Decizia penală nr. 583/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
D. PENALĂ NR.583/R/2011
Ședința publică din 13 aprilie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. H. judecător JUDECĂTORI : I. M.
I. C. M. GREFIER : D. S.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: D. S.
S-a luat spre examinare recursul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva încheierii penale nr.160 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr.(...), privind pe inculpații H. A. și B. B., prin care s-a dispus încetarea de drept a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpații, aflați în stare de arest, asistați de apărători aleși, av.Ban T. și av. Giurgea M., ambii din Baroul
Cluj, cu delegații la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se prezintă apărătorii din oficiu ai inculpaților, av.M. L. și P. D., care solicită acordarea parțială a onorariilor avocațiale pentru studierea dosarului.
Apărătorul inculpaților, av.T. Ban solicită acordarea unui termen de o oră pentru studierea motivelor de recurs, având în vedere că doar astăzi s-a pronunțat Tribunalul Cluj și tot astăzi s-a fixat și recursul declarat de P.
Apărătorul inculpaților, av.Giurgea M. are aceeași solicitare.
Reprezentantul P.ui nu se opune cererilor formulate.
Curtea admite cererile formulate de apărătorii inculpaților pentru studierea motivelor de recurs, urmând să se reia cauza la ora 14.
Apărătorul inculpaților, av.T. Ban arată că prin hotărârea instanței de fond s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților, recursul nefiind suspensiv de executare, motiv pentru care solicită instanței de control judiciar să dispună ca inculpații să ia loc în sala de judecată.
Reprezentantul P.ui solicită respingerea cererii, având în vedere că hotărârea instanței de fond nu este definitivă, fiind recurată.
Deliberând, instanța respinge cererea formulată de apărătorul inculpaților, deoarece potrivit dispozițiilor din Codul de procedură penală, punerea în executare a hotărârii se face de instanța de fond, respectiv
Tribunalul Cluj și nu de instanța de control judiciar. Curtea dispune strigarea cauzei la ora 14.
La reluarea dezbaterilor, apărătorii inculpaților învederează instanței că au reușit să studieze dosarul.
Apărătorul inculpaților, av.T. Ban solicită a se depune la dosar decizia penală nr.528/R/(...) a C. de A. C., deoarece în motivele de recurs ale P.ui seface referire la această hotărâre, sens în care solicită amânarea cauzei și acordarea unui termen scurt.
Apărătorul inculpaților, av.Giurgea M. achiesează cererii formulate, solicitând a se depune la dosar hotărârea motivată și nu doar dispozitivul. S. că este în imposibilitatea de a face apărarea pe presupuse raționamente, cât timp nu cunoaște considerentele hotărârii.
Reprezentantul P.ui se opune amânării cauzei, apreciind că nu se impune acordarea unui nou termen de judecată pentru motivul invocat și că ceea ce are relevanță este dispozitivul și nu considerentele hotărârii.
Instanța respinge cererea de amânare a judecării cauzei formulată de inculpați pentru a se depune considerentele deciziei, având în vedere că hotărârea pronunțată la data de 07 aprilie 2011 de către Curtea de A. C. nu este încă motivată, iar la dosar există dispozitivul hotărârii.
Apărătorul inculpaților, av,Ban T. arată că în baza art.51 alin.1,2 rap.la art.47 alin.2 C.pen. înțelege să recuze pe d-l judecător V. G., deoarece la termenul din 07 aprilie 2011, acesta a făcut parte din completul care a pronunțat decizia penală nr.528/R/2011 a C. de A. C., dată la care de asemenea, a solicitat încetarea de drept a măsurii arestării preventive, aspect asupra căruia d-l judecător s-a pronunțat. Totodată, înțelege să o recuze pe d- ra judecător C. I., deoarece aceasta, în calitate de purtător de cuvânt a C. de A. C., și-a spus părerea asupra aspectului invocat, respectiv că termenul de 60 zile curge de la data deciziei instanței de control judiciar.
Instanța se retrage pentru soluționarea cererilor de recuzare.
