Decizia penală nr. 961/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.961/R/2011
Ședința publică din 8 iunie 2011
Instanța compusă din: PREȘEDINTE: M. R., judecător JUDECĂTORI: L. M.
ANA C. G.IER: M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin
P. - A. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul B. A. P. împotriva deciziei penale nr.42/A din 12 aprilie 2011 a T.ui B. N., pronunțată în dosarul nr. (...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev.de art.208 al.1, 209 al.1 lit.a C.pen., cu aplic.art.41 al.2 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul B. A. P. - av.Andrașoni D. din cadrul Baroului C. cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul B. A. P. și partea vătămată C. de I. N. I. pentru SC";K.B. & C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului B. A. P., susține admiterea recursului așa cum a fost declarat, luând în considerare toate aspectele cauzei, solicită a se ține seama de aspectele favorabile consemnate în favoarea inculpatului, și anume, faptul că a avut doar două acte materiale de sustragere și are familie.
Reprezentantul M.ui P., solicită respingerea recursului ca nefondat în bazaart.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen., și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală.
În susținerea poziției procesuale arată că presupunerea este că dorința inculpatului este menținerea sentinței aplicată de instanța de fond, având în vedere că inculpatul nu a apelat această sentință.
Apreciază corecția adusă de Tribunalul Bistrița Năsăud ca fiind corespunzătoare gradului de pericol social a faptei săvârșite de inculpat și nu se impune casarea deciziei penale ci menținerea acesteia în întregime așa cum a fost pronunțată.
In consecință, solicită respingerea căii de atac, menținerea deciziei atacate ca legală și întemeiată, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 252 pronunțată la 3 februarie 2010 în dosarul penal cu numărul de mai sus a fost condamnat inculpatul S. F. V. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat înformă continuată prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal cu reținerea art. 74 lit. a Cod penal și art. 76 lit. c Cod penal.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a
II a și lit. b Cod penal, în condițiile și pe durata prevăzute de art. 71 Cod penal.
În temeiul art. 81 și art. 82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului S. F. V. și implicit a pedepselor accesorii potrivit art. 71 alin. 5 Cod penal, stabilindu-se un termen de încercare de 4 ani și 6 luni.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal.
Prin aceeași hotărâre a fost condamnat inculpatul B. A. P., fiul lui A. și E., născut la data de (...) în T., județul B.-N., cetățean român, studii 12 clase, stagiul militar satisfăcut, domiciliat în comuna T., sat V. T., nr. 153, fără antecedente penale, CNP 1., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat în formă continuată prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, cu reținerea art. 74 lit. a Cod penal și art. 76 lit. c Cod penal.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a
II a și lit. b Cod penal, în condițiile și pe durata prevăzute de art. 71 Cod penal.
În temeiul art. 81 și art. 82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului B. A. P. și implicit a pedepselor accesorii potrivit art. 71 alin. 5 Cod penal, stabilindu-se un termen de încercare de 4 ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal.
Au fost obligați în solidar pe inculpații S. F. V. și B. A. P. să plătească părții civile SC K. B.&CO S. B., cu sediul în B., str. Tărpiului, nr. 17/A, județul B.-N.,suma de 260,5 lei, reprezentând prejudiciul pricinuit prin fapta comisă împreună de cei doi inculpați.
A fost obligat inculpatul S. F. V. să plătească părții civile SC K. B.&CO S.
B., suma de 2326,08 lei, reprezentând prejudiciul pricinuit prin faptele de furt comise de unul singur.
A fost obligat inculpatul B. A. P. să plătească părții civile SC K. B.&CO
S. B., suma de 2035,43 lei, reprezentând prejudiciul pricinuit prin faptele de furt comise de unul singur.
S-au respins celelalte pretenții civile formulate de SC K. B. & CO S.
A fost obligat inculpatul S. F. V. să plătească statului suma de 300 lei, cu titlu cheltuieli judiciare.
A fost obligat inculpatul B. A. P., să plătească statului suma de 450 lei, cu titlu cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință penală, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Inculpații S. F. V. și B. A. P., au fost angajați ai părții vătămate SC „.
B.&C. B., iar în cursul anului 2004 au comis în baza aceleiași rezoluții infracționale mai multe acte de furt, profitând de faptul că în calitatea de șoferi, transportau materiale de construcție de la societatea - partea vătămată la diverși clienți.
