Decizia penală nr. 162/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.162/A/2011
Ședința publică din data de 3 octombrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE: L. M. - judecător JUDECĂTOR: M. Ș.
G.: M. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă I. - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. reprezentat prin P. - D. D.
S-a luat spre examinare apelul formulat de către Ministerul Public - P. de pe lângă I. - D. de I. a I. de C. O. și T. - B. T. M., împotriva sentinței penale nr.324 din 10 iunie 2011 a T.ui M., pronunțată în dosarul nr.(...), privind pe inculpatul D. C. T. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.4 al.1 din Legea nr.143/2000 și art.87 al.2 din
OUG nr.195/2002, totul cu aplic.art.33 lit.a C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul D. C. T. asistat de apărător desemnat din oficiu av.C. T. din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar și apărător ales av.Chindriș Ovidiu din cadrul Baroului M., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul desemnat din oficiu solicită a se constata că mandatul său a încetat și a se acorda plata onorariului avocațial avansat din FMJ pentru studiul dosarului și prezentarea în instanță.
Întrebat fiind de către instanță, inculpatul D. C. T., arată că își menține declarațiile date până în această fază procesuală și nu are de făcut completări la acestea.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Reprezentantul M.ui P., solicită ca în temeiul art.379 pct.2 lit.a C.pr.pen., să se admită apelul declarat de DIICOT B. T. M., așa cum a fost formulat în scris, să fie desființată sentința atacată și, pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună condamnarea inculpatului D. C. T., pentru săvârșirea infracțiunilor de reținere de droguri de risc pentru consum propriu prev.de art.4 al.1 din Legea nr.143/2000 și pentru infracțiunea de conducere sub influența substanțelor stupefiante prev.de art.87 al.2 din OUG nr.195/2002 pentru următoarele considerente:
Susține că motivele pentru care solicită desființarea hotărârii apelate și condamnarea inculpatului, sunt expuse pe larg în memoriul depus la dosar.
In mod incontestabil starea de fapt a fost stabilită. Inculpatul a deținut droguri de risc, respectiv canabis pe care le-a consumat, stabilindu-se prezența acestora în sângele inculpatului.
Față de motivele expuse în memoriul scris depus la dosar solicită a se avea în vedere că într-o speță identică ca și stare de fapt cu singura deosebire că acel consum a avut loc cu două zile înainte, Tribunalul Maramureș prin sentința penală nr.289 din (...) a aplicat acelei persoane o pedeapsă de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.4 al.1 din Legea nr.143/2000 și o pedeapsă de 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.87 al.2 din OUG nr.195/2002.
Această sentință penală, a fost apelată de către acel inculpat.
Prin decizia penală nr.157/2011 a Curții de A. C., a fost respins apelul inculpatului, și în apelul inculpatului din acea cauză solicitându-se achitarea acestuia.
Este practica T.ui M. și a Curții de A. C.
Inclusiv prin sentința penală nr.286 din (...) a T.ui M., cauză care este în acest moment apelată de către inculpat, s-a aplicat o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.87 al.2 din OUG nr.195/2002, respectiv aceeași situație de depistare în trafic în urma căreia s-a stabilit că inculpatul a consumat droguri.
Pentru aceste motive și cele din memoriul depus la dosar, solicită a se admite apelul, a se desființa sentința penală atacată și pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună condamnarea inculpatului.
Apărătorul inculpatului D. C. T. solicită respingerea apelul declarat deparchet ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
In primul rând, față de considerentele prezentate în motivele de apel, face câteva precizări.
Se arată de către parchet că sentința atacată este nelegală și netemeinică.
Apreciază că instanța de fond a aplicat dispozițiile legale în vigoare.
Astfel, reținerea instanței a art.320/1 C.pr.pen. nu face inaplicabile disp.art.18/1 Cpen., putându-se dispune achitarea, atunci când se apreciază că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Apreciază în aceeași măsură că hotărârea este și temeinică, avându-se în vedere întreg contextul speței.
