Decizia penală nr. 1649/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR. 1649/R/2011
Ședința publică din data de 19 octombrie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : C. V. JUDECĂTORI : M. R.
A. D. L.
GREFIER : T. G.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. N. A. - S. T. C. reprezentat prin
PROCUROR : A. MĂRINCEAN
S-a luat spre examinare cauza penală având ca obiect recursul declarat de inculpatul N. N. împotriva încheierii penale din 12 oct. 2011 pronunțată în dosar nr. (...)/a1 a T.ui C., având ca obiect menținerea stării de arest a inculpatului.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul N. N., aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărători aleși, av. A. P., C. L. și Ban T., cu delegații avocațiale la dosar și av. Ș. H., fără delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatul N. N., av. F. O. L., cu delegație avocațială la dosar, care solicită a se constata încetat mandatul de asistență juridică a apărătorului din oficiu și acordarea onorariului avocațial parțial.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului N. N., av. L. C., solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și revocarea mandatului de arestare preventivă a inculpatului. S. a se avea în vedere că până în prezent, aflat la câteva săptămâni de la luarea măsurii arestului preventiv, inculpatul a încasat o serie de eșecuri procedurale pe această linie atât cu ocazia luării măsurii arestului preventiv, cât și cu ocazia soluționării recursului și a cererii de liberare provizorie. Apreciază că în acest moment procesual pericolul public mult mediatizat în mass-media s-a diminuat. Mai mult, consideră că în cauză există indicii și poate chiar probe, urmărirea penală fiind finalizată, dar vinovăția inculpatul va fi stabilită doar în baza unei hotărâri definitive. Dincolo de faptul că încheierea atacată se rezumă strict în a copia stereotip tot ce s-a produs până acum în dosar în materie de acte, constată că instanța de fond a reținut o precizare ce aparent ar umaniza hotărârea atacată și anume că se face trimitere la trecutul profesional al inculpatului, cunoscut fără antecedente penale și cu funcții deosebite, dar care sunt la acest moment lipsite de relevanță procedurală. Față de aceste aspecte apreciază că absolut fiecare etapă procesuală trebuie tratată distinct și în fiecare moment trebuie ca balanțele justiției să fie în deplină egalitate, iar la acest termen de judecată trebuie apreciat dacă se mai justifică starea de arest.
Raportat la toate motivele invocate atât în fața instanței de recurs cât și în fața instanței de fond, apreciază că nu se mai justifică menținerea stării de arest a inculpatului. S. o judecată obiectivă, ce să aibă loc în sala de judecată și nu sub impactul emoțional al mass-media.
Apărătorul inculpatului N. N., av. Ș. H., depune la dosar caracterizări ale inculpatului, cu mențiunea că va depune și împuternicirea avocațială, solicitând a se analiza la acest termen de judecată dacă mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv sau dacă este în interesul bunei desfășurări a procesului penal menținerea măsurii.
