Decizia penală nr. 1152/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 1152/2011
Ședința din data de 1 iulie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : I. C. M. JUDECĂTORI : C. I.
V. C. GREFIER : T. G.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. :
S. DOBRESCU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpata D. I. împotriva sentinței penale nr. 156/30 martie 2011 pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei T., inculpa fiind trimisă în judecată pentru comiterea infracțiunilor de gestiune frauduloasă și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. și ped. de art. 214 alin. 1 și. art. 290 C., cu aplicarea art. 33 lit. a
C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatei D. I., av. M. B., cu delegație avocațială la dosar, în substituirea av. Soloman P. T., cu delegație avocațială la dosar și reprezentantul părții vătămate SC E. C. SRL, C. D. I., lipsă fiind inculpata D. I.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatei D. I., av. P. P., cu delegație avocațială la dosar, în substituirea av. Țimonea A., cu delegație avocațială la dosar, care solicită acordarea onorariului parțial din oficiu și a constata încetat mandatul apărătorului desemnat din oficiu.
S-a procedat la identificarea reprezentantului părții civile SC E. C. SRL -
C. D. I., dom. În T., str. Libertății nr. 12, bl. R, sc. B. ap. 11, jud. C., seria KX nr. 6..
Curtea constată că procedura de citare din străinătate cu inculpata nu este îndeplinită, destinatarul fiind necunoscut, însă există procedură de citare cu aceasta de la domiciliul indicat.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea constată închisă faza de cercetare judecătorească și acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatei D. I. solicită admiterea recursului, în baza art. 385/9 lit. 17/1 C.pr.pen. și rejudecarea cauzei, întrucât hotărârea instanței de fond este nelegală, deoarece inculpata pe toată durata cercetărilor nu a fost recalcitrantă și nu și-a putut asigura o apărare eficientă. Învederează faptul că probatoriul administrat în cauză este deficitar și din acesta nu rezultă expres vinovăția inculpatei.
Referitor la infracțiunea prev. de art. 290 C. solicită a se avea în vedere că în cauză nu a fost efectuată o expertiză grafologică, existând în acest sens doar declarațiile martorilor, care la rândul lor sunt subiective și deficitare și care, de altfel, sunt identice atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, martorii având un interes în cauză.
Arată faptul că în cauză s-a depus contractul de muncă al inculpatei, însă nu și a celorlalte angajate ale magazinului, astfel că în opinia sa nu se poate știe cu certitudine dacă inculpata era singura care avea gestiunea magazinului. De asemenea, apreciază prejudiciul în sumă de 124.000 lei ca fiind prea mare pentru ca doar inculpata să sustragă așa cantitate mare de marfă. În opinia sa, acest prejudiciu se putea realiza doar dacă nu se marca pe casa de marcat toată marfa valorificată, astfel că inculpata nu este singura vinovată de prejudiciu constatat și celelalte angajate având cunoștință despre nemarcarea unei sume și sustragerea ei. Învederează și faptul că inculpata nu era singura care avea chei de la magazin și că acesta nu se afla în permanență acolo și cu toate acestea atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească aceste aspecte nu au fost verificate. Nu se face, totodată, referire nici la lipsa banilor și la achitarea facturilor de către inculpată.
Pe latură civilă apreciază că nu este dovedit faptul că inculpata a sustras bani sau toată suma imputată.
Pentru toate aceste motive, consideră că inculpata nu se face vinovată de comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimisă în judecată, astfel că solicită admiterea recursului și, în principal, casarea cu rejudecare a hotărârii atacate, pentru administrarea unor probe cu privire la vinovăția inculpatului și la valoarea prejudiciului, iar în subsidiar, casarea sentinței penale atacate și reținerea cauzei spre rejudecare, cu consecința achitării inculpatei, întrucât la dosarul cauzei nu există probe din care să rezulte cu claritate vinovăția acesteia.
Reprezentantul P. solicită respingerea ca nefundat a recursului declarat în cauză, cu obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat.
