Decizia penală nr. 1169/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a1
D.ZIA PENALĂ NR. 1169/R/2011
Ședința publică din 6 iulie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : V. G.- judecător JUDECĂTORI : ANA C.
: L. M. GREFIER : M. N.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D. DE I. A I.
DE C. O. ȘI T. S. T. C., reprezentat prin
PROCUROR - L.T. CRĂCIUNESCU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul B. P.-N.
, împotriva încheierii penale din data de 29 iunie 2011, pronunțată de T. B.- N. , în dosar nr. (...), având ca obiect menținerea măsurii arestului preventiv luată față de inculpat.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul în stare de arest, asistat de apărătorul ales avocat A. C., din cadrul Baroului de avocați B.-N., cu delegația la dosar, precum și apărătorul desemnat din oficiu avocat A. L. G., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Apărătorul desemnat din oficiu depune la dosar referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra onorariului parțial în cauză.
Întrucât inculpatul are apărător ales, se constată încetat mandatul apărătorului desemnat din oficiu prin prezentarea apărătorului ales în fața instanței de recurs.
Întrebat fiind de către instanță, inculpatul arată că își menține recursul declarat în cauză.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită în principal, admiterea recursuluideclarat în cauză, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare pentru motivul nemotivării încheierii. În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se constate nelegală încheierea prin care s-a luat măsura arestului preventiv, nerespectându-se prevederii Legii nr. 302/2004.
Se mai arată de către apărătorul inculpatului că, nu se mai impune menținerea măsurii arestului preventiv, întrucât această măsură a fost luat nelegal. Solicită a se observa că speța are un specific aparte, având în vedere textele de lege aplicate și modalitatea în care spune parchetul că s-ar fi săvârșit fapta și competența pe care și le-a atribuit organele de urmărire penală, inculpatul se spune că a săvârșit infracțiunea prev.de art. 2 din L. nr. 1., și anume nu se spune în ce formă, urmând să explice de ce crede că era foarte important să se spună în ce variantă. Se arată că a săvârșit infracțiunea prev. de art. 1 și 2 din L. nr. 1. cu aplicarea art. 4 Cod penal, însă acolo sunt o mulțime de modalități de săvârșire a infracțiunii, care duc la anumite competențe- dacă se referă la fiecare dintre ele, și anume, dacă este vorba de cumpărare, noțiunea de cumpărare sau procurare de droguri înseamnă însă să cumperi, deci în sensul civil. D. se observă modalitatea în care a fost săvârșită fapta, cumpărarea de către inculpat a avut loc în momentul în care s-a înțeles cu acea persoană de care spune dânsul din India, situație în care inculpatul se afla pe teritoriul R. D. competența cu privire la această faptă erau organele române și se lua după dispozițiile din C. de procedură penală. În primul rând nu s-a stabilit modalitatea de săvârșirea faptei pentru a spune dacă este sau nu competent, cine este competent să facă urmărirea penală și să face actele următoare.
Se mai arată de către apărătorul inculpatului că, la momentul identificării persoanei a fost în circumscripția Curții de A. I., competent să hotărască asupra preluării urmăririi penale și cine trebuia să facă urmărirea penală era P. de pe lângă Curtea de A. I. Din punctul său de vedere competența de efectuare a luării măsurii arestului preventiv luată față de inculpat și care să judece această chestiune era aceea a T.ui B.-N., nicidecum Tribunalul București.
În opinia sa, noțiunea de pericol concret, așa cum a mai spus-o, reprezintă cu totul altceva decât pericolul faptei, pericolul social concret pentru ordinea publică nu a fost probat până în momentul de față de către parchet, nu se poate presupune doar prin faptul că o anume instanță consideră că dacă inculpatul, chiar dacă ar avea o schemă este vorba despre o activitate organizată și în opinia sa potrivit practicii judiciare pericolul social pentru ordinea publică este prezentat de situația concretă în care dacă
„îl las pe inculpat să plece afară"; ar săvârși o altă faptă.
Față de inculpat, se poate lua oricare dintre celelalte măsuri preventive, având în vedere modalitatea de săvârșire a faptei, consideră că față de acesta nu se impune menținerea celei mai grave măsuri preventive prevăzute de C. de procedură penală, ci scopul măsurii preventive și buna desfășurare a procesului penale se poate face și prin luarea față de acesta a unei alte măsuri, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului formulat deinculpat ca nefondat, cu consecința menținerii încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.