Astfel că în timp ce încărcau marfa în camioane aceștia sustrăgeau materiale ca: gresie, faianță, vopsea, adeziv, glet care erau încărcate în aceleași camioane și scoase în acest mod din incinta societății pentru a fi valorificate în interesul inculpaților.
În această modalitate inculpatul S. F. V. a sustras singur, în perioada iunie-octombrie 2004, prin comiterea a 15 acte materiale, următoarele bunuri: vopsea maro demalchid (o cutie), 20 mp gresie Ionuz, 14,5 mp gresie Luxor, 7,25mp gresie Riojo, 30 mp gresie Ambar, 13,05 mp gresie Tabarca, 1 sac de adeziv
F., cauzând părții vătămate un prejudiciu în valoare de 2.326,08 lei.
Bunurile au fost vândute de inculpatul S. F. V. mai multor cumpărători de bună credință respectiv; T. V. a cumpărat de la inculpat 20 mp gresie pentru suma de 30 lei/mp, gresie pe care a folosit-o, astfel că nu se constituie parte civilă în cauză, A. F. a cumpărat de la inculpat 5 cutii de gresie pentru suma de
300 lei, gresie pe care a folosit-o, astfel că nu se constituie parte civilă în cauză, B. A. a cumpărat de la inculpat 19 cutii de gresie pentru suma de 450 lei, gresia fiind montată în bucătărie, C. G. a cumpărat de la inculpat 30 mp de gresie pentru suma de 510 lei, care a fost folosită, S. C. a cumpărat de la inculpat 9 cutii de gresie, pentru suma de 210 lei și un sac de adeziv, pentru suma de 20 lei, bunuri folosite.
Într-o sâmbătă din luna august 2004, la inițiativa inculpatului B. A. P., care susținea că are o comandă din care ar fi putut obține o sumă importantă de bani, acesta împreună inculpatul S. F. V., au încărcat în camion 35 de saci cu var. Bunurile au fost vândute de către inculpatul B. A. P. cumpărătorului de bună credință Sângeorzan L. G. pentru suma de 7 lei/sac.
Întrucât cumpărătorul de bună credință i-a spus că ar mai avea nevoie de câțiva saci, după aproximativ 3 săptămâni inculpatul B. A. P. a mai sustras 29 de saci cu var și 12 cutii de gresie C. de culoare albastră pentru acestea primind
22 lei/cutie.
Bunurile au fost lăsate la S. P. „. D. unde era angajat cumpărătorul de bună credință.
În luna septembrie 2004, inculpatul B. A. P. a mai sustras 20 de cutii de faianță V., pe care cumpărătorul de bună credință Sângeorzan L. G. le-a cumpărat pentru suma de 23 lei/cutie, apoi 2 saci cu glet G02D BA(...), vânduți aceleiași persoane, pentru suma de 25 lei/sac.
Cumpărătorul de bună-credință nu s-a constituit parte civilă față de inculpatul B. A. P. deoarece a folosit în interes personal bunurile.
În aceiași perioadă, inculpatul B. A. P. a sustras și vândut cumpărătorului de bună credință Z. A. 12 cutii de gresie S., 2 cutii de faianță S., 2 saci cu adeziv Bauline Rleber, toate pentru suma de 25 lei.
Prin fapta sa comisă împreună cu inculpatul S. F. V., s-a cauzat o pagubă în valoare de 260,5 lei.
La reținerea vinovăției inculpaților, s-au avut în vedere declarațiile date de colegii acestora (H. E. și A. V.) și de cumpărătorii bunurilor sustrase (T. V., Andrecuș F., Vlasa A., Costinia G., Sângeorzan L. G., N. V. M., zegrean A., S. C.).
Raportat la starea de fapt reținută în sarcina inculpatului S. F. V., fapta acestuia de a sustrage, prin mai multe acte materiale, în baza aceleiași rezoluții infracționale, dintre care unul împreună cu o altă persoane, bunurile aparținând părții vătămate, în scopul însușirii pe nedrept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în formă continuată prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, cu reținerea art. 74 lit. a Cod penal (lipsa de antecedente penale) și art. 76 lit. c Cod penal, motiv pentru care instanța de fond l-a condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, făcând totodată aplicarea dispozițiilor art. 71 raportat la art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod Penal.
La individualizarea acestei pedepse, instanța a avut în vedere circumstanțele concrete de comitere a faptei, gradul de pericol social al acesteia, amploarea activității infracționale desfășurate și valoarea pagubei pricinuite precum și atitudinea procesuală adoptată în cursul procesului penal.
