Decizia penală nr. 2021/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.2021/R/2011
Ședința nepublică din 12 decembrie 2011
Instanța compusă din: PREȘEDINTE : M. Ș., judecător
JUDECĂTORI : L. M.
ANA C. GREFIER : M. B.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin procuror
V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către P. de pe lângă
Judecătoria Zalău împotriva sentinței penale nr.344 din (...) a Judecătoriei
Z., pronunțată în dosar nr. (...), privind pe inculpatul B. S. F. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat prev. de art.87 al.5 din OUG nr.195/2002.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul B. S. F., asistat de către apărător desemnat din oficiu av. Moșteanu C. din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar și apărător ales av. Balog R. din cadrul Baroului Sălaj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat solicită a se constata că mandatul său a încetat și a se acorda onorariu avocațial parțial pentru studiul dosarului și prezența în instanță.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Reprezentantul M.ui P. susține recursul așa cum a fost formulat pentru motivele arătate în scris și depuse la dosarul cauzei. Solicită admiterea acestuia, casarea parțială a sentinței atacate, reținerea cauzei spre rejudecare și reindividualizarea sancțiunii aplicate inculpatului în limitele prev. de art.87 al.5 din OUG nr.195/2002 cu aplic.art.320/1 C., și să fie aplicată acestuia o pedeapsă strict în aceste limite, cu menținerea art.81 C.
În susținerea recursului arată că prima instanță a reținut și acordat cu eficiență amplă dispoz.art.74 lit. a,c C., deși, în opinia sa, aceste circumstanțe nu există. Are în vedere faptul că din motivarea soluției rezultă în mod expres că s-au avut în vedere la individualizare disp.art.72 și 52 C., instanța precizând în ceea ce privește art.72 C., criteriile generic arătate în textul de lege, pericolul social, arătându-se că rezultă din „atitudinea de sfidare a regulilor impuse de OUG nr.195/2002„. Consideră că aceste aserțiuni sunt corecte, starea de fapt de conducere pe drumurile publice, după consumul băuturilor alcoolice și refuzul recoltării probelor biologice, conducând la concluzia reținută de către instanță.
Instanța nu dă însă eficiență acestei aserțiuni, arătând în continuare că va reține și circumstanțele prev. de art.74 lit. a,c C., pe care nu lemotivează deoarece face referire doar generic la vârsta inculpatului și la împrejurarea că acesta nu are antecedente penale.
Prin urmare, solicită a se avea în vedere că motivarea instanței prin prisma art.72 C., corespunde situației constatate, elementele reținute de instanță în ce privește circumstanțele atenuante nu există și nu se poate realiza reeducarea și prevenția prin reducerea pedepsei sub minimul special într-o proporție substanțială.
Așadar, solicită admiterea recursului pentru aceste motive și a se dispune corespunzător majorând pedeapsa aplicată inculpatului.
Apărătorul ales al inculpatului B. S. F., av.Balog R., în baza art.385/15pct.1 lit.b C., solicită respingerea recursului ca nefondat și în consecință să se mențină în întregime sentința Judecătoriei Z..
Se arată prin recursul formulat că în mod greșit s-au reținut circumstanțele atenuante prev.de art.74 lit.a,c și ca urmare art.76 lit.b C.
Solicită a se observa că este perfect legală reținerea disp.74 lit.a C., și nu doar lipsa antecedentelor penale și vârsta de 35 ani a inculpatului au dus la reținerea acestora. A depus la dosarul cauzei un număr de 19 acte în circumstanțiere. Au fost avute în vedere de către instanța de judecată, din acestea rezultă comportamentul inculpatului mai mult decât adecvat înainte de comiterea infracțiunii. Este evident că circumstanța prev. de art.74 lit.a C., a fot corect reținută.
În ce privește reținerea circumstanței prev. de art.74 lit.c teza I C., arată că au început să apară discuții, dacă este compatibilă reținerea deopotrivă a disp.art.320/1 C. și a dispoz. art.74 C. Consideră că nu este nici o problemă la reținerea art.74 lit.c C., având în vedere că procedura simplificată este o procedură care se referă la recunoașterea vinovăției și nicidecum la regretul sincer manifestat și atitudinea procesuală corelativă în cursul urmăririi penale și a întregului proces penal. Procedura simplificată poate fi aplicată dacă există o cerere expresă a inculpatului până la citirea actului de sesizare, iar această circumstanță privește atitudinea procesuală pe tot parcursul procesului penal.
