Decizia penală nr. 135/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 135/A/2011
Ședința publică din data de 27 iulie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : D. P.
JUDECĂTOR : I. M.
G. : M. N.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. :
VIOLETA TRĂISTARU
S-a luat spre examinare apelul declarat de către inculpatul I. I. V. împotriva sentinței penale nr. 338/16 iunie 2011 pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui M., inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă Tribunalul Maramureș pentru comiterea infracțiunilor de port ilegal de cuțit,prev. de art. 1/1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată; tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 , 174, 175 lit. i C.pen.; ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 alin. 1 C.pen.; lovire, prev. de art. 180 alin. 2 C.pen.; totul cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.
La apelul nominal se prezintă inculpatul, personal, fiind în stare de arest, asistat de apărător din oficiu, av. C. Iușco, din Baroul Cluj, conform delegației atașate dosarului, lipsă fiind S. M. S. M., S. de A. J.
M., părțile civile T. A. R. și H. M. D.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpatul arată că este de acord să fie asistat de către apărătorul din oficiu.
Ca o cerere prealabilă judecării apelului, apărătorul din oficiu al inculpatului a solicitat în probațiune vizionarea de către instanță a imaginilor înregistrate de sistemul de supraveghere video din incinta localului SC D. F. SRL Sighet, în interiorul căruia s-ar fi comis infracțiunile imputate inculpatului. Prin această cerere de probațiune, inculpatul dorește să probeze existența circumstanței atenuante legale a provocării, prev. de art. 73 lit. b C.pen., tulburare sub imperiul căreia ar fi săvârșit agresarea celor două victime.
Reprezentanta P. a solicitat respingerea cererii ca nefondată, la dosar existând acte scrise care cuprind descrierea evenimentelor în succesiunea lor logică. Apreciază că starea de provocare a fost dovedită prin probele testimoniale atașate dosarului, respectiv prin declarațiile martorilor F., B. și N.
Curtea, deliberând, respinge cererea în probațiune formulată, ca nefiind utilă, concludentă și pertinentă cauzei, câtă vreme derularea evenimentelor este redată în procesul verbal întocmit de S. de I. C. al IPJ M., în faza de urmărire penală și depus la fila 51 dosar, al cărui conținut nu a fost contestat de inculpat.
Nemaifiind alte cereri sau excepții prealabile judecării apelului, s-a acordat cuvântul pentru soluționarea acestuia pe fond.
Apărătorul din oficiu al inculpatului a solicitat admiterea căii de atac promovate, constatarea incidenței în cauză a dispozițiilor art. 73 lit. b C.pen., respectiv existența stării de provocare, generată de conduita culpabilă a părții vătămate T., care a dezlănțuit în psihicul inculpatului riposta constând în agresarea victimei cu briceagul. Ca efect al reținerii acestei circumstanțe atenuante legale judiciare, se impune reducerea și mai mult a cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, sub minimul special prevăzut de lege. În esență, apărătorul inculpatului a învederat că în momentul în care victima a intrat în local, se afla într-o stare avansată de ebrietate, pe fondul căreia nu-și aduce aminte dacă i-a adresat vreun cuvânt injurios inculpatului, dar și acesta era sub influența alcoolului, condiție în care i-a aplicat mai multe lovituri cu briceagul în zona abdomenului părții vătămate, lovituri care i-au pus în primejdie viața. C. și în ipoteza în care victima l-ar fi injuriat pe inculpat, riposta acestuia a fost mult disproporționată față de intenția părții vătămate, care i-ar fi adresat apelativul de „..
Reprezentanta P. solicită respingerea apelului ca nefondat, în speță nu se poate reține starea de provocare, prev. de art. 73 lit. b C.pen., Tribunalul Maramureș în mod judicios indicând în motivarea sentinței declarațiile martorilor oculari F., B. și N., care nu relevă o comportare nedemnă din partea victimei, care să fi generat în psihicul inculpatului o asemenea tulburare, sub imperiul căreia să-l agreseze cu cinci lovituri de briceag. C. dacă victima l-ar fi insultat pe inculpat, întrucât ambii se aflau în stare de ebrietate, tentativa la omor calificat a fost comisă de către apelant pe fondul consumului excesiv de alcool, acesta fiind determinant în săvârșirea infracțiunii contra vieții și nicidecum atitudinea părții vătămate.
Inculpatul având ultimul cuvânt, cere admiterea apelului, reținerea stării de provocare și reducerea considerabilă a pedepsei, sub minimul special prevăzut de lege.