Văzând întrunite condițiile prev. de art. 81 Cod penal și apreciindu-se că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, și făcând totodatăaplicarea art. 71 alin. 5 Cod penal, instanța de fond a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului S. F. V. și implicit a pedepselor accesorii, sens în care s-a stabilit un termen de încercare de
4 ani și 6 luni.
Totodată, s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 din Codul penal, potrivit cărora în ipoteza în care în cursul termenului de încercare va comite din nou o infracțiune se va revoca suspendarea condiționată, dispunându-se executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
De asemenea, fapta reținută în sarcina inculpatului B. A. P., de a sustrage, prin mai multe acte materiale, în baza aceleiași rezoluții infracționale, dintre care unul împreună cu o altă persoane, bunurile aparținând părții vătămate, în scopul însușirii pe nedrept, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în formă continuată prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, cu reținerea art. 74 lit. a Cod penal (lipsa de antecedente penale) și art. 76 lit. c Cod penal, instanța de fond l-a condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, făcând totodată aplicarea dispozițiilor art. 71 rap. la art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
La individualizarea acestei pedepse, s-au avut în vedere circumstanțele concrete de comitere a faptei, gradul de pericol social al acesteia, valoarea pagubei pricinuite, lipsa de antecedente penale a inculpatului, întindere activității infracționale desfășurate. S-a mai precizat că vinovăția inculpatului este probată cu prisosință prin declarațiile martorilor S. L. G. și Z. A.
Văzând întrunite condițiile prev. de art. 81 Cod penal și apreciindu-se că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, și făcând totodată aplicarea art. 71 alin. 5 Cod penal, instanța de fond a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului B. A. P. și implicit a pedepselor accesorii, sens în care s-a stabilit un termen de încercare de
4 ani.
Totodată, s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 din Codul penal, potrivit cărora în ipoteza în care în cursul termenului de încercare va comite din nou o infracțiune se va revoca suspendarea condiționată, dispunându-se executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
Conform art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, rap. la art. 998 Cod civil, instanța i-a obligat în solidar pe inculpații S. F. V. și B. A. P. să plătească părții civile SC K. B.&CO S. B., suma de 260,5 lei, reprezentând prejudiciul pricinuit prin fapta comisă împreună de cei doi inculpați.
În temeiul art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, rap. la art. 998, și urm. Cod civil, instanța l-a obligat pe inculpatul S. F. V. să plătească părții civile SC K. B.&CO S. B., suma de 2326,08 lei, reprezentând prejudiciul pricinuit prin faptele de furt comise de unul singur.
În temeiul acelorași texte de lege, a fost obligat inculpatul B. A. P. să plătească părții civile SC K. B.&CO S. B., suma de 2035,43 lei, reprezentând prejudiciul pricinuit prin faptele de furt comise de unul singur.
La adoptarea acestei soluții, instanța de fond a avut în vedere pe de o parte întrunirea cumulativă a condițiilor prevăzute de lege pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, iar pe de altă parte declarațiile martorilor audiați în cauză, ce au confirmat întinderea prejudiciului pricinuit.
Totodată, s-au respins ca nedovedite celelalte pretenții civile formulate de SC K. B. & CO S. L. în gestiune constatată de partea vătămată nu poate fi pusă în sarcina inculpaților în absența unor probe din care să reiasă vinovățiaacestora. Pe de altă parte, inculpați răspund civil numai pentru pagubele pricinuite ca urmare a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, iar în ceea ce privește solicitarea de acordare a dobânzii legale aferente sumei cerute cu titlu de despăgubiri civile, instanța de fond a respins-o ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termenul prevăzut de lege inculpatul S. F. V. și partea civilă S. B. & Co S. B.
Prin apelul declarat de partea vătămată parte civilă S. B.&Co S. B., s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate în latura penală și în latura civilă și rejudecând, să se dispună condamnarea inculpaților la pedeapsa închisorii, cu executare efectivă și obligarea, în solidar, a inculpaților la plata sumei de 79.697 lei RON, sumă din care 66.972 lei RON reprezintă contravaloarea mărfii sustrase, iar suma de 12.742 lei RON reprezintă TVA-ul la această valoare, precum și la plata dobânzii legale aferente acestei sume, de la data săvârșirii faptelor și până la achitarea integrală a întregii sume (din august
2004 la zi). Totodată, s-a solicitat și obligarea inculpaților la plata cheltuielilor de judecată în faza de urmărire penală, în fond și apel, în sumă de 2.8oo lei, reprezentând onorariu de avocat.