Se constată că s-au formulat cereri de abținere de către d-nii judecători
V. G. și C. I., care au fost soluționate cu prioritate față de cererile de recuzare, în sensul admiterii lor, recursul urmând să fie soluționat de completul format din d-nii judecători L. H., I. M. și I. M.. Totodată, se constată că și d-ra judecător I. M. a formulat cerere de abținere, apreciind că sunt incidente disp.art.48 lit.d C. și art.6 din CEDO, însă aceasta a fost respinsă de completul format din judecătorii L. H., I. M. și D. P..
Nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul P.ui solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună respingerea cererii de constatare a încetării de drept a măsurii arestării preventive și pe cale de consecință, menținerea acestei măsuri față de inculpați. H. instanței de fond, prin care s-a constatat încetată de drept măsura arestării preventive este nelegală, fiind încălcate dispozițiile legale prevăzute de lege pentru a se putea dispune o asemenea soluție. În speță, nu sunt întrunite condițiile prev.de art.140 alin.1 lit.a teza finală C. Tribunalul Cluj a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv la data de 29 martie 2011, în interiorul termenului prev.de art.160/b C. și prin urmare nu subzistă ipoteza invocată a neefectuării controlului judiciar periodic al măsurii în cauză. C. dacă instanța de fond a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea,
Curtea de A. C. a admis recursul declarat de P. și a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților. R. la faptul că judecarea recursului nu ar fi avut loc în termenul de 60 de zile, solicită a se reține că nicio dispoziție procesuală nu impune acest lucru, ci doar în ipoteza recursului în materia prelungirii arestului preventiv în timpul urmăririi penale, ceea ce nu este cazul în speță. De altfel, cererea de constatare a încetării de drept a măsurii arestăriipreventive a fost formulată și la Curtea de A. C. la data de 07 aprilie 2011, fiind respinsă cu caracter definitiv prin decizia penală nr.528/R/2011.
Apărătorul inculpaților, av.T. Ban solicită respingerea recursului declarat de P. ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. Arată că-și însușește concluziile primei instanțe în totalitate, apreciind că judecătorul de la instanța de fond în mod corect a constatat încetată de drept măsura arestării preventive a celor doi inculpați și a dispus punerea de îndată în libertate a acestora. Motivul de recurs invocat în sensul că prin decizia penală nr.308/R/2011 a C. de A. C. s-a menținut starea de arest a inculpaților nu este aplicabil în cauză, deoarece nu a fost vorba de verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, instanța de control judiciar fiind sesizată doar cu înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Prin urmare Curtea nu se putea pronunța cu privire la menținerea măsurii arestării preventive a celor doi inculpați. S. că la data de 07 aprilie
2011, recursul declarat de P. era fără obiect, deoarece Tribunalul Cluj a dispus ultima dată menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților la 01 februarie 2011, iar măsura a expirat la 02 aprilie 2011. Prin urmare, începând cu data de 02 aprilie 2011, inculpații nu se mai află sub autoritatea unui mandat de arestare. Curtea de A. C. putea să dispună menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților doar până la 02 aprilie 2011. S. a se avea în vedere considerentele hotărârii atacate, pe care și le însușește în totalitate. Față de soluția pronunțată de Tribunalul Cluj, solicită a se constata că măsura arestării preventive a încetat astăzi la orele 8.30.