C U R T E A
Asupra apelului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată că Tribunalul Maramureș prin sentința penală nr. 338/16 iunie 2011 l-a condamnat pe inculpatul I. I. V., CNP 1., născut la (...) în S. M., județul M., fiul lui I. și V., cetățean român, studii 6 clase, muncitor forestier ocazional, necăsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în Sarasău nr.278, județul M., arestat preventiv în Penitenciarul Gherla, pentru săvârșirea :
- tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. de art.20 C., rap. la art. 174, art. 175 al.1 lit.i C. cu aplic. art.74 lit.c, 76 lit.b C. la pedeapsa de 5 ani închisoare;
- lovire prev. de art.180 al.2 C. cu aplic. art.74 lit.c, 76 lit.e C. la pedeapsa de 2 luni închisoare;
- ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art.321 al.1 C. cu aplic. art. 74 lit.c, 76 lit.d C. la pedeapsa de 6 luni închisoare;
- port fără drept a cuțitului prev. de art.11 pct.1 din Legea nr.61/1991 republicată cu aplic. art.74 lit.c, 76 lit.e C. la pedeapsa de 2 luni închisoare. În baza art.76 al.3 C. s-a înlăturat aplicarea pedepsei complementare privativă de drepturi prevăzută de lege pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat. În baza art.33 lit.a, b, art.34 lit.b C., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare. În baza art.71 C. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și b C.. În baza art.350 C.pr.penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, iar în baza art.88 C. s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia reținerea și arestul preventiv începând cu (...) la zi. În baza art.14 C.pr.penală, art.998 C.civil, inculpatul a fost obligat să plătească despăgubiri civile astfel: -părții civile T. A. R., domiciliat în S. M., str. L. B. nr.57, județul M., 8524,01 lei despăgubiri civile pentru daune materiale și 20.000 lei despăgubiri civile pentru daune morale; -părții civile H. M. D., domiciliat în S. M., str. P.a L. nr.12/33, județul M., 4.000 lei despăgubiri civile pentru daune morale; -părții civile S. M. S. M. 194,40 lei despăgubiri civile cu dobânda legală de la rămânerea definitivă a hotărârii și pînă la achitarea sumei; -părții civile S. de A. J. M., 405,89 lei despăgubiri civile cu dobânda legală de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la achitarea sumei. În baza art.118 al.1 lit.b C., s-a dispus confiscarea briceagului - corp delict ridicat de la inculpat și aflat la camera de corpuri delicte a I.P.J. M.. S-a dispus păstrarea până la soluționarea definitivă a cauzei și apoi arhivarea compact discului marca CD-(...) înregistrat la poziția 2. în R. mijloacelor de probă al instanței. În baza art.193 C.pr.penală, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile T. A. R. 4.400 lei cheltuieli judiciare. În baza art.191 al.1 C.pr.penală, inculpatul a fost obligat să plătească statului 1.200 lei cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele: În data de (...), inculpatul I. I. V. și prietenul său, martorul N. I., ambii aflându-se sub influența alcoolului, s-au deplasat la localul Non-S. S. D. F. S. din S. M.. S-au așezat la o masă și au fost serviți cu mâncare de către administratorul localului, partea vătămată H. M. D. În jurul orelor 04, în local au sosit partea vătămată T. A. R. și prietenii săi - martorii F. A. C. și B. R. C., toți trei fiind sub influența alcoolului. În timp ce martorii au rămas la bar pentru a comanda mâncare, partea vătămată T. A. R. s-a apropiat de masa la care mâncau inculpatul și martorul N. I. și, deși nu se cunoșteau, le-a adresat apelativul „țărani";. Între partea vătămată și inculpat a avut loc un schimb de replici, inculpatul și prietenul său ridicându-se de la masă. Cu toate că inițial discuțiile nu au fost aprinse, martorul B. R. C. a intervenit, solicitându-le să se calmeze și spunându-i inculpatului să ia loc la masă, întrucât nu doresc ceartă. Martorul N. I. s-a așezat la masă, în schimb inculpatul s-a îndreptat spre celălalt grup de tineri și s-a antrenat în conflict,adresându-și reciproc injurii, apoi au început să se împingă și să se tragă de haine. S. că intenționează să se lovească reciproc, administratorul localului, partea vătămată H. M. D. a intervenit, ținându-l pe unul dintre martori. Între timp, inculpatul a scos din buzunarul din spate al pantalonilor un briceag, cu care a început să lovească repetat în direcția părții vătămate T. A. R., reușind să-i aplice lovituri în zona abdominală și toracică. De asemenea, inculpatul a aplicat o lovitură de briceag și părții vătămate H. M. D., în abdomen. Fiind luați prin surprindere și speriați de reacția inculpatului, părțile vătămate și martorii F. A. și B. R. au părăsit localul. Întrucât inculpatul intenționa să iasă și el din local amenințându-i că-i omoară, partea vătămată H. M. D. l-a împiedicat închizând ușa din exterior, fiind anunțate apoi organele de poliție și serviciul ambulanță. Rămas în local, inculpatul a mai proferat amenințări la adresa celorlalți tineri, strigând că nu se teme de poliție și că are mai multe dosare în care este cercetat. Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr.407/(...) întocmit la C. medico-legal S. M., partea vătămată T. A. R. a prezentat o plagă tăiată a hemitoracelui stâng în regiunea spațiului intercostal X, nepenetrantă în cavitatea toracică și o plagă înțepată- tăiată în regiunea flancului abdominal stâng cu profundă interesare a țesuturilor subiacente, secțiune peritoneală și 3 plăgi tăiate ale jejunului în 1/3 superior; hemoperitoneu. Șoc hemoragic. Leziunile s-au produs prin loviri active cu un corp înțepător-tăietor (lama unui cuțit) necesită pentru vindecare 35-40 zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicații. S-a menționat că leziunile au fost primejdioase pentru viață, interesând un organ vital. Privitor la partea vătămată H. M. D., raportul de constatare medico-legală nr.406/(...) întocmit de C. M.-L. S. M. a conchis că plaga tăiată în regiunea subombilicală, nepenetrantă în cavitatea peritoneală, a putut fi produsă prin loviri active cu corp tăietor (posibil lama unui cuțit) și necesită 12-14 zile de îngrijiri medicale. Inculpatul a fost expertizat medico-legal psihiatric, concluzionându-se prin raportul de expertiză că prezintă tulburare mixtă a personalității tip disocial și labil emoțională tip impulsiv și că a avut discernământ la momentul comiterii faptelor, precum și în prezent. Inculpatul a recunoscut comiterea faptelor, respectiv lovirea celor două părți vătămate cu cuțitul, însă a susținut în apărare că nu ar fi acționat cu intenția de a ucide în privința părții vătămate T. A., pe care l- a înțepat superficial cu cuțitul și în stare de provocare, astfel că a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art.20 Cod penal raportat la art.175 al.1 lit.i Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art.182 al.1 Cod penal cu aplicarea art.73 lit.b Cod penal. De asemenea, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei comise cu privire la partea vătămată H. M. D. din infracțiunea de lovire prev. de art.180 al.2 Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 al.1 Cod penal, întrucât lovirea părții vătămate a fost „accidentală";, „din greșeală";, specifică culpei și nu intenției. A solicitat achitarea, în baza dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a, art.10 lit.b Cod procedură penală cu privire la infracțiunea prev. de art.11 pct.1 din Legea nr.61/1991, susținând că fapta este contravenție, și în bazadispozițiilor art.11 pct.2 lit.a, art.10 lit.d Cod procedură penală cu privire la infracțiunea prev. de art.321 al.1 Cod penal, nefiind realizate elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii obiective, respectiv ordinea și liniștea publică nu au fost deranjate. Instanța a reținut că relevante pentru caracterizarea juridică a unei fapte ca tentativă la infracțiunea de omor sau ca vătămare corporală, sunt împrejurările în care a fost comisă, natura instrumentului cu care a fost lovită victima, intensitatea loviturii și regiunea corporală spre care a fost îndreptată aceasta. Din probele administrate în cauză a reieșit că inculpatul a lovit cu briceagul de mai multe ori în direcția părții vătămate T. A. R., reușind să o lovească - cu un obiect apt de a produce moartea, briceag cu lama tăietoare de 10 cm - în regiuni vitale ale corpului (abdomen și torace), ceea ce relevă intenția acestuia de ucidere prin îndreptarea conștientă a acțiunii violente, folosind briceagul, spre o zonă anatomică cu organe vitale. De asemenea, din raportul de expertiză medico-legală reiese că plaga tăiată a hemitoracelui a fost nepenetrantă, în schimb plaga tăiată în flancul abdominal stâng a fost cu profundă interesare a țesuturilor, cu pătrundere în cavitatea peritoneală și secționări pe 3 secțiuni a jejunului, interesând un organ vital. A rezultat așadar, că inculpatul a acționat cu intenția de a ucide victima, prevăzând rezultatul faptei și deși nu l-a urmărit a acceptat posibilitatea producerii lui, punerea în primejdie a vieții părții vătămate nefiind rezultatul intenției depășite, ce caracterizează fapta prevăzută de art.182 al.1 Cod penal. În privința părții vătămate H. M. D., aceasta a declarat că „. a scos cuțitul și m-a nimerit în abdomen, însă cred că nu pe mine vroia să mă lovească, ci pe tânărul pe care îl țineam";. Această împrejurare nu este de natură să convertească intenția inculpatului în culpă, deoarece modalitățile vinovăției exprimă poziția autorului numai