Constată că față de inculpat s-a dispus luarea măsurii arestului preventiv în baza art. 148 lit. f C., apreciind că o anumită gravitate a faptei sau anumite circumstanțe de comitere a infracțiunii nu pot să subziste la nesfârșit. Pe măsură ce trece timpul de la comiterea faptei, și nu pentru motive imputate inculpatului, fapta și modalitatea de săvârșire a acesteia trebuie să pălească puțin. Consideră, de asemenea, că în această etapă circumstanțele personale ale inculpatului trebuie să aibă o preponderență mai mare, mai ales că pericolul social al făptuitorului nu este și pericolul social al faptei. Acest pericol se deduce până la un moment dat din fapta săvârșită, modalitatea de comitere, dar trebuie avute în vedere și circumstanțele de ordin personal ale inculpatului, circumstanțe despre care inclusiv la luarea măsurii arestului preventiv legiuitorul arată că trebuie să se țină cont. Se reține că suma care face obiectul infracțiuni este modică, dar dacă cele reținute în actul de sesizare sunt corecte atunci solicită a se avea în vedere că nici denunțătorul nu ar fi urmărit un interes legitim. Referitor la denunțător arată că este o persoană cu probleme mari, ce în mod normal nu ar fi avut acces la licitație și care nu este sancționat de lege, dar trebuie sancționat moral. În aceste condiții, nu apreciază că circumstanțele comiterii faptei sunt de natură a necesita menținerea inculpatului în stare de arest preventiv,
Referitor la circumstanțele personale ale inculpatului, apreciază că nu se poate șterge cu buretele o întreagă carieră a inculpatului în diferite funcții, unele chiar de răspundere. În acest sens, solicită a se avea în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, la toate locurile de muncă anterioare a avut o conduită exemplară, iar fapta dedusă judecății reprezintă un incident izolat, ce nu poate denota un pericol concret pentru ordinea publică. Este important în opinia sa a se verifica dacă este necesară menținerea inculpatului în stare de arest preventiv, în situația în care această împrejurare implică niște cheltuieli pentru stat pentru o faptă relativ minoră în comparație cu ce se întâmplă în România. Ne putem totodată raportat la alte situații, cu fapte mult mai grave unde inculpați sunt cercetați în stare de libertate.
P. toate aceste motive solicită cercetarea inculpatului în stare de libertate până la lămurirea tuturor aspectelor.
Apărătorul inculpatului N. N., av. Ban T., solicită admiterea recursului declarat în cauză, constatarea că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, care a fost menținută în mod eronat și punerea inculpatului în stare de libertate dacă nu este reținut în altă cauză. În subsidiar, dacă se apreciază necesar, solicită aplicarea dispozițiilor art. 145 C., prin care se poate asigura un act de justiție corespunzător.
Constată că din încheierea atacată rezultă că judecătorul fondului a făcut o referire destul de lacunară la subzistența temeiurilor arestării, prinaprecierea faptului că se impune menținerea stării de arest a inculpatului, făcând trimitere la gardul de pericol social al faptei, la modalitatea de comitere a acesteia, consideră că se impune menținerea stării de arest a acestuia pentru că în caz contrar s-ar afecta imaginea sistemului de învățământ. S., totodată, a se avea în vedere că la dosar nu există probe concrete că în stare de libertate inculpatul ar afecta procesul penal, iar cele ce există nu sunt de natură a convinge asupra utilității măsurii.
De asemenea, constată că la fila nr. 5 din încheierea penală atacată se reține că aspectele legate de persoana inculpatului, respectiv situația familială a acestuia și conduita anterior săvârșirii presupusei infracțiuni, nu prezintă relevanță și semnificație pentru lipsa pericolului pentru ordinea publică, însă acestea trebuie luate în considerare, raportat la desfășurarea corectă și netulburată a procesului penal conform art. 136 C. S. a se constata că menținerea inculpatului în stare de arest preventiv nu mai prezintă utilitate pentru desfășurarea procesului penal și nu există dovezi că în stare de libertate inculpatul ar crea vreo stare de temere și insecuritate socială. Simpla afirmație a organelor juridice că inculpatul nu-și face datoria nu este adevărată și are consecințe deosebit de grave asupra inculpatului și familiei acestuia. Totodată, împrejurarea că încheierea prin care s-a dispus luarea măsurii arestului preventiv a fost verificată de către instanța de control judiciar și aceasta a constatat că nu a intervenit nicio modificare nu se mai menține în acest moment, deoarece urmărirea penală a fost finalizată, instanța a fost sesizată cu rechizitoriu și nu mai subzistă riscul de influențare a martorilor, de distrugere a probelor și de a comite alte infracțiuni. Mai mult, inculpatul a fost suspendat din funcție.