Susține că există o sumedenie de rezoluții de neîncepere a urmăririi penale, cu privire la persoane care comit astfel de fapte tocmai pentru că procurorul apreciază că scopul este de a sancționa persoanele care fac trafic de droguri pentru alții, iar simplii consumatori să beneficieze cel puțin la prima abatere de prevederile art.18/1 C.pen.
Ca atare, și în această speță s-a dispus același lucru. Și în rechizitoriu
și în motivele de apel se arată că se cercetează un ansamblu de fapte dar se face referire la inculpat, care de asemenea se află în evidență că se ocupă cu deținere de droguri.
Ori, ceea ce este evident este că trebuie să se aplice pentru fapte egale, sancțiuni egale.
Inculpatul a săvârșit o singură faptă într-un context accidental.
Solicită a se avea în vedere persoana inculpatului și scopul acestuia precum și împrejurarea că sancțiunea aplicată și-ar atinge scopul. Evident că faptele imputate sunt fapte grave în sine, dar inculpatul nu a conștientizat că fumând acea țigară cu o zi înainte i-ar fi rămas în sânge substanța stupefiantă.
Prin urmare, apreciază că apelul este nefondat iar hotărârea temeinică și legală.
Inculpatul D. C. T., având ultimul cuvânt, arată că recunoaște șiregretă fapta comisă. Solicită respingerea recursului declarat de parchet.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr.324 din data de 10 iunie 2011 a T.ui M. în temeiul art.11 pct.2 lit.a C.pr.pen. rap.la art.10 lit.b1 C.pr.pen., s-a dispus achitarea inculpatului D. C. T., fiul lui I. și C., născut la 11 ian.1989 în B. M., studii are 12 clase + 3 ani de studii superioare, student la U. de N. B. M., necăsătorit, fără copii minori, fără antecedente penale, CNP 1., dom.în B. M., str. V. T., nr.14A/6, jud.M. pentru infracțiunea prev.de art. 4 alin.1 din L. nr. 143/2000 și pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de o persoană care se află sub influența unor produse stupefiante prev.de art. 87 alin.2 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic.art. 33 lit.a C.pen. În baza art. 181 C.pen. și a art. 91 C.pen., s-a aplicat inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în su mă de 1.000 lei. În temeiul art. 192 alin.1 pct.1 lit.d C.pr.pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 830 lei - cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență că prin rechizitoriul întocmit la 29 aprilie 2011 în dosarul nr. 3- D/P/2010 de D. - B. teritorial M. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D. C. T. pentru infracțiunea de deținere fără drept de droguri de risc în vederea consumului propriu prev.de art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000 și de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sub influența unor substanțe psihotrope prev.de art. 87 alin.2 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic.art. 33 lit.a C.penal. S-a reținut, în esență, că în data de 16 ianuarie 2010 inculpatul și-a procurat cannabis, l-a deținut fără drept pentru consum propriu, a consumat efectiv asemenea droguri, iar la data de 17 ianuarie 2010 a condus pe drumurile publice (pe traseul C. - B. M.) un autovehicul în timp ce se afla sub influența substanțelor psihotrope (THC). Din probele de la dosar au rezultat următoarele: În după masa zilei de 16 ianuarie 2010 inculpatul D. C. T. a fumat o țigară ce conținea THC în tip ce se afla la locuința numitului I. B., apoi a doua zi, în jurul orelor 1700, acesta s-a deplasat împreună cu martorul N. L. de la B. M. la C. (la schi) și retur cu autoturismul tatălui inculpatului marca „Skoda Octavia"; înmatriculat sub nr. (...) condus de inculpat, fiind depistați în trafic în B. M., în jurul orelor 2000, stabilindu-se că inculpatul s-a aflat sub influența acestor substanțe, asupra martorului N. L. găsindu-se 0,3 g cannabis. Buletinul de analiză toxicologică nr.20 din 17 ianuarie 2010 întocmit de S. B. M. a evidențiat prezența de THC în organismul inculpatului, iar în cuprinsul raportului de expertiză medico-legală nr. 500 din 26 mai 2010 întocmit de același serviciu s-a menționat faptul că nu există metode obiectiv științifice prin care să se poată stabili nivelul de concentrație al substanței respective, aceasta se poate afla în organism până la 72 de ore după consum (în funcție de cantitatea consumată și de starea fizică a celui care a ingerat-o), efectele ei apar după 6-10 minute de la consum și se manifestă cât timp se află în organism pe o perioadă care diferă