Constată că inculpata invocă propria culpă, însă deși aceasta s-a sustras urmăririi penale și judecății, a fost legal citată și s-a făcut tot ce era posibil pentru a se asigura prezența acesteia, pentru a-i respecta dreptul la apărare. Mai mult, aceasta și-a angajat apărător ales, deși susține că nu avea cunoștință despre prezenta cauză.
Pentru infracțiunea de gestiune frauduloasă învederează instanței că nu este necesară neapărată sustragerea unor sume de bani, iar prejudiciul a fost stabilit în baza unei expertize contabile, susținerile apărării fiind doar niște supoziții, fără suport probatoriu. Constată că martorii audiați în cauză și-au menținut declarațiile date în faza de urmărire penală, din declarațiile acestora rezultând vinovăția inculpatei.
Întrucât din probele administrate în cauză rezultă vinovăția inculpatei, solicită a se constata că hotărârea atacată este temeinică și legală.
Reprezentantul părții civile SC E. C. SRL, C. D. I. arată că este mulțumit de hotărârea atacată, iar prejudiciul cauzat este de aproximativ 124.000 lei.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 156 din (...) pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul nr. (...) în baza art. de art. 214 alin. 1, a fost condamnată inculpata D. I. - fiul lui A. și M., născută la data de (...) în T., jud. C., cetățean român, studii medii, gestionar la SC E. C. SRL C. T., fără antecedente penale, necăsătorită, domiciliată în T. str. C. V. nr.9, Bl. C, se. C, et.l, ap. 31, jud. C., CNP: 2., la 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de gestiune frauduloasă.
În baza art. 290 Cod penal, a fost condamnată inculpata D. I., la 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
In baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b C., s-au contopit pedepsele de 1 an și 1 an, închisoare stabilite prin prezenta, aplicând inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, in final executa 1 ani închisoare.
In baza art. 71 C., i s-a interzis inculpatei dreptul prevăzut la art. 64 lit. a tz. II C. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani calculat conform art. 82 C. pen.
În baza art. 71 alin.5 C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În baza art. 359 C. pr. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 83 C. pen. referitor la cazurile de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 14, 346 C. pr. pen., art. (...) C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă SC „. C." SRL C. T. și, în consecință, a obligat inculpata la plata către partea civilă a sumei de 124.524,45 lei, cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale.
In baza art. 191 alin 1, 2 C.proc. pen. a obligat inculpata la plata către stat a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-a încuviințat onorariu av. oficiu Nemes L. în cuantum de 200 lei.
Pentru a pronunța această sentință judecătoria a reținut că prin R. nr. 1. al P. de pe lângă Judecătoria Turda s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei D. I. pentru săvârșirea infracțiunii de gestiune frauduloasă, prev. si ped de art. 214 alin. 1 C. Pen care, în calitate de gestionar în cadrul SC E. C. SRL, nu și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de gestionare a magazinului și cu rea-credință a gestionat defectuos bunurile societății și a ascuns minusul creat ca urmare a conduitei sale, pricinuindu-i societății o pagubă în sumă de 124.524,45 lei, și de asemenea s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei D. I. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. si ped de art. 290 Cod penal care, a efectuat modificări în listele de inventar întocmite cu ocazia inventarului efectuat la data de (...), modificări care au alterat și influențat realitatea datelor înscrise în aceste liste, folosite apoi ca justificare a activității sale în fața conducerii societății,.
S-au atașat dosarului de urmărire penală:, Plângere penală și declarație parte vătămată - f. 8-11 D. inculpatei - f. 12-16 D. martorilor - f. 17-33 O. de efectuate a unei expertize contabile - f. 35 Raport de expertiză contabilă judiciară - f.36- 43 N. de evaluare - f. 44 C. individual de muncă - f.46,47 P. verbal de inventariere a stocului de marfă - f. 48 D. nr.622/(...) și facturi fiscale
- f.49 - 78 Fișă cazier judiciar - f. 79
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut că inculpata D.
I. a fost angajată la SC E. C. SRL C.-T. la data de (...). fiind numită, prin decizia nr.622/(...), gestionar la P. de lucru - magazin alimentar. situat în T. str. Tineretului nr.6/A ( f.49).