În motivare (f.3-5 dosar apel) s-a arătat că sentința apelată este nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive :
În primul rând, s-a criticat sentința atacată sub aspectul pedepselor aplicate inculpaților, apreciindu-se că acestea nu reflectă gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite, ținând cont de valoarea prejudiciului și de atitudinea procesuală adoptată de inculpați, cu precizarea, în ce-l privește pe inculpatul B. A., că acesta a avut o atitudine sfidătoare la adresa instanței, neprezentându-se niciodată în fața acesteia, cu toate că au fost emise mandate de aducere în acest sens.
S-a precizat, totodată că, în pofida probelor administrate, nu s-a reținut că furturile au fost săvârșite de către inculpați în cursul nopții, astfel cum se impunea.
În ce privește latura civilă, s-a arătat că sentința este netemeinică și că este în contradicție cu probele administrate în dosar, care au făcut dovada că paguba suferită de apelantă este mult mai mare. Astfel, s-a arătat că după descoperirea furturilor s-a făcut un inventar, între data inventarului făcut după descoperirea furturilor și cel anterior fiind o perioadă scurtă de timp, astfel încât nu se poate reține că marfa aflată în firmă după inventarul din decembrie 2003 ar fi putut dispărea în altă modalitate decât prin sustragerile făcute de inculpați.
S-a susținut că se impune ca inculpații să fie obligați, în solidar, la acoperirea prejudiciului cauzat părții civile apelante, constând în contravaloare marfă sustrasă, TVA și dobânzile legale aferente.
S-a criticat hotărârea atacată și în ce privește cheltuielile de judecată în faza de urmărire, la fond și apel, cheltuieli care s-a susținut că nu au fost acordate, deși s-a făcut dovada efectuării acestora.
Prin apelul declarat de inculpatul S. F. V. (f.51 și urm.) s-a solicitat, în temeiul disp. art. 379 pct. 2 lit. a Cod penal, admiterea apelului, desființarea sentinței atacate, în latura penală și rejudecând, să se reducă cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, cu suspendarea condiționată a pedepsei aplicate.
În ce-l privește pe inculpatul B. A. P., s-a solicitat, în temeiul disp. art. 373
Cod procedură penală, referitoare la efectul extensiv al apelului, să se reducă cuantumul pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată, dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În motivare s-a arătat că în favoarea apelantului nu s-a reținut și circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. c Cod penal, constând în colaborarea cu organele de cercetare penală, recunoașterea faptei și comportarea sinceră încursul procesului, disponibilitatea manifestată permanent, de înlăturare a consecințelor infracțiunii, prin repararea pagubei aduse părții civile.
S-a mai solicitat ca la individualizarea pedepsei aplicate trebuie să se aibă în vedere că un singur act material de furt a fost comis de ambii inculpați, la inițiativa inculpatului B. A. P., dar valoarea pagubei cauzate pentru această faptă este derizorie, de doar 260,5 lei.
Pentru o corectă individualizare a pedepsei aplicate trebuie să se aibă în vedere și cuantumul redus al prejudiciului, acesta justificând reducerea pedepsei mai mult sub minimul special prevăzut de norma incriminatoare a faptei săvârșite, cu menținerea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Si în ce-l privește pe inculpatul B. A. P. s-a apreciat că sancțiunea ce i s-a aplicat este vădit disproporționată raportat la criteriile generale de individualizare a pedepsei și la împrejurările ce pot constitui circumstanțe atenuante, susținându-se că se impune o pedeapsă corect individualizată.
T., analizând sentința apelată prin prisma actelor și lucrărilor din dosarul în care aceasta s-a pronunțat, motivelor de apel invocate, precum și potrivit disp. art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, a apreciat apelul declarat în cauză de către partea civilă ca fiind întemeiat, în măsura și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare :
În primul rând, s-a constatat că starea de fapt reținută de către instanța de fond este în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, cu excepția împrejurării că nu s-a reținut că unele din actele materiale de sustragere ( marea majoritate) au fost săvârșite de către ambii inculpați și în timpul nopții.
Acest aspect a rezultat cu claritate din depoziția inculpatului S. F. V. (f.
