Decizia penală nr. 1168/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR. 1168/R/2011
Ședința publică din 6 iulie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : V. G. - judecător
JUDECĂTORI : ANA C.
: L. M.
GREFIER : M. N.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P.
- A. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către B. D. V., împotriva încheierii penale f.n. din 21 iunie 2011, pronunțată de T. B.-N., în dosar nr. (...), având ca obiect menținerea măsurii de arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat B. M. din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul desemnat din oficiu depune la dosar referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestuia.
Întrebat fiind de către instanță, inculpatul arată că își menține recursul declarat în cauză.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheieriiatacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv, cu consecința punerii de îndată în libertate.
În continuare se arată de către apărătorul inculpatului că, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv nu mai subzistă în prezent, alte temeiuri noi nu au mai apărut care să justifice această măsură în privința inculpatului, iar raportat la data luării acestei măsuri a trecut un termen rezonabil. Inculpatul nu recunoaște săvârșirea infracțiunii, ci doar exercitarea de violențe asupra mamei sale.
Cu onorariu avocațial din fondul M.ui Justiției.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, cu consecința menținerii încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.
În continuare se arată de reprezentantul parchetului că, din cuprinsul dosarului rezultă probe și indicii temeinice în sensul prevederilor art. 143 Cod procedură penală, de natură să justifice presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este trimis în judecată, în modalitatea descrisă în rechizitoriul parchetului. De asemenea, sunt îndeplinite cumulativ cerințele art. 148 lit.f Cod procedură penală întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În cauză mai sunt incidente și dispozițiile art. 148 lit.a Cod procedură penală întrucât imediat după săvârșirea faptei inculpatul s-a sustras urmăririi penale iar după ce a fost arestat, a negat săvârșirea ei.
În final, se constată că măsura arestului preventiv luată față de inculpat este legală și temeinică și se impune menținerea ei și în continuare.
Inculpatul B. D. V. având ultimul cuvânt, arată că este ușor să iei viața unui om când vrei să faci, dar el nu este vinovat, nu a vrut să ia viața mamei sale. Solicită cercetarea sa în stare de libertate.
C U R T E A
Prin încheierea penală fără număr din (...) a T.ui B.-N. în baza art.3001 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul B. D. V., fiul lui N. și Ana, născut la data de (...) în Ibănești, județul Mureș, domiciliat în comuna M., nr. 22, județul B.-N., CNP - 1., trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav prev. de art.174 alin.1 Cod penal, art.175 alin.1 lit.c, art.176 alin.1 lit.c Cod penal, art.37 lit.a Cod penal și reținând că subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului. S-a stabilit în favoarea av. Mândru M. D. 100 lei onorariu avocat din oficiu, sumă care se va suporta din fondurile M.ui Justiției. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Prima instanță a reținut în esență că prin R. P. de pe lângă T. B.-N. nr.207/P/2010 a fost trimis în judecată inculpatul B. D. V., pentru comiterea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav, faptă prevăzută și pedepsită de art. 174 alin. (1) Cod penal coroborat cu art.175 alin.1 lit.c Cod penal și art.176 alin.1 lit.c Cod penal. Prin actul de acuzare s-a reținut în sarcina inculpatului următoarele Inculpatul B. D. V. a fost condamnat prin S. penală nr. 124/2000 a T.ui Maramureș la pedeapsa de 11 ani închisoare pentru comiterea infracțiunilor de omor și furt calificat. La data de (...) inculpatul a fost liberat condiționat din executarea acestei pedepse cu un rest neexecutat de 849 zile închisoare. După liberarea condiționată inculpatul și-a stabilit domiciliul la mama sa, victima P. Ana, aflat în comuna M., nr. 22, județul B.