În raport cu criticile invocate, se apreciază de către reprezentantul parchetului că există probe și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea raportat la care s-a luat măsura arestării preventive, astfel că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală și pentru că pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani închisoare, avându-se în vedere natura și gravitatea faptei săvârșite, circumstanțele personale ale inculpatului, modalitățile și împrejurările concrete în care se presupune că a fost săvârșită fapta- caracterul organizat al activității desfășurate de inculpat, cantitatea considerabilă de droguri achiziționată, atitudinea procesuală a inculpatului, cantitatea de droguri de mare risc procurată, faptul că inculpatul administrează site-ul unui magazin de distribuire on-line a substanțelor etnobotanice, existând riscul reluăriiactivității infracționale pentru livrarea de droguri on-line, apreciindu-se față de considerentele expuse că luarea față de inculpat a unei măsuri preventive mai puțin restrictive, este neadecvată la acest moment procesual.
Cât privește susținerile apărătorului inculpatului, privind nelegalitatea măsurii luate față de inculpat și reținând acest lucru, să se constate și că nu se mai impune în continuare prelungirea măsurii preventive întrucât a fost luată nelegal, pentru motivul că în rechizitoriu nu se face precizarea modalității de săvârșire a faptei, iar instrumentarea cauzei a fost în consecință efectuată de organe judiciare necompetente teritorial, întrucât diferitele forme de comitere a infracțiunii atrag diferite competențe, rechizitoriul a fost verificat de un procuror care nu avea competența, conform legii, la a efectua un act, aceste aspecte sunt nerelevante, în condițiile în care modalitățile în care se presupune că a fost comisă fapta au fost descrise de instanța care a luat măsura arestării preventive în baza actelor și lucrărilor dosarului, în plus în acest cadru procesual neputându- se face referiri la aspectele reținute în rechizitoriu, sau la eventualele deficiențe ale acestuia, ci doar la faptul dacă subzistă sau nu motivele care au stat la baza luării măsurii preventive analizate, apărările respective putând fi invocate cu ocazia instrumentării fondului cauzei.
În final, solicită a se constata că măsura arestului preventiv luată față de inculpat este legală și temeinică.
Inculpatul B. P. N. având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate.
C U R T E A :
Prin încheierea penală din 29 iunie 2011 a T.ui B.-N. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive privind pe inculpatul B. P. N., fiul lui N. și N., născut la data de (...) în B., domiciliat în B., str. V. Alecsandri nr.4, sc. A, ap. 2, jud. B. N., CNP - 1., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzute de articolul 2 aliniatul1 și 2 din L. nr. 1., cu aplicarea articolului 4 Cod penal, și în baza dispozițiilor articolului 300/1 Cod procedură penală raportat la articolul 160 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a acestuia.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin Încheierea penală din data de 4 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul penal nr. (...), s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. și s-a dispus în temeiul art.149/1 alin.
10 Cod procedură penală, rap. la art. 136 alin.1 lit. „d"; Cod procedură penală, art. 143 alin.1 Cod procedură penală și art. 148 lit. „f"; Cod procedură penală, arestarea preventivă a inculpatului B. P. N. pe o perioadă de 29 de zile, de la (...) până la (...) inclusiv, s-a dispus emiterea mandatului de arestare pe numele inculpatului și s-a respins ca neîntemeiată solicitarea formulată de inculpat prin apărătorul său, de luare față de inculpat, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
S-a reținut că în cauză există indicii temeinice în sensul art. 68/1 Cod procedură penală, că inculpatul B. P. N. a comandat din Mumbai, India, în C., R. M., prin sistemul de curierat rapid DHL, cantitatea de 842 gr.mefedronă, preluând această cantitate de droguri de mare risc la data de (...) de la sediul firmei de curierat rapid DHL, cu punctul de lucru în C., R. M., ocazie cu care a fost depistat de organele de poliție.
