Încheierea penală nr. 1602/2011, Curtea de Apel Cluj

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR. (...)

ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 1602/R/2011

Ședința publică din data de 12 octombrie 2011

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : I. C. M. JUDECĂTORI : M. R.

A. D. L. G. : T. G.

P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. :

ANEM. CIREAP

S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul B. M. împotriva încheierii penale nr. 483 din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui M., cauza având ca obiect propunerea de arestare preventivă a inculpatului.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul B. M., aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, av. M. R., din Baroul Maramureș, cu delegație avocațială la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul B. M. arată că își menține recursul declarat în cauză.

Se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului B. M., av. C.

M., care solicită acordarea onorariului parțial și constatarea ca fiind încetat a mandatului de asistență juridică al apărătorului din oficiu.

S-a procedat la ascultarea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată conform procesului verbal depus la dosarul cauzei.

Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.

Apărătorul inculpatului B. M. solicită admiterea recursului și respingerea propunerii de arestare preventivă.

Învederează instanței că în data de 7 octombrie 2011, la orele 10 a stat de vorbă cu medicul care îl tratează pe partea vătămată, acesta comunicându-i că va fi investigat cu tomograful și că situația acesteia nu este chiar atât de gravă. Din aceleași surse, arată că partea vătămată a părăsit spitalul, fără însă a putea prezenta acte doveditoare în acest sens.

Constată că față de inculpat s-a dispus luarea măsurii arestului preventiv în baza art. 148 lit. f C.pr.pen., dar probele de la dosar nu impuneau în opinia sa luarea măsurii preventive. Apreciază că în cauză încadrarea juridică stabilită de P. nu este bine conturată, chiar procurorul de caz afirmând că fapta s-ar încadra la dispozițiile art. 181 sau art. 182 C.pen., urmând a stabili încadrarea juridică corectă în funcțiile de probele ce se vor administra în cauză. S. a se avea în vedere că același procuror de caz a afirmat că inculpatului nu-i va strica să stea câteva zile în arest, pentru a i se da o lecție.

Totodată, constată că deși în termen foarte scurt s-a procedat la audierea a zece martori, aceștia nu confirmă încadrarea juridică dată faptei

și, înafara declarației martorului R. G. nicio altă declarație nu este olografă,fiind consemnate de alte persoane. În acest sens arată că niciun martor nu a mai susținut cele afirmate în declarații, iar din declarația martorului R. G. rezultă cu totul alte aspecte, martorii urmând a fi reaudiați la solicitarea apărării. Arată de asemenea, că martorul G. a declarat că a aflat a doua zi că inculpatul s-a bătut cu partea vătămată, martorul M. a afirmat că a văzut l-a văzut pe partea vătămată, căruia îi curgea sânge din nas, martorii C. și L. au declarat că l-au găsit afară pe partea vătămată și l-au dus la locuința sa, fără a le spune că ar avea numite dureri, iar martora C. M. a afirmat că partea vătămată s-a dus la masa inculpatului și i-a aplicat o palmă. Învederează instanței că la dosar există și declarația luată părții vătămate de un polițist, din care rezultă că nu simțea dureri pentru care să fie reținut la pat, iar din certificatul medico-legal provizoriu rezultă că partea vătămată prezintă un hematom la nivelul creierului. Având în vedere aceste probe, consideră că în cauză fapta pentru care inculpatul ar trebui să fie trimis în judecată este, eventual, de vătămare corporală.

Referitor la pericolul social pentru ordinea publică, solicită a se avea în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, dar a fost amendat de poliție pentru discuții cu tatăl său, fiind în fapt vorba despre teribilismul vârstei și despre niște vecini mai mult sau mai puțin binevoitori.

De asemenea, în cauză martorii au fost audiați, urmând a fi reaudiați, însă lăsarea în libertate a inculpatului nu are influența derularea cercetărilor.