Apărătorul inculpaților, av.Giurgea M. solicită respingerea recursului declarat de P. și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. Achiesează concluziilor formulate de av.T. B. S-a susținut că ultimul recurs s-a judecat la 08 martie 2011, iar Curtea de A. s-a pronunțat asupra menținerii măsurii arestării preventive a inculpaților. E. adevărat, însă solicită a se reține că în dispozitiv nu se indică pe ce perioadă se menține măsura arestării preventive. Reprezentantul P.ui susține că măsura s-a dispus pe 60 de zile, însă obiectul cauzei era cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive și anume art.139 C. și nu verificarea legalității și temeiniciei măsurii în baza art.300/2 rap.la art.160/b C. Prin urmare, era nelegal să se mențină starea de arest a inculpaților pe 60 de zile. Se poate deduce că s-a pronunțat pe menținere până la o verificare a legalității și temeiniciei în baza art.300/2 C. Dacă varianta P.ui ar fi corectă, atunci ar însemna ca pe disp.art.139 C. să se mențină măsura arestării, dispoziție față de care nu este posibilă exercitarea unei căi de atac. Ori, numai disp.art.300/2 prevăd posibilitatea ca încheierea să fie atacată cu recurs. La termenul din 8 martie 2011, Curtea nu era investită cu menținerea măsurii arestării preventive și prin urmare nu putea dispune această soluție. Recursul împotriva încheierii din 29 martie 2011 trebuia să se judece între 30 martie 2011 și 02 aprilie 2011, însă s-a judecat la
07 aprilie 2011. E. ciudat că nu s-a putut judeca mai repede, având în vedere că astăzi s-a pronunțat Tribunalul Cluj asupra încetării de drept a măsurii arestării preventive, astăzi s-a și declarat recurs de către P. și tot astăzi se judecă și recursul. Conform dispozițiilor legale, recursul trebuie să se judece în
3 zile de la data la care s-a dispus măsura, deci până la 02 aprilie 2011. Se pune problema dacă este un termen de recomandare sau peremptoriu. Termenul de 3 zile trebuie respectat pentru garantarea dreptului la apărare prev.de art.5 C. Având în vedere că recursul s-a judecat doar la 07 aprilie
2011, inculpații au stat în penitenciar cu încălcarea disp.art.5 C. Sunt două termene imperative și anume cel de 60 de zile și cel de 3 zile, ori în speță,ambele s-au împlinit la 02 aprilie 2011. Prin urmare în mod corect s-a constatat că măsura arestării preventive a încetat de drept.
Inculpatul H. A., având ultimul cuvânt, este nevinovat și se află în arest de 1 an și 3 luni pe nedrept. S. respingerea recursului P.ui și menținerea ca legală și temeinică a încheierii pronunțate de instanța de fond. D. să fie alături de familia sa, deoarece se apropie sărbătorile și nu se va sustrage judecății. S. că adevărații infractori sunt în libertate.
Inculpatul B. B., având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului și cercetarea în stare de libertate. Nu se va sustrage judecății și va respecta obligațiile impuse.
C U R T E A
Prin încheierea penală nr.160 din 13 aprilie 2011, pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C., În baza art. 140 alin. 1 lit. a C., s-a constatat încetată de drept măsura arestului preventiv luată față de inculpații:
H. A. D., fiul lui I. și D. D., născut la data de (...) în C.-Napoca, județul C., domiciliat în C.-Napoca, Aleea Moldoveanu, nr.17, ap.7, județul C., CNP 1. și
B. B., fiul lui C. și E., născut la data de (...) în C.-Napoca, județul C., domiciliat în C.-Napoca, str.Bucegi nr.11, bl.A1, ap.170, județul C., CNP 1., arestați în Penitenciarul Gherla.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților, dacă nu sunt arestați în altă cauză.
În baza art. 192 alin. 3 C., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Asupra prezentei cereri de constatare a încetării de drept a măsurii arestului preventiv luată față de inculpații - H. A. D., fiul lui I. și D. D., născut la data de (...) în C.-Napoca, județul C., domiciliat în C.-Napoca, Aleea Moldoveanu, nr.17, ap.7, județul C., CNP 1. și B. B., fiul lui C. și E., născut la data de (...) în C.-Napoca, județul C., domiciliat în C.-Napoca, str.Bucegi nr.11, bl.A1, ap.170, județul C., CNP 1., arestați în Penitenciarul Gherla, reține următoarele:
Prin rechizitoriul nr.8/P/ (...) al P.ui de pe lângă Curtea de A. C., au fost trimiși în judecată inculpații H. A. D. și B. B. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie cu consecințe deosebit de grave, prev. de art.211 alin.1, alin.2 lit.a, c, alin.2/1 lit.a, b și alin.3 C.pen., reținându-se în fapt că la data de (...), în jurul orelor 16,30-16,45, inculpații B. B. și H. A. D., având fețele acoperite cu cagule, au pătruns în incinta Agenției Mănăștur, situată în C.-Napoca, str. Bucegi nr.