De la data de (...) inculpata și-a desfășurat activitatea doar la acest punct de lucru, răspunzând personal de gestiunea magazinului.
Având în vedere angajarea inculpatei în calitate de gestionar și pentru ca preluarea gestiunii să se facă în cunoștință de cauză , anterior datei de (...), conducerea SC E. C. SRL a efectuat un inventar al stocului de marfă existent în magazin, inculpata fiind membră a comisiei de inventariere.
Din procesul - verbal întocmit cu aceea ocazie ( f.48) a rezultat că între stocul scriptic și stocul faptic exista o diferență de 1620,3 lei, inculpata având astfel cunoștință de această neconcordanță la data preluării gestiunii.
Deși după preluarea gestiunii de către inculpată au fost efectuate inventare periodice, acestea nu au relevat creșteri semnificative ale diferențelor dintre stocurile scriptice și cele faptice, astfel că. administratorul societății nu a avut motive să facă verificări suplimentare.
In cursul anului 2007, conducerea societății a fost sesizată de către persoanele care conduceau evidența primară a societății, despre faptul că apar creșteri ale soldului scriptic ale gestiunii magazinului, care par nejustificate în raport cu capacitatea de depozitare a acestuia.
Având în vedere aceste sesizări, din dispoziția administratorului societății, la data de (...) a fost efectuat un inventar , comisia de inventariere fiind condusă de către inculpata D. I. Cu ocazia acestui inventar s-a constatat un minus în sumă de 1.747,66 lei.
Întrucât în perioada următoare soldul scriptic a continuat să crească, la data de (...) s-a efectuat un nou inventar, persoanele din comisia de inventariere fiind atenționate de către administratorul societății cu privire la necesitatea efectuării unui inventar cu maximă corectitudine.
Cu această ocazie s-a stabilit un minus în gestiune în sumă de 126.056,
73 lei. Având în vedere diferența enormă dintre rezultatele celor două inventare efectuate la interval de doar 3 luni, la data de (...) a fost dispus un nou inventar, de această dată comisia de inventariere fiind condusă de către o persoană din afara societății.
Înainte de începerea efectuării acestui inventar, inculpata D. I. a recunoscut o lipsă în gestiune în sumă de 120.000 lei, însă după încheierea inventarului aceasta nu a mai acceptat să facă vreo declarație cu privire la minusul stabilit.
Fiind audiate angajatele societății care în perioada gestiunii inculpatei au avut calitatea de vânzătoare în magazinul respectiv, a rezultat faptul că încă de la numirea sa în funcția de gestionar, inculpata a avut o conduită dubioasă în privința modului în care își desfășura atribuțiile de serviciu.
În concret, martorele P. J. H., A. R., P. I. - E. și A. B. - E. au denunțat modul în care inculpata D. I. conducea efectuarea inventarelor periodice, arătând că, după ce marfa din magazin era inventariată, inculpata prelua fișele de inventar și le ducea la domiciliul său, motivând că are nevoie de mai mult timp pentru calcularea stocurilor și de obicei le anunța pe vânzătoare despre rezultatele inventarelor după mai multe zile. Martorele au arătat că până la numirea gestionarea D. I. stocurile erau inventariate și calculate la fața locului, respectiv în incinta magazinului și nu la domiciliul gestionarei iar rezultatele erau anunțate imediat după închiderea inventarului.
In privința modului în care se desfășurau inventarele, conform cutumei existente în cadrul societății, rezultă că se alcătuiau echipe de câte două lucrătoare, una dintre ele efectuând numărarea produselor în timp ce cealaltă înscria în fișele de inventar cantitățile rezultate, inculpata D. I. conducea și participa la efectuarea inventarelor iar în cadrul echipei sale era persoana care completa fișele de inventar.
Martorele au arătat că, deși în mod corect fișele de inventar trebuiau completate atât pe față cât și pe verso iar după completare trebuiau semnate pe ambele părți de către membrele echipei care le întocmea, au observat că inculpata completa doar fața fișelor de inventar, pe care le semnau, lăsând fișele necompletate pe verso.