în funcție de cantitatea de substanță consumată, de starea fizică a persoanei (cantitatea de țesut adipos) și de existența unui consum cronic sau ocazional (f.40, 53, 54 dos. u.p.). În suplimentul la acest raport de expertiză s-a precizat faptul că în cazul administrării pe cale respiratorie a unei țigări de THC simptomele neurologice apar după 6-12 minute, perioada în care se menține în organism este variabilă în funcție de cantitatea ingerată și de starea fizică a persoanei (de cantitatea de țesut adipos în care se depozitează această substanță și de unde se elimină treptat). Perioada necesară pentru eliminarea substanței de THC provenită din ingerare prin respirație a unei singure astfel de țigări este de cel puțin 72 de ore (f.58, 59 dos. u.p.) Este adevărat că legiuitorul nu pretinde în cuprinsul normei de incriminare (din O.U.G. nr. 195/2002) existența în organism a unei anumite cantități de droguri pentru ca fapta să fie infracțiune, iar stabilirea în concret a acestei cantități de asemene substanțe nu este posibilă (ca și în cazul ingerării de alcool) întrucât acestea se depun în țesutul adipos (și nu intră doar în sânge ca și în cazul consumului de alcool pentru a li se putea determina astfel concentrația). Cu toate acestea este necesar a se avea în vedere, de la caz la caz, și alte elemente pentru a se putea stabili gradul de pericol social al faptelor și pentru a se putea individualiza răspunderea inculpaților. În speță, inculpatul a deținut și a consumat o singură țigară cu THC, a condus autoturismul la un interval de cel puțin 24 de ore de la acest consum fără a avea reprezentarea faptului că această substanță se mai află în organism. De asemenea, din procesul-verbal de sesizare din oficiu, din depozițiile martorilor sau din fișa întocmită cu ocazia recoltării de probe biologice nu rezultă dacă și în ce măsură acest consum de droguri i-a afectat inculpatului reacțiile neurologice (și implicit capacitatea de a conduce autovehiculul) astfel că se impune în cauză a se da eficiență principiului „in dubio pro reo";. În raport de toate aceste elemente, văzând și lipsa de antecedente penale a inculpatului, tribunalul a apreciat că faptele acestuia nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni (respectiv al infracțiunii de deținere fără drept de droguri de risc în vederea consumului propriu prev.de art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000 și de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de o persoană care se află sub influența unor produse stupefiante prev.de art. 87 alin.2 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic.art. 33 lit.a C.pen.). Față de cele de mai sus, s-a dispus achitarea inculpatului pentru aceste infracțiuni, în temeiul art. 10 lit.b1 C.pr.pen. La individualizarea sancțiunii administrative aplicate acestuia tribunalul a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor comise (dat de natura și gravitatea lor chiar dacă ele nu constituie infracțiuni) și al inculpatului (nu are antecedente penale, și-a recunoscut faptele). În baza art. 192 alin.1 pct.1 lit.d C.pr.pen., acesta a fost obligat să achite statului suma de 830 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din care suma de 800 lei reprezintă cheltuielile de urmărire penală. Împotriva acestei sentințe a formulat apel în termen legal DIICOT S. T. M. solicitând admiterea apelului cu consecința pronunțării unei noi hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpatului D. C. T. la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării acesteia. S-a arătat că inculpatul D. C. T. a săvârșit infracțiunile așa cum au fost reținute în actul de inculpare, respectiv a primit cu o zi înainte cu titlu gratuit o țigară conținând cannabis, aspect cunoscut pe deplin de inculpat și acceptat ca atare, consumând-o în anturajul respectiv, iar în perioada următoare, în timp ce substanța psihotropă continua să se găsească în organismul său, producând efecte specifice drogurilor și nu alcoolului, inculpatul a condus pe drumurile publice un autovehicul, până când la sfârșitul zilei de 17 ianuarie 2010 a fost surprins în trafic. Pe lângă consumul de droguri inculpatul a agravat consecințele acestei fapte prin acțiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice, cu urmări grave și foarte grave posibil de produs, astfel că nu există elemente de atenuare a gradelor de pericol social concret al faptelor penale