13-15, aparținând Băncii Transilvania S.A., și după amenințarea cu un pistol și agresarea agentului de pază B. I. S., inculpatul B. B. a intrat în casierie și a agresat-o fizic pe numita F. O. G. (casieră), împingând-o și lovind-o în zona capului cu pistolul pe care-1 avea asupra sa, după aceasta, inculpatul mai sus amintit a luat sumele de bani care se găseau în zona unui ghișeu din casierie, părăsind în grabă imobilul, în total prejudiciul fiind calculat la suma de
246.650 lei.
Prin încheierea penală nr.3/C/(...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C., în temeiul art.1491 C. raportat art.148 alin.1 lit.f C. s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților H. A. D. și B. B. pentru o durată de 29 de zile cu începere din data de 20 ianuarie 2010 și până la data de 17 februarie 2010, măsură care a fost prelungită succesiv prin încheierile penale nr.8/C/15.02. șinr.25/C/(...), iar la sesizarea instanței de fond, prin încheierea din (...), în temeiul art.300 ind.1 rap. la art.160 ind.b C., a constat legală și temeinică măsura arestării preventive luată față de inculpați, menținând prevenția acestora. Ulterior, prin încheierile fără număr de la data de (...), (...), (...), (...), (...) și respectiv (...), în baza art. 300 ind. 2 C., instanța a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive luată față de inculpați, măsura fiind menținută începând cu acea dată. La termenul de judecată de la data de (...), inculpații prin apărători aleși au formulat o cerere de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, întemeiată pe dispozițiile art. 139 alin. 1 C. Prin încheierea penală f.n. de la aceeași dată, (...), instanța de fond a admis cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu pentru ambii inculpați. Curtea de A. C., prin D. penală nr. 308/R/(...) a admis recursul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva încheierii penale f.n din (...) pe care a casat-o în întregime și rejudecând, a respins ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Prin aceeași decizie, s-a dispus menținerea măsurii arestului preventiv față de ambii inculpați. La termenul de judecată din (...), procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv, instanța de fond a apreciat că temeiurile avute în vedere la data luării și ulterior menținerii arestului preventiv s-au schimbat, astfel că a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu față de ambii inculpați. Recursul declarat împotriva încheierii penale f.n. de la data de (...) a fost soluționat la data de (...), prin admiterea căii de atac și casarea în întregime a încheierii penale f.n. de la data de (...) a T.ui C.. Astfel, prin decizia penală nr. 528/R/2011 de la data de (...), s-a decis în sensul respingerii cererii de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu și a menținerii stării de arest preventiv a inculpaților H. A. D. și B. B. Prin cererea de constatare a încetării de drept a măsurii arestului preventiv, inculpații apreciază în sensul că durata măsurii a expirat la data de (...), întrucât ultima verificare a legalității și temeiniciei prevenției s-ar fi efectuat la data de (...). În vederea soluționării prezentei cereri, în raport de data ultimei mențineri făcute la fond și intervenirea deciziei C. de A. din (...), instanța se va preocupa de dispoziția de menținere a măsurii arestului preventiv a inculpaților H. A. D. și B. B. din cuprinsul deciziei penale nr. 308/R/(...) a C. de A. C., urmând a se analiza consecințele acestei dispoziții asupra duratei mandatului arestului preventiv. Sub acest aspect, s-a constatat faptul că în lumina dispozițiilor art. 300 ind. 2 C., competența de a dispune menținerea măsurii arestului preventiv este conferită de legiuitor in favoarea instanței învestite cu soluționarea cauzei în fond, impunându-se concluzia că această instanță (și doar această instanță) poate prelungi mandatul de arestare prin menținerea prevenției. În mod excepțional, conform dispozițiilor art. 385 ind. 6 C., art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d C., instanța de recurs s-a substituit instanței de fond, fiind deci abilitată de lege a proceda la o judecată în fond (inclusiv asupra legalității șitemeiniciei stării arestului preventiv) atunci când casează hotărârea primei instanțe și reține cauza în rejudecare. Procedura de verificare a prevenției instituită de art. 300 ind. 2 C., este cea prevăzută de art. 160 ind. b C., obiectul verificărilor instanței