În opinia sa, propunerea de arestare preventivă s-a făcut în baza unor acte de cercetare penală lovite de nulitate. A., arată că cercetarea la fața locului s-a făcut în prezența organelor de poliție, criminalistului, a martorilor și a inculpatului, însă, având în vedere încadrarea juridică dată faptei, trebuia să participe în mod nemijlocit și procurorul, conform dispozițiilor art. 209, art. 179 C.pr.pen., sau acesta să delege o altă persoană în acest sens, cu delegare care la dosar nu există. De asemenea, arată că audierea părții vătămate s-a făcut în prezența medicului legist, deși conform dispozițiilor art. 71 C.pr.pen. acesta trebuia audiat în prezența medicului curant. Audierea părții vătămate s-a făcut de un comisar de poliție și nu de un procuror, procesul verbal de sesizare al organului de urmărire penală s-a întocmit tot de o persoană ce nu îndeplinește aceste condiții. Pentru aceste motive, consideră că cercetarea judecătorească se poate realiza cu inculpatul în stare de libertate, sau prin luarea unei alte măsuri neprivative de libertate, obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.

Inculpatul nefiind o persoană care să reprezinte un pericol public, iar încadrarea juridică nefiind definitivă și corect stabilită, raportat și la fapta imputată, consideră că nu se impune arestarea inculpatului, cu consecința admiterii recursului.

Reprezentanta P.ui solicită respingerea ca nefondat a recursului, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.pen., menținerea ca legală și temeinică a încheierii penale atacate, aceasta fiind pronunțată cu respect C.pr.pen. și CEDO, cu cheltuieli judiciare în sarcina inculpatului. S. a se constata că recursul declarat în cauză este nefondat, raportat la susținerile pe fond ale apărătorului inculpatului, ce vizează netemeinica arestării preventive în baza art. 148 lit. f C.pr.pen. și o eventuală încadrare juridică greșită. Apreciază că o astfel de excepție este vădit neîntemeiată, actele de cercetare premergătoare fiind efectuate de către procuror din cadrul parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, cu respectarea dispozițiilor art. 209 C.pr.pen., organul de cercetare întocmind actele de sesizare și constatare conform atribuțiilor de serviciu și în baza dispozițiilor art. 213 C.pr.pen., căruia îi dăcitire. Mai mult, împrejurarea că declarația părții vătămate a fost consemnată de către un polițist ce s-a deplasat la unitatea medicală în care se afla internat partea vătămată este perfect legală și în conformitate cu dispozițiile legale. Referitor la încadrarea juridică dată faptei, solicită a se avea în vedere practica judiciară constantă a organelor de urmărire penală și a instanțelor de judecată, sens în care face trimitere la decizia nr. 1. ianuarie 2010 a Î. C. de C. și J. În aceste condiții, apreciază că nu pot fi avute în vedere în acest moment discuții referitoare la încadrarea juridică, mai ales că există un raport preliminar de constatare, din care rezultă că leziunea suferită de partea vătămată i-a pus acesteia viața în primejdie. De asemenea, probele administrate în cauză până în prezent constituie cu certitudine date și indicii temeinice, din care rezultă că inculpatul este autorul faptei pentru care este cercetat, conform dispozițiilor art. 143 C.pr.pen.. În cauză sunt totodată întrunite și dispozițiile art. 148 lit. f C.pr.pen. și art. 136 C.pr.pen., luarea măsurii arestului preventiv față de inculpat fiind justificată, raportat la scopul procesului penal și pentru pericolul pentru ordinea publică pe care l- ar reprezenta lăsarea acestuia în libertate. În acest sens, arată că în comunitatea inculpatului fapta comisă a avut un puternic impact, iar neluarea unei măsuri ferme ar conduce la o tulburare gravă a ordinii publice. Chiar dacă inculpatul nu are antecedente penale, din datele existente la dosar reiese că acesta a comis anterior acte de violență domestică, fiind sancționat la L. nr. 61, aspect ce relevă caracterul violent al inculpatului.

Apreciind că în cauză sunt îndeplinite toate condițiile legale, inclusiv dispozițiile art. 5 din CEDO, existând presupunerea rezonabilă certificată prin probă de săvârșire a infracțiunii, solicită respingerea căii de atac.

Apărătorul inculpatului B. M. solicită a se avea în vedere că la cercetările la fața locului nu a participat nici măcar apărătorul desemnat din oficiu, iar referitor la deciziile Î. C. de C. și Justiție invocate, solicită a se avea în vedere că nicio cauză nu seamănă cu alta. De asemenea, solicită a se avea în vedere că toate probele administrate în cauză sunt contradictorii.