Susține că este corect și legal reținut art.74 lit.a C.
Ca atare, pedeapsa aplicată și redusă ca urmare a reținerii art.320/1
C., sub minimul special astfel rezultat, este în concordanță cu prev.art.76 lit.d C., aici pedeapsa putând fi redusă chiar până la minimul general. Susține că instanța a apreciat în mod corect că o pedeapsă de 4 luni cu suspendarea condiționată a executării ei este optimă și de asemenea realizează scopul prev. de art.52 C.
Consideră că pedeapsa este legală și temeinic aplicată.
Subliniază că motivul refuzului clar al inculpatului de a se supune recoltării probelor biologice s-a datorat atitudinii organului de poliție.
Comportamentul inculpatului rezultat din acele caracterizări depuse la dosar precum și din referatul de evaluare, ridică un semn de întrebare asupra atitudinii dânsului de a refuza recoltarea probelor biologice.
Pentru toate aceste considerente, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe.
Inculpatul B. S. F., având ultimul cuvânt, solicită a se reține că refuzulsău de a se supune recoltării probelor biologice s-a datorat doar atitudinii agentului de circulație. Din momentul opririi până la întocmirea procesului verbal, nu i s-a părut atitudinea acestuia conformă codului rutier. Agentul nu s-a prezentat, i s-a adresat cu apelativul „bă";, iar martorul a fost o persoană, oprită ulterior discuției avută de el cu agentul.
Cu privire la recursul declarat de parchet, solicită să fie respins.
C U R T E A Pr in sen tinț a pen al ă nr.344 d in 30 sep te mb r ie 2011 a Judec ător ie i Z., în baza art.87 alin.5 din O.U.G.nr.195/2002 republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu aplic. art. 74 alin. 1 lit.a si c, art.76 lit.e, art.
3201 al. 7 C.p.p., s-a dispus condamnarea inculpatului B. S. F. ( fiul lui L. si Ana, născut la data de (...), în loc. Ludus, jud. Mures, cetățean român, fără antecedente penale, domiciliat în mun. Z., str.D. nr.35, bl.P-39 ap.20 jud. Sălaj, CNP1., la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat. În baza art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale. În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 4 luni, care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art.82 Cod penal. În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni. În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal. În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul P.ui de pe lângă Judecătoria Zalău din data de (...) din Dosar nr.1215/P/2011, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului B. S. F. pentru comiterea infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice, prevăzută de art.87 alin.5 din O.U.G.nr.195/2002 republicată. Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței la data de (...) sub nr.(...). În fapt, în actul de sesizare a instanței s-a reținut că în data de (...), în jurul orei 03,30, în timp ce inculpatul B. S. F. conducea autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare (...), pe str. 9 Mai din mun. Z., a fost oprit de un echipaj al politiei rutiere aflat in supravegherea traficului rutier in zona intersecției străzii 9 Mai cu strada P. Inculpatul, după ce a fost legitimat i s-a solicitat să se supună testării alcoolemiei în aerul expirat în vederea stabilirii alcoolemiei, insa acesta a refuzat. De asemenea, i s-a solicitat sa se supună recoltării probelor biologice, refuzând si acest lucru. Inculpatul a motivat refuzarea testării invocând atitudinea sfidătoare a organelor de politie precum si faptul ca nu i s-a adus la cunoștință ca refuzul de a se supune testării constituie infracțiune. Această apărare nu este de natură a-l absolvi de răspundere penală, deoarece, necunoașterea sau cunoașterea greșită a legii penale nu înlătură răspunderea penală, potrivit. art. 51 alin. 4 C.p În susținerea stării de fapt reținută în sarcina inculpatului, s-au indicat următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare ainfracțiunii (f.5), declarații învinuit (f.10-11), declarații martori (f.12-19), fișa de cazier a învinuitului (f.9). La termenul de judecată din (...), inculpatului i s-au adus la cunoștință prevederile art.3201 C.p.p. și consecințele care decurg din alegerea procedurii simplificate, inculpatul declarând că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței, nu formulează cereri privind administrarea de probe și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește. Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale, instanța a reținut următoarea situație de fapt: în data de (...), inculpatul împreuna cu martorul S. L. F. s-au deplasat pe str. 9 Mai din mun. Z., cu mașina condusa de inculpat, marca Ford cu nr. de înmatriculare Sj-10-X. La intersecția str. ( Mai cu str. Parcului inculpatul a fost oprit in trafica de către un echipaj al politiei rutiere solicitându-i-se actele la control. D. verificarea actelor si stabilirea identității inculpatului i s- a solicitat testarea cu aparatul etilotest în vederea stabilirii alcoolemiei. Acesta a refuzat aceasta măsura invocând atitudinea necuviincioasă a organelor de politie fata de persoana sa si de asemenea faptul ca nu i s-a adus la cunoștință ca nesupunerea la testarea cu aparatul etilotest si a probelor biologice constituie infracțiune. Această variantă a fost susținută si de pasagerul din dreapta aflat in autoturismul inculpatului, martorul S. L. Susținerile celor doi cu privire la atitudinea organului de politie sunt combătute de declarația martorului C. S. care învederează faptul ca agentul de politie a l-a întrebat politicos pe inculpat daca se supune testarii cu aparatul etilotest si daca este de acord cu recoltarea probelor biologice aducându-i totodată la cunoștință faptul ca nesupunerea la testare constituie o infracțiune mai gravă decât conducerea pe drumurile publice sub influenta băuturilor alcoolice. Pe parcursul urmăririi penale, cu ocazia audierii sale, inculpatul a recunoscut comiterea faptei. De asemenea, la primul termen de judecată, inculpatul a recunoscut cele reținute în sarcina sa prin actul de sesizare, însușindu-și probatoriul administrat în faza de urmărire penală. Situația de fapt reținută de instanță și vinovăția inculpatului sunt pe deplin dovedite de mijloacele de probă administrate în cauză, declarațiile de recunoaștere a săvârșirii faptei date pe parcursul urmăririi penale și confirmate în fața instanței, coroborându-se cu procesul-verbal de constatare a infracțiunii și cu declarațiile martorilor audiați în cauză. Raportat la aspectele expuse anterior, instanța a apreciat pe deplin dovedită comiterea de către inculpat a infracțiunii de refuz de recoltare a probelor biologice. În drept, fapta inculpatului B. S. F. care, la data de (...), a condus autoturismul marca Ford cu număr de înmatriculare Sj-10-XVX pe drum public, la solicitarea organelor de poliție, acesta a refuzat să se supună recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, prevăzută de art.87 alin.5 din O.U.G.nr.195/2002 republicată. Elementul material al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art.87 alin.5 din O.U.G.nr.195/2002 s-a realizat prin refuzul inculpatului de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Urmarea imediată, ca element al laturii obiective, este prezumată de lege, astfel că este suficientă stabilirea săvârșirii de către inculpat a fapteiincriminate de lege pentru a subînțelege starea de pericol pentru siguranța traficului rutier generată de conduita inculpatului. În ceea ce privește latura subiectivă, instanța reține că inculpatul a săvârșit fapta cu vinovăția cerută de lege în art. 19 alin 1 pct. 1 lit. b cod penal, și anume cu intenție indirectă, prevăzând și acceptând producerea rezultatului faptei sale, deși nu l-a urmărit Din analiza fișei de cazier a inculpatului rezultă că acesta nu a mai suferit condamnări anterioare, fiind la prima confruntare cu legea penală. Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice, faptă prevăzută de art.87 alin.5 O.U.G.nr.195/2002 republicată. La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța a avut în vedere disp.art.72 alin.1 și art.52 Cod penal. În conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. G. de pericol social al faptei comise va fi apreciat în baza art.181 alin.2 Cod penal, urmând să se aibă în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă și cea care s-ar fi putut produce, precum și persoana și conduita inculpatului. Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că fapta inculpatului prezintă un pericol social ridicat, prin atitudinea inculpatului de sfidare a regulilor procedurale de a refuza recoltarea probelor biologice, cu motivarea că organele de politie nu i s-au adresat corespunzător. Faptul ca nu i s-a adus la cunoștință faptul că nesupunerea la testarea cu aparatul etilotest si a recoltării probelor biologice constituie infracțiune nu este de natură a exonera de răspundere penala persoana vinovată de comiterea unei fapte care întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni, potrivit art. 51 alin. 4 C.p., cu atât mai mult cu cât inculpatul este conducător auto care posedă permis de conducere de 10 ani și care, ar fi trebuit sa cunoască legislația rutieră. Instanța a avut totodată în