Apărătorul inculpatului N. N., av. A. P., solicită a se constata că în fața instanței de fond P. a solicitat menținerea stării de arest a inculpatului conform dispozițiilor art. 300/1 C., dar și apărătorii inculpatului au formulat cereri în probațiune, cereri neanalizate de instanța de fond, care nici nu a motivat de ce pot fi admise. Astfel, nu s-a analizat posibilitatea luării altei măsuri preventive, respectiv cea prev. de art. 145 sau art. 145/1 C., instanța răspunzând doar la solicitarea P., dispunând menținerea stării de arest a inculpatului, fără a analiza dacă sunt incidente dispozițiile privind judecarea inculpatului în stare de libertate. P. aceste motive consideră că încheierea penală atacată este nemotivată, astfel că se impune admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se analiza cererile tuturor părților din dosar.
Apreciază că încheierea penală atacată este criticabilă și sub aspectul prefigurării unei soluții pe fondul cauzei, instanța reținând că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv și aspecte legate de probele din dosar. În cadrul acestei proceduri probele nu pot fi discutate, pentru că țin de fondul cauzei și de stabilirea vinovăției și adoptarea unei soluții. În încheierea pronunțată de instanța de fond se analizează aceste probe în condițiile în care se apreciază că nu pot fi înlăturate probele și indiciile ce au legătură doar cu săvârșirea infracțiunii. Consideră că instanța de fond în dorința de a nu face o confuzie între pericolul concret în sine, face o confuzie între pericolul social și pericolul social al unei persoane ce a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Apreciază că recursul este fondat pentru că nu există probe sau indicii că inculpatul ar prezenta în continuare pericol pentru ordinea publică, ce ar impune menținerea stării de arest. S. a se avea în vedere și că soluția atacată este nefondată și pentru că se analizează circumstanțe personale ale inculpatului, fără însă a conștientiza că acestea sunt esențiale. Astfel, esteimportant că la vârsta de 57 de ani inculpatul a avut mai multe funcții, a fost director la mai multe licee și este cunoscut ca bun administrator și dascăl ce a educat multe generații.
Totodată, solicită a se reține că în cauză urmărirea penală a fost finalizată și că au apărut elemente noi, esențiale, ce nu au putut fi luate în considerare la momentul luării măsurii arestului preventive, impunându-se analizarea acestora pentru a se verifica dacă inculpatul poate fi cercetat în stare de libertate.
P. toate aspectele învederate solicită cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentanta P. în conformitate cu dispozițiile art. 385/15 pct. 1 lit. b C., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii penale atacate, prin care prima instanță a dispus menținerea arestului preventiv față de inculpat în conformitate cu dispozițiile art. 300/1 C., constatând legalitatea și temeinicia măsurii preventive. Învederează că instanța a fost legal sesizată cu rechizitoriu, în sarcina inculpatului reținându-se infracțiunea de luare de mită, însă apreciază că balanța nu poate fi înclinată favorabil pentru inculpat cât timp subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, temeiuri ce impun privarea de libertate a acestuia și pe fond.
S. totodată a se observa că sunt întrunite condițiile prev. de art. 148 lit. f C. pedeapsa fiind mai mare de 4 ani închisoare, iar din modalitatea de săvârșire a faptei rezultă pericolul pentru ordinea publică. Prima instanță analizează existența indiciilor ce confirmă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta în sensul impus de art. 5 din CEDO și a reținut chiar prin prisma acestei practici existența justificată a temeiurilor din care rezultă că inculpatul trebuie să rămână cel puțin pentru moment în stare de arest preventiv.
Considerând că toate criticile aduse nu sunt corespunzătoare cu realitatea, hotărârea instanței de fond fiind corespunzătoare exigențelor art. 300/1 C., solicită respingerea recursului.
Inculpatul N. N., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și punerea inculpatului în stare de libertate, care nu mai este necesară în opinia sa, deoarece instanța a fost sesizată cu rechizitoriu, nu are antecedente penale și a fost suspendat din funcție. De asemenea, arată că nu va influența martorii din dosar, nu va altera probe din dosar și se va prezenta la fiecare termen de judecată.
C U R T E A :
Prin încheierea penală din data de 12 octombrie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 de Tribunalul Cluj, în temeiul art.300/1 rap . la art.160/b C. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul N. N., fiul lui P. și M., născut la data de (...) în loc.Plopeni, com. Chirnogeni, jud. Constanța, în prezent aflat în stare de arest preventiv în Arestul IPJ C., măsură care a fost menținută.
