Decizia penală nr. 34/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR. (...)

DECIZIA PENALĂ NR.34/A/2011

Ședința publică din data de 3 martie 2011

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. R., judecător

JUDECĂTORI : ANA C.

G. : M. V.-G.

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - A. C.

Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza penală privind apelul declarat de inculpatul inculpatul G. V., deținut in Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr. 48 din 25 ianuarie 2011 a T.ui M., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de omor, prevăzută de art. 174 alin. 1 C. și tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20 C. raportat la art. 174 alin. 1 C., cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, art. 37 lit. b C. și art. 73 lit.b Cod penal.

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa inculpatului G. V., părților civile P. M., P. I., S. municipal S. M. și S. J. de U. „. C-tin O..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 2 martie 2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

CURTEA

Prin sentința penală nr.48 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...), a fost condamnat inculpatul G. V., fiul lui N. și I.,născut la data de (...) în S., jud. M., cetățean român, recidivist, domiciliat în S. nr. 487/A, jud. M., CNP 1., în prezent aflat în Penitenciarul Gherla, la următoarele pedepse:

- 13 ani și 4 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute deart. 64 lit. a,b C. pe o perioadă de 5 ani, pt. săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. 1 C., cu aplicarea art. 37 lit. b C., art. 39 alin. 4 C. și art. 320^{1 Cpp.}

- 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b C. pe o perioadă de 5 ani, pt. săvârșirea tentativei lainfracțiunea de omor, prevăzută de art. 20 C. raportat la art. 174 alin. 1 C., cu aplicarea art. 37 lit. b Cp, art. 73 lit. b C. raportat la art. 76 lit. c C. și respectiv, art. 320^{1 C.pr.pen.}

În temeiul art. 33 lit. a C. raportat la art. 34 lit. b C. și art. 35 alin.

3 C., au fost contopite pedepsele stabilite prin prezenta sentință și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 13 ani și 4 luni închisoare,la care s-a adaugat un spor de 1 an și 8 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b C. pe o perioadă de 5 ani.

În temeiul art. 71 C., s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a,b C.

În temeiul art. 350 C.pr.pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza art. 88 C. scade din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și arestării preventive, de la data de (...) la zi.

În temeiul art. 118 lit. b C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a bunurilor folosite la săvârșirea infracțiunilor, respectiv un topor și un scaun de lemn, bunuri aflate la camera de corpuri delicte a S.ui de I.

C. din cadrul IPJ M..

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în

S.ul Național de D. G. J., după rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

În temeiul art. 320^{1 alin. 5 C.pr. pen., s-a disjuns acțiunile civile formulate de părțile civile P. M., domiciliată în S. nr. 1064, jud. M. și P. I., domiciliat în S. nr. 1069, jud. M. și s-a stabilit termen de judecată la data de (...) pt. când părțile vor fi citate.}

În temeiul art. 14 C.pr.pen. raportat la art. 313 din Legea nr.

95/2006, a fost obligat inculpatul la plata următoarelor sume, reprezentând contravaloarea asistenței medicale acordată părții vătămate

P. I.

- 1254, 81 lei, precum și dobânda legală aferentă în materie civilă,începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la achitarea efectivă, către partea civilă S. de A. J. M.

- 2991,12 lei, precum și dobânda legală aferentă în materie civilă,începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la achitarea efectivă, către partea civilă S. J. de U. "D. C. O." B. M.

- 185 lei, către partea civilă S. M. S. M.

În temeiul art. 191 alin. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 1700 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta.

Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut că la data de

(...), victima P. Ș. și partea vătămată P. I. s-au deplasat la locuința inculpatului G. V., situată în S. nr. 487, jud. M., unde se afla și martorul

T. C.

Din declarațiile martorului T. C., coroborate cu cele ale părții vătămate P. I. a rezultat că persoanele menționate au consumat o cantitate semnificativă de băuturi alcoolice, iar la un moment dat, partea vătămată și victima P. Ș. au început să îi reproșeze inculpatului faptul că ar fi avut o relație cu o femeie din localitate. La un moment dat, discuția dintre inculpat, partea vătămată și victimă a devenit mai aprinsă, fără însă ca între aceștia să apară acte de violență fizică (filele 37, 48 dosar urmărire penală).