vedere circumstanțele privitoare la conduita și persoana infractorului, care este în vârstă de 35 de ani, nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut o atitudine constantă de recunoaștere a săvârșirii faptei, este cunoscut ca fiind un bun profesionist si o persoana cu un comportament ireproșabil in societate precum si in relațiile de familie. F. de aceste aspecte instanța a dat eficienta in cauză circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a si c C.p. F. de modul si mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit și cele reținute mai sus, instanța si-a format convingerea ca aplicarea față de inculpat a unei pedepse cu închisoarea orientată sub minimul special al pedepsei și spre minimul general al pedepsei pentru fapta săvârșită în funcție de gradul de pericol social al acesteia, satisface exigentele individualizării judiciare a pedepsei, cu reținerea circumstanțelor atenuante menționate mai sus și a reducerii limitelor de pedeapsă conform art. 320 ind. 7 cod procedură penală . Instanța, în baza dispozițiilor art. 345 cod procedura penală coroborat cu art. 87 alin 5 si din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice a dispus condamnarea inculpatului prin aplicarea unei pedepse orientate sub minim cu reținerea circumstanțelor menționate mai sus, respectiv 4 luni luni închisoare. În ceea ce privește pedepsele accesorii, instanța a reținut ca potrivit practicii CEDO (c. Sabau si Pârcalab c. României) nu pot fi interzise ab initio toate drepturile prevăzute de art. 64 Cod penal ca si pedeapsa accesorie, ci doar acele drepturi care se impun vis-a-vis de natura, felul si gravitatea infracțiunii săvârșite de inculpat. Potrivit art. 53 din Constituția României restrângerea exercițiului unor drepturi poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația ce a generat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere exigenței dreptului sau a libertății. Cerința impusă de art. 20 din C. impune corelarea prevederilor dreptului românesc cu cele ale actelor internaționale iar normele cuprinse în Convenție și Protocoalele adiționale, împreună cu jurisprudența dezvoltată de Curte, alcătuiesc un bloc de convenționalitate cu forță constituțională și superlegislativă. În cauza Hirst vs. Marea Britaniei, Curtea a constatat încălcarea art. 13 din Protocolul nr. 1, ca urmare a interzicerii ope legis a dreptului de a alege al persoanei condamnate la pedeapsa închisorii. Având în vedere că art. 11 al.2 și art. 10 al.2 din C., tratatele ratificate de P. ce fac parte din dreptul intern și art. 3 din Protocolul nr., 1 al CEDO garantează aceste drepturi și că indiferent de natura infracțiunii nu se justifică excluderea persoanei condamnate din grupul persoanelor cu drept de vot neexistând nicio legătură între interdicția votului și scopul pedepsei. Într-adevăr , dreptul de a alege este un drept fundamental al persoanei garantat de C. și de C. E. a D. O. și interzicerea acestuia nu se justifică în cazul infracțiunilor de drept comun având în vedere scopul urmărit prin executarea pedepsei și a cărui realizare nu depinde de interzicerea dreptului la vot. Prin raportare la această hotărâre instanța a apreciat că interzicerea dreptului de a alege inculpatului, nu este proporțională cu gravitatea faptei și circumstanțele cauzei, Natura infracțiunii pentru care a fost condamnat inculpatul nu justifica interzicerea drepturilor prevăzute de art 64 lit c,d, și e cod penal, in acest sens sunt și dispozițiile hotărârii CEDO în cauzele Sabău și Pârcălab împotriva României și Mazăre contra României prin care s-a stabilit ca interzicerea drepturilor părintești in cadrul aplicării pedepsei accesorii, în mod automat și independent de natura infracțiunilor ce a determinat condamnarea care în speță nu are legătură cu autoritatea părintească , cum interzicerea de exercitare a drepturilor părintești instituie o încălcare a dispozițiilor art. 8 din CEDO, or potrivit art. 3 din legea 30/1994 de ratificare a convenției a art. 1 și art. 32 alin 2 din Convenție cât și art. 11 și 20 din Constituția României jurisprudența CEDO este obligatorie pentru autoritățile judiciare române precum și interpretarea dată Convenției de instanța europeană. Nici dreptul de a ocupa o funcție, de a exercita o profesie sau de a desfășura o activitate nu trebuie interzis întrucât inculpatul nu s-a folosit de o anume activitate pentru a comite infracțiunea. Interzicerea dreptului de a fi tutore sau curator nu se justifică în cauză întrucât măsura nu se impune pentru protejarea drepturilor și libertăților altor persoane inculpatul neaflându-se în