În acest sens s-au reținut următoarele mijloace de probă: acte întocmite de autoritățile competente din R. M. privind depistarea în flagrant și analiza drogurilor depistate asupra inculpatului B. P. N. (care atestă împrejurarea că inculpatul s-a prezentat pe data de (...), la un punct de lucru al DHL- C. pentru a ridica un colet expediat pe numele său din Mumbai, India, din analiza efectuată rezultând indicii în sensul că acest colet conținea droguri); O. nr.37/A/2011 emisă de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. la (...) în dosarul nr. 179 D/P/2011 (prin care s-a autorizat, pe o perioadă de 30 de zile, livrarea supravegheată a drogurilor ridicate de autoritățile competente, din R. M. în România); procesul-verbal de preluare a drogurilor și a inculpatului B. P. N. încheiat între autoritățile competente din R. M. și lucrători de poliție judiciară din cadrul IGPR - DCCO - S. Antidrog la (...); adresa nr. 1./(...) emisă de IGPR - L. C. de A. și P. al D. privind raportul de constatare tehnico-științifică referitor la cantitatea de droguri depistată (care a atestat faptul că proba 1, în cantitate de 199,04 g, conține mefedronă - 4 metilmetcatinonă, care face parte din tabelul - anexă nr. 1 la L. nr. 1.); declarațiile inculpatului (care a recunoscut fapta, că a comandat mefedronă și s-a prezentat pentru a o ridica).
Instanța a constatat faptul că aceste mijloace de probă au fost administrate cu respectarea exigențelor procedurale, având la bază autorizările prevăzute de L. nr. 1. (O. nr. 37/A/2011 emisă de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. la (...) în dosarul nr. 179 D/P/2011).
Au fost înlăturate ca nesincere susținerile inculpatului, în sensul că ar fi săvârșit fapta sub imperiul temerii insuflate de numitul M. I., care ar fi preluat SC";Pasiniko&Co";SRL de la tatăl inculpatului.
Astfel, din procesul - verbal de investigație încheiat de lucrătorii de poliție judiciară din (...) rezultă că asociații SC";Pasiniko&Co";SRL sunt sora inculpatului, cu care inculpatul se află în relații apropiate, și concubina tatălui acestuia, fără ca o persoană numită M. I. să aibă o legătură cu această societate.
Împrejurarea că numitul M. I. nu are nici o legătură cu această societate rezultă și din relațiile comunicate de O. cu privire la societate, dar
și din declarația dată de inculpat în fața instanței (inculpatul arătând că se află în relații apropiate cu sora sa, asociat al societății, dar aceasta nu i-a spus că ar fi cesionat părțile sociale către numitul M. I.).
Mai mult, inculpatul nu a fost în măsură să indice nici un element de natură să servească la identificarea, chiar și indirect, a acestei persoane, deși a susținut că a cunoscut-o de mai mult timp și chiar i-a mai procurat droguri anterior, împrejurare de natură să pună în discuție sinceritatea inculpatului.
Totodată, instanța a apreciat neverosimile susținerile inculpatului că ar fi săvârșit fapta sub imperiul unei constrângeri morale exercitate de numitul M. I., având în vedere faptul că inculpatul nu s-a adresat organelor de poliție pentru șantaj.
Neverosimilitatea susținerilor inculpatului este confirmată, în opinia instanței, și prin faptul că acesta nu numai că nu s-a adresat organelor de poliție, ci chiar a depus eforturi pentru a procura mefedronă (indicând unfurnizor, achitând o sumă substanțială, indicând o țară ca destinație de livrare).
Totodată, s-a reținut caracterul neverosimil al susținerilor inculpatului, rezultând și din faptul că deși a susținut că numitul M. I. i-a cerut să îi procure mefedronă în contul unei datorii a tatălui său, tot inculpatul a învederat instanței faptul că numitul M. I. i-a acoperit cheltuielile de călătorie și i-a avansat sau restituit sumele achitate pentru drogurile procurate.
Nesinceritatea inculpatului este confirmată, în opinia instanței, și prin faptul că acesta a negat inițial, în fața autorităților moldovene, faptul că ar fi cunoscut conținutul coletului expediat pe numele său, observându-se totodată faptul că aceste susțineri, formulate de inculpat pro causa, nu se coroborează cu alte mijloace de probă administrate în cauză, fiind înlăturate.