Inculpatul B. M., având ultimul cuvânt, arată că achiesează concluziilor apărătorului său, solicitând admiterea recursului și judecarea în stare de libertate.

C U R T E A :

Prin încheierea penală nr. 483 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. s-a admis propunerea de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă T. M. și, în consecință, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului: B. M. (CNP 1., fiul lui G. și I., născut la (...) în S., jud. M., domiciliat în S., nr. 215, jud. M.) pe timp de 29 zile împotriva căruia se va emite mandat de arestare preventivă cu începere de la 4 octombrie 2011 până la 1 noiembrie 2011 inclusiv.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin propunerea formulată în prezenta cauză, P. de pe lângă Tribunalul Maramureș a solicitat arestarea preventivă a inculpatului B. M. pe o perioadă de 29 de zile (4 octombrie 2011-1 noiembrie 2011) în temeiul art. 148 lit. f Cod procedură penală, pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174, art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal și pentru ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

În motivarea propunerii sale parchetul a arătat că în urmă cu cca 3-4 luni inculpatul a avut un conflict cu partea vătămată S. V. T. și fratele acestuia, susținându-se că acesta din urmă i-ar fi distrus îmbrăcămintea, tăindu-i cu un cuter pantalonii motive pentru care inculpatul a solicitat a fi despăgubit.

În seara zilei de 2 octombrie 2011 inculpatul s-a aflat în localul „Ion și Diana"; din localitatea S. împreună cu mai mulți prieteni unde a consumat băuturi alcoolice. Aici a intrat și partea vătămată împreună cu martorul A. G. Inculpatul s-a deplasat la masa părții vătămate, cerându-i să îi achite datoria. S-a susținut că partea vătămată a fost de acord cu cererea inculpatului, dar în același timp acesta din urmă i-a aplicat părții vătămate lovituri cu pumnii și picioarele. Partea vătămată a ieșit din local, dar inculpatul a urmărit-o și a ajuns-o în fața barului continuând să o lovească cu pumnii și picioarele, partea vătămată a căzut de la același nivel, iar inculpatul a continuat să îi aplice multiple lovituri în zona capului.

Partea vătămată a fost dusă la domiciliu și a fost apoi transportată la

S. S. și la S. J. de U. "Dr. C. O." B. M.

Aceasta a suferit multiple leziuni la nivelul capului și a corpului.

S-a făcut trimitere la concluziile provizorii întocmite de S. B. M. la data de 3 octombrie 2011 potrivit cărora partea vătămată a suferit următoarele leziuni: hematom extradural drept cu fractură stângă temporară dreaptă, echimoze supraorbitale, plăgi plesnite, plăgi contuze la nivelul cotului drept și a ambilor genunchi, excoriații la nivelul antebrațului stâng și a treimii inferioare (margine ulnară-autoapărare). Leziunile s-au putut produce prin lovire cu corp contondent dur și cădere (genunchi și cot) și necesită 50-55 de zile de îngrijiri medicale dacă nu apar complicații. Acestea i-au pus în primejdie viața și pot data din 2 octombrie 2011.

În local se aflau cca. 20 de persoane, inculpatul tulburând liniștea publică.

Sunt aplicabile prevederile art. 148 lit. f Cod procedură penală întrucât inculpatul a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani (pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat legea prevede pedeapsa de 15-25 ani închisoare în limite reduse la jumătate și interzicerea unor drepturi, iar pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri pedeapsa e de 1-5 ani închisoare) și există probe în sensul că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.

Încadrarea juridică este justificată în raport de circumstanțele în care s-a comis fapta - întrucât inculpatul i-a aplicat părții vătămate lovituri repetate în zone vitale cu mâinile și picioarele (având o încălțăminte cu talpă dură), cauzându-i leziuni care ar putea determina decesul. Loviturile au fost persistente deși partea vătămată era căzută și era în stare de inconștiență, deci luase hotărârea de a-i suprima viața. Sunt întrunite elementele constitutive și ale infracțiunii prevăzute de art. 321 alin. 1 Cod penal întrucât inculpatul a produs scandal public, urmărind-o pe partea vătămată în fugă în interiorul localului în care se aflau cca 20 de persoane.

Cu privire la pericolul social concret s-a făcut trimitere la practica fostei C. Supreme de Justiție - secția penală.