situația de a le exercita efectiv. De asemenea, fapta sa nu a fost îndreptată împotriva unei persoane aflată sub ocrotire sau care ar intra în categoria celor în beneficiul cărora legiuitorul a prevăzut tutela și curatela pentru a institui măsura de protecție prev.de art. 64 lit.e Cod penal. Cum, potrivit art. 18 din CEDO restricțiile adusedrepturilor și libertăților nu pot fi aplicate decât în scopul pentru care au fost prevăzute drept pentru care instanța apreciază că nu se impun a fi interzise aceste drepturi Celelalte drepturi, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorităților de stat se impun a fi interzise având în vedere criteriile cerute de legile speciale pentru a putea ocupa astfel de funcții și încrederea care trebuie să existe în persoanele ce exercită funcții ce implică autoritatea de stat, criterii cărora inculpatul nu mai corespunde datorită conduitei sale infracționale. F. de toate aceste aspecte reținute instanța în baza dispozițiilor art. 71 cod penal, a interzis exercitarea drepturilor inculpatului prevăzute la art. 64 lit. a teza a II a ( dreptul de a fi ales in autoritățile publice sau in funcții elective publice;), b (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat ) Cod penal, pe perioada legală. Sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului, instanța a considerat că nu se impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție și a constatat îndeplinirea în cauză a condițiilor necesare aplicării suspendării condiționate a executării pedepsei, prevăzute de art.81 Cod penal, astfel a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni, termen calculat potrivit prevederilor art.82 alin.1 Cod penal Raportat la fapta săvârșită si având in vedere ca instanța a stabilit suspendarea executării pedepsei principale, in baza art. 71 alin 5 cod penal raportat la art. 82 cod penal a suspendat si executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului. În baza art.359 Cod procedură penală, instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, conform cărora săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei și dispunerea executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Zalău, solicitând casarea acesteia sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului și, rejudecând, aplicarea unei pedepse în limite legale, fără reținerea circumstanțelor atenuante, cu păstrarea modalității de executare stabilite de prima instanță. În motivarea recursului, în esență, s-a arătat că hotărârea atacată este netemeinică sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului, instanța nefăcând o aplicare corespunzătoare a dispoz. art.72 C., reținând în mod nejustificat în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art.74 lit. a și c C. și aplicând o pedeapsă care nu reflectă gradul de pericol social al faptei și care nu corespunde scopului pedepsei prev. de art.52 C. Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C., Curtea constată fondat recursul promovat în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. În cauză, judecata a avut loc în procedura simplificată prev. de art.320/1 C., inculpatul recunoscând comiterea faptei pentru care a fosttrimis în judecată, așa cum a fost reținută în actul de sesizare solicitând judecarea sa în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale. Așa fiind, raportat și la motivele de recurs, instanța de control judiciar se va limita doar la analiza individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului. Procedând la individualizarea sancțiunii ce urma a fi aplicată inculpatului, judecătorul fondului a dat curs dispozițiilor legale privind criteriile de individualizare a acesteia prev. de art.72 C., având în vedere: gradul de pericol social concret al faptei comise - relativ ridicat, raportat la natura infracțiunii comise, importanța relațiilor sociale lezate; limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă (pedeapsa cu închisoarea de la 2 la 7 ani - reduse cu 1/3 urmare a aplicării dispoz. art.320/1 alin.7 C., deci pedeapsa de la 1 an și 4 luni la 4 ani și 8 luni); persoana inculpatului - fără antecedente penale, cu o comportare ireproșabilă în familie și societate, anterior comiterii prezentei, cu o atitudine procesuală corespunzătoare, recunoscând și regretând fapta. Curtea apreciază însă că în cauză nu se impunea, a se da o eficiență mai mare decât cea reclamată de dispoz. art.320/1 C. împrejurării că inculpatul a fost sincer și a recunoscut fapta, s-a prezentat în fața organelor judiciare - pentru că ar însemna, pe de o parte, a se da o dublă semnificație acestei împrejurări, iar