pentru refacerea urmăririi penale fiind nerespectate dispozițiile privitoare la prezența învinuitului a prezentării acestuia materialul de urmărire penală prevederi inserate in art. 332 alin.2
C.proc.penală raportat la art. 197 alin.2,4 C.proc.penală art. 6 din Convenție.
Raportat la excepția invocată instanța o consideră întemeiată reținând in argumentare următoarele aspecte și încălcări ale prevederilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal și care atrag nulitatea actului de inculpare, vătămarea produsă neputând fi înlăturată decât prin anularea actului iar refacerea nu se mai poate face in fața instanței indiferent de termenul acordat in cauză. Coroborand cu împrejurarea potrivit căreia in cazul inculpatilor arestati pretiv asistenta juridica este obligatorie lipsa acesteia este sanctionata cu nulitate absoluta.
Art.250 prevede că: „După punerea in mișcare a acțiunii penale, dacă au fost efectuate toate actele de urmărire necesare, organul de cercetare penală cheamă pe inculpat in fața sa și : a) îi pune in vedere că are dreptul de a lua cunoștință de materialul de urmărire penală, arătându-i și încadrarea juridică a faptei săvârșite; b) îi asigură posibilitatea de a lua de îndată cunoștință de material.
D. inculpatul nu poate să citească, organul de cercetare penală îi citește materialul.";
Art. 257 prevede că :";Procurorul, primind dosarul, îl cheamă pe învinuit
și îi prezintă materialul de urmărire penală potrivit dispozițiilor art. 250 și următoarele, care se aplică in mod corespunzător";. Prevederile legale asigură dreptul la un proces echitabil prevăzut de dispozițiile art. 21 alin.(3) din Constituție, respectiv și cele ale art. 6 din Convenție pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și prevederile art. 24 din Constituție, privind dreptul la apărare, intrucât nu prevăd expres că prezentarea materialului de urmărire penală se realizează „in intregime";.
Cele două texte de lege criticate constituie veritabile garanții ale dreptului la apărare, prin aceea că reglementează obligația organului de cercetare penală ca, după punerea in mișcare a acțiunii penale, să îl cheme pe inculpat și să îi prezinte materialul de urmărire penală, precum și, in cazul urmăririi fără punerea in mișcare a acțiunii penale, obligația procurorului ca, reprimind dosarul, să îl cheme pe invinuit și să îi prezinte materialul de urmărire penală.
Contrar celor existente in cauză, reglementarea modului de prezentare a materialului de urmărire penală in cele două situații menționate asigură posibilitatea invinuitului sau inculpatului, după caz, de a lua cunoștință de materialul de urmărire penală in integralitatea sa, in vederea exercitării drepturilor procesuale in condițiile egalității de arme, ca exigență a dreptului la un proces echitabil.
Prevederile art. 257 sunt consecutive art. 255 și 256, in care se reglementează urmărirea fără punerea in mișcare a acțiunii penale, respectiv finalizarea cercetării penale de către organul de cercetare penală. Astfel, potrivit art. 255 din Codul de procedură penală, dacă nu a fost pusă in mișcare acțiunea penală și organul de cercetare penală constată că există invinuit și că sunt suficiente probe impotriva lui, procedează la o nouă ascultare, aducându-i la cunoștință invinuirea și intrebându-l dacă are noi mijloace de apărare.
In cazul in care învinuitul nu solicită probe noi sau dacă probele propuse nu sunt întemeiate, cercetarea se consideră terminată, dosarul a fost înaintat, potrivit art. 256 din Codul de procedură penală, procurorului, cu un referat in care se consemnează rezultatul cercetării și propunerile ce se impun, precizându-se, dacă este cazul, să se procedeze la trimiterea in judecată. Organul care decide asupra propunerilor făcute este procurorul.
In conformitate cu art. 257 din Codul de procedură penală procurorul, primind dosarul, cheamă pe învinuit spre a-i prezenta materialul de urmărire penală, numai dacă socotește necesar, ceea ce presupune că trimiterea in judecată se poate efectua legal și fără inștiințarea invinuitului, considerându- se că aducerea la cunoștință a invinuirii de către organul de cercetare penală, in temeiul art. 255 din Codul de procedură penală, ar fi suficientă.
Rezultă faptul potrivit căruia conținutul art. 257 din Codul de procedură penală priveste in fapt obligația, iar nu latitudinea, pentru procuror de a-l chema, și el, pe invinuit, chiar după ce organul de cercetare penală eventual a făcut-o, pentru a-i prezenta din nou materialul de urmărire penală, fiind evident că de această dată operațiunea respectivă nu se efectuează in scopul completării dosarului cu probe cerute de invinuit, ci pentru a i se aduce la cunoștință trimiterea sa in judecată prin intermediul rechizitoriului ( art. 261 și 262 din Codul de procedură penală). A proceda altfel contravine prevederilor art. 24 din Constituție, potrivit căruia dreptul la apărare este garantat in tot cursul procesului, părțile având dreptul să fie asistate de un avocat ales sau numit din oficiu.