Martorul T. C. a susținut că la un moment dat unul dintre cei doi a scos un briceag, cu care l-a amenințat pe inculpat, aspect care este însă infirmat atât prin declarația acestuia din urmă, cât și a părții vătămate P.

I. (filele 37, 92 dosar urmărire penală).

Ca urmare a discuțiilor contradictorii dintre părți și pe fondul consumului excesiv de alcool, partea vătămată P. I. s-a ridicat de la masă

și l-a prins de braț pe inculpatul G. V. încercând să îl lovească. Din declarația inculpatului a rezultat că atitudinea și brutalitatea gestului făcut de parte vătămată i-a creat temerea că va fi bătut, astfel încât s-a ridicat și a luat un topor pe care îl ținea în cameră, lângă un bufet (fila 92 dosar urmărire penală și 35).

Inculpatul a revenit lângă masă și le-a aplicat mai multe lovituri în zona capului cu acel topor, atât părții vătămate P. I., cât și victimei P. Ș.. După ce coada toporului s-a rupt inculpatul a continuat să lovească victima cu un scaun (taburet) de lemn, aplicând mai multe lovituri de mare intensitate.

Aspectele privind existența unor discuții contradictorii dintre părți, precum și faptul că partea vătămată P. I. s-a ridicat de la masă și l-a prins pe inculpat de braț sunt confirmate prin declarația martorului T. C., iar caracterul violent al gestului și starea de tensiune apărută l-au determinat pe martor să părăsească în grabă imobilul (fila 38 dosar urmărire penală).

Potrivit declarației inculpatului G. V., coroborată cu mențiunile procesului-verbal aflat la fila 85 din dosar, după săvârșirea faptelor, acesta a apelat serviciul de urgență 112, solicitând deplasarea poliției și a unei ambulanțe la domiciliul său, precizând că a avut o altercație cu două persoane și afirmând „nu m-au lovit, eu i-am lovit și poate că unul a murit"; (fila 85 dosar urmărire penală).

Din mențiunile procesului-verbal de cercetare la fața locului a rezultat că în imobil a fost găsită decedată victima P. Ș., iar partea vătămată P. I. fusese preluată de personalul medical, fiind descoperit și un topor cu coada de lemn ruptă, în lungime de 81 cm și mai multe fragmente de lemn ce provin dintr-un scaun rupt (fila 5 dosar urmărire penală).

Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 387/179/(...) întocmit de C. M.-L. S. M., moartea numitului P. Ș. a fost violentă și s-a datorat unei dilacerări cerebrale post-traumatism cranio-cerebral acut, cu fractură de bază a craniului în etaj posterior occipital stâng, masiv hematom subdural bazal și hemoragie subarahnoidiană extinsă. De asemenea, s-a constatat că victima prezenta multiple leziuni la nivelul capului și a toracelui, care s-au produs prin loviri active, repetate, cu corpuri dure cu suprafețe limitate (posibil muchia metalică a unei securi, taburet din lemn) și proiectare ulterioară la sol cu loviri de planuri dure, rol tanato-generator având cele de la nivelul extremității cefalice- dilacerarea cerebrală (fila 131 dosar urmărire penală).

De asemenea, prin raportul de constatare medico-legală nr.

1175/(...) întocmit de S. M.-L. J. B. M. s-a constatat că partea vătămată P.

I. a suferit leziuni traumatice în zona parietal stângă și care au necesitat pentru vindecare un număr de 25-30 zile de îngrijiri medicale, putând fi produse prin lovire cu un corp contondent, posibil tăietor-despicător. S-a concluzionat că leziunile pot data din (...) și nu au pus în primejdie viața părții vătămate (fila 61 dosar urmărire penală).

Inculpatul G. V. a recunoscut săvârșirea faptelor de care este acuzat, susținând că s-a speriat de atitudinea agresivă a părții vătămate și a victimei și că a reacționat în acest fel din cauză că se afla sub influența alcoolului, însă nu a intenționat să îi ucidă (fila 92 dosar urmărire penală).