-N.. Inculpatul realiza venituri lucrând ocazional iar începând cu data de (...) obținea zilnic 10 lei/zi în calitate de îngrijitor la ciurda de vaci a satului M., bani care nu-i ajungeau de la o zi la alta. În aceste condiții prin amenințări și agresiuni repetate lua banii de pensie ai mamei sale, victima P. Ana. În ultima perioadă a vieții sale P. Ana a refuzat să îi mai dea bani inculpatului lăsându-și pensia la factorul poștal sau la diferite cunoștințe. Totuși, pentru a obține banii de la victimă (care se deplasa greu) inculpatul o ducea pe aceasta cu căruciorul la diferite persoane din sat și îi pretindea să se împrumute. Victima se confesa vecinilor referitor la conduita inculpatului, despre care afirma că este „un criminal"; și își exprima temerea că o va omorî, iar într-o seară i-a cerut martorei B. M. să o lase să doarmă la ea, fiindu-i teamă de inculpat. În ziua de (...), enervat că victima nu îi dă bani, inculpatul a agresat-o, lovind-o cu un scaun în cap, aplicându-i și alte lovituri, inclusiv cu un cuțit, după care a sugrumat-o. Apoi, inculpatul a părăsit locuința, mergând la domiciliul unui vecin de unde a telefonat unui taximetrist care a venit până în localitatea M., în apropierea casei mamei sale, împreună cu care s-a deplasat în B. Din B. inculpatul s-a deplasat la S. și de aici în G., unde a rămas până la sfârșitul lunii februarie 2011 când a revenit în țară. La data de (...) după 4 zile de la plecarea inculpatului, martora B. M. a constatat că victima P. Ana nu mai ieșea afară din casă astfel că a anunțat-o pe fiica acesteia. Fiica victimei a venit însoțită de fiul ei și împreună au forțat cu un topor lacătul cu care era închisă ușa, găsind-o pe P. Ana decedată. În urma autopsiei efectuate pe cadavrul victimei s-au stabilit numeroase leziuni, la nivelul piramidei nazale, pe membrele superioare și inferioare, pe cap, plăgi pe tibia piciorului stâng, ceea ce dovedește că P. Ana a fost agresată repetat de inculpat. P. actului medico-legal întocmit în cauză moartea victimei P. Ana a fost violentă, cauza morții fiind insuficiență respiratorie acută, consecutivă unei asfixii mecanice prin sugrumare. Se mai reține în cuprinsul actului medico-legal că leziunile constatate pe corpul victimei s-au putut produce prin lovire cu corp dur și tăietor-înțepător (posibil cuțit) și prin compresiune cu mâna, moartea putând data din 22 - (...). S-a mai arătat în cuprinsul actului de acuzare că inculpatul a negat săvârșirea infracțiunii de omor pentru care este trimis în judecată, dar că acesta a recunoscut că, fiind foarte nervos, a lovit-o cu un scaun în cap pe mama sa, după care, la rugămintea acesteia a încetat să o mai agreseze. Împotriva inculpatului a fost luată măsura arestării preventive pentru o durată de 30 de zile, prin Î. penală nr. 29/CC/2010 din 11 iunie 2010 a T.ui B.- N., emițându-se mandatul de arestare preventivă nr. 18 din 11 iunie 2010. Măsura arestării preventive luată față de inculpat a fost prelungită succesiv de instanța de judecată prin Î. penală nr. 37/CC/2011 din 01 aprilie 2011, Î. penală nr. 51/CC/2011 din 02 mai 2011, rămasă definitivă în urma respingerii recursului declarat de inculpat, prin Î. penală nr. 712/R/2011 din 5 mai 2011 a Curții de A. C. și prin Î. penală nr. 63/CC/2011 din 31 mai 2011. Instanțele care au dispus luarea și ulterior prelungirea măsurii arestării preventive au apreciat că sunt îndeplinite cerințele art. 143 Cod procedură penală în sensul că există probe suficiente de natură să justifice presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de omor pentru care este cercetat. Totodată s-a apreciat că inculpatul se găsește în situația prev. de art. 148 lit. a și f Cod procedură penală. Sub acest aspect s-a relevat că inculpatul s-a sustras urmăririi penale (fiind arestat în lipsă), a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Această din urmă împrejurare a fost reținută raportat la natura violentă și gravitatea trecutului penal al inculpatului, care a mai fost condamnat pentru infracțiunea de omor. Examinând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive în raport de dispozițiile art.3001 Cod procedură penală, instanța a reținut că subzistă și în prezent temeiurile care au stat la baza luării și prelungirii măsurii arestării preventive față de inculpatul B. D. V. Astfel, din cuprinsul dosarului de urmărire penală au rezultat probe și indicii temeinice în sensul prevederilor art.143 Cod procedură penală, de natură să justifice presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este trimis în judecată, în modalitatea descrisă în rechizitoriul P.. De asemenea au fost îndeplinite cumulativ cerințele art. 148 lit. f Cod procedură penală întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani închisoare iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Acest