Intr-adevăr liberul exercițiu al dreptului de apărare este condiționat de chemarea invinuitului spre a i se aduce la cunoștință materialul probator ce stătea la baza invinuirii sale. Desigur, organul de cercetare penală este obligat să procedeze la ascultarea sa ( art. 255 din Codul de procedură penală), dar scopul acesteia este completarea dosarului cu eventuale noi probe cerute de către invinuit.
Terminarea cercetării penale se concretizează intr-un referat in care organul de cercetare are numai atribuția de a propune procurorului, dacă este cazul, emiterea rechizitoriului și sesizarea instanței de judecată, răspunderea pentru luarea acestor măsuri revine exclusiv procurorului.
Or, dacă procurorul are numai latitudinea, iar nu și obligația chemării invinuitului, inseamnă că cel mai important moment al urmăririi penale- trimiterea in judecată- se poate realiza fără ca invinuitul să fie inștiințat de către procuror asupra invinuirii ce i se aduce. In aceste condiții invinuitul nu are posibilitatea să fie asistat de către un apărător și nici să dispună de timpul necesar pentru a-și pregăti apărarea, neavând cunoștință de soluția dată deprocuror in urma examinării materialului primit de la organul de cercetare penală.
De asemenea dispozițiile art. 6 din Codul de procedură penală prevăd că dreptul la apărare este garantat in tot cursul procesului penal. Dar, in raport cu dispozițiile art. 257 din Codul de procedură penală, criticat in cauza de față, s-ar putea considera că cerința textului cu caracter general al art. 6 este acoperită prin art. 255 din Codul de procedură penală și deci o nouă ascultare a invinuitului nu ar mai fi necesară inaintea procurorului, ceea ce, potrivit celor de mai sus, ar conduce la incălcarea dreptului constituțional la apărare al oricărei persoane trimise in judecată penală.
Pe de altă parte nu trebuie omis nici faptul că, până la rezoluția procurorului, după primirea dosarului de la organul de cercetare penală, invinuirea se află in stare de simplă propunere care se cere validată de către procuror; acesta are insă la dispoziție și alte soluții decât trimiterea in judecată. Este, de aceea, cu atât mai necesar ca rezolvarea cauzei să se facă după chemarea invinuitului și după inștiințarea sa despre punerea in mișcare a acțiunii penale, in prezența apărătorului său, care, alături de cel in cauză, poate determina sau influența pronunțarea altei soluții de natură să excludă trimiterea in instanță a dosarului ( scoaterea de sub urmărire, incetarea urmăririi penale, clasarea etc.).
In consecință, procurorul, primind dosarul, inainte de a dispune trimiterea in judecată, are obligația, iar nu latitudinea, de a-l chema pe invinuit spre a-i prezenta materialul de urmărire penală, chiar dacă acesta i-a fost adus la cunoștință de către organul de cercetare penală, urmând a se aplica in mod corespunzător dispozițiile art. 250-254 din Codul de procedură penală.
Este indubitabil că incepând cu momentul in care organul de cercetare penală a ajuns la concluzia că este epuizată administrarea de probe iar invinuitul sau inculpatul urmează a fi trimis in judecată nu mai există nici un motiv să se păstreze secret materialul de urmărire penală, motiv pentru care s- a constituit un stadiu procesual in care se procedează la informarea invinuitului sau inculpatului despre toate probele strânse cu obiectivul de a se obține contribuția acestuia la verificarea probelor strânse și a apărărilor formulate. Prezentarea materialului de urmărire constituie așa cum am arătat mai sus o garanție că acesta poate combate incă din faza de urmărire penală invinuirea, inculparea ce i s-a adus mai ales că la acest stadiu al cercetării nu poate fi impiedicată cunoașterea materialului de urmărire fiind urmată de analiza critică a probelor efectuate. Sancțiunea nerespectării acestei garanții este nulitatea relativă in condițiile art.197 alin.4 C.pr.penală dacă s-a produs o vătămare ce nu poate fi inlăturată decât prin anularea actului.
