Încheierea penală nr. 624/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)

ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.624/R/2011

Ședința publică din 20 aprilie 2011

Instanța constituită din :

PREȘEDINTE : ANA C., judecător

JUDECĂTORI : M. R.

L. M.

GREFIER : M. B.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție D. - S. T. C. reprezentat prin procuror D. D.

S-a luat spre examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D. - S. T. C. împotriva încheieri penale nr.40/C din 7 aprilie 2011 a T.ui C., privind pe inculpații N. S. O. și A. C. R., având ca obiect propunere de arestare preventivă.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul N. S. O. asistat de apărător ales av.C. L. Grigore din cadrul Baroului B., cu delegație la dosar și inculpata A. C. R. asistată de av.Vomir B. M. în substituirea apărătorului ales, av.Bârla N. P. ambii avocați din cadrul Baroului C. cu delegații la dosar și apărător ales av.Cerneștean F. din cadrul Baroului M. cu delegație la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorii aleși ai inculpaților depun la dosar o serie de acte privind persoana inculpaților precum și concluzii scrise.

Întrebați fiind de către instanță inculpații N. S. O. și A. C. R., arată că își mențin declarațiile date în fața instanței de fond și nu mai au de făcut completări sau precizări la acestea.

Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.

Reprezentantul M.ui P. solicită ca în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d rap.la art.385/6 al.3 C., să se admită recursul declarat de parchet, să fie casată încheierea atacată și rejudecând cauza, să se dispună arestarea preventivă a inculpaților N. S. O. și A. C. R., pe o durată de 30 de zile pentru următoarele motive :

C. că în cauză, în ceea ce-i privește pe inculpați, așa cum s-a arătat și în propunerea formulată de DIICOT, există condițiile prevăzute de art.143

C., art.148 lit.f C. și art.136 C., în sensul că referitor la fiecare dintre inculpați, din materialul probator administrat în cauză rezultă indicii temeinice cu privire la faptul că au săvârșit infracțiunile de trafic de droguri de mare risc prev.de art.2 al.2 din Legea nr.143/2000, că pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracțiune este mai mare de 4 ani închisoare, că lăsarea inculpaților în stare de libertate în acest moment prezintă pericol concret pentru ordinea publică și că pentru bunadesfășurare a procesului penal și a cercetărilor în acest moment, se impune luarea măsurii arestării preventive față de aceștia.

Inclusiv instanța fondului, prin încheierea recurată a arătat că, în ceea ce-i privește pe fiecare dintre inculpați, există indicii temeinice cu privire la faptul că au săvârșit infracțiunile de trafic de droguri de mare risc. Sunt analizate la filele 15 și 16, și se confirmă că există probele sau indiciile temeinice, care să ducă la bănuiala rezonabilă că au săvârșit infracțiunile de trafic de droguri de mare risc. De la data când a fost pronunțată această încheiere, în cauză au fost extinse cercetările față de cei doi inculpați N. S. O. și A. C. R. și pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară de droguri de mare risc, prev. de art.3 din Legea nr.143/2000 și că, cu privire la această infracțiune, în acest moment sunt administrate probe. În acest sens sunt ultimele declarații ale inculpaților, care au recunoscut că s-au deplasat la A. de unde, întorcându-se în țară, au adus două kg de droguri de mare risc. În ce privește participația fiecăruia la această infracțiune, urmează a fi lămurită în cursul urmăririi penale, dar în faza ultimelor audieri au recunoscut această deplasare. Din convorbirile telefonice interceptate autorizat în cauză aflate în vol. VIII al dosarului de urmărire penală, rezultă în mod clar acest lucru, cu atât mai mult, cu cât inculpata a trimis un mesaj scris, în care spune textual că

„poliția este incompetentă și a reușit să treacă 2 kg de droguri în torpedo";. De asemenea, persoana căreia i-a adresat mesajul, a fost audiată în cauză, în calitate de martor și a arătat că are cunoștințe despre activitățile legate de droguri ale inculpatei.

În ceea ce privește disp.art.148 lit.f C., în mod incontestabil pentru infracțiunea prezumată a fi fost săvârșită de către inculpați, pedeapsa este mai mare de 4 ani închisoare și cea de a doua condiție - respectiv, că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică - este îndeplinită, din perspectiva complexității activității infracționale a inculpaților, care se relevă tot mai dezvoltată, pe măsură ce au avansat cercetările în cauză.

Lăsarea în libertate a inculpaților, în condițiile în care traficul de droguri cunoaște o explozie fără precedent pe teritoriul țării, precum și efectele asupra sănătății persoanelor care depind de astfel de substanțe, creează în rândul opiniei publice un puternic impact emoțional și negativ.

Lăsarea în libertate a inculpaților în acest moment ar duce la crearea unui climat de neîncredere a populației în modalitatea în care instituțiile abilitate să combată fenomenul traficului de droguri, înțeleg și reușesc să își facă datoria pentru a scăpa de acest fenomen.

Pericolul pentru ordinea publică rezultă și din perspectiva a ceea ce s- a probat după data de 7 aprilie 2011, când se avea în vedere, cel puțin de către instanța fondului, numai săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri prev.de art.2 al.2 din Legea nr.143/2000, adică din obținerea unor probe și indicii și cu privire la săvârșirea unor infracțiuni mai grave, respectiv introducere în țară de droguri de mare risc, astfel că, apreciază că, cu atât mai mult se impune în acest moment pentru buna desfășurare a cercetărilor și realizarea scopului procesului penal, luarea față de inculpați a măsurii arestării preventive.

Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului.

Apărătorul inculpatului N. S. O. arată că nu a luat la cunoștință de motivarea recursului decât acum, când s-a motivat oral. Se arată că , de abia acum inculpatul află că, de când s-a judecat fondul cauzei pe măsuraarestării, au apărut indicii noi. Reprezentantul DIICOT a arătat că față de cei doi inculpați s-au extins cercetările și pentru o altă infracțiune - introducere în țară de droguri, pe baza ultimelor declarații date. Clientul său a dat o singură declarație, fapta s-a petrecut în octombrie 2010. La data de 6 aprilie 2011, inculpatul se prezintă, în urma unui telefon, la poliție ca să semneze niște acte. E. urcat în duba poliției și adus la C., unde a dat o declarație. A. este singura declarație dată de inculpat în toată ancheta. Nu se vorbește niciodată în cursul cercetărilor de introducerea în țară a vreunei substanțe de vreo natură . Nu a părăsit B.-ul și s-a prezentat de fiecare dată când a fost chemat la organele de cercetare penală.

Singura măsură luată de organele de urmărire penală a fost inacțiunea. S-a găsit un colet la clientul său, însă inculpatul nu a deschis acest pachet. În anchetă se arată la un moment dat că se cunoștea limbajul convențional, deci se știa că el a comandat ceva și i-a sosit altceva. Nu dorește să-l dezvinovățească de consumul de droguri sau de fapta pe care a făcut-o în vederea unui consum propriu. C. că parchetul trebuie să vină să arate că s-a schimbat situația de la momentul înaintării propunerii de arestare. Ori, înțelegând de la instanța de fond până la recurs, care sunt lacunele din cercetare, acum se arată că pe baza declarației inculpatului, acesta a fost la A., însă inculpatul nu a fost niciodată la A. Nu poate accepta să vină un organ de anchetă penală și să acuze pe declarația inculpatului, fără a dovedi cu probe fapta imputată. Solicită să arate parchetul care este declarația de recunoaștere a inculpatului.

Împotriva inculpatului nu s-a luat nici o măsură timp de 6 luni de zile, iar acum se arată că s-au schimbat niște condiții. Se întreabă care ?