din urmă aspect a rezultat din gravitatea și violența deosebită a infracțiunii, din modalitatea în care a fost comisă și din datele care caracterizează persoana inculpatului, care este recidivist și a mai fost condamnat pentru infracțiunea de omor. În fine, sunt incidente și dispozițiile art. 148 lit. a Cod procedură penalăîntrucât imediat după săvârșirea faptei inculpatul s-a sustras urmăririi penale iar după ce a fost arestat, a negat săvârșirea ei. În contextul celor de mai sus instanța a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului ar putea cauza în rândul comunității locale o reacție negativă, generată de împrejurarea că persoane acuzate de infracțiuni grave sunt judecate în stare neprivativă de libertate. Curtea E. a D. O. a acceptat în cazul Letellier vs. Franța că în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității în dauna reacției publice, anumite infracțiuni pot constitui cauza unor dezordini sociale în măsură să justifice detenția cel puțin pentru un timp. De asemenea, în conformitate cu art. 5 din C.E.D.O. și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii și drepturilor și libertăților cetățenilor și desfășurarea în bune codiții a procesului penal. În consecință, instanța a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv luată împotriva inculpatului B. D. V. și reținând că subzistă motivele care au stat la baza luării ei, în baza art. 3001 alin. 3 Cod procedură penală a menținut această măsură față de inculpat. Instanța a stabilit în favoarea av. Mândru M. D. 100 lei onorariu avocat din oficiu, sumă care se va suporta din fondurile M.ui Justiției, iar în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului. Împotriva acestei încheieri a formulat recurs în termen legal inculpatul B. D. V., fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie. În ședința publică din data de 6 iulie 2011, prin apărător din oficiu, inculpatul a solicitat admiterea recursului, cu consecința punerii de îndată în libertate. S-a arătat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv nu mai subzistă în prezent, alte temeiuri noi nu au mai apărut, iar de la data luării acestei măsuri a trecut un termen rezonabil. Inculpatul nu recunoaște săvârșirea infracțiunii, ci doar exercitarea de violențe asupra mamei sale. Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei,conform prevederilor art.38514 C.pr.penală, curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Astfel, se constată că inculpatul recurent B. D. V. este trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav, prev.de art.174, combinat cu art.175 lit.c și art.176 lit.c Cod penal, reținându-se că în noaptea de 22/(...) în timp ce se afla în locuința victimei P. Ana, mama sa, după un conflict avut cu aceasta, inculpatul i-ar fi aplicat mai multe lovituri, după care ar fi sugrumat-o cauzându-i decesul, iar anterior inculpatul a mai comis o infracțiune de omor. În cauză există probe și indicii temeinice în sensul art.143 C.pr.penală care fac rezonabilă presupunerea că inculpatul recurent este autorul infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată. Indiciile și probele temeinice despre care face vorbire art.143 C.pr.pen. sunt menționate în rechizitoriul ce a fost comunicat inculpatului, respectiv: procese verbale de sesizare și investigații, proces verbal de sesizare din oficiu, proces verbal de cercetare la fața locului, expertiză medico-legală, declarațiile părților vătămate B. C., B. E. M., M. E., declarațiile martorilor B. F., G. M., B. M., I. A., L. I., Z. E. M., G. A., C. A., G. M., B. V., declarațiile inculpatului, fișa de cazier, expertiza medico-legală psihiatrică. Măsura arestării preventive s-a luat față de inculpatul recurent la data de (...), în lipsa, ca și temei al arestării fiind reținută incidența prevederilor art.148 lit.a și f Cod procedură penală. Mandatul de arestare a fost pus în executare la data de (...). Instanța de fond a reținut în mod corect că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă. Inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală o perioadă îndelungată, astfel că nu oferă garanții că lăsat în libertate nu s-ar sustrage și de la judecată sau de la executarea eventualei pedepse, destul de aspră, pe care o riscă în cazul în care va fi găsit vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată. În ce privește art.148 lit.f Cod procedură penală, prima cerință a textului de lege este îndeplinită, prin aceea că pentru fapta pentru care inculpatul B. D. V. este