De la această regulă există și excepții respectiv in situația in care invinuitul, inculpatul este dispărut, s-a sustras de la chemare sau nu locuiește in țară prezentarea materialului de urmărire penală nu poate avea loc din culpa sa procesuală, astfel incât cercetarea se termină fără efectuarea acestei activități dar constatarea existenței uneia din situațiile de mai sus trebuie să se intemeieze pe imprejurări concrete consemnate intr-un referat. In speta procurorul ignorând cu desăvârșire dispozitia prevăzută in art. 257
C.proc.penală procedează la trimiterea in judecată a inculpatului fără a face cuvenitele și minimele verificări necesare adoptării unei astfel de proceduri, incălcând dreptul la apărare a inculpatului. Prin prisma celor de mai sus instanța apreciază că prin activitatea sa procurorul a incălcat dreptul la apărare a inculpatului, nefiind incident in cauză art. 254 C. atâta timp cât inculpatul era arestat preventive in alta cauza.
Analizând actele dosarului, instanța a constatat faptul că organele de urmarire penala la data la care l-au citat pe inculpat pentru prezentarea materialului de urmarire penala si la data la care s-a intocmit rechizitoriul (...), (...),(...) si (...) nu au facut toate demersurile si investigatiile in scopul identificarii inculpatului astfel ca s-au multumit cu o cercetare superficiala finalizata cu trimiterea in judecata a inculpatului in lipsa desi la aceea data inculpatul era arestat incarcerat in penitenticarul Gherla pentru executarea unei pedepse privative de libertate.
În data de (...) C. de R. si arestare preventiva comunică J. C. N. prin adresa de la fila 9 din dosar faptul că inculpatul la data de (...) a fost incarcerat in CRAP al IPJ C. si la (...) a fost incarcerat in penitenciarul din Gherla.
In contextul celor mai sus evocate instanța a pus in discutie in temeiul art. 332 alin. 2 C. restituirea cauzei la P. de pe langa J. C. N. in vederea refacerii urmaririi penale, apreciind ca a fost incalcat dreptul la aparare al inculpatului pe tot parcursul cercetarilor.
In legatura cu momentul procesual al invocării acestei cereri, trebuie precizat faptul ca instanta a fost sesizata prin rechizitoriu cu judecarea unui inculpat arestat, ceea ce a atras aplicarea dispozitiilor art. 314 C., potrivit carora "judecata nu poate avea loc decat in prezenta inculpatului, cand acesta se afla in stare de deținere, aducerea inculpatului arestat la judecata este obligatorie";. In aceste conditii, fiind cunoscut faptul ca inculpatul se afla in stare de detinere, aspect verificat ulterior prin informatiile solicitate Biroului Interpol, în lipsa inculpatului nu se putea proceda la judecată, neputând fi puse în discutie nici excepțiile sau cererile prealabile începerii cercetarii judecatoresti.
Instanta a apreciat ca dreptul la aparare al inculpatului a fost încălcat pe parcursul urmăririi penale, cu referire expresa la întocmirea actelor de cercetare penală incepand cu data de (...), deveneau incidente dispozitiile art. 171 alin. 2 C., care instituie cazurile de asistenta juridică obligatorie.
Potrivit art. 171 alin. 2 C. asistența juridică este obligatorie când învinuitul sau inculpatul este reținut sau arestat chiar în altă cauză. Cu privire la noțiunea de „. reținut sau arestat"; folosită în cuprinsul art. 171 alin. 2 C., trebuie menționat că pentru asigurarea obligatorie a asistenței juridice textul nu distinge situația în care inculpatul este arestat in alta cauza de asemenea aceste dispozitii se aplica si in cazul in care inculpatul este arestat în executarea unei pedepse privative de libertate, cum este cazul inculpatului.
Din cuprinsul dosarului de urmărire penală, reiese faptul că inculpatul nu a avut desemnat apărător din oficiu, fără ca asistența juridică să-i fie asigurată în privința întocmirii actelor de urmărire penală, atâta timp cât procurorul, prin interpretarea restrictivă a dispozițiilor art. 171 alin. 2 C., a apreciat că în privința inculpatului, nu este incident un caz de asistență juridică obligatorie.
Asfel, instanța a apreciat că desemnarea apărătorului în cursul urmăririi penale era obligatorie, atata timp cat inculpatul era incarcerat incepand cu data de (...). Cu atât mai mult se impunea asigurarea dreptului la apărare cât timp acesta era arestat, inculpatului nu i s-a prezentat materialul de urmarire penala pentru a-și pregăti în mod corespunzător apărarea, încă din cursul urmăririi penale. Inculpatul ar fi putut beneficia de un tratament juridic legal urmand a fi trimis în judecată după audierea sa de către procuror în prezența unui apărător.
Instanța a apreciat faptul că prin încălcarea dispozițiilor legale referitoare la asistarea inculpatului de către apărător în cursul urmăririipenale în situația în care potrivit art. 171 alin. 2 C.p. aceasta era obligatorie, este incidentă sancțiunea nulității absolute a urmăririi penale potrivit art. 197 alin. 2 C., ceea ce în temeiul art. 332 alin. 2 C. impune restituirea cauzei pentru refacerea urmăririi penale în privința inculpatului M. L.