178 și urm. dos. de urm. penală) cât și a martorului G. I. (f. 191 și urm. dos.urm. pen.) paznicul societății apelante pate civilă, date în cursul urmăririi penale. Aceleași susțineri au fost reiterate de inculpatul S. F. V., în declarația dată la instanță (f. 329 - 330) prin care acesta a învederat că inculpatul B. A. P., sustrăgea materiale de construcții din incinta SC";K. B. & Co";S. atât pe timp de zi, cât și noaptea, iar el sustrăgea materialele de construcții noaptea, potrivit înțelegerii pe care o avea cu paznicul G. I.. Faptul că marfa era sustrasă noaptea a fost confirmată și de martorul T. V. (f. 343), precum și de martorii B. A. (f.
362), S. L. G. (f. 363), Dinca A. ( f. 366), N. S. G. ( f. 369), G. I. (f. 381 și urm.)și
G. G.(f. 408).
Pe cale de consecință, s-a impus ca instanța de fond să dispună schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților S. F. V. și B. A. P. din infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. a Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 al. 1, art. 209 al.1 lit. a și g Cod penal, cu aplic.art. 41 alin. 2 Cod penal.
În ce privește individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, s-a impus ca instanța de fond să țină seama atât de natura infracțiunilor săvârșite de cei doi inculpați, de gradul de pericol social al acestora, de persistența inculpaților în comiterea în comiterea de sustrageri de materiale de construcții din unitatea în care lucrau, de valoarea pagubei comise, dar și de împrejurarea că aceștia nu au acoperit prejudiciul cauzat până la soluționarea cauzei ( cu toate că inculpatul S. F. V. și-a luat angajamentul în acest sens, iar inculpatul B. A. P. și-a luat angajamentul să acopere prejudiciul doar cu privire la actele materiale de sustragere recunoscute) și au recunoscut doar în parte faptele comise, având o atitudine oscilantă cu privire la acestea, în ciuda probelor ce s- au administrat și care au dovedit cu prisosință vinovăția lor în săvârșirea faptelor de care au fost învinuiți.
S-a reținut totodată, că deși legal citat, inculpatul B. A. P. nu s-a prezentat deloc în fața instanței (atât la fond, cât și în apel), a refuzat constant la urmărirea penală să dea declarații, are o singură declarație (f. 258 și urm.) în care recunoaște doar sustragerea a 20 de saci cu var.
Ținând seama de toate aceste elemente, precum și de împrejurarea că cei doi inculpați nu au antecedente penale, în rejudecare s-a apreciat că se impune condamnarea inculpatului S. F. V. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al.1, art. 209 al. 1 lit.a și g Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, art. 74 al.1 lit. a și art. 76 lit.c Cod penal și condamnarea inculpatului B. A. P. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al. 1,
209 al. 1 lit. a și g Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 74 al. 1 lit. a Cod penal și art. 76 lit. c Cod penal.
Totodată, se impune să se facă aplic.disp.art. 71 Cod penal rap.la art. 64 al. 1 lit. a teza a II- a și lit. b Cod penal, referitoare la pedepsele accesorii în ce-i privește pe ambii inculpați.
Ținând seama de toate elementele referitoare la individualizarea pedepselor, astfel cum s-a arătat anterior, s-a apreciat că pentru îndeplinirea scopului pedepselor aplicate fiecărui inculpat, se impune a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate potrivit disp.art. 86/1 Cod penal, modalitate de executare care are menirea de a-i determina pe inculpați să conștientizeze faptele comise, stabilind un termen de încercare de 5 ani, pentru fiecare inculpat, în conformitate cu disp.art. 86/2 Cod penal.
Raportat la cuantumul prejudiciului cauzat prin sustragerile săvârșite de cei doi inculpați, în măsura în care acesta a fost dovedit, s-a apreciat că o pedeapsă privativă de libertate ar fi prea aspră, prin prisma faptului că ambii inculpați nu au antecedente penale.
În conformitate cu disp.art. 86/3 Cod penal s-a dispus ca fiecare inculpat să se supună pe durata termenului de încercare stabilit (de 5 ani) următoarelor măsuri de supraveghere : să se prezinte la datele fixate la S. de P. de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În conformitate cu disp.art. 71 alin. 5 Cod penal pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor acesteia.