în raport de consecințele acțiunii și nu sunt influențate de împrejurarea că aceste consecințe s-au repercutat asupra persoanei aflate în reprezentarea autorului sau asupra altei persoane. Prin urmare, eroarea asupra persoanei victimei nu face să dispară elementul infracțional, astfel că fapta inculpatului realizează elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.180 al.2 Cod penal. În consecință, nu au putut fi primite solicitările inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptelor, dar nici cererea de reținere a incidenței dispozițiilor art.73 lit.b Cod penal. Pentru a se reține circumstanța atenuantă a provocării nu este suficient ca persoana vătămată să aibă o comportare injurioasă. Dispozițiile art.73 lit.b Cod penal cer ca partea vătămată să dovedească o agresivitate sau o altă comportare care să fie considerată gravă, de natură să cauzeze făptuitorului o stare de puternică tulburare sau emoție, încât să nu fie în stare să se abțină de la o ripostă. Legea nu cere ca fapta provocatorului să fie la fel de gravă ca riposta celui provocat, dar pentru existența unei puternice tulburări sau emoții se presupune, de regulă, că faptele celor în cauză trebuie să aibă o apropiată semnificație. În cauză, manifestarea injurioasă a părții vătămate nu a fost de natură să inducă inculpatului o puternică tulburare sau emoție care să-i înlăture posibilitatea de autocontrol. Cu atât mai mult cu cât martorii au intervenit și le-au spus inculpatului și martorului N. I. să se calmeze șisă ocupe loc la masă. Martorul N. I. a acceptat și doar a asistat la incident, în schimb inculpatul s-a antrenat în conflict, adresând și el injurii tinerilor și împingându-se cu aceștia. Din succesiunea evenimentelor, rezultă că prin conduita sa inculpatul a contribuit și el la declanșarea și continuarea conflictului. C. dacă în cursul conflictului a existat intenția unui martor de a-l lovi pe inculpat, martorul fiind oprit de partea vătămată H. M. D., potrivit declarației acestei părți vătămate și inculpatul a avut intenția de a-i lovi pe ceilalți tineri, astfel că în raport de situația de fapt dată nu se poate reține incidența dispozițiilor art.73 lit.b Cod penal. Nu a putut fi primită nici cererea inculpatului de achitare pentru infracțiunile de port fără drept a cuțitului și ultraj contra bunelor moravuri. Fapta inculpatului de a purta acel briceag în loc public, loc în care s-ar putea primejdui integritatea corporală a altor persoane, constituie infracțiune și nu contravenție. Pe de altă parte, manifestările inculpatului, atât din timpul incidentului, cât și după consumarea acestuia, au fost de natură să tulbure liniștea publică, climatul pașnic fiind afectat de teamă și neliniște, astfel încât persoanele prezente au fost nevoite să părăsească localul în grabă. Pentru aceste considerente instanța a reținut că în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat prev. de art.20 raportat la art.175 alin.1 lit.i Cod penal și ale infracțiunilor de lovire prev. de art.180 alin.2 Cod penal, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art.321 alin.1 Cod penal și port fără drept a cuțitului prev. de art.11 pct.1 din Legea nr.61/1991 republicată. Pentru comiterea acestor infracțiuni a dispus condamnarea inculpatului la pedepse ale închisorii, potrivit dispozitivului sentinței, la a căror individualizare se are în vedere pericolul social concret al faptelor în raport de modalitatea de comitere, urmările cauzate, dar și datele ce caracterizează persoana inculpatului. A., din fișa de cazier judiciar și datele furnizate de referatul de evaluare întocmit în cauză a reieșit că anterior inculpatul a mai intrat în conflict cu legea penală, fiind condamnat pentru infracțiunea de lovire și cercetat în alt dosar pentru infracțiunea de vătămare corporală. Pe de altă parte, instanța a avut în vedere și conduita părții vătămate care, deși nu a fost susceptibilă să producă o puternică stare de tulburare în sensul art.73 lit.b Cod penal pentru a justifica conduita inculpatului pe toată durata conflictului, a favorizat totuși declanșarea conflictului. De asemenea, poziția sinceră și de regret a inculpatului a fost reținută ca și circumstanță atenuantă, cu consecința aplicării dispozițiilor art.76 Cod penal. În baza art.33 lit.a și b, art.34 lit.b Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare. În baza art.71 Cod penal s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal, exercițiul acestor drepturi fiind incompatibil cu faptele comise. Potrivit dispozițiilor art.76 alin.3 Cod penal, s-a înlăturat aplicarea pedepsei complementare privativă de drepturi prevăzută de lege pentru tentativa la infracțiunea de omor calificat. Subzistând temeiurile arestării s-a dispus în baza art.350 Cod procedură penală menținerea stării de arest a inculpatului, iar în bazaart.