Fara a fi considerata o imixtiune in activitatea procurorului au fost avute în vedere si aspecte de oportunitatea trimiterii in judecata a inculpatului raport la fapta comisa sustragerea unei bucati telemea, 2 buc cascaval, un deodorant intr-un interval de 3 luni de zile.
În temeiul art. 192 alin. 3 C. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
În temeiul art. 189 C. onorariul apărătorului din oficiu in sumă de 200 lei s-a avansat din FMJ. d-nei av P. Flavia M..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună trimiterea cauzei la Judecătoria Cluj-Napoca în vederea continuării judecății.
În motivele de recurs s-a arătat că soluția atacată este netemeinică, deoarece pe parcursul urmăririi penale nu a fost încălcat dreptul la apărare al inculpatului, iar în cauză au fost aplicate dispozițiile art.254 C.
Pe de altă parte toate actele de cercetare penală au fost efectuate înainte de data arestării inculpatului, sens în care erau aplicabile în cauză dispozițiile legale referitoare la persoanele cercetate în stare de libertate.
Corespunde adevărului că potrivit art.257 C. în cazul urmăririi penale fără punerea în mișcare a acțiunii penale, procurorul înainte de a dispune trimiterea în judecată are obligația de a-l chema pe învinuit pentru a-i prezenta materialul de urmărire penală, însă s-a considerat în mod justificat că inculpatul este dispărut, nefiind găsit la niciuna dintre adresele cunoscute , astfel sunt incidente în cauză dispozițiile art.254 C.
Prin urmare dispozițiile art.171 alin.2 C. cu privire la asistența juridică obligatorie în cazul inculpatului arestat nu au fost aplicate pentru că nu ar fi incidente în cauză, ci datorită faptului că din actele dosarului rezultă că inculpatul era dispărut.
Verificând sentința penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu Curtea reține următoarele:
Instanța de fond în mod corect a apreciat că inculpatului i-a fost încălcat dreptul la apărare, întrucât potrivit dispozițiilor art.250 - 254 C. înainte de trimiterea în judecată procurorul are obligația de a-l chema pe învinuit pentru a-i prezenta materialul de urmărire penală, chiar dacă acesta i-a fost adus la cunoștință de către organele de cercetare penală.
Potrivit art.271 alin.2 C. asistența juridică este obligatorie când învinuitul sau inculpatul este minor, internat într-un centru sau institut medical educativ, când este reținut sau arestat chiar în altă cauză, când față de acesta a fost dispusă măsura de siguranță a internării medicale sau obligarea la tratament medical chiar în altă cauză ori când organul de urmărire penală sau instanța apreciază că învinuitul ori inculpatul nu și-ar putea face singur apărarea, precum și în alte cazuri prevăzute de lege.
Din actele de la dosar rezultă că inculpatul era încarcerat în executarea unei pedepse începând cu data de (...), sens în care asistența juridică era obligatorie potrivit dispozițiile art.171 alin.2 C., întrucât dispozițiile legale nu fac distincție între faza de urmărire penală și cea de cercetarea judecătorească.
Potrivit art.197 alin.2 C. dispozițiile relative la competența după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanței, la compunerea acesteia șila publicitatea ședinței de judecată sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. De asemenea sunt prevăzute sau sancțiunea nulității și dispozițiile relative la participarea procurorului, prezența învinuitului sau a inculpatului și asistarea acestora de către apărător când sunt obligatorii.
Având în vedere că în cauză au fost încălcate dispozițiile art.171 alin.2 C. privitoare la asistența juridică a inculpatului în situația în care acesta a fost arestat în altă cauză, fără a-i fi prezentat materialul de urmărire în prezența acestuia, sancțiune prevăzută cu nulitatea absolută potrivit art.197 alin.2 C. pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus instanța de fond în mod întemeiat în baza art.332 alin.2 C. a dispus restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, sens în care în baza art.38515 pct.1 lit.b C. recursul formulat de parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca împotriva sentinței penale nr.769 din 9 iunie 2011 a J. C.-N. urmează să fie respins ca nefondat. În baza art.189 C. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de A. C. suma de 200 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu, care va fi suportat din FMJ. Cheltuielile judiciare suportate de stat în recurs urmează să rămână în sarcina acestuia. PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA împotriva sentinței penale nr. 769 din 9 iunie 2011 a J. C.-N.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.- suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Cheltuielile judiciare avansate de stat in recurs rămân in sarcina acestuia Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 6 octombrie 2011 . PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. B. V. G. D. P. Red.V.G.-/S.M.D. 3 ex./(...) Jud.fond.A. B. B GREFIER M. N.
| ← Decizia penală nr. 317/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 191/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