Mai mult, din procesul verbal de investigație efectuat de organele de poliție judiciare din (...), coroborat cu declarațiile date de inculpat, rezultă că inculpatul este administratorul site-ului , adresă aparținând unui magazin de vânzare on-line a substanțelor etnobotanice, ceea ce generează presupunerea în sensul că inculpatul a procurat mefedrona pentru a o vinde prin intermediul acestui magazin, susținerea inculpatului vizând lipsa unei duble incriminări fiind înlăturată întrucât, pe de o parte, principiul personalității - reglementat de art. 4 Cod penal, vizând aplicarea legii penale române în spațiu - atrage răspunderea penală a făptuitorului român pentru fapte reglementate de legea penală română ca infracțiuni, săvârșite pe teritoriul unui alt stat, independent de incriminarea faptei ca infracțiune prin legislația statului pe al cărui teritoriu a fost săvârșită fapta; nu se poate invoca o eventuală necunoaștere a acestei dispoziții legale, întrucât eroarea de drept nu produce efecte în dreptul penal român atunci când vizează o normă de drept penal.
Pe de altă parte, instanța a reținut că din actele comunicate de autoritățile moldovene rezultă că fapta este incriminată ca infracțiune și pe teritoriul acestui stat - infracțiunea prevăzută de art. 248 alin.5 lit. „b"; și „d"; Cod penal al R. M. și pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani.
În raport de acestea, instanța a apreciat îndeplinită în cauză condiția prevăzută de art. 148 alin.1 Cod procedură penală, rap. la art. 143 alin.1
Cod procedură penală.
De asemenea, este neîndoielnică îndeplinirea condiției privind cuantumul pedepsei prev. de art. 148 alin.1 lit. „f"; teza I Cod procedură penală, având în vedere că infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul B. P. N., prev. de art. 2 alin.1 și 2 din L. nr. 1. (dispozițiile art. 4 Cod penal nevizând în opinia instanței, încadrarea juridică a faptei, ci aplicarea legii penale în spațiu) este pedepsită cu închisoarea de la 10 la 20 de ani.
Cât privește condiția prevăzută de art. 148 alin.1 lit. „f"; teza a II-a Cod procedură penală, referitoare la existența în cauză a probelor certe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, s-a constatat că și aceasta este îndeplinită.
Astfel, în lipsa unei definiții legale a noțiunii de pericol pentru ordinea publică, în practică sunt avute în vedere mai multe aspecte (care constituie totodată criterii complementare de care se ține cont la alegerea măsurii preventive, conform art. 136 alin. final Cod procedură penală), printre care, natura și gravitatea faptei săvârșite, urmările produse, cu implicații asupra sănătății individuale și publice, circumstanțele personale ale inculpatului.
Or, în speță, s-a constatat că inculpatul este cercetat pentru o infracțiune care prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat,pericol ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, ci și din modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptei.
S-a avut în vedere în aprecierea pericolului social concret, și caracterul organizat al activității desfășurate de inculpat (care a identificat - în mod repetat, astfel cum el însuși a arătat - un stat unde era posibilă livrarea de droguri, a indus în eroare autoritățile prin folosirea unei firme intermediare de curierat rapid aflate pe teritoriul R. M., pentru a evita monitorizarea activității infracționale), atitudinea procesuală a inculpatului (care a încercat în mod constant să inducă în eroare organele judiciare, împrejurare de natură să aducă atingere bunei desfășurări a procesului penal), cantitatea de droguri de mare risc procurată, faptul că inculpatul administrează site-ul unui magazin de distribuire on-line a substanțelor etnobotanice, existând riscul reluării activității infracționale pentru livrarea de droguri on-line.
Toate aceste împrejurări au justificat, în opinia instanței, susținerea că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Prin prisma celor mai sus arătate, s-a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului B. P. N. se impune pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, conform art. 136 alin.1 Cod procedură penală, circumstanțele personale și familiale ale acestuia nefiind de natură să înlăture argumentele avute în vedere de instanță, astfel cum au fost anterior expuse - și urmând a fi avute în vedere cu ocazia soluționării în fond a cauzei, pentru argumentele arătate apreciindu-se că luarea față de inculpat a unei măsuri preventive neprivative de libertate nu este de natură să răspundă scopului măsurilor preventive, pericolul social concret și sporit al faptei și făptuitorului, impunându-se luarea față de acesta a unei măsuri preventive privative de libertate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că motivele care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpatul B.
P. N. subzistă, măsura preventivă luată este legală și temeinică, astfel că în baza disp.art.300/1 Cod proc. penală rap. la art.160 Cod proc. penală va fi menținută.