Că s-a schimbat legea se știe, faptele sunt pedepsite tot cu închisoarea mai mare de 4 ani. Ce anume s-a schimbat de atunci sau ce anume persistă, dacă persistă ! În fapt, este vorba de un om care a greșit pe o motivație personală, emoțională, căruia i-au decedat părinții. Rămas singur, a intrat într-o gașcă, împrejurare recunoscută, unde i s-au pus la dispoziție anumite substanțe pe care le-a consumat. Solicită a se reține că nu a beneficiat de pachetul primit, nu a cumpărat și nu a vândut niciodată droguri. Într-adevăr, cantitatea era mare și vine martorul R. M. și arată că

„dacă aș fi consumat atâta cantitate, probabil m-aș fi sinucis";. Probabil așa este, dar se vorbește despre o prizare și se știe că una este ca o persoană să-și atace sinusurile și alta este, să ingere și să-și distrugă stomacul. E. cunoscut că o cantitate prizată este mult mai gravă decât o ingerare pe limbă. Inculpatul nu a contestat cantitatea de 22 grame. Nu mai vorbește de faptul că, DIICOT a știut de la bun început că prin limbajul folosit, inculpatul a comandat pentru el un praf într-un plic și a primit alte plicuri ambalate pentru vânzare, despre care inculpatul a declarat că nu le-a comandat, nu știe ce este în cutie. I s-a dat drumul, deoarece existau stenogramele. Se știa ce anume trebuia să primească.

O probă puternică a DIICOT este următoarea : un anume individ cu identitate protejată vine și dă niște declarații. Dar tot în anchetă se arată că mai sunt două dosare care-l privesc pe acest individ, la A. și la S. E. vorba de numitul P. I., care declară peste tot că vorbea cu inculpatul convențional. Dar apare martorul cu identitate protejată, care spune și ce înseamnă acel limbaj. Acel individ, cercetat în două dosare, este deja liber.

Orice măsură preventivă privativă de libertate trebuie judecată și luată în considerare cu foarte mare atenție, pentru că privarea de libertate a unui individ încalcă drepturile fundamentale ale acestuia. Ori, toatăjurisprudența pune instanței în sarcină, obligația de a distinge între o condamnare, privativă de libertate și alta neprivativă. Modalitatea de executare a acestei măsuri privative trebuie să urmeze un scop, și anume bunul mers al desfășurării procesului. În cazul clientului său, nu știe ce i se poate imputa. I se spune faptul că este acuzat de o infracțiune nouă, recunoscută prin propria declarație. C. că trebuie avută în vedere calitatea omului, motivația care l-a împins acolo și modul de îndreptare. M. de îndreptare și faptul că are posibilități de îndreptare este reflectat chiar de acea decizie a organelor de anchetă, de a-l lăsa în stare de libertate după prima declarație. În momentul de față, au trecut 6 luni de la audiere și nu s-a schimbat nimic. Insistă și solicită declarația la care reprezentantul parchetului a făcut referire.

Solicită a se apleca instanța asupra persoanei inculpatului și nu asupra cauzei. Traficul de droguri reprezintă fapte grave și foarte grave, pe care le dezaprobă ca tată și ca membru al acestei societăți. Mai mult decât atâta, persoane care au săvârșit fapte mult mai grave sunt în stare de libertate. A pus concluzii mai mult pe pericolul social, deoarece încheierea instanței de fond a vorbit foarte mult de pericolul public. Instanța de fond a menținut în mod corect aspectele legale.

Inculpatul nu s-a opus bunului mers al anchetei și mai mult decât atâta, asigură și reiese din lucrări că este un om care se prezintă la solicitarea organelor judiciare și care și-a asumat partea lui de vinovăție în ceea ce a făcut.

Apărătorul inculpatei A. C. R., av.Vomir B. M. solicită respingerea recursului declarat de DIICOT S. T. C., în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C., canefondat.

În susținerea poziției procesuale arată că la data de 7 aprilie 2011 când instanța s-a pronunțat asupra propunerii de arestare preventivă, s- au reținut ca presupuse infracțiuni ale inculpatei, cele prev. de art.2 și art.4 din Legea nr.143/2000. Azi, s-a arătat de către reprezentantul parchetului că s-a schimbat situația din momentul în care s-a discutat această propunere de arestare, prin reținerea și a infracțiunii de introducere în țară de droguri de mare risc. Se întreabă de ce se procedează în acest fel, pentru că singurele probe în acest sens care se invocă, sunt la dosar - declarațiile inculpatei. Se întreabă de ce în data de 6 aprilie 2011, când a fost adusă cu duba de la B. la C., nu s-a luat declarație inculpatei, în condițiile în care existau bănuieli că aceasta ar fi săvârșit și infracțiunea de introducere în țară de droguri de risc.

Nu au apărut elemente noi din momentul în care s-a audiat inculpata în data de 6 aprilie 2011 și până în fața instanței de recurs.

Temeiurile pe care reprezentantul parchetului le-a invocat, respectiv prev.art.146, 148 lit.f și 143 C., consideră că în mod corect a apreciat prima instanță că în cauză nu sunt îndeplinite.

În ceea ce privește probele sau indiciile că inculpata ar fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, se poate observa din ordonanța de începere a urmăririi penale și de punerea în mișcare a acțiunii penale, că în sarcina acesteia se reține că în cursul anului 2010, ar fi oferit unui număr de două persoane droguri de mare risc și altei persoanei neidentificate în acest moment. În mod corect instanța de fond a analizat declarațiile celor două persoane, este vorba despre declarația învinuitului R. M. (f.49 vol.I d.u.p.), care declară și arată că nu o cunoaște pe inculpata A., nu a luat legătura niciodată cu aceasta, a vorbit doar pe messenger. Mai există osingură declarație de martor, minora T. - care arată că a stat la o masă cu inculpata A. și cu inculpatul P. și, inculpata i-a spus că P. are ceva de vânzare, dar nu i-a oferit niciodată astfel de substanțe. A. este acuzarea în acest moment și probele administrate în acuzarea inculpatei. De asemenea, se face vorbire de persoane neidentificate încă. Nu se poate lua o măsură atât de drastică pe o ipoteză, că există și alte persoane neidentificate. Dacă existau acele indicii, consideră că ar trebui să fie la dosar. În aceste condiții, în mod corect a apreciat prima instanță că în cauză nu sunt întrunite condițiile prev.de art.143 C., respectiv nu există probe sau indicii că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală. Desigur inculpata, a fost amică cu inculpatul P. I. care este cunoscut ca traficant de droguri, că a fost arestat în urmă cu 2-3 luni de zile, fiind considerat traficant de droguri.

Î. nu se poate trage concluzia că o relație de prietenie cu o persoană care se ocupă cu astfel de activități, ar transforma implicarea acelei persoane în astfel de activități. În mod corect a reținut instanța că simpla relație de prietenie nu duce și la acuzarea inculpatei, pentru săvârșirea unor astfel de infracțiuni.

Referitor la pericolul concret pentru ordinea publică, susține că în practica judiciară se dau diferite interpretări acestui pericol pentru ordinea publică. Face referire la împrejurarea că presupusele fapte pe care le-a săvârșit inculpata, au fost comise în urmă cu 8 luni de zile, practic cele două vânzări reținute în sarcina ei. Dacă existau aceste informații și organele de urmărire penală cunoșteau aceste fapte, de ce nu au acționat în acel moment și acum după 8 luni, consideră că inculpata prezintă pericol concret pentru ordinea publică, dar atunci în luna august 2010, nu prezenta pericol.

Chiar și dacă se presupune că ar fi existat acest pericol, odată cu trecerea timpului, acesta se diminuează sau chiar dispare. De asemenea, la dosar s-a invocat că există date și probe că lăsarea inculpatei în stare de libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică. De aceea, invocă jurisprudența CEDO, care arată faptul că o detenție provizorie este necesară doar în situația în care există următoarele riscuri: riscul ca inculpatul să se sustragă de la urmărirea penală sau judecată, că odată pus în libertate ar împiedica înfăptuirea justiției, să comită noi infracțiuni și să tulbure ordinea publică. În cauză inculpata nu prezintă aceste riscuri.

