Decizia penală nr. 1170/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a2
DECIZIA PENALĂ NR. 1170/R/2011
Ședința publică din 6 iulie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : V. G.-judecător
JUDECĂTORI : ANA C.
: L. M.
GREFIER : M. N.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D. DE I. A I.
DE C. O. ȘI T. S. T. C., reprezentat prin
PROCUROR - L.T. CRĂCIUNESCU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul M. N. O., împotriva încheierii penale f.n. din 17 iunie 2011, pronunțată de T. B.- N., în dosar nr. (...), având ca obiect menținerea măsurii de arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat G. A. I., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul desemnat din oficiu depune la dosar referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestuia.
Întrebat fiind de către instanță, inculpatul arată că își menține recursul declarat în cauză.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită în principal admiterea recursului,casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv luată față de inculpat, cu consecința punerii inculpatului în stare de libertate. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara în temeiul art.136 alin.1 lit b și c Cod procedură penală. Raportat la măsura arestării se apreciază că se impune analizarea aspectului în ce privește faptul că inculpatul în prezent nu mai prezintă pericol concret la 10 luni de la luarea măsurii arestării preventive și consideră că se impune revocarea măsurii, constatându-se că temeiul avut la luarea măsurii preventive nu mai subzistă, respectiv temeiul prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală.
Se mai apreciază că, pericolul pentru ordinea publică este mult diminuat având în vedere faptul că de la presupusa comitere a faptelor imputate inculpatului a trecut aproape un an de zile. De asemenea, consideră că indiciile grave de vinovăție, respectiv acele indicii de care se vorbește constituie fără motiv de îndoială o justificare a unei detențiipreventive inițiale, dar apreciază că acest factor nu mai este pertinent și nu poate să legitimeze o lungă detenție preventivă.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului declarat decătre inculpat ca nefondat, cu consecința menținerii încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.
În cauză, există probe și indicii temeinice de natură a justifica presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este trimis în judecată, în modalitatea descrisă în rechizitoriu. De asemenea, sunt îndeplinite cumulativ și cerințele art.148 lit.f Cod procedură penală, întrucât pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului sunt pedepsite cu închisoare mai mare de 4 ani iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Acest pericol pentru ordinea publică, rezultă din natura infracțiunilor comise, din modul concret în care au fost săvârșite, reflectat în numărul mare al actelor materiale componente ale infracțiunilor continuate de trafic de droguri de mare risc și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, de numărul mare al persoanelor implicate în activitatea infracțională, în contextul în care faptele de acest gen au luat amploare în ultima vreme și necesită o reacție mai fermă din partea organelor judiciare4.
Față de amploarea activității infracționale a inculpatului, care a atras în cercul infracțional și alte persoane și față de natura și gravitatea infracțiunilor comise și a consecințelor acestora asupra unui grup social vulnerabil, se apreciază că se impune menținerea măsurii arestului preventiv luată față de inculpat.
Inculpatul M. N.-O. având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate, arătând că nu există probe că a traficat sare de baie nelegală.
C U R T E A
Prin încheierea penală fără număr din (...) a T.ui B.-N. în baza art.3002 raportat la art.160b Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului M. N.-O., fiul lui V. și A., născut la data de (...) în B., CNP: 1., domiciliat în B., str. Intrarea Pârcălabului, nr. 3, sc. B, ap. 13, județul B.-N. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Prima instanță a reținut în esență că prin R. nr. 3. din 3 februarie 2011, a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul M. N. O. zis „Oli";, pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 (modificată) cu aplic. art.41 al.2 Cod penal, art.4 al.2 din Legea nr.143/2000 (modificată) cu aplic. art.41 al.2 Cod penal, ambele cu aplic. art.33 lit.a Cod penal și cu reținerea art.14 lit.c din Legea nr.143/2000, alături de alți coinculpați. În esență, prin actul de acuzare s-a reținut în sarcina inculpatului că în perioada mai-septembrie 2010 a procurat, a deținut fără drept, a oferit spre consum și a vândut în mai multe rânduri, pe raza municipiului B. sau a altor localități din județ, diferite cantități de droguri de mare risc „4- metilmetcatinonă";, cunoscută sub denumirea de „. de baie";, încasând diferite sume de bani și că în aceeași perioadă de timp a procurat și deținut pentru consum propriu, în mai multe rânduri același drog de mare risc, pe care l-a consumat. Măsura arestării preventive a fost dispusă față de inculpatul M. N. O. prin Î. penală nr.52/CC/(...) a T.ui B.