constituindu- l, deopotrivă, legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv. Complementar, conform dispozițiilor art. 139 alin. 1 și 2 C., măsura preventivă se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii (controlul de temeinicie), iar când măsura preventivă a fost luată cu încălcarea prevederilor legale, sau nu mai există vreun temei care să justifice menținerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată (controlul de legalitate). S-a constatat prin urmare, că cererile de înlocuire (sau de revocare) a măsurii preventive pot fi analizate fie pe cale principală, potrivit procedurii instituite de art. 139 C., fie pe cale incidentală, în cadrul procedurii prevăzute de art. 300 ind. 2 C., rap. la art. 160 ind. b C. Regimul juridic al cererilor de înlocuire (sau de revocare) analizate pe cale principală este însă diferit de cel al cererilor de aceeași natură, analizate pe cale incidentală. Sub acest aspect, s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 141 alin. 1 C., încheierile prin care s-a dispus în sensul menținerii măsurii arestului preventiv (inclusiv prin respingerea cererilor incidentale de înlocuire sau de revocare a prevenției) sunt supuse în toate cazurile, căii de atac a recursului, situația fiind diferită în ceea ce privesc încheierile prin care se dispune pe cale principală asupra cererilor de înlocuire (sau de revocare) a prevenției. Legea prevede în acest sens că numai încheierile prin care se admit pe cale principală cererile de înlocuire (sau de revocare) a măsurii preventive sunt supuse recursului, în timp ce încheierile prin care se respinge cererea de înlocuire (sau de revocare) a măsurii arestului preventiv nu sunt supuse nici unei căi de atac. Concluzia care se impune din interpretarea sistematică a acestor texte legale, este aceea că, controlul asupra legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv presupune cu necesitate analizarea implicită a oricăror cereri de revocare sau de înlocuire a prevenției, analiza presupunând verificarea legalității luării măsurii, dar și aceea a subzistenței și actualității temeiurilor de arestare. În sens contrar, cererile de revocare sau de înlocuire ale măsurii preventive sunt supuse unui examen restrâns la criteriile expres prevăzute de art. 139 alin. 1 și 2 C., în acest mod explicându-se și regimul diferit al căilor de atac. Fiind, așadar, guvernate de un regim juridic diferit, conchide că doar un examen plenar asupra legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv, cu toate garanțiile prevăzute de procedura instituită de art. 300 ind. 2 C., rap. la art. 160 ind. b C., poate conduce la prelungirea mandatului arestului preventiv în cursul judecății. per a contrario, respingerea unei cereri de înlocuire a măsurii arestului preventiv pe cale principală, nu poate conduce la prelungirea, în condiții de legalitate, a duratei prevenției. A conchide în sens contrar, ar conduce la încălcarea dreptului inculpaților arestați la un recurs efectiv, prevăzut de art. 13 din CEDO, încheierea de respingere a cererii de înlocuire nefiind prevăzută cu vreo cale de atac. În concluzie, pentru ipoteza în care la termenul de judecată de la data de (...), instanța de fond ar fi optat nu în sensul admiterii cererii de înlocuire a prevenției, ci în sens contrar, al respingerii cererii, o astfel de încheiere nu ar fi fost de natură a conferi un mandat valabil de încă 60 de zile, duratei arestului inculpaților. A. întrucât, ultima verificare valabilă a legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv, cu toate garanțiile conferite de lege (oralitatea,contradictorialitatea și dreptul la apărare) a avut loc la termenul din (...),concluziile de la termenul din (...) vizând exclusiv temeinicia cererii de înlocuire a arestului, aspect care reiese cu claritate din practicaua și considerentele încheierii. Contrar susținerilor apărătorilor aleși ai inculpaților, cauzele juridice ale înlocuirilor prevenției de la termenele de la (...) și respectiv (...) sunt diferite, atrăgând și un regim juridic diferit al limitelor în care cauza devoluează în rejudecarea cauzei în recurs. Astfel, cauza juridică a înlocuirii măsurii arestului preventiv la termenul din (...) l-a constituit art. 139 alin. 1 C. (temei reținut exclusiv în motivare), pe când la termenul de judecată de la data de (...), cauza juridică a înlocuirii măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, l-a constituit art. 160 ind. b alin. 2 C., în cadrul procedurii prev. de art. 300 ind. 2 C. (temeiuri de asemenea