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestul preventiv începând cu (...) la zi. Sub aspectul laturii civile a cauzei, S. M. S. M. s-a constituit parte civilă cu suma de 194,40 lei cu dobândă legală, reprezentând cheltuielile cu asistența medicală de urgență acordată părții vătămate H. M. D., menționându-se că în ce o privește pe partea vătămată T. A. aceasta a achitat cheltuielile cu asistența medicală în sumă de 2.082,58 lei cu chitanța nr. 046166/(...). De asemenea, S. de A. J. M. s-a constituit parte civilă cu suma de 405,89 lei cu dobândă legală, reprezentând transportul și asistența medicală de urgență acordată părții vătămate T. A. Având în vedere că aceste cheltuieli cu asistența medicală au fost cauzate prin faptele inculpatului, instanța l-a obligat la plata acestor despăgubiri civile. Partea vătămată T. A. R. s-a constituit parte civilă cu suma de 8.524,01 lei despăgubiri civile pentru daune materiale și 40.000 lei daune morale. În privința daunelor materiale a arătat că acestea reprezintă: suma de 2.082,58 lei (cheltuielile cu asistența medicală achitate cu chitanța nr.046166/3 ianuarie 2011), suma de 2.000 lei (620 USD - contravaloarea biletului de avion destinația SUA neutilizat, preț achitat la (...)), suma de 1.000 lei (contravaloarea telefonului mobil distrus), suma de 620 lei (contravaloarea îmbrăcăminții distruse), suma de 850 lei (taxa de școlarizare și taxa de înscriere la F. de Ș. E. și G. a A. U. „.-B. achitată la (...)), suma de 50 lei (taxa de înscriere la F. de drept U. „. V. achitată la (...)), suma de 1.278,80 lei și suma de 642,63 lei (rata I și II a taxei de școlarizare la facultate achitate la (...) și (...)). Inculpatul a fost de acord să despăgubească partea civilă cu privire la cheltuielile de spitalizare, contravaloarea hainelor distruse și contravaloarea biletului de avion, în măsura în care se va dovedi că partea civilă nu a fost dezdăunată. Cu înscrisurile de la filele 117-119 și declarațiile martorilor S. Ș. și C. R. s-a dovedit în cauză că partea civilă avea achiziționat bilet de avion cu destinația SUA cu plecare în data de (...), respectiv la două zile după incident, călătorie pe care nu a mai putut-o efectua și nici nu i s-a restituit contravaloarea biletului. De asemenea, cu declarațiile acelorași martori s-a dovedit că în urma incidentului, părții civile i-a fost distrus telefonul mobil marca Nokia, precum și valoarea acestuia. În privința taxelor de școlarizare achitate de partea civilă, acestea rezultă din adeverințele, chitanțele și ordinul de plată aflate la filele 113- 114, 120-124, reieșind de asemenea că aceste taxe nu se restituie și că partea civilă nu a putut urma cursurile facultății. Având în vedere că pretențiile civile formulate de partea civilă T. A. R. au fost dovedite, că sunt realizate cerințele răspunderii civile delictuale, instanța l-a obligat pe inculpat la plata de despăgubiri civile pentru daune materiale în sumă de 8.524,01 lei. De asemenea, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile 20.000 lei despăgubiri civile pentru daune morale, reținând că inculpatul i-a cauzat și un prejudiciu moral, decurgând din suferințele fizice și psihice încercate. Partea civilă H. M. D. s-a constituit parte civilă cu suma de 4.000 lei reprezentând despăgubiri civile pentru daune morale. Instanța apreciind că se justifică compensarea prejudiciului moral la nivelul acestei sume, având în vedere leziunile suferite de partea civilă, natura șimodalitatea în care au fost cauzate, numărul de zile de îngrijiri medicale necesar vindecării și, în consecință, l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 4.000 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale. În baza art.118 alin.1 lit.b Cod penal a dispus confiscarea briceagului - corp delict - folosit de inculpat la comiterea infracțiunilor. S-a dispus păstrarea până la soluționarea definitivă cauzei și apoi arhivarea mijlocului de probă - CD - (...). Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, precum și a cheltuielilor efectuate de partea civilă T. A. R. în sumă de 4.400 lei reprezentând onorar avocat (chitanțele filele 102-111), în baza art.193 Cod procedură penală. Împotriva soluției instanței de fond a declarat apel inculpatul I. I. V. care a solicitat admiterea căii de atac promovate, desființarea sentinței tribunalului și judecând pe fond cauza, a se reține existența dispozițiilor art. 73 lit. b C.pen., respectiv a stării de provocare, generată de conduita culpabilă a părții vătămate T. A. R., care l-a insultat anterior, în seara zilei de 18 decembrie 2010, atingere gravă a demnității, sub imperiul căreia i-a aplicat mai multe lovituri cu briceagul. Pe cale de consecință, apreciază că se impune reducerea și mai mult a pedepsei aplicate de către T., sub minimul special prevăzut de lege. Curtea examinând apelul declarat, prin prisma motivul invocat, ajunge la următoarele constatări : T. a administrat un vast material probator pe baza căruia a reținut judicios starea de fapt, vinovăția inculpatului, elementele constitutive ale infracțiunii, încadrarea juridică și pedeapsa aplicată. Examinându-se probele testimoniale și științifice, în raport de criticile aduse, se constată că, situația de fapt este pe deplin concordantă cu activitatea infracțională efectiv desfășurată de către inculpatul apelant. Gravitatea deosebită a faptei comise și amplu analizată de instanța fondului, demonstrează fără nici un dubiu că, inculpatul a acționat cu mult sânge rece, așa încât este exclusă reținerea art. 73 lit. b C.pen. În speță, nu se poate discuta despre comiterea infracțiunii în stare de provocare pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art.73 lit.b C.pen., pentru existența circumstanței atenuante legale a scuzei provocării se cer întrunite cumulativ mai multe condiții: infracțiunea să fie săvârșită sub stăpânirea unei puternice emoții; starea aceasta să fi avut drept cauză o provocare din partea persoanei vătămate prin infracțiune; provocarea să fi fost comisă de victima infracțiunii printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă, iar riposta la acțiunea de provocare trebuie îndreptată împotriva autorului actului provocator, condiții care nu rezultă din probele administrate. Deși art.73 lit.b C.pen. nu cere, în mod expres, ca între actul pretins provocator și infracțiunea săvârșită să existe o anumită proporție sub aspectul gravității, necesitatea existenței unei asemenea proporții rezultă implicit din conținutul său, pentru că numai o activitate ilicită, de o anumită gravitate, poate fi de natură să genereze, în psihicul inculpatului, o tulburare sau emoție intensă. Întotdeauna, reținerea stării de provocare este condiționată de o comportare culpabilă a victimei, care prin acțiunile ori afirmațiile făcute,să fie de natură a cauza celui căruia îi sunt adresate, o puternică stare de tulburare sub imperiul căreia să comită fapta. Starea de tulburare caracteristică circumstanței atenuante a provocării, constă în reacția psihică produsă făptuitorului de actul provocator al persoanei vătămate și care determină comiterea infracțiunii. Existența sa se verifică în raport cu momentul săvârșirii acesteia, iar intensitatea ei se apreciază ținându-se seama de persoana făptuitorului și de circumstanțele în care s-au produs faptele. În mod corect nu s-a reținut în cauză aplicarea art.73 lit.b C.pen. deoarece provocarea presupune o anumită spontaneitate, o surprindere a făptuitorului de natură a-l determina să acționeze sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, iar pe de altă parte, provocarea trebuie să fie produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă. Nu în ultimul rând, pentru reținerea stării de provocare, în sensul art.73 lit.b C.pen., nu se poate face abstracție de unele criterii obiective, cum ar fi compararea reacției făptuitorului cu reacția „omului mediu"; supus unei provocări similare, cerința unei anumite proporții între actul provocator și reacția făptuitorului, inclusiv prin observarea consecințelor faptei săvârșite ca urmare a actului provocator. Practica instanței supreme este unanimă când afirmă că „. victimei, care aflată în stare avansată de ebrietate încerca să intre în discuție cu persoanele aflate într-un local public, nu are semnificația juridică a unei provocări în sensul art. 73 lit. b C.pen";. Într-o altă speță, instanța superioară de control judiciar a înlăturat scuza provocării cu motivarea că „riposta inculpatului este disproporționată față de actul provocator și prin urmare, nu sunt îndeplinite cerințele art. 73 lit. b C.pen.. În esență, s-a reținut că înainte de săvârșirea infracțiunii, victima, în stare avansată de ebrietate, îi adusese injurii și amenințări inculpatului."; În același sens, Înalta Curte de Casație și Justiție într-o altă hotărâre, a statuat că „împrejurarea că victima a insultat inculpata, nu justifică riposta deosebit de violentă a acesteia. Inculpata, după ce a lovit victima cu pumnii și picioarele până ce aceasta a căzut la sol, a mers în curtea locuinței părinților săi, de unde a luat o șipcă, cu care a continuat să-i aplice lovituri victimei, până a constatat că nu se mai mișcă. Atitudinea inculpatei a fost determinată de starea avansată de ebrietate în care se afla și nu de provocarea victimei. Violențele succesive și deosebit de puternice la care a fost supusă victima, de către inculpată, nu au avut