trimis în judecată pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului reiese din gravitatea deosebită a faptei de comiterea căreia este acuzat, din modul și mijloacele în care se presupune că a fost săvârșită. Persistența motivelor plauzibile de a bănui persoana arestată de comiterea unei infracțiuni este o condiție sine qua non de regularitate a menținerii acesteia în detenție, din perspectiva CEDO (cauza Contrada contra Italiei din 24 august 1998). În măsura în care legislația internă prevede necesitatea existenței unor motive suplimentare care să legitimeze privarea de libertate, este necesar ca și acestea să fie întrunite. Totuși, după un anumit timp existența acestor motive plauzibile nu mai este suficientă pentru a justifica detenția preventivă, fiind necesar a se examina dacă autoritățile au depus diligențe suficiente în derularea procedurii. Scopul măsurii arestării preventive din perspectiva CEDO este acela de a aduce în fața autorității judiciare competente a persoanei bănuite de comiterea unei infracțiuni, ceea ce semnifică trimiterea în judecată. În prezenta cauză scopul măsurii arestări preventive a fost atins, dar numai din punct de vedere formal, dosarul fiind înregistrat pe rolul instanței, nefiind încă declanșată cercetarea judecătorească și nefiind audiat inculpatul, cauza având primul termen de judecată stabilit la data de (...). Temeiurile ce au determinat arestarea inculpatului recurent în circumstanțele prezentei cauze nu s-au schimbat. Din fișa de cazier (f.73) reiese că începând cu anul 1991 inculpatul recurent a suferit mai multe condamnări pentru infracțiuni de furt calificat, iar prin sentința penală nr.124/2000 a T.ui Maramureș inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 11 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de omor, victima fiind mama concubinei sale. Având în vedere caracterul imprevizibil al comportamentului uman, ținând seama de datele de la dosar care indică pentru inculpat o atitudine de negare a faptei de care este acuzat și un comportament caracterizat de violență, curtea constată că nu există garanții că lăsat în libertate inculpatul nu ar încerca să influențeze martorii ori să comită noi infracțiuni, până la rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare acesta riscând aplicarea doar a unei singure pedepse, cea mai grea, pentru toate faptele comise, operând cumulul juridic și nu cel aritmetic. În ce privește durata rezonabilă a arestării preventive se constată că inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul din 15 iunie 2011. P. practicii constante a Curții Europene a D. O. durata rezonabilă se apreciază în fiecare caz concret în funcție de complexitatea cauzei, de numărul și de gravitatea faptelor reținute în sarcina autorilor precum și de atitudinea părțilordin proces și operează pe faze procesuale distincte respectiv urmărire penală, judecată în fond și judecată în căile de atac. Se constată că în cauza de față autoritățile au depus diligențele necesare, de la luarea măsurii arestării preventive - (...) și până în prezent, într-o perioadă de circa 4 luni de zile, fiind efectuate cercetări, fiind dispusă trimiterea în judecată a inculpatului, urmând a fi declanșată cercetarea judecătorească. Raportat la tipologia cauzei, la numărul de martori ce urmează a fi audiați, curtea apreciază că nu s-a depășit o durată rezonabilă a detenției preventive a inculpatului recurent. Pentru considerentele prezentate, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, curtea va respinge în baza art.38515 pct.1 lit.b C.pr.penală ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. D. V., fiul lui N. și Ana, născut la (...), aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii fără număr din (...) a T.ui B.-N.. În baza art.189 C.pr.penală se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. În baza art.192 alin.2 C.pr.penală va fi obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de inculpatul B. D. V., fiul lui N. și Ana, născut la (...), aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii fără număr din (...) a T.ui B.-N.. Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 10 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din data de 6 iulie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER V. G. ANA C. L. M. M. N. 3 ex./(...)jud.fond:M.V.Lazăr
red.L.M./C.A.N.
| ← Decizia penală nr. 1794/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1069/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