reținute în motivarea încheierii de la acea dată). Deduce de aici că sensul dispoziției instanței de recurs care a pronunțat decizia nr. 308/R/(...) a C. de A. C. în sensul menținerii măsurii arestului preventiv a inculpaților, nu poate fi interpretată altfel decât ca păstrându-și valabilitatea în limita mandatului prelungit în condiții de legalitate, la termenul din (...), până la data de (...) orele 24.00. A. întrucât, substituindu-se instanței de fond, instanța de recurs nu ar fi putut să dispună în limite care exced competenței instanței de fond însăși. E. adevărat că într-o decizie de speță invocată de reprezentanta M. P., mai exact, decizia nr. 7333/(...), secția penală a Înaltei Curți de C. și Justiție a decis în sensul că dacă instanța de recurs a dispus menținerea arestării preventive, casând încheierea prin care instanța de apel a revocat arestarea preventivă la un termen de judecată anterior împlinirii termenului de 60 de zile prevăzut pentru verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive, termenul de 60 de zile pentru o nouă verificare a legalității și temeiniciei arestării preventive se calculează de la data deciziei instanței de recurs, iar nu de la data la care instanța de apel a dispus menținerea arestării preventive anterior revocării acestei măsuri. Dincolo de aspectul caracterului neobligatoriu al unei astfel de interpretări (dispozițiile art. 414 ind. 5 alin. 4 C., imprimând caracter obligatoriu exclusiv problemelor de drept dezlegate cu ocazia pronunțării de decizii în recurs în interesul legii), din considerentele deciziei amintite rezultă un aspect care diferențiază esențial speța citată de situația dedusă analizei instanței. Rezultă, așadar, din considerentele deciziei nr. 7333/(...), că instanța de apel a dispus în sensul revocării măsurii arestării preventive a inculpaților cu prilejul punerii î n discuție, în temei ul art. 300 ind. 2 C., a legalității și temeiniciei măsurii preventive (așadar pe cale incidentală) , neexistând practicnici un impediment legal ca instanța să provoace din oficiu verificarea legalității și temeiniciei măsurii preventive ori de câte ori socotește necesar, chiar înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile. Or, în ipoteza vizată de decizia nr. 7., cu prilejul verificării legalității și temeiniciei măsurii arestului, instanța de apel era abilitată ea însăși, ca în cazul respingerii sesizării privind revocarea prevenției, să o mențină, ceea ce nu este cazul în situația dedusă judecății. În drept, potrivit dispozițiilor art. 5 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, ratificată de R. prin legea nr. 3., publicată în Monitorul Oficial nr. 135 din 31 mai 1994, orice persoană are dreptul la libertate și siguranță, nimeni neputând fi lipsit de libertatea sa, cu excepția cazurilor prevăzute la lit. a-f ale aceluiași articol și potrivit căilor legale. Dispoziția finală a articolului citat se referă în primul rând la respectarea strictă a normelor legale interne, cu referire la procedura și durata măsurii arestului preventiv. Dispozițiile interne corespondente, prevăd, la art. 140 alin. 1 lit. a C., că măsurile preventive încetează de drept la expirarea termenelor prevăzute de lege, sau la expirarea termenului prevăzut în art. 160 ind. b alin. 1, dacă instanța nu a procedat la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive în acest termen. În speță, chiar dacă instanța de fond a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv în interiorul termenului legal de 60 de zile de la ultima verificare valabilă (la termenul din (...)), acest termen a expirat, în opinia noastră, la data de (...) orele 24.00, dată de la care măsura arestului preventiv a încetat de drept, fără ca o dispoziție de menținere a prevenției să fie adoptată în acest termen, în rejudecarea cauzei în recurs. A. concluzie este îndreptățită și de dispozițiile art. 23 alin. 6 din Constituția României, potrivit cărora în faza de judecată, instanța este obligată, în condițiile legii, să verifice periodic și nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive și să dispună, de îndată, punerea în libertate a inculpatului, dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau dacă instanța constată că nu există temeiuri noi care să justifice menținerea privării de libertate. C. dacă susținerea reprezentantei M. P. în sensul că în materia menținerii arestului preventiv în cursul judecății, nu există o dispoziție similară celei de la art. 159 alin. 8 tz. finală