nicio justificare, aceasta acționând vădit cu intenția de a ucide victima."; În urma examinării probatoriului de la dosar, Curtea reține că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 73 lit. b C.pen. Pentru a ajunge la această concluzie instanța de apel are în vedere propria declarație a apelantului, de la fila 73 tribunal, în care acesta învederează „după ce a intrat în local partea vătămată T. A. mi s-a adresat zicând „ce căutați voi aici, țăranilor?... Nu sunt sigur dacă partea vătămată T. mă înjura pe mine sau persoana care îl însoțea";. Așa fiind, rezultă fără dubiu că nu sunt întrunite cerințele art. 73 lit b C.pen., care impun ca provocarea să fi fost comisă de victima infracțiunii, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă, iar pe de altă parte, riposta inculpatului trebuie îndreptată împotriva autorului actului provocator. Câtă vreme inculpatul nu este sigur că partea vătămată l-a injuriat,deoarece mai era însoțită și de alte persoane, apare cert că riposta sa este absolut disproporționată față de afirmația victimei, care nu i-a adus o atingere gravă demnității persoanei prin conținutul său, ea cuprinzând un enunț cu caracter general. În același sens, declară martorul B. R. C. în faza de urmărire penală, fila 41, declarație menținută și în fața tribunalului, care precizează „primul a intrat în bar T. A. și am văzut că în interior erau la o masă doi tineri, pe care nu îi cunoșteam. Eu am intrat și fără nici un motiv un tânăr a scos un cuțit și l-a înțepat în zona abdominală pe T. A. Au intervenit și administratorul H. M., pentru a-i despărți și a fost și el înțepat cu cuțitul în zona abdominală. Acest scandal a durat două minute, după care noi patru am reușit să ieșim afară din local, lăsându-l pe inculpat și pe cel ce-l însoțea în interior";. Martorul F. A. C., în declarația din faza de urmărire penală fila 42, menținută în fața tribunalului, învederează că „înăuntrul barului mai erau două persoane, pe care nu le cunoșteam, iar eu m-am oprit să discut cu administratorul H. M.. În scurt timp, am auzit zgomote, astfel că m-am întors și l-am văzut pe unul dintre cei doi tineri cu un cuțit în mână. Am văzut când l-a înțepat cu cuțitul în zona abdominală pe T. A., care a și căzut";. În sinteză, niciunul dintre martorii audiați nemijlocit de instanță nu a relevat existența vreunei agresiuni exercitată de victimă asupra inculpatului și s-a probat doar interogația părții vătămate, efectuată la modul general - „ce căutați aici, măi țăranilor?";, afirmații care însă nu sunt de natură să provoace o tulburare însemnată în psihicul inculpatului, nedovedindu-se că i-a fost adresată punctual acestuia. Probele dosarului demonstrează incontestabil că altercația dintre victimă și inculpat a fost generată de starea avansată de ebrietate în care se aflau ambii și nicidecum de provocarea victimei, care în speță nu a existat. Atacul declanșat cu cuțitul asupra victimei de către inculpat, nu are nicio justificare, acesta acționând cu intenția indirectă de a suprima viața victimei. Nu în ultimul rând, și din conținutul procesului verbal de redare a înregistrărilor din bar, care surprind derularea evenimentelor, rezultă că inculpatul „. un obiect lucios în mâna dreaptă, îi aplică părții vătămate două lovituri în torace și abdomen";. Pentru a se reține circumstanța atenuantă a provocării, nu este suficient ca victima să aibă o comportare injurioasă sau amenințătoare; pentru incidența art. 73 lit. b C.pen. se cere ca victima să dovedească o agresivitate sau o altă comportare care să fie considerată gravă, de natură să cauzeze făptuitorului o stare de puternică tulburare sau emoție, încât să nu fie în stare să se abțină de la o ripostă prin săvârșirea de infracțiuni. Pentru motivele ce preced, primul motiv de apel nu poate fi primit, în speță nedovedindu-se starea de provocare reglementată de art. 73 lit. b C.pen. Curtea examinând modul în care instanța de fond a efectuat individualizarea pedepselor aplicate apelantului, constată că a respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea sancțiunilor, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptelor comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare, prin prisma funcțiilor unor asemenea sancțiuni. Instanța de apel, în baza propriei analize, față de critica formulată în sensul reducerii cuantumului pedepsei de către inculpatul I., consideră că nu se impune a se da curs celor susținute, deoarece nu s-ar putea da eficiență într-un mod prioritar circumstanțelor personale, în raport cu celelalte, față de regula examinării plurale a criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor. Curtea consideră că pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, cu executare prin