După constatarea minusului în gestiune, administratorul societății le-a prezentat martorelor mai multe fișe de inventar care, deși erau completate pe verso nu erau semnate, de aici rezultând faptul că verso-ul respectivelor fișefusese completat de către inculpată ulterior închiderii inventarului, explicându-se astfel lipsa semnăturilor.
Tot cu ocazia analizării fișelor de inventariere prezentate de către administratorul societății, martorele au constatat o serie de modificări aduse acestor fișe, respectiv adăugarea unor cifre înaintea cantităților consemnate în fișe sau adăugarea unor sortimente de produse, modificări de natură a crește artificial cantitățile sau prețul acestora, astfel încât valoarea lor de inventar să fie cu mult mai mare decât cea reală.
Un alt aspect care explică producerea minusului în gestiune, este și faptul că de multe ori inculpata se ocupa personal de aprovizionarea cu marfă a magazinului iar facturile de aprovizionare erau recepționate de către vânzătoarele care erau de serviciu. A., având încredere în inculpata D. I., nu mai verificau dacă într-adevăr cantitățile trecute în facturi intrau în magazin. Martorele au aratat că asemenea situații erau frecvente și nu au considerat necesară o reverificare a cantității de marfă atâta timp cât inculpata răspunde efectiv de gestiunea magazinului.
In sprijinul celor afirmate, martorele au dat ca exemplu furnizorul C.S.A.
T., aprovizionarea de la acesta fiind făcută aproape în exclusivitate de către inculpată.
Martorele au aratat că, după ce le-au fost prezentate rapoartele de gestiune, au observat că scriptic de la acest furnizor se recepționaseră cantități foarte mari de marfă în perioade relativ scurte de timp, cantități care nu se justificau prin prisma vânzărilor efectuate în magazin la acele produse.
În aceste condiții, s-a apreciat că exista posibilitatea reală ca stocul scriptic al magazinului să fie majorat prin aprovizionări fictive de mărfuri, realizate de inculpata D. I.
Întrucât în cauză nu au putut fi administrate probe care să ateste că inculpata a acționat în acest mod în interes personal sau în interesul unei altei persoane, sau că a obținut vreun folos material, acest aspect a fost interpretat ca dezinteres în desfășurarea atribuțiilor de gestionare, consecința fiind producerea minusului în gestiune și producerea pagubei în dauna societății.
D. persoanelor audiate s-au coroborat cu expertiza contabilă efectuată în cauză. Astfel, prin R. de expertiză contabilă - judiciară nr. 1544/(...) s-a concluzionat că la data de (...) exista în gestiunea condusă de către inculpata D. I. un minus de 124.524,45 lei, minus care a apărut în ultimele trei luni de activitate ale inculpatei ( f.37- 43).
Prin aceeași expertiză s-a stabilit că responsabilă pentru acest minus este inculpata D. I., care în calitate de gestionară și-a încălcat în mod frecvent atribuțiile de serviciu. E. a aratat că în mod cert, în listele de inventar întocmite cu ocazia inventarului din data de (...) apar înscrise date neconforme cu realitatea, întrucât raportat la datele inventarului anterior ( din data de (...) ) și la recepțiile de mărfuri din perioada (...) - (...), apăreau ca intrate în gestiune cantități de produse care în realitate nu au fost recepționate niciodată.
S-a constatat astfel că inculpata D. I. cunoștea existența minusului în gestiune și în cunoștință de cauză a încercat și a reușit pentru o perioadă de timp să mascheze acest minus, având posibilitatea reală de a acționa în acest sens.
Cu ocazia audierii inculpatei aceasta a negat aspectele menționate mai sus, susținând că întotdeauna a completat în mod corect fișele de inventar iar rezultatele inventarelor au reflectat întotdeauna starea de fapt reală a gestiunii magazinului.
În apărarea sa, inculpata a arătat că în perioada în care a condus gestiunea, o cheie de la magazin se afla la administratorul societății - numitul C. D. loan, sugerând că acesta și-ar fi însușit bunuri din gestiunea magazinului fără a plăti contravaloarea lor. De asemenea, inculpata a arătat că în cursul lunii aprilie 2007 a lipsit de la locul de muncă, fiind înlocuita de martora A. R., fără ca gestiunea să fie predată acesteia pe bază de inventar.