În raport de situația de fapt expusă, instanța a reținut că fapta inculpatului G. V., constând în aceea că la data de (...) i-a aplicat victimei P. Ș. mai multe lovituri cu un topor în zona capului și respectiv, cu un scaun de lemn peste corp, provocându-i leziuni care au condus la decesul acestuia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.

De asemenea, fapta inculpatului G. V., care la data de (...), în aceleași împrejurări, aflându-se sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată de o provocare din partea părții vătămate P. I., i-a aplicat acestuia mai multe lovituri cu un topor în zona capului cu intenția de a-l ucide, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 73 lit. b Cod pena și art. 37 lit. b Cod penal.

La încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpat, instanța a avut în vedere sub un prim aspect, că din probele administrate în cauză a rezultat că acesta a lovit-o pe partea vătămată P. I. cu un topor metalic cu coadă de lemn, în lungime de 81 cm, în zona capului, respectiv parietal stâng. În raport de actele medico-legale depuse la dosar, instanța reține că loviturile aplicate părții vătămate au vizat și alte zone ale capului, aceasta prezentând și o plagă temporo-frontală stângă, hematom periorbital, în total acestea necesitând pentru vindecare un număr de 25-30 de zile îngrijiri medicale (file 62 dosar urmărire penală).

Or, având în vedere instrumentul vulnerant folosit, respectiv un topor, zona vizată, loviturile fiind aplicate exclusiv în zona capului, și intensitatea acestora, determinată în funcție de leziunile constatate prin actele medico-legale depuse la dosar, instanța reține că inculpatul a acționat cu intenție indirectă, conform art. 19 pct. 1 lit. b Cod penal, acesta prevăzând posibilitatea decesului părții vătămate P. I. și acceptând producerea acestui rezultat. Totodată, instanța are în vedere că potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 392/(...), inculpatul G. V. are un nivel intelectual în limitele normalului și are capacitata psihică de a aprecia conținutul și consecințele faptelor sale, aspecte în raport de care apare ca evidentă posibilitatea acestuia de a prevedea rezultatul ce s-ar fi putut produce în urma lovirii părții vătămate.

În ceea ce privește reținerea circumstanței atenuante legale a provocării cu referire strictă la săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1 Cod penal, instanța a avut în vedere următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 73 lit. b Cod penal circumstanța atenuantă menționată presupune săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.

În raport de modul de redactare a textului legal evocat se impune concluzia, confirmată și printr-o jurisprudență națională constantă, că starea de provocare presupune existența unui act ilicit de o anumită gravitate și care trebuie să provină de la persoana vătămată. În consecință circumstanța atenuantă subzistă, cu excepția erorii asupra persoanei, numai în ceea ce privește fapta săvârșită de inculpat împotriva persoaneicare l-a provocat, nu și a altor fapte îndreptate eventual împotriva altor persoane sau bunuri.

Totodată, este necesară producerea unei stări de tulburare sau emoții de natură să altereze procesul normal de formare a voinței, sub aspectul factorului volitiv și care să determine comiterea faptei prevăzută de legea penală.

În cauza de față, în raport de probele administrate, instanța a reținut că actul de provocare exercitat de partea vătămată P. I. a constat în prinderea inculpatului G. V. de braț și apropierea de acesta într-o manieră agresivă. Instanța a reținut că acest act s-a suprapus peste o situație conflictuală preexistentă, generată de discuțiile contradictorii dintre părți, care se aflau într-o stare avansată de ebrietate, aspecte care coroborate cu caracterul agresiv al gestului făcut de partea vătămată justifică starea de tulburare în care s-a aflat inculpatul, acesta având convingerea că urmează să fie agresat.

În ceea ce privește gravitatea actului de provocare efectuat de partea vătămată, instanța a reținut că din declarația martorului T. C. a rezultat că și acesta a avut convingerea în acel moment că inculpatul va fi agresat și a fugit din imobil, îndepărtându-se în grabă.

Având în vedere aceste aspecte, instanța a apreciat că în plan subiectiv, inculpatul G. V. a avut reprezentarea unui act de provocare din partea numitului P. I., de o gravitate suficientă pentru a-i determina o puternică stare de tulburare, ceea ce l-a determinat să comită fapta de care este acuzat, fiind astfel incidente dispozițiile art. 73 lit. b Cod penal.