privare de libertate, reprezintă o pedeapsă proporțională, atât cu gravitatea efectivă a faptelor comise de apelant, concretizată prin modul în care acesta a acționat, prin săvârșirea unor infracțiuni contra vieții și integrității corporale, cât și cu profilul socio-moral și de personalitate a acestuia, a cărui atitudine în societate și procesuală în cauză, este negativă. De relevat că așa cum rezultă din actul medico- legal depus la dosar, inculpatul suferă de o tulburare mixtă a personalității - tip disocial și labil emoțională, tip impulsiv, care a fost avută în vedere la individualizarea judiciară a sancțiunilor. Până în prezent, din actele de la dosar, rezultă că inculpatul mai este cercetat pentru două infracțiuni care vizează integritatea corporală și sănătatea persoanelor, respectiv pentru săvârșirea unei infracțiuni de lovire și de vătămare corporală. Față de modul concret de săvârșire a faptelor și multitudinea acestora, cuantumul pedepsei rezultante de 5 ani închisoare, asigură realizarea concretă a scopurilor pedepsei, iar executarea sa, prin privare de libertate, va da posibilitate inculpatului, ca prin programele educaționale desfășurate și în mediu închis, cu valorificarea aptitudinilor acestuia, să conducă, chiar și prin restrângerea libertății presupusă de o asemenea modalitate de executare, la conștientizarea consecințelor faptelor sale, în vederea unei reinserții sociale reale a acestuia. Cuantumul sancțiunilor cât și modalitatea de executare a acestora nu se impune a fi redus față de gravitatea faptelor comise, consecințele acestora, rezonanța în comunitate și a reacției pe care societatea prin organele judiciare trebuie să o aibă, față de săvârșirea unor asemenea infracțiuni. Pentru motivele ce preced, apelul inculpatului se va respinge ca nefondat în baza art. 379 pct.1 lit. b C.proc.pen. În baza art.350 C.pr.pen. se va menține starea de arest a inculpatului, întrucât hotărârea provizorie de condamnare justifică privarea de libertate în scopul garantării executării pedepsei aplicate potrivit art.5 paragraf 1 din CEDO (cauza Tommasi vs.Franța). C. dacă hotărârea de condamnare a inculpatului pronunțată pe fond de Tribunalul Maramureș, nu are caracter definitiv, fiind apelată de către inculpat, ea este totuși de natură să justifice continuarea privării de libertate a acestuia, în condițiile art.5 paragraf 1 lit.a și c din CEDO, astfel cum a fost interpretat de aceeași instanță în cauza Wemhoff contra Germaniei. Ținând seama de probatoriul cauzei și soluția pronunțată de tribunal, curtea consideră că nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, care se regăsesc în disp.art.148 lit.f C.proc.pen. și că menținerea acestei măsuri de către instanța de apeleste pe deplin justificată, în raport cu prevederile legale invocate, coroborate cu cele ale art.5 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale și că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În baza art.88 cod pen. raportat la art.381 C. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea și arestul preventiv începând cu 24 decembrie 2010 și până la zi. În baza art.71 C.pen. i s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen. de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, neavând dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și nici cel de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. Prin urmare, este proporțională și justificată măsura interzicerii drepturilor sale electorale de către instanță pe durata executării pedepsei. Prin aplicarea în acest mod a pedepsei accesorii s-a respectat un procedeu rezonabil care este și în acord cu decizia CEDO din cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. Se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, conform art 189 C.proc.pen., către av. C. Iușco. Văzând disp.art.192 al.2 C.proc.pen. inculpatul va fi obligat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul I. I. V. împotriva sentinței penale nr. 338 din (...) a T.ui M.. Menține starea de arest a inculpatului. În baza art. 88 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv începând cu data de (...) și până la zi. Stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de 200 lei, onorariu pentru apărător din oficiu, ce se achită din Fondul M.ui Justiției. Obligă inculpatul să achite statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial. Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare. Dată și pronunțată în ședința publică din (...) în prezența inculpatului arestat. PREȘEDINTE JUDECĂTOR D. P. I. M. G. M. N. Red.D.P./T.G 5 ex. - (...) Jud. fond A. S. F.
| ← Decizia penală nr. 2054/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1170/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