P. a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul cu nr.105/P/2011 al M. P. - D. -. T. C. s-a dispus trimiterea in judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului N. N. cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. și ped de art. 254 al.1 C. coroborat cu art.6 din Legea nr.78/2000.
În sarcina inculpatului s-a reținut sub aspectul stării de fapt că acesta, în calitatea sa de director al C. T. N., în perioada august septembrie
2011, a pretins de la denunțătorul Ș. V. suma de 2000 euro pe care a și primit-o efectiv la data de 19 septembrie 2011, pentru ca, în calitatea pe care o deținea, inculpatul să facă toate demersurile pentru ca denunțătorul, în reprezentarea societății sale comerciale să fie declarat câștigător la licitația ce urma a fi organizată pentru închirierea unei ferme.
În timpul urmării penale, prin Î. penală nr.95/C/2011 din (...) a T.ui C. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului N. N. pe o durată de 29 de zile, fiind emis și mandatul de arestare pe numele acestuia iar ca și temei de arestare preventivă au fost invocate dispozițiile art. 143 C., art. 148 lit. f C.
Potrivit art.300 ind.1 raportat la art.160 ind.b C., în cauzele în care inculpatul este în stare de arest preventiv, după înregistrarea dosarului la instanță, aceasta este datoare să verifice din oficiu, legalitatea și temeinicia arestării preventive și dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, aceasta dispune menținerea arestării preventive.
Față de dispozițiile legale invocate, instanța de fond a constatat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului N. N. se mențin și impun în continuare privarea acestora de libertate.
Potrivit art.148 al.1 C., măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 C.pr.pen și există vreunul dintre cazurile de la lit. a - f ale aceluiași articol.
Potrivit art.143 C. coroborat cu art.148 al.1 C., măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Potrivit art.68 ind. 1 C., sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
Astfel, față de mijloacele de probă existente în dosarul de urmărire penală, administrate în faza de urmărire penală, instanța de fond a constatat că față de inculpatul N. N. există indicii temeinice în sensulart.143 C., respectiv suspiciuni în măsură să convingă un observatorobiectiv și imparțial, în sensul art. 5 parag.1 lit.c din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, din care rezultă presupunerea că este posibil ca acesta să fi săvârșit infracțiunile de comiterea cărora este învinuit. Din mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală, constând în declarațiile inculpatului, declarațiile denunțătorului Ș. V., procese verbale de flagrant, planșa foto, proces vergal de certificare a înregistrărilor ambientale și a convorbirilor telefonice, declarațiile martorilor P. I., R. V., Ț. F. D., G. M., H. I., C. C., B. V., P. L., B. D., R. G., procese verbale de percheziție domiciliară, procese verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate, proces verbal de ridicare de înscrisuri, procese verbale de investigații, înscrisuri, rezultă sub aspectul stării de fapt probe și indicii în sensul că inculpatul N. N., în vara anului
2011, a pretins de la denunțătorul Ș. V. suma de 2000 euro pentru ca în schimbul acestei sume de bani inculpatul să depune diligențele ca societatea denunțătorului să câștige licitația ce urma a fi organizată de către C. T. N., al cărui director era inculpatul, cu privire la închirierea unei ferme și că la data de (...) inculpatul ar fi primit această sumă de 2000 euro.
Inculpatul nu a recunoscut pe parcursul urmăririi penale învinuirea adusă de organele judiciare însă varianta expusă în apărare nu este în măsură să infirme probele și indiciile temeinice la care s-a făcut referire mai sus și pe baza cărora s-a reținut existența suspiciunilor de comitere a faptei reținute în sarcina inculpatului.