Reținerea stării de provocare exclusiv în ceea ce privește săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, iar nu și relativ la cea de omor comisă asupra victimei P. Ș. este determinată de împrejurarea că aceasta din urmă nu a exercitat nici o acțiune ilicită față de inculpat, aspect recunoscut de altfel de acesta prin declarațiile date în cursul urmăririi penale.

În ceea ce privește starea de recidivă postexecutorie, instanța a avut în vedere faptul că potrivit certificatului de cazier judiciar, inculpatul G. V. a fost condamnat în mai multe rânduri anterior, iar prin sentința penală nr. 1396/(...) a Judecătoriei B. M. i-a fost aplicată o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare și un spor de 6 luni închisoare, fiind arestat la data de (...) și liberat condiționat la data de (...), cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 524 de zile închisoare (fila 97 dosar urmărire penală).

Or, având în vedere că faptele care formează obiectul prezentei cauze au fost comise după împlinirea perioadei rămasă de executat din pedeapsa anterioară, dar mai înainte de împlinirea termenului de reabilitate, instanța a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 37 lit. b Cod penal.

În raport de dispozițiile art. 320^{1 alin. 7 Cod procedură penală, instanța a reținut că limitele de pedeapsă prevăzute de art. 174 alin. 1}

Cod penal se reduc cu o treime, respectiv de la 6 ani și 8 luni închisoare la

13 ani și 4 luni închisoare, iar în cazul tentativei la infracțiunea de omor, reducerea se aplică la limitele înjumătățite conform art. 21 alin. 2 Cod penal, rezultând o limită minimă de 3 ani și 4 luni închisoare și una maximă de 6 ani și 8 luni închisoare.

Potrivit art. 72 Cod penal la stabilirea și aplicarea pedepselor s-a

ținut seama de dispozițiile părții generale ale codului penal, de limitele depedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În consecință, în considerarea dispozițiilor legale evocate, instanța l- a condamnat pe inculpatul G. V. la pedeapsa de 13 ani și 4 luni închisoare și interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. a,b Cod penal pe o perioadă de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și respectiv de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b Cod penal pe o perioadă de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și art. 73 lit. b Cod penal raportat la art. 76 lit. c Cod penal, apreciind că acestea corespund scopului și funcțiilor prevăzute de art. 52 Cod penal.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, instanța a avut în vedere gravitatea deosebită a faptelor comise de inculpat, circumstanțiată de atingerea adusă unei valori sociale fundamentale și de împrejurările concrete ale producerii lor, respectiv în cadrul unui conflict aparent lipsit de semnificație, acesta a aplicat lovituri cu un topor asupra a două persoane, dintre care una a decedat, după care a continuat să le lovească folosind un scaun de lemn. Or, aceste aspecte legate de ferocitatea acțiunilor inculpatului și de spontaneitatea faptelor sale conturează nu numai gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite, ci și periculozitatea lui ca individ, fiind imperios necesară asigurarea și consolidarea funcției de prevenție a pedepselor stabilite.

De asemenea, la individualizarea pedepselor aplicate, instanța a avut în vedere și conduita anterioară a inculpatului, acesta fiind condamnat în repetate rânduri pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt și distrugere, inclusiv prin incendiere (fila 97 dosar urmărire penală), aspecte care coroborate cu constatările expertizei medico-legale psihiatrice efectuate în cauză, conduc la concluzia că pedepsele aplicate anterior nu și-au atins scopul, iar inculpatul manifestă o vădită lipsă de respect față de valorile sociale ocrotite de legea penală.