-N. pe durata a 29 de zile, precum și față de coinculpații O. C. E., N. M. A., T. I. și C. R. L., iar ulterior a fost prelungită succesiv cu câte 30 de zile, ultima dată prin Î. penală nr. 1/CC/2011 a T.ui B.-N. din data de (...), definitivă prin Î. penală nr.1/R/(...) a Curții de A. C. Instanțele care au dispus luarea și apoi prelungirea măsurii arestării preventive împotriva inculpatului au apreciat că în cauză sunt îndeplinite cerințele art.143 și 148 lit.f Cod procedură penală precum și cele reglementate de art.136 Cod procedură penală, referitoare la scopul măsurii preventive. Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că temeiurile care au stat la baza luării și ulterior, prelungirii măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă și în prezent. Astfel, s-a constatat că la dosar există probe și indicii temeinice de natură a justifica presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este trimis în judecată, în modalitatea descrisă în rechizitoriu nr. 3. al D. de I. a I. de C. O. și T. - B. T. B.-N. De asemenea sunt îndeplinite cumulativ și cerințele art.148 lit.f Cod procedură penală, întrucât pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului sunt mai mari de 4 ani iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Acest din urmă aspect a rezultat din natura infracțiunilor comise, din modul concret în care au fost săvârșite, reflectat în numărul mare al actelor materiale componente ale infracțiunilor continuate de trafic de droguri de mare risc și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, de numărul mare al persoanelor implicate în activitatea infracțională care a făcut obiectul dosarului nr.37/D/P/2010, dar și din rezonanța negativă a faptelor în rândul comunității locale, în contextul în care faptele de acest gen au luat amploare în ultima vreme și necesită o reacție mai fermă din partea organelor judiciare. Într-adevăr potrivit art.5 paragraf 3 din CEDO orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prev. de parag.1 lit.c al art.5 are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. În aplicarea și interpretarea acestui articol Curtea europeană a statuat însă, în mod constant, că aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luând în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate. ( cauza Labita c. Italiei). Ori, față de amploarea activității infracționale a inculpatului, care a atras în cercul infracțional și alte persoane și față de natura și gravitatea infracțiunilor comise și a consecințelor acestora asupra unui grup social vulnerabil tribunalul apreciază că, în acest moment, interesul public primează exercitării de către inculpat a dreptului la libertatea și siguranța persoanei garantat prin art. 5 al C. Totodată, un alt criteriu foarte important în aprecierea caracterului rezonabil al duratei detenției îl reprezintă și complexitatea cazului (cauza Wemhoff c. Germaniei), astfel că, în prezenta cauză în care au fost cercetate în calitate de inculpați sau învinuiți un număr mare de persoane prelungirea în timp a cercetărilor a fost inevitabilă. Pentru considerentele arătate, instanța a constatat că subzistă și în prezent temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului și că privarea de libertate se justifică a fi menținută față de acesta și pentru perioada următoare, pentru buna desfășurare a procesului penal. Așadar, în baza art.300/2 rap. la art.160/b Cod procedură penală, instanța a menținut măsura arestării preventive față de inculpatul M. N. O. Conform dispozițiilor art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Împotriva acestei încheieri a formulat recurs în termen legal inculpatul M. N. O., fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie. În ședința publică din data de 6 iulie 2011, prin apărător din oficiu, inculpatul a solicitat admiterea recursului și revocarea măsurii arestului preventiv luată față de inculpat, sau în subsidiar, înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara în temeiul art.136 alin.1 lit.b și c Cod procedură penală. S-a arătat că inculpatul în prezent nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică, astfel că nu mai subzistă temeiul prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală. Indiciile grave de vinovăție au justificat inițial o detenție preventivă, dar nu mai pot legitima în prezent arestul preventiv. Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514 C.pr.penală, curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Astfel, se constată că inculpatul recurent M. N. O. este trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prev.de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 modificată prin OUG nr.6/2010, cu aplicarea art.41 alin.2 C.penal și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, în formă continuată, prev. de art.4 alin.2 din Legea nr.143/2000, modificată prin OUG nr.6/2010, cu aplicarea art.41 alin.2 C.penal și art.33 lit.a C.penal, reținându-se că în perioada 13 mai 2010-28 august 2010 inculpatul ar fi oferit spre vânzare, ar fi vândut, ar fi pus la dispoziție în vederea vânzării și ar fi oferit spre consum în mod gratuit în mai multe rânduri, mai multor persoane, dintre care unele erau minore substanța denumită sare de baie, conținând drogul de mare risc mefedronă și că în perioada mai-septembrie 20110 ar fi deținut în mai multe rânduri pentru consum propriu substanța sare de baie, conținând drogul de mare risc mefedronă. În cauză există probe și indicii temeinice în sensul art.143 C.pr.penală care fac rezonabilă presupunerea că inculpatul recurent este autorul infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată. Indiciile și probele temeinice despre care face vorbire art.143 C.pr.pen. se găsesc în cele 7 volume ale dosarului de urmărire penală, sunt menționate la filele 30-41 din rechizitoriul ce a fost comunicat inculpatului, printre probele și mijloacele de probă menționate regăsindu-se: vol.1 - proces-verbal de sesizare din oficiu f.4-5, procese-verbale de constatare a efectuării unor acte premergătoare (f.15, 24, 32, 44, 54, 73, 100, 116,125, 138, 147, 156, 163), raport de constatare tehnico-științifică nr.9. din (...) (f.19-21), procese-verbale de predare și primire a probei (f.22, 39, 40, 51, 60, 61, 79, 107, 108, 122, 145, 269), rapoarte (f.26, 34, 46, 55, 74, 117, 126, 131, 140, 149, 158), raport de constatare tehnico-științifică nr.9. din (...) (f.28-30), raport de constatare tehnico-științifică nr.9. din (...) (f.36-38), raport de constatare tehnico-științifică nr.9. din (...) (f.48-50), raport de constatare tehnico-științifică nr.9. din (...) (f.57-59), raport de constatare tehnico-științifică nr.9. din (...) (f.76-78), raport de constatare tehnico- științifică nr.9. din (...) (f.104-106), raport de constatare tehnico-științifică nr.9. din (...) (f.119-121), raport de constatare tehnico-științifică nr.9. din (...) (f.128-130), raport de constatare tehnico-științifică nr.9. din (...) (f.142-144), raport de constatare tehnico-științifică nr.9. din (...) (f.160-162), declarațiile martorilor B. N. (f.185-180), declarațiile inculpaților M. N. O. (f.190-201), O. C. E. (f.204-212), Lăcătuș B. Sorin (f.217-224), N. M. A. (f.227-234), C. R. L. f.236-240), T. I. (f.246-252), proces-verbal de confruntare (f.253-256), declarația învinuitului M. F. (f.259-261, 263), raport de constatare tehnico- științifică nr.9. din (...) (f.266-268); vol.II - declarațiile învinuiților P. A. T. (f.1-6), P. Răzvan A. (f.7-12), C. B. Raul (f.13-16), B. I. L. (f.17-19), Scurtu N. (f.20-24), B. Alexandra A. (f.25-30), M. V. A. (f.31-32), M. D. P. (f.34-36 41- 43), Duca D. Ionuț (f.44-46), declarația martorei cu identitate protejată M. I. Minodora (f.48-51), declarațiile martorilor R. C. A. (f.56-57), Arman Alexandra A. (f.58-59), Bălan Ana M. (f.60), Furcea A. Emanuela (f.61-63), Vereșezan S. B. f.65-67), Danci Alin (f.72), F.oi Ana (f.90), Dan D. Cosmin f.96-99), Bojthe A. Kinga f.102-103),P. Arcălean A. f.111-113), Paul A. Farcaș (f.122-123), Pasca Roxana f.127, Tinca B. I. (f.128), Vol.III procese verbale de redare a convorbirilor telefonice (f.1-185). Măsura arestării preventive s-a luat față de inculpatul recurent la data de (...), ca și temei al arestării fiind reținută incidența prevederilor art.148 lit.f Cod procedură penală. Instanța de fond a reținut în mod corect că temeiul ce a determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă, prima cerință a textului de lege fiind îndeplinită, prin aceea că pentru faptele pentru care inculpatul M. N. O. este trimis în judecată pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului reiese din gravitatea deosebită a faptelor de comiterea cărora este acuzat, din modul și mijloacele în care se presupune că au fost săvârșite acestea și din împrejurările concrete în care se pare că au fost comise faptele. Reiese că inculpatul pentru a-și atrage clienți și pentru a le crea dependență le oferea gratuit la început drogurile. Ori este cunoscut faptul că, în cazul drogurilor, prin uz continuu sau masiv aceeași cantitate de drog produce un efect mai mic, astfel că pentru a se ajunge la efectul de la început consumatorul trebuie să își cumpere cantități din ce în ce mai mari de droguri. După ce o persoană consumă timp îndelungat sau în doze mari drogul și dorește să întrerupă consumul, apar reacții de sevraj precum anxietatea, insomnia, tremurăturile, frisoanele de durată relativ scurtă - o zi sau două, simptome care o pot determina să continue