Se susține că inculpata ar fi avut legătură cu inculpatul P. I., care însă în acest moment este arestat.

Referitor la art.136 C., arată că nu s-a adus nici un argument că, în situația în care ar fi judecată în stare de libertate, nu s-ar atinge scopul procesului penal care este acela de a împiedica sustragerea inculpatei de la urmărire penală, în condițiile în care urmărirea penală a fost începută înainte cu 6 zile de a se lua prima declarație inculpatei.

În momentul în care a fost citată, inculpata s-a prezentat în fața organelor de urmărire penală și este dispusă să colaboreze în continuare cu acestea .

Din momentul în care s-a luat această măsură, a obligării de a nu părăsi localitatea, inculpata a mai fost chemată de două ori de către organele de cercetare. S-a prezentat de ambele dăți pentru a se conforma dispozițiilor date de organele de urmărire penală. În acest moment, această măsură este cea mai justă și consideră că nu ar exista nici un risc. Mai mult, dacă aceasta nu va respecta obligațiile impuse de instanță, se va putea dispune oricând, arestarea acesteia.

Mai face referire la faptul că alte patru persoane, care pentru aceleași acuzații, sunt cercetați în libertate. Nu există la dosarul cauzei decât afirmați, fără vreo probă concretă din care să se tragă concluzia că, fiind cercetată în stare de libertate, inculpata ar influența buna desfășurare a procesului penal.

În consecință, solicită respingerea recursului parchetului ca nefondat.

Apărătorul inculpatei A. C. R., av.Cerneștean F. solicită, la rândul său, respingerea recursului parchetului ca nefondat și menținerea încheierii atacate, ca fiind temeinică și legală.

Susține că își asumă concluziile antevorbitorilor săi.

Apreciază că suntem în prezența unei motivări echilibrate și complete a instanței de fond. Tot ceea ce a arătat instanța fondului are un argument și o substanță.

Apreciază că DIICOT a realizat arestarea învinuitului P. I., fiind pionul principal, în jurul căruia au gravitat toate celelalte persoane, fiind persoana care a avut inconștiența ca, după ce a fost pus în libertate, ca urmare a condamnării de către alte instanțe la o pedeapsă cu suspendare sub supraveghere, la nici o săptămână, să pună în vânzare alte droguri.

Declarația inculpatei A. C. R. a fost de acceptare a realității că s-a deplasat cu acesta în O., dar nu pentru a aduce droguri. Inculpata este o tânără cu certe aptitudini și calități, care ajunge în anturajul unor persoane ca inculpatul P. D. ce s-au întors în țară, inculpatul este cel care îi spune că a adus aceste droguri în țară, disimulate în bordul mașinii, despre care inculpata spune că nu vrea să știe, urmând o ceartă și acela este momentul în care se produce răcirea între cei doi.Aceste informații au fost furnizate procurorilor DIICOT și fundamentează în mod cert responsabilitatea cu privire la introducerea în țară de droguri de mare risc. Să se spună că inculpata și-a asumat activitatea de introducere în țară de droguri de mare risc, nu este corect față de aceasta.

Inculpata și-a asumat infracțiunea de deținere de droguri pentru consum propriu.

Și-a pus problema ce ar putea determina o persoană ca inculpata să se deplaseze într-un mediu infracțional. A aflat că nu și-a văzut tatăl de la vârsta de 11 ani, are o mamă care își câștigă existența lucrând în străinătate. La vârsta de 21 ai, dincolo de faptul că are aptitudini pentru limba engleză, având atestate de nota 10, este foarte ușor să cazi pradă unor astfel de tentații.

Așa fiind, solicită respingerea recursului formulat de DIICOT ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind temeinică și legală.

Reprezentantul M.ui P., în replică, precizează că era vorba deinculpatul P. I. și inculpata A. C. R.

Inculpatul N. S. O., având ultimul cuvânt arată că a căzut pradă uneitentații, care a venit într-un moment greu din viața sa și regretă cele întâmplate. Dorește să-și termine studiile și consideră că nu este un pericol pentru societate. Își recunoaște fapta. E. student la F. de P. T. M. din B. Nu a achiziționat droguri, ci i s-au oferit cu titlu gratuit.

Inculpata A. C. R., având ultimul cuvânt, arată că regretă faptelecomise, a rupt orice legătură cu inculpatul P. I., este încadrată în muncă, este studentă în Anglia, se va prezenta și va colabora cu organele de urmărire penală și instanță.

C U R T E A

Prin încheierea penală nr. nr. 40/C din 7 aprilie 2011 a T.ui C., în temeiul art. 149^{1 rap. la art. 146 al. 11^{1 C. s-a respins propunerea de arestare preventivă a inculpaților N. S.-O., fiul lui D. și R., născut la data de (...), în B., domiciliat în B., al. M. nr. 39, sc.1, et.2, ap. 14, sector 3, CNP}}

1., fără antecedente penale și A. C.-R., fiica lui C. și M., născută la data de

(...) în B. M., jud. M., cu domiciliul în B. M., str. N. nr.1, ap.31, jud. M., fără forme legale în B., Calea V.iei nr. 91-93, ap.22, sector 1, posesoare a CI seria MM nr.3. eliberată de S. B. M., CNP 2., fără antecedente penale și, s-a dispus față de aceștia măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, (B. M., str. N. nr.1, ap.31, jud. M. în privința inculpatei A. C. R. și B., al. M. nr. 39, sc.1, et.2, ap. 14, sector 3, în privința inculpatului N. S. O.) pe o perioadă de 30 de zile, fără încuviințarea organelor judiciare, prev. de art. 145 C.

Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpații au fost obligați să respecte următoarele obligații: a) să se prezinte la organele de urmărire penală ori de câte ori sunt chemați; b) să se prezinte la organele de poliție de pe raza localității de domiciliu, conform programului de supraveghere întocmit de acest organ de poliție sau ori de câte ori sunt chemați; c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organelor judiciare; d) să nu dețină, să nu folosească si să nu poarte nicio categorie de arme.

S-a impus inculpaților ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu să respecte următoarea obligație: să nu contacteze martorii sau celelalte persoane învinuite în cauză și să nu comunice cu acestea direct sau indirect.

S-a atras atenția inculpaților că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurilor sau a obligației ce le revine, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.

Potrivit art.192 al.3 C. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea propunerii de arestare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prinsesizarea P. de pe lângă Î. Curte de C. e și Justiție- DIICOT-S. T. C. s-a solicitat în temeiul dispozițiilor art. 149/1 C., arestarea preventivă pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 07 aprilie 2011 până la data de 5 mai 2011, a inculpaților: N. S.-O., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. și ped. de art. 2 alin. 2 din Legea nr.

143/2000 și A. C.-R., cercetată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, prev. și ped. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu modificările ulterioare, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal (vânzare) și art.14 alin.l lit.c din Legea nr.143/2000 și deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu modificările ulterioare, cu aplic, art. 41 alin. 2 Cod penal, totul cu aplic.art.33 lit.a Cod penal. În cuprinsul acestei propuneri s-a susținut că sunt îndeplinite cerințele legale pentru a se dispune această măsură preventivă față de inculpați, respectiv cele prevăzute de art. 136,

143 și 148 lit. f C.

Concret, se arată în actul de sesizare al instanței aceea că la data de

(...) Direcția de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. a fost sesizată prin referatul dedeclinare a competentei întocmit în cauză de către B. de C. a C. O. C.-N.

- S. de C. a C. O. M., reținându-se faptul că, în cursul anului 2010 numiții

P. I., R. M. A., K. C. din municipiul B. M., jud. M., au distribuit pe piața de consumatori din C.-N. și B. M. droguri de mare risc, respectiv cocaină, amfetamina și mefedronă, existând indicii cu privire la săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. și ped. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu modificările ulterioare. Prin adresa nr.