Apărarea inculpatei nu este pertinentă și a fost înlăturată deoarece pe de o parte, administratorul societății recunoaște că deține o cheie de la magazin și o singură dată și-a însușit din magazin bunuri pe care însă le-a marcat la casă, valoarea acestora fiind nesemnificativă, neexistând nici un motiv care să justifice ideea că administratorul societății ar desfășura o acțiune păgubitoare pentru societatea sa și apoi să impute paguba gestionarei iar pe de altă parte, chiar dacă în cursul lunii aprilie 2007 gestiunea magazinului a fost condusă o perioadă de către martora A. R., încercarea inculpatei de a acredita ideea că lipsa în gestiune s-a produs în acea perioadă este contrazisă de manoperele dovedite ale inculpatei și de asumarea de către aceasta a rezultatelor inventarului din data de (...), inculpata recunoscând practic că a preluat gestiunea fără probleme.
Față de această stare de fapt, s-a apreciat că inculpata D. I. a manifestat un dezinteres evident în conducerea gestiunii care i-a fost încredințată, dezinteres relevat în primul rând de cele constatate prin expertiza efectuată în cauză (întocmirea cu mari întârzieri a notelor de recepție, neîntocmirea zilnică a raportului de gestiune, omiterea în repetate rânduri a solicitării vânzătoarelor din schimb să semneze recepțiile pentru ca acestea să confirme intrarea efectivă a mărfurilor în magazin etc).
Acest dezinteres, coroborat cu manoperele ilicite prin care inculpata a ascuns și mascat minusul în gestiune, dovedesc reaua-credință în conducerea gestiunii ce i-a fost încredințată, cu consecința directă a creării acestui prejudiciu.
Prejudiciul cauzat părții vătămate Sc E. C. SRL C. T. este în sumă de
124.524,45 lei cu care aceasta s-a constituit parte civilă în cauză.
În fața instanței de judecată au fost audiați martorii A. R. f.91, P. J. - H. f.79, P. I. E. f. 80, A. B. E. f. 81, declarații consemnate la dosar și din care rezultă, coroborat cu celelalte probe, vinovăția inculpatei.
In drept s-a reținut că fapta inculpatei D. I. care, în calitate de gestionar în cadrul SC E. C. SRL, nu și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de gestionare a magazinului și cu rea-credință a gestionat defectuos bunurile societății și a ascuns minusul creat ca urmare a conduitei sale, pricinuindu-i societății o pagubă în sumă de 124.524,45 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de gestiune frauduloasă, prev. și ped. de art. 214 alin.l Cod penal. Fapta aceleiași inculpate care, a efectuat modificări în listele de inventar întocmite cu ocazia inventarului efectuat la data de (...), modificări care au alterat și influențat realitatea datelor înscrise în aceste liste, folosite apoi ca justificare a activității sale în fața conducerii societății, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. și ped. de art. 290 C. pen.
Ținând cont de caracterul penal al faptei comise, văzând și împrejurarea că inculpata a manifestat o atitudine sinceră, recunoscând și regretând comiterea faptei - aspect care a fost reținut ca circumstanță atenuantă judiciară - iar potrivit fișei de cazier nu figurează cu antecedente penale, instanța a aplicat acestuia o pedeapsă penală conform criteriilor generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 Cod pen.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs inculpata D. I.
În motivele de recurs depuse la dosar a criticat sentința deoarece nu s-a ținut cont de cererea sa de efectuare a unei expertize contabile cu un expert asistent și de audiere a unor noi martori decât cei din rechizitoriu.
A mai precizat că în mod greșit i s-a respins excepția nulității actelor de urmărire penală pentru că i-a fost încălcat dreptul la apărare prin aceea că nu a avut acces la dosar în faza de urmărire penală fiind plecată din țară în S. însă nu a fost sunată la telefon pentru a fi anunțată de actele desfășurate în dosar.