În ceea ce privește pedeapsa stabilită pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, individualizarea acesteia într-un cuantum atât de redus este justificată de reținerea circumstanței atenuante legale prevăzută de art. 73 lit. b Cod penal, situație în care coborârea sub minimul special, determinat în urma incidenței dispozițiilor art. 320^{1 alin.}

7 Cod procedură penală, devine obligatorie.

Constatând că faptele care formează obiectul prezentei cauze au fost comise în concurs real, conform art. 33 lit. a Cod penal, instanța a dispus contopirea pedepselor stabilite și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 13 ani și 4 luni închisoare. Deși această pedeapsă a fost stabilită conform art. 39 alin. 4 Cod penal la nivelul maximului special determinat potrivit art. 320^{1 alin. 7 Cod procedură penală, instanța a apreciat că acest cuantum nu este îndestulător pentru realizarea corespunzătoare a scopului și funcțiilor prevăzute de art. 52 Cod penal, astfel încât, în temeiul art. 34 lit. b Cod penal a adăugat un spor de 1 an și 8 luni închisoare.}

În consecință, inculpatul urmează să execute pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b Cod penal pe o perioadă de 5 ani.

În temeiul art. 71 Cod penal instanța a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a,b Cod penal.

La individualizarea și stabilirea pedepselor complementare și accesorii, instanța a avut în vedere că atât gravitatea faptelor săvârșite de inculpat, cât și conduita anterioară subliniază atitudinea sa față de regulile de conviețuire socială și ordinea de drept și care este incompatibilă cu gradul de responsabilitate civică pe care îl implică exercitarea acestor drepturi.

În temeiul art. 350 Cod procedură penală, în considerarea pedepselor aplicate inculpatului și temeiurilor avute în vedere la individualizarea lor, instanța a menținut măsura arestării preventive a acestuia, iar în baza art. 88 Cod penal a dedus perioada reținerii și arestării preventive, de la (...) la zi.

De asemenea, în temeiul art. 118 lit. b Cod penal, a dispus confiscarea de la inculpat a bunurilor folosite la săvârșirea infracțiunilor, respectiv un topor și un scaun de lemn, bunuri aflate la camera de corpuri delicte a S.ui de I. C. din cadrul IPJ M..

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în S.ul Național de D. G. J., după rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, în raport de dispozițiile art. 320^{1 alin. 5 Cod procedură penală, constatând că pentru soluționarea acțiunilor civile formulate de părțile civile P. I. și P. M. se impune administrarea de probe, instanța a dispus disjungerea acestora, urmând a se pronunța numai asupra pretențiilor formulate de celelalte părți civile constituite.}

În temeiul art. 14 Cod procedură penală raportat la art. 313 din

Legea nr. 95/2006, a obligat inculpatul la plata următoarelor sume, reprezentând contravaloarea asistenței medicale acordată părții vătămate

P. I.

- 185 lei, către partea civilă S. M. S. M.

În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 1700 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta.

Împotriva acestei hotărâri a declarat, în termen legal, apel, inculpatul, criticând-o ca nefiind temeinică și legală.

În motivarea apelului său, inculpatul a învederat faptul că din conținutul actului de sesizare rezultă că procurorul a dispus trimiterea sa în judecată pentru săvârșirea a două fapte, una de omor iar cea de-a doua faptă de tentativă la infracțiunea de omor, ambele cu aplicarea art.73 lit.b C.p. și anume scuza provocării.

Ca urmare, raportat la împrejurările concrete în care s-a comis fapta, pe fondul consumului de alcool și al stării de provocare, se impune reducerea cuantumului pedepsei, cu atât mei mult cu cât, inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa și a solicitat instanței să facă aplicarea art.320 ind.1 C.

Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de apel invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:

Inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă Tribunalul Maramureș, întocmit la data de 17 decembrie 2010 pentru comiterea infracțiunilor de omor, prevăzută de art. 174 alin. 1 C. și tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20 C. raportat la art. 174 alin. 1 C., cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, art. 37 lit. b C. și art. 73 lit.b Cod penal, reținându-se în sarcina lui că în data de (...) le-a aplicat victimei P. Ș. și părții vătămate P. I. mai multe lovituri cu muchia unei toporiști și victimei și cu un taburet de lemn, ca urmare a acestor lovituri victima a decedat iar partea vătămată a suferit leziuni vindecabile în 25-30 zile de îngrijiri medicale.

Faptele s-au produs pe fondul consumului exagerat de băuturi alcoolice și ca urmare a provocării exercitate de către partea vătămată, care i-a reproșat inculpatului că acesta ar întreține relații sexuale cu concubina unei rude de-a lor, numitul L. I. și l-a agresat, prinzându-l de mână.