În ce privește motivul de apel al părții vătămate parte civilă cu privire la cuantumul despăgubirilor solicitate, se apreciază că acesta este nefondat, deoarece valoarea despăgubirilor la care cei doi inculpați au fost obligați, s-a stabilit raportat la valoarea mărfurilor cu privire la care s-a făcut dovada că au fost sustrase de către aceștia, astfel cum a fost comunicată organelor de urmărire penală la solicitarea lor, de către partea vătămată (f. 169, 170 dos.urm. pen.). Cu nici un mijloc de probă nu s-a făcut dovada că cei doi inculpați ar fi sustras marfă în valoare de 66.072 lei, lipsa în gestiunea părții civile a acestei sume nu o îndreptățește pe aceasta la acoperirea ei de către inculpați, existând posibilitatea ca și alte persoane să fi sustras mărfuri din unitate.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă la fila 171-174 din dosarul de urmărire penală, prin reprezentantul ei, administratorul firmei O. A. D. cu suma de 66.972,28 lei, iar la instanță la fila 342 prin avocat V. R., solicitând obligarea inculpaților la plata sumei de 66.972,28 lei RON (contravaloarea materialelor sustrase) precum și TVA de 19% în cuantum de 12.742 lei RON (precizat lafila 484) și dobânzile aferentei acestei sume, cu motivarea că materialele au fost cumpărate de firmă cu credit bancar (afirmație neprobată prin administrarea de probe).
În mod greșit prin hotărârea atacată s-a respins, ca inadmisibilă solicitarea de obligare a inculpaților la dobânzi pentru următoarele considerente: În măsura în care partea păgubită pretinde repararea integrală a prejudiciului suferit de aceasta prin comiterea infracțiunilor de către inculpați, aceasta se impune.
Cele două laturi ale prejudiciului sunt : prejudiciul efectiv (damnum emergens) și beneficiul nerealizat (lucrum cessans).
Astfel, indexarea reprezintă un mijloc de reparare a prejudiciului efectiv
(prin aplicarea unui indice de devalorizare oficial recunoscut de la data creării prejudiciului și până la pronunțarea hotărârii), iar dobânda reprezintă beneficiul nerealizat ce are caracterul unui prejudiciu prezumat pentru faptul lipsirii persoanei de folosința unei sume de bani și trebuie adiționată sumei doar din ziua pronunțării sentinței.
După pronunțarea hotărârii judecătorești dreptul persoanei păgubite de a-i fi acoperit prejudiciul suferit se transformă în dreptul de a primi echivalentul bănesc al acestuia, deci, în esență de a primi o sumă de bani. În raporturile obligaționale al căror obiect este plata unor sume de bani, lipsa de folosință a acestor sume de bani este prezumată ca prejudiciu, poziția persoanei păgubite este aceeași cu cea a creditorului dintr-un asemenea raport și devin incidente disp.art. 1088 cod civil referitoare la eșalonarea lunară a acestei daune. Forma de evaluare corectă este obligarea creditorului( persoanei responsabile civilmente) la plata dobânzilor după această sumă, calculate de la rămânerea definitivă a hotărârii.
În prezent prin O. nr. 9. ianuarie 2000, aprobată și modificată prin L. nr.
3. iunie 2002, dobânda lunară s-a stabilit la nivelul dobânzii de referință a B. N. a R. diminuat cu 20% și s-a statuat că, în raporturile civile dobânda nu poate depăși dobânda legală cu mai mult de 50% pe an( în cazul dobânzii convenționale).
Nivelul dobânzii de referință a BNR este cel din prima zi lucrătoare a anului pentru dobânda legală curentă pe semestrul I al anului în curs și cea din prima zi lucrătoare lunii iulie, pentru dobânda legală cuvenită pe semestrul al II - lea al anului în curs.
Prin grija BNR nivelul dobânzii de referință este publicată în Monitorul
Oficial al R..
Prin legea nr. 422/27 iulie 2002 s-a statuat că BNR stabilește lunar nivelul dobânzii de referință care se publică în Monitorul Oficial al R. partea I.
Așa fiind, apelul părții civile parte vătămată este întemeiat sub acest aspect, impunându-se obligarea inculpaților la plata despăgubirilor legale (egale cu dobânda de referință a BNR) calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la data plății efective a sumelor datorate.
Modificările procedurale - art. 371/2 alin. 2 și 3 Cod procedură civilă introduse prin OUG nr. 1. - ne îndreptățesc să afirmăm că dacă este admisibilă indexarea obligației principale în funcție de evoluția economică, este firesc să acceptăm și indexarea dobânzii ca preț al lipsei de folosință a banilor raportat la indicele de creștere și descreștere a inflației.
Creditorul are posibilitatea de a solicita reactualizarea creanței sale în temeiul art.371/2 alin.3 Cod procedură penală, doar în timpul executării (până ce executarea a fost finalizată), în temeiul art. 1084 Cod civil, fiind îndreptățit să pretindă pierderea suferită prin devalorizarea monedei naționale.