Inculpatul nu a recunoscut în totalitate fapta, dar a regretat că s-a produs această stare conflictuală care a avut ca și rezultat vătămarea gravă și punerea în primejdie a vieții părții vătămate. Cu toate acestea, prin modul în care a acționat (a aplicat multiple lovituri părții vătămate) a acceptat posibilitatea de a se produce decesul ei.

Anterior inculpatul a mai avut manifestări violente, fiind sancționat contravențional pentru scandal în familie.

Examinând propunerea parchetului, tribunalul a reținut următoarele:

Din probele administrate până în prezent în cauză rezultă existența unor indicii care să justifice presupunerea că în data de 2 octombrie 2011, în timp ce se afla în localul „Ion și Diana"; din comuna S., dar și în afara lui, inculpatul B. M. i-a aplicat părții vătămate S. V. mai multe lovituri cu pumnii și picioarele la nivelul capului în urma cărora aceasta a și căzut. În local s-au aflat mai multe persoane, inculpatul tulburând prin fapta sa liniștea și ordinea publică.

Potrivit constatărilor preliminarii din data de 3 octombrie 2011 ale S. B. M., partea vătămată a suferit următoarele leziuni corporale: hematom extradural drept (HED cu fractură de stâncă temporală dreaptă, echimoze supraorbitale, plăgi plesnite, plăgi contuze la nivelul cotului drept și a ambilor genunchi, excoriații la nivelul antebrațului stâng și a treimii inferioare. Acestea s-au putut produce prin lovire cu corp contondente dur și cădere (la nivelul genunchilor și a cotului) și necesită pentru vindecare 50-55 de zile de îngrijiri medicale (dacă nu survin complicații). Aceste leziuni i-au pus părții vătămate în pericol viața (fila 6 dosar urmărire penală).

Raportat la aceste constatări preliminarii care se coroborează cu susținerile părții vătămate (potrivit cărora aceasta a fost lovită cu pumnii și picioarele doar la nivelul capului ), tribunalul a reținut existența unor indicii în sensul că inculpatul i-a aplicat cu pumnii și picioarele lovituri doar la nivelul capului, celelalte leziuni (de la nivelul cotului și a genunchilor) producându-se prin cădere. În raport de zona vizată, de numărul și de intensitatea loviturilor (martorul R. G. a precizat faptul că nu a reușit să îl țină pe inculpat astfel că a solicitat sprijinul și a altor persoane aflate în local) chiar dacă acestea au fost aplicate doar cu pumnii și picioarele, nu și cu alte obiecte, tribunalul a apreciat că, în speță, se conturează elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat și nu cele ale infracțiunii de vătămare corporală sau de vătămare corporală gravă care indică și un grad de pericol social al inculpatului mult mai ridicat care justifică arestarea sa preventivă. De asemenea, există indicii care să justifice presupunerea că inculpatul a comis și infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. 1

Cod penal. Sunt astfel îndeplinite cerințele prevăzute de art. 143 Cod procedură penală.

Pedepsele prevăzute de lege pentru faptele care se presupune că le-a comis inculpatul sunt mai mari de 4 ani închisoare și lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, acesta rezultând din natura și din gravitatea prezumatelor fapte (dată de modalitatea în care se presupune că au fost comise - prin aplicarea de multiple lovituri cu pumnii și picioarele asupra unei zone vitale în urma cărora partea vătămată a suferit leziuni corporale care i-au pus în pericol viața) chiar dacă acesta nu are antecedente penale, luarea unei alte măsuri preventive nefiind suficientă.

Apărarea formulată de inculpat în sensul că lăsat fiind în libertate, nu ar putea influența martorii, a fost respinsă de tribunal, în condițiile în care s- a solicitat (și s-a dispus) arestarea sa preventivă doar în temeiul art. 148 lit. f Cod procedură penală, nu și a art. 148 lit. b Cod procedură penală.

Pentru toate aceste motive tribunalul a admis propunerea parchetului și a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile (4 octombrie 2011-1 noiembrie 2011 inclusiv).

Împotriva acestei hotărâri inculpatul B. M. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia și respingerea propunerii de arestare preventivă.