Astfel, s-a apreciat că există probe și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea raportat la care s-a luat măsura arestării preventive
(menționate de instanța care a luat măsura arestării preventive)- astfel că sunt întrunite condițiile prev. de art.143 Cod procedură penală-și pentru care pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani închisoare, avându- se în vedere natura și gravitatea faptei săvârșite (activitățile legate de droguri având implicații asupra sănătății individuale și publice), circumstanțele personale ale inculpatului, modalitățile și împrejurările concrete în care se presupune că a fost săvârșită fapta-caracterul organizat al activității desfășurate de inculpat (care a identificat - în mod repetat, astfel cum el însuși a arătat - un stat unde era posibilă livrarea de droguri, a indus în eroare autoritățile prin folosirea unei firme intermediare de curierat rapid aflate pe teritoriul R. M., pentru a evita monitorizarea activității infracționale), cantitatea considerabilă de drog achiziționată, atitudinea procesuală a inculpatului (care a încercat în mod constant să inducă în eroare organele judiciare, împrejurare de natură să aducă atingere bunei desfășurări a procesului penal), cantitatea de droguri de mare risc procurată, faptul că inculpatul administrează site-ul unui magazin de distribuire on-line a substanțelor etnobotanice, existând riscul reluării activității infracționale pentru livrarea de droguri on-line, apreciindu-se față de considerentele expuse că luarea față de inculpat a unei măsuri preventivemai puțin restrictive (obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea) este neadecvată la acest moment procesual.
Cât privește susținerile inculpatului, formulate prin apărător, privind nelegalitatea măsurii luate față de inculpat și reținând acest lucru, să se constate și că nu se mai impune în continuare prelungirea măsurii arestării preventive întrucât a fost luată nelegal, pentru motivul că în rechizitoriu nu se face precizarea modalității de săvârșire a faptei, iar instrumentarea cauzei a fost în consecință efectuată de organe judiciare necompetente teritorial, întrucât diferitele forme de comitere a infracțiunii atrag diferite competențe
(în speță cumpărarea de către inculpat a avut loc în momentul în care s-a înțeles cu acea persoană din India indicată de către inculpat, situație în care acesta din urmă se afla pe teritoriul R.), rechizitoriul a fost verificat de un procuror care nu avea competența, conform legii, la a efectua acest act- acestea sunt nerelevante, în condițiile în care modalitățile în care se presupune că a fost comisă fapta au fost descrise de instanța care a luat măsura arestării preventive în baza actelor și lucrărilor dosarului, în plus în acest cadru procesual neputându-se face referiri la aspectele reținute în rechizitoriu, sau la eventualele deficiențe ale acestuia, ci doar la faptul dacă subzistă sau nu motivele care au stat la baza luării măsurii preventive analizate, apărările respective putând fi invocate cu ocazia instrumentării fondului cauzei.
Cât privește excepția necompetenței teritoriale a instanței care a luat măsura arestării preventive invocată, este de observat faptul că încheierea prin care s-a dispus luarea măsurii preventive respective este definitivă, având astfel autoritate de lucru judecat, în cadrul procesual al prezentului dosar neputându-se cenzura în consecință aspectele legate de competența instanței respective (acest atribut avându-l doar instanța ierarhic superioară acesteia), fiind necesar doar a se examina daca sunt întrunite sau nu în prezent condițiile prev. de art.143 și 148 lit.f Cod procedură penală și a se proceda în consecință (iar pe de altă parte, după cum se poate observa, dispozițiile art.149/1 al.2 Cod procedură penală au fost respectate).
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale și rejudecând cauza, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare pentru nemotivarea încheierii, iar în subsidiar admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate nelegală încheierea prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, nefiind respectate dispozițiile Legii nr.302/2004.
În motivarea recursului inculpatul prin apărătorul ales al acestuia, a arătat că nu se impune menținerea măsurii preventive, întrucât această măsură a fost luată nelegal, având în vedere textele de lege aplicate și modalitatea în care parchetul afirmă că, s-ar fi săvârșit infracțiunea .
P. afirmă că, s-a săvârșit infracțiunea prevăzută de art.1 și 2 din L. nr.
1. cu aplicarea art. 4 din C. penal, însă sunt o mulțime de modalități de săvârșire a infracțiunii, care conduc la competențe diferite, respectiv: dacă este vorba de cumpărare în sens civil sau procurare de droguri, care la fel înseamnă tot cumpărare.