consumul. Pericolul pe care îl reprezintă drogurile și traficul de droguri în special nu este dat de cantitatea de drog traficată, ci de influența lui asupra psihicului, de dependența pe care o creează și efectele distrugătoare asupra organismului pe care în cele din urmă le produce. Persistența motivelor plauzibile de a bănui persoana arestată de comiterea unei infracțiuni este o condiție sine qua non de regularitate a menținerii acesteia în detenție, din perspectiva CEDO (cauza Contrada contra Italiei din 24 august 1998). În măsura în care legislația internăprevede necesitatea existenței unor motive suplimentare care să legitimeze privarea de libertate, este necesar ca și acestea să fie întrunite. Totuși, după un anumit timp existența acestor motive plauzibile nu mai este suficientă pentru a justifica detenția preventivă, fiind necesar a se examina dacă autoritățile au depus diligențe suficiente în derularea procedurii. Scopul măsurii arestării preventive din perspectiva CEDO este acela de a aduce în fața autorității judiciare competente a persoanei bănuite de comiterea unei infracțiuni, ceea ce semnifică trimiterea în judecată. În prezenta cauză scopul măsurii arestări preventive a fost atins, iar temeiurile ce au determinat arestarea inculpatului recurente în circumstanțele prezentei cauze nu s-au schimbat. Având în vedere caracterul imprevizibil al comportamentului uman, ținând seama de datele de la dosar care indică pentru inculpat o atitudine de negare a faptelor de care este acuzat, curtea constată că nu există garanții că lăsat în libertate inculpatul nu ar încerca să influențeze martorii. La dosarul cauzei nu au fost depuse acte din care să rezulte că anterior arestării inculpatul realiza venituri licite, suficiente pentru a -și asigura modul de viață dus și care să garanteze că aflat în libertate ar putea realiza tot astfel de venituri, astfel că există și riscul ca inculpatul să comită noi infracțiuni, cu atât mai mult cu cât până la rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare nu riscă decât aplicarea unei singure pedepse, cea mai grea, pentru toate faptele comise. În ce privește durata rezonabilă a arestării preventive se constată că inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul din 3 februarie 2011, iar la primul termen de judecată cu procedură completă, 28 aprilie 2011, cauza s-a disjuns față de 5 dintre inculpați, care și-au recunoscut vinovăția și au solicitat aplicarea prevederilor art.3201 Cod procedură penală, procesul continuând față de inculpatul recurent, care a fost audiat la data de 16 iunie 2011(f.49,50), negând acuzațiile aduse și a solicitat administrarea de probe testimoniale și cu înscrisuri, cauza fiind amânată pentru data de 3 august 2011 în vederea citării a doi martori și a audierii inculpatului B. R. I. Potrivit practicii constante a Curții Europene a Drepturilor Omului durata rezonabilă se apreciază în fiecare caz concret în funcție de complexitatea cauzei, de numărul și de gravitatea faptelor reținute în sarcina autorilor precum și de atitudinea părților din proces și operează pe faze procesuale distincte respectiv urmărire penală, judecată în fond și judecată în căile de atac. Se constată că în cauza de față autoritățile au depus diligențele necesare, de la luarea măsurii arestării preventive - (...) și până în prezent, într-o perioadă de circa 10 luni de zile, fiind efectuate cercetări, fiind dispusă trimiterea în judecată a inculpatului, fiind declanșată cercetarea judecătorească, fiind pronunțată o hotărâre față de 5 dintre inculpați, iar în prezent se administrează probe, cauza fiind amânată în vederea audierii de martori. Raportat la tipologia cauzei, la numărul de fapte pentru care se efectuează cercetarea judecătorească, la numărul de martori ce urmează a fi audiați, curtea apreciază că nu s-a depășit o durată rezonabilă a detenției preventive a inculpatului recurent. Pentru considerentele prezentate, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, curtea va respinge în baza art.38515 pct.1 lit.b C.pr.penală ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. N. O., fiul lui V. și A., născut la (...), aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii fără număr din (...) a T.ui B.-N. În baza art.189 C.pr.penală se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. În baza art.192 alin.2 C.pr.penală va fi obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. N. O., fiul lui V. și A., născut la (...), aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii fără număr din (...) a T.ui B.-N. Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din data de 6 iulie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER V. G. ANA C. L. M. M. N. Red.L.M./C.A.N. 4 ex./(...) Jud.fond: L.E.P.
| ← Decizia penală nr. 135/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1987/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