În ședința publică din data de (...), inculpatul audiat fiind de către instanța de judecată a arătat că recunoaște săvârșirea faptelor așa cum acestea au fost descrise în actul de sesizare și anume faptul că doar partea vătămată l-a agresat prinzându-l de mână, fapt ce l-a determinat să ia toporișca și îi lovească pe cei doi.

Cu aceiași ocazie, inculpatul a declarat că dorește să fie judecat conform art.320 ind.1 C.

Prin faptul că instanța de judecată a admis cererea inculpatului și în cauză doar acesta a înțeles să promoveze calea de atac a apelului, în vederea respectării principiului „non bis in idem";, cauza va fi analizată doar sub aspectul încadrării juridice a faptelor supuse judecății precum și sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate.

În opinia curții, obligația primei instanțe era, potrivit art.320 ind.1 alin.4 C. să verifice dacă faptele descrise în rechizitoriu sunt stabilite și descrise în mod clar astfel încât să nu există dubii cu privire la recunoașterea vinovăției, cu atât mai mult cu cât aliniatul 1 al aceluiași text de lege prevede faptul că inculpatul recunoaște săvârșirea faptelor descrise în actul de sesizare a instanței.

Prin reglementarea acestei proceduri simplificate s-a urmărit în primul rând accelerarea procesului penal, dar și responsabilizarea tuturor participanților la îndeplinirea actului de justiție nefiind permise rechizitorii lapidare, cu încadrări juridice comune pentru toate faptele astfel încât, ca și în cazul de față, inculpatul să poată specula o exprimare mai puțin fericită și să solicite a i se reține o circumstanță personală legală care nu se întemeiază pe nicio probă.

Astfel, din ansamblul probator administrat rezultă că inculpatul a fost provocat doar de partea vătămată, fapt învederat de altfel chiar de către inculpat.

Mai mult decât atât, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatului i s-a adus la cunoștință încadrarea juridică și faptul că starea de provocare este doar în cazul părții vătămate P. I.

Raportat la toate aceste aspecte putem conchide că inculpatul în momentul în care și-a recunoscut vinovăția a fost pe deplin conștient de faptul că starea de provocare a fost reținută doar în cazul infracțiunii de tentativă de omor, faptă comisă împotriva părții vătămate P. I.

Ne însușim întrutotul argumentația instanței de fond referitoare la reținerea art.73 lit.b C.p. doar cu privire la fapta comisă asupra părții vătămate P. I.

Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, curtea apreciază că prima instanță a dat dovadă de o clemență deosebită, orientând cuantumul pedepsei, în cazul infracțiunii de omor, spre minimul special prevăzut de lege, cu atât mai mult cu cât urmarea produsă este una ireversibilă, inculpatul suprimând viața unui om fără a avea vreun motiv, în condițiile consumului exagerat de alcool și a stării de recidivă, inculpatul având, potrivit fișei sale cazier, un bogat palmares infracțional.

Așa fiind, în baza art.379 pct.1 lit.b C. va respinge ca nefondat apelul declarat.

Constatând că, în cauză se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului, temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive subzistând în continuare, în baza art.383 rap. la art.350 C. va mentine starea de arest a inculpatului.

Potrivit art. 88 Cod Penal va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de (...) și până în prezent.

Va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Va obliga pe inculpatul apelant să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul G. V., fiul lui N. si I., nascut la 17 februarie 1972, detinut in Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr. 48 din 25 ianuarie 2011 a T.ui M..

Mentine starea de arest a inculpatului.

Potrivit art. 88 Cod Penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de (...) și până în prezent.

Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Obligă pe inculpatul apelant să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare cu inculpatul si pronunțare cu p. civile..

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 3 martie 2011.

PREȘEDINTE	JUDECĂTOR	G.
M. R. ANA C.	M. V.-G.

Red.M.R./S.M.D.

4 ex./(...) Jud.fond.A. R.

← Încheierea penală nr. 21/2011, Curtea de Apel Cluj		Sentința penală nr. 23/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 34/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 34/2011, Curtea de Apel Cluj