D. se observă modalitatea în care s-a săvârșit fapta, cumpărarea de către inculpat a avut loc în momentul în care s-a înțeles cu acea persoană din India, situație în care inculpatul se afla pe teritoriul R. D. competența cu privire la această faptă aparținea organelor de cercetare penală din România.
În primul rând nu s-a stabilit modalitatea de săvârșire a faptei, pentru a putea constata dacă există o anumită competență de efectuarea urmăririi penale.
Inculpatul a mai arătat că în momentul identificării sale se afla în circumscripția Curții de A. I., iar urmărirea penală trebuia efectuată de către P. de pe lângă această instanță, însă din punctul de vedere al inculpatului măsura arestării preventive putea fi luată de către T. B.-N. și nu de Tribunalul București.
Cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, inculpatul a arătat că acesta nu a fost probat, iar față de acesta se poate lua o altă măsură neprivativă de libertate, care să asigure buna desfășurare a procesului penal.
Verificând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs invocatede inculpat și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod întemeiat că prin încheierea penală din 4 iunie 2011 a T.ui B. -Secția I penală s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul B. P. N. pe o perioadă de 29 de zile.
S-a reținut în sarcina inculpatului că acesta a comandat din Mumbai -
India în C.- R. M. prin sistemul de curierat rapid, cantitatea de 842 grame mefedronă, preluând această cantitate de droguri de mare risc la data de 31 mai 2011 de la sediul firmei de curierat rapid, cu punctul de lucru în C.- R. M., ocazie cu care a fost depistat de organele de poliție.
În cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și art. 148 lit.f
Cod procedură penală în sensul că, sunt indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care acesta a fost trimis în judecată, respectiv O. nr. 3. emisă de DIICOT- privind livrarea supravegheată a drogurilor ridicate de autoritățile competente din R.
M., procesul-verbal de preluare a drogurilor, adresa nr. 1. din 3 iunie 2011 emisă de L. C. de A. și P. al D. privind raportul de constatare tehnico-
științifică, precum și declarațiile inculpatului care a recunoscut comiterea faptei, respectiv că a comandat drogurile din India și s-a prezentat pentru ridicarea acestora.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta presupusă a fi comisă de inculpat este închisoarea mai mare de 4 ani, iar acesta prezintă pericol concret pentru ordinea publică prin natura deosebit de gravă a faptei presupus a fi comisă de către acesta, modalitatea de săvârșire a infracțiunii și cantitatea de droguri pe care acesta a comandat-o, precum și faptul că inculpatul administrează un magazin de distribuire on-line a substanțelor etnobotanice, existând riscul reluării acestei activități.
Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acestuia, apreciind că liber fiind ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal, în raport de natura, gravitatea și modalitatea de săvârșire a infracțiunii, precum și de persoana și conduita inculpatului.
Curtea E. a Drepturilor Omului a acceptat în cazul Letellier vs Franța că în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității în dauna reacției publice, anumite infracțiuni, pot constitui cauza unor dezordini sociale în măsură să justifice detenția, cel puțin pentru un timp.
De asemenea, obstrucționarea justiției și pericolul de sustragere au constituit motive întemeiate de a refuza eliberarea unei persoane arestatepreventiv, apreciate ca atare de Curtea E. în interpretarea art.5 paragraf 3 din Convenția E. a Drepturilor Omului.
De aceea, în situația de față, se impune o astfel de reacție a autorităților pentru a nu se crea și mai mult neîncrederea în capacitatea justiției de a lua măsurile necesare pentru prevenirea pericolului vizat de ordinea publică, crearea unui echilibru firesc și a unei stări de securitate socială.
Așa fiind, motivul de recurs vizând revocarea arestului preventiv întemeiat pe lipsa pericolului social, care să justifice privarea de libertate a inculpatului, va fi respins
Susținerile inculpatului prin apărătorul ales al acestuia referitoare la faptul că Tribunalul București nu era competent să ia măsura măsurii arestării preventive față de inculpat, nu sunt întemeiate, întrucât încheierea prin care s-a dispus luarea măsurii arestării față de inculpat a fost verificată de către instanța de recurs și nu au fost constatate motive de nelegalitate a acestei încheieri.
Tot neîntemeiate sunt susținerile inculpatului referitoare la nemotivarea încheierii penale atacate, întrucât o motivare lapidară nu atrage incidența art.385/9 pct.9 C.proc.pen., dacă s-au indicat suficiente argumente pentru a permite instanței de control verificarea lor.