Sub un alt aspect, a menționat că în mod cert prejudiciul de 124.524,45 lei suferit de partea civilă a fost cauzat însă nu a fost produs de către inculpată și nu cu rea credință, ci probabil din culpă; a arătat că la magazinul pe care-l gestiona deseori erau chefuri, ea nu era singura care ținea cheia de la magazin fapt pe care ar fi dorit să probeze cu martori.
Examinând sentința atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu conform art.385/6 alin.3 C. sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată următoarele:
În mod temeinic prima instanță a stabilit starea de fapt pe baza administrării tuturor probelor necesare aflării adevărului, reținând că recurenta a fost angajată la S. E. C. SRL C. T. în 8 oct.2005 având încheiat contract de muncă în care era menționat faptul că gestiona magazinul societății; cu ocazia inventarelor din cursul anului 2006 ultimul din luna august s-a constatat un minus în gestiune de 124.524,45 lei, așa cum rezultă din expertiza contabilă efectuată în cauză.
Afirmația recurentei că i-a fost încălcat dreptul la apărare atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății deoarece nu a participat la acestea fiind plecată din țară nu poate fi primită; astfel, în declarația dată în cursul urmăririi penale (f.12) inculpata deși a precizat că va lipsi din țară fiind plecată temporar la muncă în S. și a indicat adresa din T. de la care să fie citată, adresă pe care a menționat-o inclusiv în declarația de recurs și de la care a fost citată. Ca atare, afirmația sa că nu ar fi avut cunoștință de proces sau că organele judiciare nu au contactat-o telefonic nu pot duce la concluzia că procesul s-ar fi desfășurat în lipsa citării legale a inculpatei.
Motivul de recurs privind nedovedirea faptei nu poate fi primit fiindcă în toate declarațiile date (f.12, f.15 d.u.p.) aceasta a recunoscut că în calitate de gestionar a magazinului a efectuat inventarele ce au condus la minusul în gestiune constatat prin raportul de expertiză și a acceptat că este posibil ca ea să fi luat din marfă însă nu-și aduce aminte, motiv pentru care nu se consideră vinovată de comiterea infracțiunii de gestiune frauduloasă; Curtea constată nu mai era necesară audierea altor martori prin care inculpata să dovedească că nu era singura care avea cheia de la magazin, iar aceasta este vinovată de pricinuirea pagubei, deoarece ea avea răspunderea gestiunii, astfel cum prevede art.214 C.
Apărarea acesteia că nu a cauzat paguba în scopul de a dobândi un folos material este lipsită de relevanță deoarece nu a fost condamnată pentru art.214 alin.2 C. ce prevede această condiție la forma agravantă a infracțiunii.
Referitor la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.290 C. inculpata a precizat că toate inventarele au fost completate de ea și a omis să le semneze pe verso însă nu a făcut modificări după încheierea inventarului pe partea nesemnată deci nu se simte vinovată de comiterea infracțiunii menționat; se observă că în mod corect prima instanță nu a dispus efectuarea unei expertize grafologice de vreme ce chiar inculpata a recunoscutîntocmirea necorespunzătoare a inventarelor, ce rezultă inclusiv din declarațiile martorelor audiate - colegele inculpatei - ce au participat la efectuarea inventarelor.
În fine, critica referitoare la respingerea cererii de efectuarea unui nou raport de expertiză contabilă nu poate fi primită pentru că, în primul rând, chiar în motivele de recurs a arătat că în mod sigur părții civile i-a fost cauzat prejudiciul reținut de către prima instanță iar, în al doilea rând, în data de 21 mai 2009 (f.19 verso d.u.p.) inculpata a primit raportul de expertiză personal și a declarat că nu are obiecțiuni.
În consecință motivele de recurs invocate sunt nefondate iar Curtea va respinge recursul inculpatei în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.
Văzând și disp.art.192 alin.2 C.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata D. I. domiciliată în T., C. V., nr.9 bl.C, sc. C. et.1, ap.31, jud. C. împotriva sentinței penale nr. 156 din 30 martie 2011 a Judecătoriei T..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de
300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial.
D. este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 1 iulie 2011 .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI I. C. M. C. I. V. C.
T. G.
GREFIER Red.CV Dact.SzM/3ex/(...)
| ← Decizia penală nr. 1766/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1139/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