P/968528 din (...), Inspectoratul General al Poliției Române - B. de C. a C. O. C. - S. M., a solicitat acestui parchet autorizarea introducerii în cauză și a folosirii investigatorului sub acoperire cu nume de cod „. A. și a colaboratorului acestuia cu nume de cod „. I. care să procure cantitatea de

1 kg cocaină, 1 kg rezină de cannabis, 1 kg mefedronă de la membrii rețelei de traficanți mai sus menționați.

Din investigațiile efectuate de către organele de poliție judiciară din cadrul Inspectoratului general al Poliției Române - B. de C. a C. O. C. - S.

M., a rezultat că, susnumiții fac parte dintr-o rețea de traficanți de droguri de risc și de mare risc, care desfășoară o intensă activitate de comercializare a acestora pe piața ilicită din municipiul B. M., precum și din municipiul C.-N.

La data de (...), investigatorul sub acoperire, prin colaboratorul acestuia cu nume de cod „. I.", a cărui folosire a fost autorizată în cauză a cumpărat de la numitul R. M. A., care era însoțit de numitul K. C., cu suma de 300 lei o substanță pulverulentă de culoare albă, cunoscută sub denumirea „. de baie"; care în urma analizelor de laborator s-a dovedit a avea ca și substanță activă mefedronă (4-metilmetcatinonă). Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 9. din data de (...) întocmit de B. de C. a C. O. C.-N. - L. de A. și P. al D. a rezultat faptul că proba înaintată în urma procurării autorizate era constituită din 1,0 grame substanță care conține mefedronă. In urma analizelor de laborator a rămas cantitatea de 0,6 grame care a fost sigilată cu sigiliul MI 35953 fiind predată la camera de corpuri delicte.

În urma investigațiilor efectuate în cauză s-a stabilit faptul că cel care procură drogurile de mare risc distribuite pe piața de consumatori este inculpatul P. I. - persoană care începând cu anul 2010 a inițiat activitatea infracțională a întregii rețele de traficanți. Pe baza actelor premergătoare efectuate în cauză coroborate și cu transcrierea convorbirilor și comunicărilor telefonice interceptate și înregistrate în baza autorizațiilor emise de Tribunalul Cluj - Secția penală s-a stabilit faptul că inculpatul P. I. își procură drogurile din străinătate în special din O., fie direct fie prin intermediul altor persoane implicate în activitatea infracțională. Inculpatul

P. I. distribuie droguri de mare risc direct ori prin intermediul altor persoane printre care învinuiții R. M. A., K. C., A. C. R., N. S. O. ș.a.

Din actele premergătoare efectuate a rezultat și faptul că inculpatul

P. I. a vândut, a oferit, a pus în vânzare droguri de mare risc, respectiv mefedronă, CPP (clorfenilpiperazină) și amfetamina - această din urmă substanță prezentându-se atât sub formă de comprimate, cât și sub formă de pulbere. T., în urma investigațiilor efectuate s-a stabilit faptul că la data de (...), la instigarea inculpatului P. I., învinuita Ș. R. E. a trimis din municipiul S., în municipiul B. un colet pe numele de N. S. O., colet care conținea cantitatea de 22,86 grame substanță pulverulentă de culoare galbenă care s-a dovedit a fi amfetamina. Mai mult, pe baza actelor premergătoare s-a stabilit faptul că modul de operare al inculpatului P. I.consta în implicarea în mod direct în activitatea de procurare sau distribuire a drogurilor de mare risc a persoanelor de sex feminin cu care avea o relație la un moment dat. Astfel, pe învinuita A. C. R., cunoscută sub numele de Ina, a folosit-o pentru distribuirea directă a diferitelor cantități de droguri; pe numitele G. (identificată în persoana învinuitei B. A.), V. și Gesica le-a folosit pentru vânzarea directă a drogurilor, iar pe învinuita Ș. R. E. pentru expedierea coletului care conținea amfetamina sub formă de pulbere pe numele de N. S. O.

Din datele existente până în prezent în cauză a rezultat că inculpatul

P. I. a vândut direct mefedronă și amfetamina numiților L. G., M. M. H., M.

S. C. O., T. F. M., P. P. S., G. D., B. N. S., Ș. N. C., B. I. V., B. I. B., B. V. V., A. C. T., C. I. I. B., S. A., H. M. C., P. V., P. C. V., D. B. C., A. C. R., T. V.-A. (în vârstă de 16 ani), numitelor „. (identificată în persoana învinuitei B. A.), și „Gesica"; precum și altor persoane încă neidentificate. T., a rezultat faptul că învinuiții R. M. A. și K. C. au distribuit direct droguri de mare risc procurate de la numitul P. I. numiților V. R.-C. zis „Conu";, Han C. G., Fejes D.-Răzvan zis „Pizdiș";, Mărieș M.-Claudiu, Huban G., Varga A.-M., Șeidi D. precum și altor persoane neidentificate până în prezent și colaboratorului autorizat cu nume de cod „. I..

Din mijloacele de probă administrate a rezultat faptul că inculpatul P.

I. a început desfășurarea activității sale infracționale din primăvara - vara anului 2010, când a procurat droguri de mare risc, respectiv amfetamina, mefedronă și CPP (clorfenilpiperazină) din străinătate. Cantitatea de droguri de mare risc procurată a fost ulterior distribuită în mod direct de către inculpatul P. I. pe piața de consumatori din municipiile C.-N. și B. M. Așa cum rezultă din declarațiile învinuiților audiați, respectiv R. M. A., K. C., G. D. ș.a., activitatea infracțională a inculpatului P. I. a luat amploare încă de la început, în sensul că acesta a distribuit cu titlu gratuit și contra cost amfetamina, mefedronă și CPP (clorfenilpiperazină) nu numai persoanelor din anturajul său, ci și unor persoane necunoscute care fie nu aveau contact direct cu el și își procurau drogurile prin intermediul celorlalți învinuiți audiați, fie deși nu-1 cunoșteau se aprovizionau direct de la acesta în diferite cluburi din C.-N. și B. M., cum ar fi Clubul Athos, Clubul Karma și Clubul Midi. Mai mult, prin prisma relațiilor pe care inculpatul le avea și datorită cantității de marfa pe care o deținea în vederea distribuirii, acesta a ajuns să vândă marfa și în alte zone ale țării cum ar fi B. și A. Iulia.

Din aceleași mijloace de probă coroborate și cu depozițiile testimoniale a rezultat faptul că inculpatul a distribuit gramul de amfetamina cu sume cuprinse între 80 și 150 de lei, în funcție de relația pe care o avea cu consumatorul Mai mult, din aceleași mijloace de probă s-a desprins și faptul că inculpatul P. I. a deținut amfetamina sub două forme, respectiv sub formă de praf și sub formă de pastile. De asemenea, din declarațiile persoanelor audiate precum și din transcrierea convorbirilor și comunicărilor telefonice a rezultat că inculpatul în toamna anului 2010 și-a procurat din nou tot din străinătate, respectiv din O. amfetamina, pe care a distribuit-o în parte pe piața de consumatori.

Se arată că prezenta cauză este în strânsă legătură cu alte două dosare, unul înregistrat pe rolul D. - S. T. C. nr. 2. privind pe numitul H. M. A., iar unul înregistrat pe rolul D. - S. T. A. nr.96/D/P/2010, dosar în care inculpatul a fost trimis în judecată, în prezent fiind condamnat nedefinitiv prin sentința penală nr.26/2011 la pedeapsa închisorii de 3 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere a executării acesteia. S-a făcut referire laobiectul celor două cauze, întrucât s-a apreciat că nu se poate face abstracție de acestea, raportat la prezenta cauza.