În speță, apelanta parte civilă a solicitat dobânzi de la data cauzării prejudiciului la data efectuării plății, ori, în aprecierea instanței, prin prisma celor sus menționate, acestea pot fi acordate de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la data plății efective (la nivelul dobânzii de referință a BNR), de la data producerii prejudiciului și până la data pronunțării hotărârii apelanta fiind îndreptățită la indexarea prejudiciului conform (potrivit) indicelui de inflație, părțile civile nesolicitând însă o astfel de indexare pe tot parcursul urmăririi penale sau al cercetării judecătorești.
A.ul părții civile este întemeiat sub aspectul cheltuielilor de judecată efectuate în cauză, în parte. Astfel, cu toate că s-au depus chitanțe (onorariu de avocat - f.486 fond) cu privire la cheltuielile de judecată efectuate de partea civilă (de 800 lei și 1000 lei), instanța de fond nu le-a acordat, impunându-se ca, în rejudecare, să se dispună obligarea inculpaților în solidar, la plata acestei sume, astfel cum s-a solicitat și prin concluziile scrise formulate în cauză (f.484) în temeiul dispozițiilor art.193 Cod procedură penală.
În ce privește apelul inculpatului S. F. V. cu privire la reducerea pedepsei aplicate inculpatului (și prin extindere și intimatului B. A. P.) aceste este nefondat.
Nu s-a apreciat că se impune reținerea în favoarea inculpatului S. F. V. și a circumstanței atenuante prev.de art.74 lit.";c"; Cod penal (alături de cea prevăzută de art.74 lit.";a"; Cod penal), deoarece, pe de o parte, inculpatul nu a avut o atitudine sinceră constantă, pe parcursul procesului penal (vezi declarația de la urm.penală f.260), ca de altfel și inculpatul B. A. P. (vezi declarația de la f.259 dos.urm.penală).Pe de altă parte, cu toate că de la comiterea faptelor au trecut 7 ani, niciunul dintre cei doi inculpați nu a recuperat prejudiciul cauzat părții civile, deși în fața organelor de urmărire penală și a instanței inculpatul S. F. V. a precizat că dorește să acopere paguba cauzată, iar inculpatul B. A. P. a precizat (la urm.penală) că este de acord cu acoperirea prejudiciului reprezentând contravaloarea a 20 de saci cu var. Pe de altă parte, la individualizarea pedepselor aplicate s-a ținut seama și de valoarea prejudiciului, de modalitatea de comitere a faptelor, de persistența inculpaților în acte de sustragere, de faptul că prejudiciul nu s-a recuperat, neaplicarea unei pedepse privative de libertate datorându-se doar lipsei antecedentelor penale a acestora.
Prin prisma argumentelor mai sus arătate, în temeiul dispozițiilor art.379 pct.2 lit.";a"; Cod procedură penală s-a admis, în parte, în latura penală și în latura civilă, apelul declarat de partea vătămată-parte civilă S. B. & CO"; S. B., potrivit dispozitivului prezentei decizii și în temeiul dispozițiilor art.379 pct.1 lit.";b"; Cod procedură penală s-a respins apelul declarat de inculpatul S. F. V.
Raportat la soluția dată apelurilor declarate, în temeiul dispozițiilor art. 192 alin.2 Cod procedură penală s-a dispus obligarea inculpatului apelant S. F. V. la plata cheltuielilor judiciare în apel în favoarea statului în cuantum de 700 lei, sumă care include și onorariul pentru apărătorul din oficiu al inculpaților (în cuantum total de 600 lei, de câte 300 lei pentru fiecare inculpat), potrivit art. 189 Cod procedură penală onorariile apărătorilor din oficiu suportându-se din fondurile MJLC.
În ce privește solicitarea apelantei-parte civilă de acordare a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat în apel în cuantum de 1.000 lei, aceasta s-a găsit ca neîntemeiată, deoarece chitanța nr.7/(...) (f.8 apel) privește pe Moș C. (altă parte) și nu pe partea civilă apelantă (S. B. & CO"; S.B.).
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs în termen legal inculpatul B. A.
P., fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie.