În susținerea recursului s-a arătat că starea părții vătămate a început să se îmbunătățească, că încadrarea juridică a faptei este discutabilă, iar declarațiile martorilor sunt contradictorii, neexistând suficiente indicii că inculpatul este autorul infracțiunii reținute în sarcina sa.

S-a mai arătat că propunerea de arestare preventivă este afectată de nulitate deoarece urmărirea penală trebuia efectuată în întregime de către procuror potrivit dispozițiilor art. 209 C.pr.pen., iar anumite acte au fost încheiat de organelor de poliție fără să existe o delegare a acestora în acest sens din partea procurorului.

Analizând recursul declarat prin prisma actelor de la dosar, a dispozițiilor legale în materie și a motivelor invocate, Curtea apreciază că acesta este nefondat.

Referitor la aspectele de ordin procedural invocate de către apărare, examinând actele dosarului de urmărire penală, Curtea constată că nu au fost încălcate în nici un fel prevederile art. 209 alin. 3 C.pr.pen., actele premergătoare și anterioare începerii urmăririi penale fiind efectuate în mod firesc de către lucrătorii de poliție, care au fost sesizați cu privire la altercație și care inițial, anterior concluziilor provizorii eliberate la data de 3 octombrie

2011 de către medicul legist, au efectuat cercetări sub aspectul infracțiunii de vătămare corporală față de inculpat, așa cum reiese din procesul verbal existent la fila 5 din dosarul de urmărire penală.

Urmărirea penală a fost începută de către procuror la data de 3 octombrie 2011 sub aspectul infracțiunii de tentativă de omor calificat și ultraj, dată de la care toate actele procedurale au fost întocmite de către procuror.

Pe fondul propunerii de arestare preventivă Curtea apreciază că judecătorul care a dispus luarea acestei măsuri a avut în vedere în mod corect faptul că în cauză sunt incidente atât dispozițiile art. 143 C.pr.pen. cât și dispozițiile art. 148 lit. f C.pr.pen., în cauză existând indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa.

În acest sens, sunt declarațiile martorilor M. T. L. ( fila 20 dosar urmărire penală ), L. D. ( fila 24 dosar urmărire penală ), Borodi Anica A. ( fila 30 dosar urmărire penală ) și A. G. (f. 35-36 dosar urmărire penală ), precum și concluziile provizorii medico-legale, aflate la fila 6 din dosarul de urmărire penală.

În ceea ce privește condiția prev. de art. 148 lit. f teza I C.pr.pen. aceasta este îndeplinită pentru ambele infracțiuni reținute în sarcina inculpatului.

Referitor la pericolul social concret pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a acestuia, așa cum a reținut și judecătorul care a dispus luarea măsurii, acesta rezultă atât din modul de comitere a faptelor ( extrem de frecvente în zona de unde provine inculpatul ) cât și din împrejurarea că astfel de acțiuni sunt de natură a pune în pericol întreaga comunitate căreia inculpatul îi aparține. Declarațiile martorilor audiați până în prezent în cursul urmăririi penale relevă împrejurarea că asupra comunității locale, relativ restrânse, faptele inculpatului au avut impact negativ, astfel încât Curtea apreciază că este prezent și motivul de arestare prev. de art. 148 lit. f teza a II-a C.pr.pen.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei comise de către inculpat, la acest moment o astfel de discuție excede cadrului procesual, aceasta urmând a fi stabilită în urma efectuării urmăririi penale și a cercetăriijudecătorești. Chiar și în aceste condiții însă infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 2 C.pen., comisă în dauna părții vătămate, raportat la circumstanțele concrete ale faptei, ar fi denatură să justifice luarea acestei măsuri preventive și nu a alteia cu un caracter mai puțin grav.

În consecință, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.pen., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. M. împotriva încheierii penale nr. 483 din (...) a T.ui M..

Se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Inculpatul va fi obligat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial parțial.

PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII

D I S P U N E :

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. M., fiul lui G. și I., născ. la (...), aflat în IPJ M., împotriva încheierii penale nr. 483 din (...) a T.ui M..

Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial parțial.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 12 octombrie 2011.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

I. C. M. M. R. A. D. L.

G. T. G.

Red.A.D.L.

Dact. H.C./ 4 ex./ (...) Jud.fond. C.B.;

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Încheierea penală nr. 1602/2011, Curtea de Apel Cluj