Astfel, în cauza nr.2., cu ocazia percheziției domiciliare efectuată la locuința numitului H. M. A. au fost găsite următoarele substanțe CPP și amfetamina, printre care un număr de 170 pastile de culoare mov, având logoul „?";, conținând amfetamina și cafeina, un număr 65 de pastile de culoare roz deschis cu logoul „inimioară", conținând CPP și cafeina. în cursul cercetărilor efectuate în cauza respectivă s-a staiblit faptul că o parte dintre drogurile de mare risc descoperite la locuința numitului H. au provenit de la inculpatul P. I.. Aceste aspecte sunt deosebit de importante și se coroborează cu declarațiile învinuitului B. M. I. Ș. și cu declarațiile martorului D. T. Ș., care au arătat că în perioada ianuarie - februarie 2011, după condamnarea inculpatului P. I. prin sentința penală nr.26/2011 a T.ui S., inculpatul le-a oferit spre consum „. stocul vechi"; pastile de culoare mov cu logoul „?"; și amfetamina sub formă de pudră. Susținerile învinuitului B. și ale numitului D. se coroborează și cu faptul că inculpatul P. I. a expediat prin intermediul învinuitei Ș. R. E. un colet pe numele de N. S. O. - colet care conținea cantitatea de 22,86 grame, substanță pulverulentă de culoare galbenă, care avea ca și substanță activă amfetamina. Cele 2 probe științifice, respectiv rapoartele de constatare tehnico-științifică, întocmite în dosarul nr.2. al D.I.LC.O.T - S. T. C. și în dosarul nr.214/D/P/2010 al D.I.LC.O.T - S. T. C. nu lasă nici o urmă de îndoială cu privire la natura substanței pe care în cursul anului 2011 inculpatul P. I. a oferit-o învinuitului B. și numitului D. Mai mult, în dosarul nr.96/D/P/2010 al

D.I.LC.O.T - S. T. A., inculpatul P. I. a fost prin în flagrant având asupra sa amfetamina sub formă de pastile și pudră.

Motivul pentru care se fac referiri la cele 2 dosare este tocmai pentru a dovedi faptul că natura substanțelor distribuite în cursul anului 2011 de către inculpatul P. I. este identică cu cea a substanțelor distribuite de acesta în cursul anului 2010.

În cursul cercetărilor efectuate s-a stabilit faptul că inculpatul P. I. la începutul anului 2011, după ce a fost pus în libertate în cauza nr.96/D/P/2010 al D.I.LC.O.T - S. T. A. a oferit și vândut mefedronă și amfetamina numitei P. A. A. M. (în vârstă de 16 ani) și învinuitului B. M. I. Ș., precum și altor persoane rămase neidentificate până în prezent. Având în vedere faptul că rezoluția infracțională a fost întreruptă, prin luarea măsurii arestării preventive, prin întocmirea actului de sesizare și prin pronunțarea unei soluții nedefinitive de condamnare, s-a considerat că există indicii cu privire la săvârșirea a încă unei infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. și ped. de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Din probatoriul administrat până în prezent în cauză s-a apreciat de către parchet că rezultă indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către inculpații A. C. R. și N. S. O. a faptelor reținute în sarcina lor, găsindu-și incidența dispozițiile art. 68/1 C., în sensul că din transcrierea convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în baza autorizațiilor emise de către Tribunalul Cluj - Secția Penală, coroborat și cu cumpărarea autorizată făcută de către investigatorul și colaboratorul acestuia, precum și din depozițiile testimoniale, coroborate și cu cele ale învinuiților audiați în cauză, rezultă presupunerea rezonabilă că aceștia au comis faptele menționate mai sus.

Concret, se susține că faptele reținute în sarcina inculpaților au fost probate prin investigațiile efectuate de către lucrătorii de poliție judiciară, prin rapoartele de constatare tehnico-științifîcă întocmite în cauză care certifică faptul că substanțele provenite într-un fel sau altul de la inculpat sunt droguri de mare risc, prin procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în baza autorizațiilor emise de către Tribunalul Cluj - Secția penală, prin declarațiile învinuiților audiați în cauză și prin depozițiile testimoniale.

Astfel în ceea ce o privește pe inculpata A. C. R. este de menționat faptul că se reține în cuprinsul acestei propuneri că aceasta a vândut droguri de mare risc din categoriile menționate anterior pentru inculpatul P. I., aspect ce rezultă din coroborarea proceselor-verbale de transcrierea convorbirilor și comunicărilor telefonice cu declarațiile martorilor și învinuiților audiați în cauză. Cu titlu de exemplu se precizează că, învinuitul G. D., inculpatul N. S. O. și în principal învinuita B. A., au declarat că inculpata A. C. R. se afla într-o relație foarte strânsă cu inculpatul P. I., bazată pe consumul de droguri de mare risc, dar și pe preocupările comune privind distribuirea drogurilor de mare risc. Tot cu titlu exemplificativ se arătă că în convorbirea din data (...), ora 14:44:41, inculpata A. C. R. o asigură pe învinuita minoră T. V.-A. cu privire la faptul că are să-i ofere droguri (folosind termenul „.), invitându-o la ea (vol. VIII, fila 187). În declarația din data de (...) învinuita minoră T. V.-A. a declarat că la începutul lunii august 2010, inculpata A. C. R. i-a oferit droguri care se prizează. (vol.I, fila 252).

Mai mult, se arată că există anumite date și indicii, în sensul că inculpata A. C. R. s-ar fi deplasat în cursul lunii septembrie 2010 în O. împreună cu inculpatul P. I., de unde cei doi ar fi adus droguri de mare risc, constând în mefedronă, amfetamina și CPP, sub formă de pulbere și respectiv de comprimate, o parte din droguri fiind depistate asupra inculpatului P. I. atunci când a fost reținut în municipiul S., iar o altă parte din droguri fiind descoperite la reședința din C.-N. a inculpatei A. C. R. și a numitului H. M. A.

Din acest punct de vedere se afirmă că sunt relevante convorbirile și comunicările telefonice purtate de inculpată de la postul mobil cu nr.

0756.2., purtate în perioada (...) -(...), redate în procesele verbale aflate în volumul VIII, filele 161-169, fiind astfel iminentă necesitatea extinderii cercetărilor față de inculpata A. C. R. pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară de droguri de mare risc, prev. și ped. de art.3 alin.2 din

Legea nr. 143/2000, cu modificările ulterioare. Din conținutul respectivelor procese-verbale, rezultă fără dubiu, faptul că inculpata a introdus în țară 2 kg de droguri de mare risc aduse din O..

Cu privire la fapta reținută în sarcina inculpatului N. S. O. s-a arătat de către parchet sub aspectul stării de fapt că, la data de (...), la instigarea inculpatului P. I., învinuita Ș. R. E. a trimis din municipiul S., în municipiul B. un colet pe numele de N. S. O., colet care conținea cantitatea de 22,86 grame substanță pulverulentă de culoare galbenă care s-a dovedit a fi amfetamina. În apărarea sa, inculpatul a arătat că nu a intenționat să pună în vânzare drogurile de mare risc primite de la inculpatul P. I., ci să le consume singur, urmărind în principal o scădere a greutății corporale, datorită efectelor secundare ale ingerării amfetaminei, care au condus la reducerea apetitului alimentar. Se susține însă de către parchet că intenția reală a inculpatului N. S. O. a fost aceea de a pune în vânzare drogurileprimite de la inculpatul P. I., aspect care ar rezulta atât din împrejurarea legată de cantitatea mare de amfetamina comandată și primită, cât și din conținutul convorbirilor telefonice purtate între cei doi inculpați în cursul zilei de (...) (voi.VI, filele 106-113). E. extrem de relevantă discuția telefonică dintre inculpați din data de (...), ora 13:07:29, în cuprinsul căreia inculpatul N. S. O. solicită o cantitate mai mare de droguri de la inculpatul P. I., care să nu fie porționată, deoarece la rândul său, le livrează en-gros. Inculpatul N. S. O. solicită „. întreg de bilete"..., „într-o pungă mai ... mare";.