De asemenea, temeiul de arestare prev. de art.148 lit.f C. subzistă în continuare, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de care este învinuit inculpatul este mai mare de 4 ani, iar pericolul social concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului rezidă din gradul deosebit de pericol social al faptei comise, în acest sens instanța de fond reținând că, fără a se face confuzie între pericolul social concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului și pericolul social a infracțiunii comise, acestea fiind noțiuni diferite, nu se poate realiza o analiză corectă a celei dintâi fără a se ținea seama și de cel de-al doilea. La aprecierea aceleiași noțiuni, instanța a avut în vedere natura infracțiunii reținute în sarcina inculpatului - de corupție - cu un mare impact social în condițiile în care comiterea acestui gen de infracțiuni afectează ca un flagel întreaga societate în prezent, împiedicând desfășurarea în condiții normale a relațiilor sociale, economice și interumane.
În ceea ce privește gradul de pericol social al faptei reținute în sarcina inculpatului, contrar apărătorilor aleși ai inculpatului, instanța de fond a reținut că acesta este unul deosebit de ridicat, nu atât prin raportare la suma efectiv primită, potrivit probelor și indiciilor de la dosar, în sensul art. 143 coroborat cu art. 68 ind.1 c.pr.pen., de către inculpat, care este oricum însemnată, cât mai ales prin prisma modalității de comitere a faptei, prin uzarea de atribuțiile legale conferite de funcția deținută, pentru a solicita și a obține pentru sine un folos material injust precum și prin disponibilitatea de a încălca în continuare dispozițiile legale, în total dispreț față de ordinea de drept. În acest sens relevante sunt procesele verbale de transcriere a convorbirilor ambientale, purtate atât între denunțător și inculpat ( fila 95,
97, 113, dosar up) cât și între denunțător și contabila colegiului tehnic (fila
117, dosar up). Este apoi de reținut că acțiunile descrise de către organele de urmărire penală au fost comise de către inculpat în timp ce exercita o funcție publică, aceea de director al unei instituții de învățământ, aspect în măsură să afecteze odată în plus imaginea sistemului de învățământ precum și a tuturor celor care activează în cadrul acestuia.
Desigur că la aprecierea asupra luării sau a menținerii stării de arest preventiv al inculpatului, pericolul social se apreciază în funcție de persoana inculpatului, astfel cum a arătat inculpatul prin apărătorii aleși, însă acest pericol concret pe care în prezintă persoana inculpatului se apreciază și pe baza datelor legate de fapta presupus a fi fost comisă. Or, așa cum s-a arătat mai sus, din datele legate de fapta reținută în sarcina inculpatului de către organele judiciare, rezultă cu evidență acest lucru, arestarea preventivă luată față de inculpat fiind temeinică și impunându-se menținerea acesteia.
De altfel și practica CEDO este în același sens, permițând arestarea preventivă a unei persoane în situația existenței unei suspiciuni rezonabile că o persoană a săvârșit o anume infracțiune, gravitatea acesteia justificând, cel puțin o anumită perioadă, privarea de libertate.
Împrejurările invocate de apărare în legătură cu persoana inculpatului
- profesor cu experiență, director în trecut și la alte unități de învățământ, angajat în cadrul Consiliului Județean și chiar în M. Educației pe parcursul carierei, ori aspectele legate de situația sa familială, nu au fost reținute de către instanța de judecată, contrar susținerilor, ca o dovadă a lipseipericolului social și ca o garanție a bunei desfășurări a procesului penal, atâta vreme cât acestea au preexistat desfășurării faptelor în prezenta cauză și care, în atare condiții ar fi trebuit să constituie o piedică la implicarea inculpatului în fapte de corupție. Or, a acorda acestor circumstanțe personale, la acest moment, valențele solicitate apare oarecum lipsit de logică și fundament.
S-a reținut că împotriva încheierii de arestare preventivă, inculpatul a declarat recurs însă instanța de control judiciar a confirmat măsura preventivă dispuse în cauză, iar de la acel moment procesual și până în prezent nu au intervenit elemente noi în cauză.
Față de aceste considerente, în temeiul art.300 ind.1 rap.la art.160 ind.b C. instanța de fond a constatat legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpat, măsură care a fost menținută.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul N. N. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive sau în subsidiar înlocuirea acesteia cu una mai puțin restrictivă de libertate, susținându-se de către apărare că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, care a fost menținută în mod eronat.