Curtea constată că instanța de fond a motivat hotărârea judecătorească prezentând motive suficiente pentru a permite instanței de control verificarea lor, astfel că invocarea nulității încheierii recurate nu este întemeiată.
Motivarea hotărârii reprezintă un element de transparență a justiției, inerent oricărui act jurisdicțional. Hotărârea judecătorească reprezintă rezultatul concret, sinteza operei de judecată, iar motivarea acesteia reprezintă argumentarea în scris a rațiunii ce determină pe magistrat să adopte soluția dispusă în cauză. Motivarea hotărârilor justifică echitatea procesului penal, pe de o parte, prin dreptul justițiabilului de a fi convins că justiția a fost înfăptuită, respectiv că judecătorul a examinat toate mijloacele procesuale și procedurale propuse de participanți și, pe de altă parte, prin dreptul acestuia de a cunoaște oportunitatea promovării căilor de atac.
Curtea E. a Drepturilor Omului a arătat în cauzele Hiro Balani contra
Spaniei 1994, în cauza Vandehurk contra Olandei, în cauza Ruiz Torija contra Spaniei 1994, în cauza Highins contra Franței 1998, în cauza Helle contra Finlandei 1997 și Boldea contra R. 2007, că art.6 paragraf 1 din Convenție obligă instanțele să-și motiveze hotărârile, aceasta neînsemnând că se cere un răspuns detaliat la fiecare argument. Amploarea acestei obligații poate varia în funcție de natura hotărârii. Trebuie avute în vedere diversitatea solicitărilor pe care inculpatul le-a formulat în fața instanței, precum și diferențele existente în fiecare stat contractant cu privire la dispozițiile legale obligatorii, cutume, opinii exprimate în doctrină, aplicabile în această materie. De aceea, aprecierea îndeplinirii obligației de a motiva, ce rezultă din art.6 al Convenției, poate fi determinată în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze.
CEDO a arătat că obligația instanței de a motiva hotărârea pronunțată, este aceea de a demonstra părților că au fost ascultate (cauza
Tatishvili contra R.iei 2007).
Același punct de vedere este îmbrățișat și în Avizul nr.11 (2008) al C.
C.ativ al Judecătorilor Europeni în atenția Comitetului de miniștri al C. E.
În dosarul de față, prima instanță s-a conformat disp.art.6 paragraf 1 din Convenție, constatându-se de către instanța de recurs, că au fostanalizate și s-a răspuns solicitărilor inculpatului, prin încheierea din 29 iunie 2011, astfel că nici acest motiv de recurs nu poate fi primit, neimpunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Nici excepția necompetenței teritoriale a instanței care a luat măsura arestării preventive nu poate fi pusă în discuție în această fază a procesului de recurs la încheierea prin care s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, deoarece și această excepție a fost verificată în cadrul recursului la luarea măsurii arestării preventive.
Nici solicitarea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, nu este întemeiată, raportat la fapta presupus a fi comisă de acesta, modalitatea de săvârșire a infracțiunii, cantitatea de droguri procurată de inculpat, pe de altă parte nici durata termenului rezonabil al măsurii arestării preventive nu a fost depășită, ținându-se seama de obiectul și complexitatea cauzei, sens în care se va respinge și acest motiv de recurs.
Având în vedere că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și art. 148 lit.f Cod procedură penală, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, în baza art. 38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, recursul formulat de inculpat împotriva încheierii penale din 29 iunie 2011 a T.ui B..-N. pronunțată în dosar nr. (...) urmează să fie respins ca nefondat. În baza art. 189 Cod procedură penală urmează să se stabilească în favoarea Baroului de avocați C. suma de 50 lei reprezentând onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu (avocat G. A. ) care va fi suportat din fondul M.ui Justiției. Potrivit art. 192 alin.2 Cod procedură penală inculpatul urmează să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. P. N., fiul lui N. și N., născut la (...), aflat în Arestul IPJ B.-N., împotriva încheierii fără număr din (...) a T.ui B.-N.. Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, în favoarea av.G. A.. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din data de 6 iulie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI V. G. ANA C. L. M. GREFIER M. N. Red.V.G./M.N. 4 ex./(...)
| ← Decizia penală nr. 94/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1330/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