Față de cele expuse mai sus, parchetul a apreciat că în speță există indicii temeinice în sensul cerut de dispozițiile art.143 C.p.p., deoarece din mijloacele de probă administrate până în prezent și analizate se desprinde presupunerea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunile pentru care s- a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale.

T., în privința acestora s-a considerat că sunt întrunite în mod cumulativ condițiile prev.de art.136 și 148 lit.f C., care condiționează luarea măsurii arestării preventive de săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, precum și de pericolul concret pe care lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta-o pentru ordinea publică.

În motivarea pericolului social concret pe care lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta-o pentru ordinea publică, parchetul a avut în vedere următoarele aspecte: ambii inculpați au săvârșit infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, fiind cunoscute efectele extrem de nocive ale consumului substanțelor menționate anterior asupra sănătății persoanelor, inculpații au manipulat cantități importante de droguri de mare risc, în cazul inculpatei A. C. R. se constată faptul că aceasta a oferit droguri de mare risc mai multor persoane, printre care o minoră și în cauză s-a luat deja măsura arestării preventive față de inculpatul P. I., fiind oportun ca și față de inculpații A. C. R. și N. S. O. să se ia măsuri preventive similare, ca dovadă a unei riposte ferme din partea organelor de justiție, în combaterea fenomenului infracțional al traficului și consumului de droguri de mare risc.

Analizând propunerea formulată, în raport cu actele dosarului de urmărire penală și cu dispozițiile legale în materie, instanța de fond a reținut următoarele :

La data de (...), inculpata A. C. R. a fost reținută pentru o durată de

24 de ore, prin ordonanța D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C., emisă în dosarul nr.214/D/P/2011, la aceeași dată fiind audiată de procuror (în prezența apărătorului ales) și fiind pusă în mișcare acțiunea penală împotriva acesteia, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, prev. și ped. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu modificările ulterioare, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal (vânzare) și art.14 alin.l lit.c din Legea nr.143/2000 și deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art. 4 alin. 2 din Legea nr.

143/2000, cu modificările ulterioare, cu aplic, art. 41 alin. 2 Cod penal, totul cu aplic.art.33 lit.a Cod penal. În sarcina inculpatei s-a reținut în ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale, aceea că în cursul anului

2010 fără a se putea stabili data primului act material în baza aceleiași rezoluții infracționale, a vândut droguri de mare risc amfetamină și mefedronă, învinuitului R. M. A., învinuitei T. V. A. (minoră) și altor persoane neidentificate și totodată, a cumpărat și deținut droguri de mare risc fără drept în vederea consumului propriu.

În același timp, la data de (...), inculpatul N. S. O. a fost reținut pentru 24 de ore prin ordonanța D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C., emisă în dosarul nr.214/D/P/2011, la aceeași dată fiind audiat de procuror (în prezența apărătorului ales) și fiind pusă în mișcare acțiunea penală împotriva acestuia, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, prev. și ped. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000.

În sarcina inculpatului s-a reținut, sub aspectul stării de fapt, că în data de (...) a fost depistat deținând fără drept cantitatea de 22,86 grame amfetamină trimisă de inculpatul P. I. prin intermediul învinuitei Ș. R. E. sub forma unui colet transportat de firma Fan C., în vederea punerii sale în vânzare.

Propunerea de arestare preventivă a fost motivată prin aceea că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.143 și art.148 lit.f C., respectiv acelea că există probe sau indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunile reținută în sarcina lor iar pentru faptele comise legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, și există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Judecătorul investit cu soluționarea propunerii de arestare preventivă a constatat că, în cauză nu sunt întrunite condițiile legale pentru luarea acestei măsurii preventive împotriva celor doi inculpați, având în vedere considerentele ce urmează a fi expuse mai jos.

În primul rând, conform art. 68/1 C. sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală, a săvârșit fapta.

Concret, cu ocazia audierii sale, inculpata A. C. R. a susținut în ceea ce privește acuzațiile ce i se aduc, că nu îl cunoaște pe învinuitul R. M. A., iar despre învinuita minoră T. V. A. a precizat că o cunoaște, fiind prietene, dar a negat faptul că ar fi vândut ori oferit acesteia droguri de mare risc.

În același timp, este de observat faptul că învinuitul R. M. A. în nici una dintre declarațiile sale nu recunoaște că ar fi cumpărat droguri de la inculpată, mai mult afirmă că nici nu s-a întâlnit vreodată personal cu aceasta, iar în cuprinsul propunerii de arestare nu se regăsesc nici un fel de referiri concrete la împrejurarea în care inculpata ar fi vândut acestuia droguri.

Se face însă vorbire în actul de sesizare despre declarațiile altor persoane învinuite în prezentul dosar respectiv, G. D., N. S. O. și în principal, învinuita B. A., care ar fi susținut că inculpata avea o relație foarte strânsă cu inculpatul P. I., bazată pe consumul de droguri de risc și preocupările comune privind distribuirea de droguri de mare risc.

Instanța de fond a apreciat că din declarațiile acestor persoane, dincolo de împrejurarea că cei doi susamintiți aveau o relație apropiată, nu există alte împrejurări semnificative care să susțină acuzația de trafic de droguri de mare risc, afirmațiile învinuitei B. în sensul că a văzut-o pe inculpata A. vânzând droguri într-un anumit local pentru inculpatul P. I., fiind necesar a fi privite cu oarecare suspiciune, dată fiind poziția procesuală a acesteia și oricum, nu sunt indicate persoanele care să fi cumpărat de la inculpată, nu se precizează cantitatea, natura ori prețul obținut și în plus, vizează împrejurări dinainte de vara anului 2010.

În ceea ce o privește pe învinuita minoră T. V. A., aceasta a dat o declarație în calitate de martor la data de (...), în care a relatat că în luna august 2010, fiind împreună cu inculpata A., s-au întâlnit cu inculpatul P.

I., de la care inculpata ar fi obținut un „praf de tras pe nas";, pe care însă minora nu l-a văzut, deși inculpata a întrebat-o dacă nu dorește și ea să le încerce, însă a refuzat.

S-a reținut drept urmare, raportat la această declarație că inculpata ar fi oferit unei persoane minore droguri de mare risc, deși nu sunt date absolut certe că era vorba despre astfel de substanțe, în plus, avându-se în vedere de către parchet și o convorbire telefonică dintre cele două tinere în cursul lunii septembrie 2010, în care inculpata o asigură pe învinuită că are să îi ofere droguri, folosind termenul de „. .

S-a mai arătat în propunerea de arestare faptul că inculpata A. C. R. l-ar fi însoțit pe inculpatul P. I. în O., de unde s-ar fi întors cu droguri, însă atâta timp cât nu s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva acesteia și pentru infracțiunea de introducere în țară de droguri de mare risc, prev. de art. 3 al. 2 din Legea 143/2000 o atare susținere nu a putut fi avută în vedere de către instanța de fond la analiza prezentei propuneri. Tot astfel, nu s-a avut în vedere susținerile privitoare la faptul că parte din drogurile găsite la reședința din C.-N. a inculpatei A. și a numitul H. A., ar aparține celei dintâi, atâta timp cât acesta din urmă a fost trimis în judecată, stabilindu-se că drogurile erau ale sale.

Așadar, din întreg materialul probator de la dosar, instanța de fond a apreciat că se desprinde concluzia că inculpata este prietena apropiată a inculpatului P. I., persoană în jurul căreia s-a țesut un întreg împăienjeniș infracțional, rezultă că aceasta este consumatoare de droguri de mare risc, însă în privința infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, indicii în sensul art. 68/1 C. se prefigurează până la acest moment doar cu privire la oferirea de astfel de substanțe învinuitei T., însă aceasta undeva în luna august-septembrie 2010.