În ședința publică din data de 8 iunie 2011, prin apărător din oficiu, s-a susținut admiterea recursului așa cum a fost declarat, luând în considerare toateaspectele cauzei, solicitând a se ține seama de aspectele favorabile consemnate în favoarea inculpatului, și anume, faptul că a avut doar două acte materiale de sustragere și are familie.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514 C.pr.penală, curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Astfel, se constată că recursul inculpatului nu a fost motivat cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, astfel cum prevede imperativ art.38510 alin.2 C.pr.penală, text de lege aplicabil având în vedere că în cauză hotărârea a fost supusă și căii de atac a apelului. În consecință conform art.38510 alin.21 C.pr.penală instanța ia în considerare numai cazurile de casare care potrivit art.3859 alin.3 se iau în considerare din oficiu. De asemenea inculpatul nu a uzat de calea de atac a apelului, astfel că hotărârea atacată poate fi criticată numai cu privire la modificările aduse sentinței de instanța de apel. Analizând recursul formulat în limitele de mai sus, curtea constată că nu este incident niciunul din motivele de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, că instanța de fond și cea de apel au reținut o stare de fapt corectă, pronunțând hotărâri temeinice și legale, susținute de probele administrate în cauză. A rezultat din ansamblul probator că inculpatul recurent B. A. P. a sustras, prin mai multe acte materiale, în baza aceleiași rezoluții infracționale, dintre care unul împreună cu coinculpatul S. F. V., bunurile aparținând părții vătămate, în scopul însușirii pe nedrept. A. materiale de sustargere au avut loc în cursul anului 2004, inculpatul profitând de faptul că în calitatea de șofer transporta materiale de construcție de la societatea - partea vătămată la diverși clienți, cauzând împreună cu coinculpatul un prejudiciu de peste 4.000 lei, ce nu a fost recuperat. Analiza obiectivă a probelor administrate relevă justețea soluției pronunțate sub aspectul existenței faptei și a vinovăției inculpatului B. A. P. în comiterea acesteia, punând în evidență și caracterul adecvat al pedepsei aplicate atât ca și cuantum, cât și ca modalitate de executare. Instanța de apel a efectuat o corectă individualizare a pedepsei, în măsură să reflecte gradul de pericol social concret al faptei comise și de natură a realiza scopul pedepsei astfel cum este acesta reglementat de art.52 C. La individualizarea judiciară a pedepsei care i-a fost aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 C., limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social al faptei, care este unul ridicat, reținând că infracțiunea comisă de inculpat prezintă un grad de pericol social ridicat, dedus atât din pedeapsa prevăzuta de legiuitor pentru sancționarea acesteia, cât și din împrejurările concrete de săvârșire a faptei, fiind vorba de sustragerea unor bunuri de o valoare ridicată, pe timp de noapte, împreună cu coinculpatul S. F. V. L. antecedentelor penale a fost avută în vedere la individualizarea pedepsei ca și circumstanță atenuantă, prevăzută de art.74 lit.a C.pen., iar pedeapsa aplicată a fost coborâtă sub minimul special prevăzut de lege. Având în vedere toate elementele referitoare la individualizarea pedepselor, ținând seama de cuantumul prejudiciului cauzat și dovedit prin sustragerile săvârșite de cei doi inculpați, în mod corect T. a apreciat că pentru îndeplinirea scopului pedepsei modalitatea cea mai adecvată de executare a pedepsei este suspendarea sub supraveghere potrivit disp.art. 86/1 Cod penal,modalitate de executare, care are menirea de a-l determina și pe inculpatul recurent să conștientizeze faptele comise. Schimbarea comportamentului inculpatului recurent nu se va putea realiza fără o consiliere adecvată și fără supravegherea conduitei acestuia. Instanța de apel a soluționat corect și latura civilă a cauzei, despăgubirea integrală a părții civile impunând și acordarea de dobânzi la suma reprezentând prejudiciul cauzat. Pentru considerentele prezentate, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, curtea va respinge în baza art.38515 pct.1 lit.b C.pr.penală ca nefondat recursul declarat de către inculpatul B. A. P., domiciliat in B., str. Z., bl.2, sc.C, cu resedința in B., str. R., nr. 1, sc.D, ap.46, împotriva deciziei penale nr. 42/A din 12 aprilie 2011 a T.ui B. N.. În baza art.189 C.pr.penală se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. În baza art.192 alin.2 C.pr.penală va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. A. P., domiciliat in B., str. Z., bl.2, sc.C, cu resedința in B., str. R., nr. 1, sc.D, ap.46, împotriva deciziei penale nr. 42/A din 12 aprilie 2011 a T.ui B. N.. Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 8 iunie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, G.IER, M. R. L. M. ANA C. M. B. 3 ex./(...) Jud.fond:F.M.M. Jud.apel:D.Berbecariu, A.G.
red.L.M./C.A.N.
| ← Decizia penală nr. 1500/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 655/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