În esență, s-a susținut că urmărirea penală a fost finalizată, nu există nici un fel de date că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică sau ar periclita bunul mers al anchetei, inculpatul se află la prima confruntare cu legea penală iar până la acest incident a avut o conduită impecabilă în societate.
Analizând recursul declarat prin prisma actelor de la dosar, al actelor dosarului de urmărire penală, a dispozițiilor legale în materie și a motivelor invocate Curtea apreciază că acesta este nefondat.
Examinând la acest moment legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, instanța de fond a apreciat în mod just că subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la momentul când s-a dispus arestarea preventivă în cauză și că la acest moment, în scopul bunei desfășurări a procesului penal, este necesară privarea de libertate a inculpatului.
Sunt incidente în cauză atât temeiurile prevăzute de art. 148 lit. f C. cât și cele prev. de art. 143 C., în sensul existenței în cauză a unor probe și indicii temeinice din care reiese presupunerea rezonabilă că inculpatul s-ar face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Cu privire la acestea din urmă, în acord cu jurisprudența națională și cu cea a CEDO, Curtea reține că aceste probe și indicii nu trebuie să aibă tăria sau forța celor pe baza cărora s-ar putea întemeia o hotărâre de condamnare, fiind suficientă existența unor date cu caracter obiectiv care să poată convinge un observator imparțial că se poate vorbi de o puternică bănuială de comitere a faptei de către acuzat.
Cu privire la dispozițiile art. 148 lit. f C., Curtea va reține că în aprecierea gradului de pericol social al faptei săvârșite de inculpat și a gradului de pericol public concret ce îl reprezintă lăsarea în libertate a acestuia, trebuie să se aibă în vedere că fapta săvârșită este de natură să prejudicieze buna reputație a instituțiilor publice, precum și sentimentul de încredere și transparență pe baza cărora trebuie să funcționeze într-o economie modernă sistemul de achiziții publice.
De altfel, instanța de fond a făcut o analiză pertinentă a datelor din care în prezenta cauză ar reieși existența unui astfel de pericol, care nu este deloc unul abstract în condițiile în care societatea românească este tot maides afectată de scandaluri de corupție, cu înalți funcționari ai statului acuzați de comiterea unor astfel de fapte.
În astfel de condiții, așa cum și prima instanță a reținut, tocmai calitățile sale anterioare, care îl recomandau pe inculpat ca o persoană demnă de tot respectul în societate, ca un dascăl prin mâinile căruia au trecut zeci de generații, ar fi fost de natură să îl împiedice de a ajunge în situația în care să îi fie aduse astfel de acuzații.
Contrar susținerilor apărării, Curtea apreciază că la acest moment procesual, măsura arestării își are pe deplin rostul preventiv, neimpunându- se înlocuirea acesteia cu o altă măsură mai puțin restrictivă de libertate, în special raportat la percepția opiniei publice care desigur, nu ar simți neapărat o temere dacă inculpatul ar fi cercetat în stare de libertate, dar în rândul căreia cu siguranță s-ar accentua neîncrederea colectivă în posibilitatea organelor judiciare de a stopa asemenea fenomene.
În consecință, în baza art. 385/15 pct.1 lit. b C. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul N. N., arestat în Arestul IPJ C. împotriva încheierii penale din 12 octombrie 2011 a T.ui C..
Se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M. Justiției.
În temeiul art. 192 alin. 2 C. se va dispune obligarea inculpatului la plata în favoarea statului a sumei de 150 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
P. ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul N. N., arestat în
Arestul IPJ C. împotriva încheierii penale din 12 octombrie 2011 a T.ui C..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M. Justiției.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 octombrie 2011 .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. V. M. R. A. D. L.
GREFIER T. G.
Red.A.D.L.
Dact. H.C./ 4 ex./(...) Jud.fond. R. Mornăilă;
| ← Decizia penală nr. 940/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 195/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