În ceea ce îl privește pe inculpatul N. S. O., s-a reținut în sarcina acestuia că în data de (...), a fost depistat cu un colet conținând cantitatea de 22,86 grame amfetamină, coletul fiind expediat prin intermediul numitei Ș. R. E. de către inculpatul P. I., susținându-se de către parchet că dată fiind cantitatea însemnată de drog rezultă că aceasta era destinată comercializării. În plus, în susținerea învinuirii este indicată o convorbire telefonică dintre inculpați, ocazionată de comanda făcută de inculpatul N. când acesta ar fi solicitat lui P. I. un „. întreg de bilete";…"; într-o pungă mai mare";.

Inculpatul N. a recunoscut primirea coletului și discuția telefonică avută cu inculpatul P., însă a afirmat că drogurile erau pentru consumul său personal, deoarece niciodată nu a vândut droguri altor persoane.

În acest sens, instanța de fond a arătat că audiat fiind, inculpatul P.

I. a recunoscut că a trimis respectivul colet lui N. și că acesta reprezenta un fel de achitare a unei datorii față de acesta, din perioada când a locuit la el în B. N. o clipă inculpatul P. nu a dat de înțeles că a trimis drogurile inculpatului N. pentru a fi puse în vânzare.

Instanța de fond a mai menționat și faptul că ulterior depistării cu drogurile asupra sa, la data de (...), inculpatul N., deși în vizorul autorităților, nu a fost depistat ca vânzând ori oferind droguri de mare risc altor persoane, prezenta propunere fiind totuși formulată împotriva sa, la un interval de timp considerabil, de aproximativ 6 luni.

Totuși, a arătat instanța de fond, din cele expuse rezultă că și în privința acestui inculpat este îndeplinită cerința prevăzută de art. 143 C. referitoare la existența unor indicii temeinice că acesta este autorulinfracțiunii pentru care este cercetat, într-adevăr, cantitatea astfel obținută de către inculpat fiind suficient de consistentă pentru a sugera intenția de comercializare.

În al doilea rând, în ceea ce privește condițiile prevăzute la litera f a articolului 148 C., inculpații sunt acuzați că au comis infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 10 la 20 ani și interzicerea unor drepturi, ceea ce a făcut ca cea dintâi cerință cuprinsă în textul de lege sus- menționat să fie îndeplinită.

Referitor la probele din care rezultă pericolul social concret pe care l- ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpaților, instanța de fond a menționat că acest pericol nu se presupune generic, ci el trebuie să fie de ordinul evidenței și mai ales nemijlocit dovedit.

S-a stabilit îndeobște în practica judiciară, că pericolul concret pentru ordinea publică trebuie înțeles ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu destulă fermitate.

Starea de pericol pentru ordinea publică, spre deosebire de pericolul social concret al faptei respective, deoarece cele două noțiuni nu se confundă, presupune o rezonanță a acelei fapte, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o anumită stare de insecuritate socială.

Judecătorul investit cu soluționarea propunerii de arestare preventivă poate stabili dacă este sau nu necesară privarea de libertate a inculpatului în condițiile stabilirii unor date certe cu privire la starea de insecuritate generată în rândul opiniei publice, cu tot ce presupune aceasta, prin raportare la pericolul social al infracțiunii și la persoana infractorului.

În cauza de față, s-a reținut că cei doi inculpați sunt cercetați pentru comiterea unor infracțiuni de o gravitate sporită, gravitate reflectată și în pedeapsa deosebit de aspră prevăzută de lege însă la modul concret, s-a observat că faptele imputate inculpaților și în legătură cu care s-a stabilit existența indiciilor temeinice în sensul art. 68/1 C. s-au petrecut în urmă cu mai multe luni, respectiv în perioada august-septembrie 2010 și respectiv octombrie 2010, ceea ce pune sub semnul îndoielii existența la acest moment a pericolului concret pentru ordinea publică. A fost ridicată întrebarea, de ce ar fi justificată arestarea preventivă a lui N. și în ce fel luarea unei măsuri preventive de o asemenea gravitate ar satisface cerința unei riposte ferme din partea autorităților, atâta timp cât acesta a fost depistat de organele statului și a fost lăsat în pace pentru mai multe luni, timp în care nu și-a continuat activitatea infracțională, ori cel puțin nu există date concrete în acest sens.

În privința inculpatei, instanța de fond a arătat că i se poate reproșa acesteia apropierea de inculpatul P. I., însă datele de la dosar nu sunt suficiente pentru a convinge că aceasta era una dintre persoanele prin intermediul căreia acesta punea în circulație droguri de mare risc.

Pe de altă parte, a mai învederat tribunalul, nu se poate să nu observe că există în acest dosar persoane învinuite de comiterea aceluiași gen de fapte, persoane cu o activitate mult mai intensă și semnificativă, dar care sunt cercetate în stare de libertate.

T., a mai subliniat instanța și faptul că cei doi inculpați au vârste tinere, amândoi se află la prima confruntare cu legea penală, au dat declarații în fața organelor judiciare și s-au prezentat la chemarea acestora,scopul procesului penal în opinia instanței, putând fi atins și prin cercetarea acestora în stare de libertate.

În aceste condiții, apreciind că arestarea inculpaților nu este absolut necesară pentru buna desfășurare a urmăririi penale, în baza art. 149/1 C. tribunalul a respins prezenta propunere, însă în același timp constatând că sunt îndeplinite cerințele legale, a luat față de aceștia măsura preventivă a obligări de a nu părăsi localitatea, prev. de art. 145 C., pe o perioadă de 30 de zile.

T., s-a impus inculpaților ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu să respecte următoarea obligație: să nu contacteze martorii sau celelalte persoane învinuite în cauză și să nu comunice cu acestea direct sau indirect.

S-a atras atenția inculpaților că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurilor sau a obligației ce le revine, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.

Potrivit art.192 alin.3 C. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea propunerii de arestare au rămas în sarcina statului.

Împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Cluj, în termen legal, P. DE PE L. I. - DIICOT - S. T. C. a declarat recurs, solicitând în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d rap.la art.385/6 al.3 C., casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună arestarea preventivă a inculpaților N. S. O. și A. C. R., pe o durată de 30 de zile .

S-a arătat în motivarea recursului că, în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 C., art.148 lit.f C. și art.136 C., pentru a se dispune măsura arestării preventive față de cei doi inculpați.

Astfel, s-a arătat că, din materialul probator administrat în cauză rezultă indicii temeinice cu privire la faptul că inculpații au săvârșit infracțiunile de trafic de droguri de mare risc prev.de art.2 al.2 din Legea nr.143/2000, că pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracțiune este mai mare de 4 ani închisoare, că lăsarea inculpaților în stare de libertate în acest moment prezintă pericol concret pentru ordinea publică și că pentru buna desfășurare a procesului penal și a cercetărilor în acest moment, se impune luarea măsurii arestării preventive față de aceștia. E. în cauză probe și indicii temeinice, care să ducă la bănuiala rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile de trafic de droguri de mare risc.

În plus, de la data când a fost pronunțată încheierea recurată, în cauză au fost extinse cercetările față de cei doi inculpați N. S. O. și A. C. R. și pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară de droguri de mare risc, prev. de art.3 din Legea nr.143/2000 și cu privire la această infracțiune, în acest moment sunt administrate probe de către organele de urmărire penală. În acest sens, sunt: ultimele declarații ale inculpaților ( care au recunoscut că s-au deplasat la A. de unde, întorcându-se în țară, au adus două kg de droguri de mare risc), precum și convorbirile telefonice interceptate autorizat în cauză, aflate în vol. VIII dos. u.p. și, mesajulinculpatei în care spune textual că „poliția este incompetentă și a reușit să treacă 2 kg de droguri în torpedo";. De asemenea, persoana căreia i-a adresat mesajul, a fost audiată în cauză, în calitate de martor și a arătat că are cunoștințe despre activitățile legate de droguri ale inculpatei.