pe de altă parte, a lipsi practic de conținut dispoz. art.52 C. privind scopul pedepsei. Din aceeași rațiune, a asigurării realizării scopului pedepsei, nu se impunea valorificarea ca circumstanță atenuantă nici a împrejurărilor privind atitudinea anterioară a inculpatului, constând în lipsa antecedentelor penale, a faptului că este cunoscut ca o persoană cu un comportament ireproșabil în familie și societate - deoarece, aceste aspecte se subsumează practic unei atitudini firești, normale, a oricărui cetățean de bună credință și care, nu trebuie neapărat recompensată, făcut un titlu de glorie din acest lucru firesc, în lipsa unor evidențieri cu totul speciale, care să reclame acest tip de clemență. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, nu poate fi ignorată nici justificarea dată de inculpat atitudinii sale infracționale - comportamentul necorespunzător al agentului constatator - motivare absolut nerelevantă și de neprimit pentru încălcarea legii și, pe cale de consecință, comiterea unei infracțiuni, inculpatul având posibilitatea de a reclama organelor în drept o astfel de manifestare considerată inadecvată din partea polițistului și nicidecum, nu trebuia să dea naștere la o replică sub forma ilicitului penal, atitudinea inculpatului denotând o ignorare totală și lipsă de respect față de lege, iar în contextul în care și în instanță, o astfel de justificare a fost reluată de inculpat, se constată că acesta nu a înțeles importanța, semnificația juridică și consecințele faptei sale, impunându-se o sancționare mai fermă, pentru realizarea acestor deziderate. Așa fiind, aplicarea unei pedepse în limite legale, situată la nivelul minimului special ( redus cu 1/3), considerăm că este în măsură să asigure scopul prev. de art.52 C. F. de toate aceste considerente, se constată fondat recursul promovat în cauză, urmând a fi admis în baza art.38515pct.2 lit.d C., casată în parte hotărârea atacată, doar sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului B. S. F. și rejudecând în aceste limite: Se va majora pedeapsa aplicată inculpatului B. S. F. pentru comiterea infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat prev. de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002 cu aplic.art.320/1 C. - ca urmare a înlăturării circumstanțelor atenuante prev. de art.74 lit. a și c Cp, de la 4 luni închisoare la 1 an și 4 luni închisoare. Se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate prin prezenta pe un termen de încercare de 3 ani și 4 luni închisoare, conform art.81-82 Cp și se va atrage atenția inculpatului asupra dispoz.art.83 Cp, conform art.359 C. Se vor menține restul dispozițiilor sentinței recurate. În baza art.189 C. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 50 lei, onorariu parțial pentru apărător din oficiu (în favoarea av. C. Moșteanu) ce se va avansa din FMJLC. Văzând și dispoz. art.192 alin.3 C., PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE: În baza art.38515pct.2 lit. d Cpp admite recursul declarat de către P. de pe lângă Judecătoria Zalău împotriva s.p.344/(...) a Judecătoriei Z. pe care o casează în parte, doar sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului B. S. F. și rejudecând în aceste limite: Majorează pedeapsa aplicată inculpatului B. S. F., fiul lui L. și Ana, n. la (...) în Luduș , jud. Mureș , cetățean român, fără antecedente penale, căsătorit, studii superioare, domiciliat în Z., str. D. nr.35, Bl P-39, apt.20, CNP 1. pentru comiterea infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat prev. de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002 cu aplic. art.320/1 C. - ca urmare a înlăturării circumstanțelor atenuante prev. de art.74 lit. a și c Cp, de la 4 luni închisoare la 1 an și 4 luni închisoare. Dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate prin prezenta pe un termen de încercare de 3 ani și 4 luni închisoare, conform art.81, 82 Cp și atrage atenția inculpatului asupra dispoz.art.83 Cp. Menține restul dispozițiilor sentinței recurate. Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei, onorariu parțial pentru apărător din oficiu ( în favoarea av. C. Moșteanu), ce se va avansa din FMJLC. Cheltuielile judiciare avansate de stat cu prezentul recurs rămân în sarcina acestuia. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din 12 decembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. Ș. L. M. ANA C. GREFIER M. B. Red.A.C./Dact.A.C. 3 ex./(...) Jud. fond: M. A.M.
| ← Decizia penală nr. 77/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1766/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