săvârșite, ci de agravare a acestora. S-a făcut trimitere la doctrină în ce privește scopul incriminării și conținutul infracțiunii de deținere de droguri pentru consum propriu, iar referitor la infracțiunea prev.de art.87 alin.2 din OUG nr.195/2002 s-a susținut că a fost incriminată alături de infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală ceea ce denotă gravitatea acestei fapte penale. De asemenea s-a făcut trimitere la practica judiciară. Legea nu distinge privitor la eventuale grade diferite de pericol social al infracțiunii prev.de art.87 alin.2 din OUG nr.195/2002 în funcție de anumite reacții ori manifestări exterioare vizibile ale conducătorului auto, impunând doar depistarea prezenței în organism la momentul conducerii a drogurilor. Consideră că soluția adoptată de instanța de fond nu este de natură a proteja societatea și valorile acesteia de urmările unor fapte penale pe care trebuie să le descurajeze și că nu s-a ținut seama de concluziile expertizelor medico-legale efectuate în cauză în care s-a arătat perioada de timp în care drogul persistă în organism și care sunt consecințele și manifestările psiho- neurologice ale ingurgitării fie și a unei singure doze de THC în organism. Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.378 Cod procedură penală, curtea constată că apelul nu este fondat și îl va respinge pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Astfel, se constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, susținută de probele administrate în cauză. A rezultat din ansamblul probator că în după amiaza zilei de 16 ianuarie 2010 inculpatul D. C. T. a fumat o țigară ce conținea THC în tip ce se afla la locuința numitului I. B., apoi a doua zi, în jurul orelor 1700, acesta s-a deplasat împreună cu martorul N. L. de la B. M. la C. (la schi) și retur cu autoturismul tatălui inculpatului marca „Skoda Octavia"; înmatriculat sub nr. (...) condus de inculpat, fiind depistați în trafic în B. M., în jurul orelor 2000, stabilindu-se că inculpatul s-a aflat sub influența acestor substanțe, asupra martorului N. L. găsindu-se 0,3 g cannabis. Curtea reține că în conformitate cu prevederile art.181 Cod penal, dacă fapta prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și princonținutul ei concret este lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Alin.2 al art.181 Cod penal dispune că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele desăvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului, dacă este cunoscut. Din conținutul art.181 alin.2 Cod penal rezultă că aprecierea unei fapte ca fiind lipsită de pericolul social al unei infracțiuni poate avea loc și prin raportare doar la datele care țin de faptă, nu și de persoana făptuitorului, o soluție întemeiată pe lipsa de pericol social al infracțiunii putând fi adoptată și în cazul în care făptuitorul nu este cunoscut și deci nu există date referitoare la persoana sa. În raport de aceste prevederi legale curtea constată că în mod corect instanța de fond a stabilit că faptele imputate inculpatului D. C. T. nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul după ce substanța interzisă fusese consumată cu o zi înainte, deținerea de drog de risc în vederea consumului propriu, constând în deținerea unei singure țigări cu cannabis ce a fost consumată de inculpat în mod izolat, fără ca din datele de la dosar să rezulte că acesta obișnuia să consume astfel de substanțe, ori că a mai deținut în vederea consumului propriu în vreo împrejurare substanțe interzise, coroborate cu atitudinea procesuală sinceră a inculpatului, pe tot parcursul procesului și prezentarea sa în fața organelor judiciare, inclusiv în fața instanței de apel, sunt aspecte de natură a contura atingerea minimă adusă valorilor ocrotite de lege și vădita lipsă de importanță a faptelor inculpatului. Este incontestabil ca, din punct de vedere strict formal, fapta de a conduce un autovehicul pe drumurile publice fiind sub influența unor substanțe ori produse stupefiante, precum și fapta de a deține droguri de risc în vederea consumului propriu, prezintă un pericol social. Totuși invocarea unor aspecte de ordin general de către P. pentru a justifica soluția solicitată de condamnare a inculpatului, respectiv: frecventa evenimentelor rutiere ce a crescut considerabil, precum și frecvența consumului de droguri de risc, necesitatea descurajării faptelor penale, nu reprezintă argumente care să poată fi luate în considerare în cazul prezent. Determinarea pericolului social se face in concret, cu referire directa la împrejurările ce au ocazionat ori pe fondul cărora s-a comis fapta, la modul concret de manifestare a autorului si la persoana acestuia, neputându-i-se reproșa inculpatului frecvența evenimentelor rutiere ori creșterea consumului de droguri de risc. De asemenea instanța nu poate avea în vedere situația inculpaților din alte dosare, ci se poate raporta doar la situația concretă, obiectivă din prezentul dosar, observând în acest sens că prin rechizitoriul din prezenta cauză față de învinuitul N. L. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, cu motivarea că nu posedă antecedente penale, a avut o conduită bună în cursul urmăririi penale, nefiind cunoscut ca o persoană cu un comportament antisocial, așadar soluția se întemeiază numai pe aspecte care țin de persoana învinuitului N.. Concluzia referitoare la lipsa comportamentului antisocial al învinuitului N. nu este susținută de nici un act de la dosar (cazier auto, caracterizare) după cum nici concluziile în privința periculozității inculpatului D. C. T. nu au susținere în actele de la dosar, fiind făcute doar referiri generice la gradul de pericol social al infracțiunilor reținute în sarcina acestuia. In speța, inculpatul D. C. T. a deținut în vederea consumului propriu o singură țigară cu cannabis, pe care a fumat-o și a condus a doua zi după ce a fumat respectiva țigară autovehiculul pe o strada din B. M., venind dinspre C., fără a cauza vreun eveniment rutier și fără a se constata încălcarea vreunei reguli de circulație. Împrejurările că inculpatul a recunoscut comiterea faptelor, le-a regretat și că în momentul conducerii pe drumurile publice a autoturismului nu a realizat că poate fi afectat de consumul unei singure țigări cu cannabis ce avusese loc cu o zi înainte, că acțiunea sa de conducere în condițiile descrise a autoturismului nu s-a soldat cu încălcarea vreunei reguli de circulație ori cu vreo urmare periculoasă constând în avarierea vreunor bunuri, ori producerea unui accident soldat cu victime, sunt de natură a conduce la concluzia temeiniciei soluției dispuse de instanța de fond. Susținerea inculpatului referitoare la faptul că nu a realizat că poate fi afectat de consumul unei singure țigări cu cannabis ce avusese loc cu o zi înainte este credibilă, ținând seama că pentru a stabili prezența în organism și efectele substanțelor interzise a fost necesar a se dispune efectuarea unei expertize medico-legale, așadar a fost necesar a se recurge la cunoștințele unor specialiști, conform art.116 Cod procedură penală. Totodată, din probele administrate rezulta ca inculpatul nu are antecedente penale, este student în vârstă de 22 de ani, a avut o conduită procesuală corectă, astfel că soluția instanței prin care i se acordă șansa de reeducare printr-o intervenție coercitivă redusă apare ca fiind temeinică și legală. Reținând în ansamblu criteriile de individualizare prev.de art.72 Cod penal și raportând circumstanțele reale la cele personale curtea consideră că soluția de achitare pronunțată își poate atinge scopul educativ, păstrându-se în același timp și fermitatea actului de justiție, instanța de fond cuantificând judicios gravitatea concreta a faptelor săvârșite de inculpat. Pentru considerentele prezentate, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, curtea va respinge în baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală ca nefondat apelul declarat de DIICOT S. T. M. împotriva sentinței penale nr. 324 din 10 iunie 2011 a T.ui M.. În baza art.189 Cod procedură penală se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției in favoarea av C. T.. În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne in sarcina statului. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E: Respinge ca nefondat apelul declarat de DIICOT S. T. M. împotriva sentinței penale nr. 324 din 10 iunie 2011 a T.ui M.. Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției in favoarea av C. T.. Cheltuielile judiciare rămân in sarcina statului. Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 3 octombrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTOR G. L. M. M. Ș. M. B. Red.L.M. (...)/2 ex. Jud.fond: C.B.
| ← Decizia penală nr. 56/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 480/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