Ver if ic ând înche iere a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C., Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit art.148 C., măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prev. de art.143 C. și există vreunul din cazurile prev. la lit. a-f din același articol.

În cauză, se constată că judecătorul învestit cu soluționarea propunerii de arestare preventivă a celor doi inculpați, în mod întemeiat a apreciat că există indicii în sensul art.68/1 C., respectiv, date din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi comis infracțiunile pentru care sunt cercetați, dar - față de împrejurarea că, indiciile temeinice s-au identificat, în privința inculpatei A. C. R. doar cu privire la deținerea de droguri de risc pentru consum propriu și la o parte din acuzațiile imputate acesteia sub aspectul traficului de droguri de mare risc, respectiv, cu privire la o parte din modalitățile în care se susține că s-ar fi comis infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, iar în privința inculpatului N.

S. O., indicii extrem de fragile și discutabile relativ la infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, certă fiind, la acest moment, deținerea acestora în vederea consumului propriu - s-a considerat că, nu este îndeplinită în speță și condiția pericolului concret pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpaților.

Astfel, așa cum a reținut și judecătorul fondului, din probele administrate până la momentul propunerii de arestare, rezultă că:

- inculpata A. C. R. se afla în relații apropiate cu inculpatul P. I. ( cercetat și el în cauză), că este consumatoare de droguri de mare risc -ceea ce întemeiază așadar, presupunerea rezonabilă a comiterii infracțiunii de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu - și că, ar fi oferit în august 2010, minorei T. V. A. „un praf de tras pe nas";, care se presupune că ar fi fost drog de mare risc (nu se știe însă, exact, despre ce substanță a fost vorba), iar în luna septembrie 2010, într-o convorbire telefonică avută cu aceeași minoră, i-ar fi spus că are să-i ofere

„., despre care, iarăși, se presupune că ar fi fost droguri ( nu se știe, ce fel de droguri).

Restul indiciilor invocate de acuzare nu s-au verificat, cel puțin, până la momentul propunerii de arestare, instanța fondului arătând întemeiat de ce nu pot fi reținute declarațiile învinuitului R. M. A. ( care, în nici una dintre declarațiile sale nu recunoaște că ar fi cumpărat droguri de la inculpată, afirmă chiar că nici nu s-a întâlnit vreodată personal cu aceasta, iar în cuprinsul propunerii de arestare nu se regăsesc nici un fel de referiri concrete la împrejurarea în care inculpata ar fi vândut acestuia droguri); că declarațiile altor persoane învinuite în prezentul dosar G. D., N. S. O. și în principal, învinuita B. A., relevă doar că inculpata și numitul P. I. aveau o relație apropiată și, nicidecum alte împrejurări semnificative care să susțină acuzația de trafic de droguri de mare risc; că afirmațiile învinuitei B. în sensul că a văzut-o pe inculpata A. vânzând droguri într-un anumit local pentru inculpatul P. I., trebuie privite cu precauție, dată fiind poziția procesuală a acesteia și oricum, nu sunt indicate persoanele care să fi cumpărat de la inculpată, nu se precizează cantitatea, natura ori prețul obținut și în plus, vizează împrejurări dinainte de vara anului 2010.

- inculpatul N. S. O., în data de (...), a fost depistat cu un colet conținând cantitatea de 22,86 grame amfetamină, coletul fiind expediat prin intermediul numitei Ș. R. E. de către inculpatul P. I., invocându-se - în sprijinul presupunerii că marfa era destinată comercializării - cantitatea însemnată de drog, precum și o convorbire telefonică dintre inculpați, ocazionată de comanda făcută de inculpatul N. când acesta ar fi solicitat lui

P. I. un „. întreg de bilete";…"; într-o pungă mai mare";.

Inculpatul P. I. nu confirmă presupunerile acuzării - arătând că a trimis respectivul colet lui N. și că acesta reprezenta un fel de achitare a unei datorii față de acesta, din perioada când a locuit la el în B. inculpatul N. nu recunoaște decât consumul de droguri de mare risc, nu și traficul de astfel de substanțe și, nici ulterior depistării cu drogurile asupra sa, inculpatul N., deși în vizorul autorităților, nu a fost depistat ca vânzând ori oferind droguri de mare risc altor persoane, propunerea de arestare fiind formulată la 6 luni de la data depistării cu drogurile asupra sa.

Așa fiind, raportat la rezonabilitatea indiciilor temeinice în sensul art.68/1 C., motivată și argumentată mai sus, precum și la elemente ce țin de persoana inculpaților - au vârste tinere, amândoi se află la prima confruntare cu legea penală, au dat declarații în fața organelor judiciare și s-au prezentat la chemarea acestora, deși au fost audiați cu 6 luni înainte de momentul propunerii arestării, ulterior acestui moment, nu s-a dovedit că și-ar fi continuat activitatea infracțională - s-a apreciat corect că pentru buna desfășurare a urmăririi penale, nu este absolut necesară o măsură privativă de libertate, una restrictivă de libertate, satisfăcând la acest moment exigențele scopului măsurilor preventive prev. de art.136 C.

În ceea ce privește susținerea recurentului că, pericolul pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpaților rezultă și din perspectiva a ceea ce s-a probat după data de 7 aprilie 2011 ( data soluționăriipropunerii de arestare) adică din obținerea unor probe și indicii cu privire la săvârșirea de către aceștia și a unei alte infracțiuni mai grave, respectiv introducere în țară de droguri de mare risc - este irelevantă și nedovedită la acest moment, nu s-a făcut dovada extinderii cercetărilor față de cei doi inculpați și pentru comiterea acestei infracțiuni, dar chiar și așa fiind, cu privire la inculpatul N. nu există la dosar nici un fel de indicii în acest sens, iar cu privire la inculpata A., se constată că, în declarațiile luate ulterior propunerii de arestare, inculpaților P. I. (15 aprilie 2011) și A. C. (18 aprilie 2011) - se recunoaște de către ambii deplasarea în O. în septembrie 2010, dar se acuză reciproc în privința introducerii de droguri în țară - așa că, nu pot fi reținute informațiile asupra acestui aspect, cel puțin la acest moment, cu titlu de indicii temeinice în sensul bănuielii comiterii de către inculpată și a infracțiunii prev. de art.3 din Legea nr.143/2000 sau pentru justificarea pericolului pentru ordinea publică a cercetării sale în stare de libertate.

Pentru toate aceste considerente, încheierea atacată se privește ca legală și temeinică, iar recursul formulat este nefondat, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.

În baza art.189 C. se va stabili în favoarea Baroului de A. C. sumele de câte 25 lei, onorarii parțiale pentru apărătorii din oficiu, ce se vor plăti din fondul M.ui Justiției (avocat B. I., avocat C. I.).

Văzând și dispoz. art.192 alin.3 C.,

PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge ca nefondat recursul declarat de P. DE PE L. Î. - DIICOT -

S. T. C. împotriva încheierii penale nr. 40/C din 7 aprilie 2011 a T.ui C..

Stabilește în favoarea Baroului de A. C. sumele de câte 25 lei, onorarii parțiale pentru apărătorii din oficiu, ce se vor plăti din fondul M.ui Justiției

(avocat B. I., avocat C. I.).

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 20 aprilie 2011.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

ANA C. M. R. L. M.

GREFIER M. B.

Red.A.C./Dact.H.C.

3 ex./(...)

Jud.fond:A.Ț.

← Decizia penală nr. 187/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 1556/2011, Curtea de Apel Cluj →

Încheierea penală nr. 624/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Încheierea penală nr. 624/2011, Curtea de Apel Cluj