C., care să oblige instanța de recurs să soluționeze recursul înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior, rațiunea pentru care a fost instituită o astfel de normă legală în materia prelungirii arestului în faza de urmărire penală, se păstrează, fiind vorba despre interdicția privării de libertate în lipsa unei hotărâri judecătorești care să dispună în acest sens. Apreciem că identitatea de raționament este pe deplin justificată de modul de redactare al art. 23 alin. 6 din Constituție, care obligă la punerea de îndată în libertate a inculpatului în afara unui mandat valabil care să acopere durata arestului preventiv. Pentru aceste argumente, în opinia tribunalului, cererea de constatare a încetării de drept a măsurii preventive a fost întemeiată și a fost admisă. În ceea ce privește susținerea inculpaților, prin apărători aleși, în sensul că termenul de 3 zile instituit pentru soluționarea recursului împotriva încheierii prin care s-a verificat, la data de (...), legalitatea și temeinicia arestului preventiv, ar fi un termen peremptoriu, atrăgând nulitatea actului făcut peste termen, constatăm că analiza unei astfel de susțineri excede cadrului procesual, fiind avută în vedere o hotărâre pronunțată ulterior datei de (...), data încetării de drept a măsurii arestului preventiv. În baza art. 192 alin. 3 C., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului. Împotriva acestei încheieri a formulat recurs P., solicitând casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună respingerea cererii de constatare a încetării de drept a măsurii arestării preventive și pe cale de consecință, menținerea acestei măsuri față de inculpați. H. instanței de fond, prin care s-a constatat încetată de drept măsura arestării preventive este nelegală, fiind încălcate dispozițiile legale prevăzute de lege pentru a se putea dispune o asemenea soluție. În speță, nu sunt întrunite condițiile prev.de art.140 alin.1 lit.a teza finală C. S-a arătat în motivarea recursului că Tribunalul Cluj a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv la data de 29 martie 2011, în interiorultermenului prev.de art.160/b C. și prin urmare nu subzistă ipoteza invocată a neefectuării controlului judiciar periodic al măsurii în cauză. C. dacă instanța de fond a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, Curtea de A. C. a admis recursul declarat de P. și a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților. R. la faptul că judecarea recursului nu ar fi avut loc în termenul de 60 de zile, solicită a se reține că nicio dispoziție procesuală nu impune acest lucru, ci doar în ipoteza recursului în materia prelungirii arestului preventiv în timpul urmăririi penale, ceea ce nu este cazul în speță. De altfel, cererea de constatare a încetării de drept a măsurii arestării preventive a fost formulată și la Curtea de A. C. la data de 07 aprilie 2011, fiind respinsă cu caracter definitiv prin decizia penală nr.528/R/2011. Analizând încheierea atacată ,pe baza actelor și lucrărilor dosarului,Curtea reține următoarele: În primul rând Curtea constată că excepția încetării de drept a măsurii arestării preventive a inculpaților B. B. și H. I. a fost invocată în fața C. de A. la termenul din 7 aprilie 2011 în dos.nr.(...)/a3,fiind respinsă prin D. C. de A. nr.528/R/2011,cu acea ocazie Curtea menținând și starea de arest a inculpaților,acest aspect fiind astfel tranșat de instanța de recurs. Analizând pe fond această chestiune ,a încetării de drept a măsurii preventive Curtea reține că prin încheierea din (...) Tribunalul Cluj a înlocuit măsura arestării preventive cu cea obligării de a nu părăsi localitatea și a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților,parchetul formulând recurs împotriva acestei încheieri. Prin D. penală nr.308 din 8 martie a C. de A. C. s-a admis recursul formulat de P. de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva încheierii penale din (...) a T.ui C., care a fost casată în întregime și rejudecând cauza , a fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulată de inculpații H. A. și B. B. și s-a menținut starea de arest a inculpaților. Potrivit art.160b C.p.p. în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive. Dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Termenul de 60 de zile în prezenta cauză curge de la data de 8 martie 2011, dată la care prin decizia penală nr.308/2011 a C. de A. C. s-a menținut starea de arest a inculpaților și nu de la data de 1 februarie 2011 când instanța de fond a menținut ultima dată starea de arest a inculpaților. Dacă nu s-ar proceda în această modalitate, decizia instanței de recurs ar fi lipsită de efecte juridice, ceea ce contravine dispozițiilor legale devreme ce aceste încheieri sunt supuse căii de atac a recursului. S.rile cuprinse în considerentele încheierii atacate în sensul că numai instanța de fond poate verifica legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive,sunt neîntemeiate. Dacă ar fi așa ,legiuitorul nu ar fi prevăzut calea de atac a recursului a acestor încheieri,ci ar fi fost definitive. Ori,câtă vreme legislația prevede că aceste încheieri pot fi atacate cu recurs,este evident că instanța de recurs,rejudecând,procedează la rândul ei la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive . În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia penală nr.7333 din 18 decembrie 2006 în sensul că, dacă instanța de recurs a dispus menținerea arestării preventive, casând încheierea prin care instanța de apel a revocat arestarea preventivă la un termen de judecată anterior împlinirii celui de 60 de zile prevăzut pentru verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive, termenul de 60 de zile pentru o nouă verificare a legalității și temeiniciei arestării preventive se calculează de la data deciziei instanței de recurs, iar nu de la data la care instanța de apel a dispus menținerea arestării preventive anterior revocării acestei măsuri. Față de cele de mai sus cererea privind constatarea încetării de drept a măsurii arestării preventive este neîntemeiată. S-a mai arătat în încheierea atacată că la termenul din 28.o2.2011 instanța de fond a soluționat doar cererile inculpaților de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara,fără să procedeze la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive,însă cu toate acestea ,Curtea constată că în dispozitivul încheierii respective apare și textul prev. de art.300/2 C. rap.la art.160/b C. ,prin urmare, rezultă că instanța la acea dată a verificat aceste aspecte,în baza textului arătat ,astfel că instanța de recurs ,fiind sesizată cu recursul P.ui ,a procedat ca urmare a efectului devolutiv al recursului la analizarea cauzei în ansamblul ei,putând astfel ,așa cum s-a și întâmplat,să mențină măsura arestării preventive. În ceea ce privește aspectul că judecarea recursului împotriva încheierii tribunalului din 29 martie 2011 nu ar fi avut loc în interiorul termenului legal de 60 de zile este neîntemeiat raportat la împrejurarea că la data de 8 martie 2011 Curtea de A. a menținut starea de arest a inculpaților,așa cum s-a arătat mai sus, iar această dispoziție a fost pusă în executare , recursul fiind soluționat în data de 7 aprilie 2011, deci înăuntrul termenului de 60 de zile . În concluzie,instanța de fond în mod nelegal a constatat încetată de drept măsura arestării preventive a celor doi inculpați,aceasta fiind menținută de Curtea de A. atât la data de 8 martie,cât și la data de 7 aprilie cu ocazia soluționării recursurilor formulate de P.,astfel că va admite recursul declarat de P. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ împotriva încheierii penale nr. 160/(...) a T.ui C., pe care o va casa în întregime și rejudecând va respinge cererea de constatare a încetării de drept a măsurii arestului preventiv formulata de inculpații H. A. D. și B. B. Instanța va constata că prin decizia penală nr.528/R/(...) a C. de A. C. a fost menținută starea de arest a inculpaților H. A. D. și B. B. Cheltuielile judiciare în recurs avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia. PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Admite recursul declarat de P. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ împotriva încheierii penale nr. 160/(...) a T.ui C., pe care p casează în întregime și rejudecând: Respinge cererea de constatare a încetării de drept a măsurii arestului preventiv formulata de inculpații H. A. D. și B. B. Constată că prin decizia penală nr.528/R/(...) a C. de A. C. a fost menținută starea de arest a inculpaților H. A. D. și B. B. Cheltuielile judiciare în recurs avansate de stat rămân în sarcina acestuia. D. este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 13 aprilie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, L. H. I. M. I. M. GREFIER, D. S. Red.M.I/Dact.S.M 4 ex./(...) Jud.fond.L.M.F.
| ← Sentința penală nr. 23/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1794/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
