Decizia penală nr. 1174/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 1174/R/2011
Ședința publică din 6 iulie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : V. G.- judecător
JUDECĂTORI : ANA C.
L. M.
G. : M. N.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D. DE I. A I.
DE C. O. ȘI T. S. T. C., reprezentat prin
PROCUROR - L.TINA CRĂCIUNESCU
S-au luat spre examinare recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D. DE I. A I. DE C. O. ȘI T. B. T. M. și inculpații B. P. D. L., B. P. D. și G. F. C. împotriva sentinței penale nr. 325 din 10 iunie 2011, pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui M., inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 din Legea nr. 678/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul B. P. D. în stare de arest, asistat de apărătorul ales avocat C. O., din cadrul Baroului de avocați M., cu delegația la dosar, precum și apărătorul desemnat din oficiu, avocat T. P. E., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, inculpata B. P. D. lipsă, asistată de apărătorul ales avocat C. O., din cadrul Baroului de avocați M., cu delegația la dosar, precum și apărătorul desemnat din oficiu avocat L. M., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, inculpatul G. F. C. în stare de arest, asistat de apărătorul ales avocat B. E., din cadrul Baroului de avocați M., cu delegația la dosar, precum și apărătorul desemnat din oficiu avocat R. C., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorii desemnați din oficiu depun la dosar referatele privind plata onorariului din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestora.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună trimiterea cauzei privind pe inculpații B. P. D., B. P. D., G. F. la Tribunalul Maramureș în vederea efectuării cercetării judecătorești în cauză. Prin sentința atacată, practic s-a dispus restituirea cauzei la procuror, în temeiul art. 332 Cod procedură penală în vederea refacerii în parte a urmăririi penale, mai exact în vederea refacerii acelei părți a urmăririi penale privind pe inculpata B. D. Se apreciază de către reprezentantul parchetului că această soluție, este vădit nelegală și netemeinică în acest sens, solicitând trimiterea cauzei la instanța de fond, admițând recursul DIICOT.
S. ca la soluționarea acestui recurs să se aibă în vedere memoriul în care sunt expuse pe larg motivele de recurs, punctual și foarte detaliat, iar în fața instanței de recurs, având în vedere că motivele de recurs sunt depuse la dosar, va puncta doar câteva idei principale și anume, va arăta instanței de ce consideră hotărârea nelegală și netemeinică.
În primul rând pentru că, apreciază că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 332 Cod procedură penală care prevede expres și limitativ cazurile în care se poate dispune restituirea la procuror, nu se încadrează în niciuna dintre aceste cazuri, care așa cum se poate constata din redactarea textului de lege, vizează acele cazuri referitoare la nulități absolute, ori în cauză nu este vorba de nici o nulitate absolută. Problema care se pune în această cauză este a necitării și neprezentării materialului de urmărire penală inculpatei B. P. D., ori neprezentarea materialului de urmărire penală nu poate fi principial decât o chestiune care ar putea eventual să atragă nulitatea relativă, cu suita de consecințe, care derivă din regimul juridic al acestui gen de nulitate. A. trebuie invocată într-un anumit termen de partea care este lezată, iar partea care o invocă trebuie să dovedească o vătămare, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin refacerea actului anulabil.
Ori, în cauză inculpata B. P. D. nu poate să invoce nici un fel de vătămare câtă vreme, ea fiind urmărită penal pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire de grup infracțional și trafic de droguri, a cunoscut în permanență faptul că este urmărită penal, a fost citată de la toate domiciliile cunoscute, în timpul urmăririi penale aceasta necomunicând reședința din A. Fiind citată la domiciliile cunoscute, nu subzista obligația organului judiciar de a o cita la C. local, pentru că această obligație subzistă doar în situația în care nu se cunoaște ultimul domiciliu, citarea la reședința din Anglia, obligația citării în Anglia nu subzista deoarece această reședință nu era cunoscută în cursul urmăririi penale, aceasta fiind comunicată pentru prima oară de parte, în fața instanței, după sesizarea acesteia. Prin urmare, instanța este cea care are la acest moment, obligația de a o cita și din străinătate, iar obligația comunicării acestei reședințe, revenea acestei inculpate.
S. a se ține seama de toate actele procedurale la care se face referire în memoriu, datele la care a fost citată telefonic, că s-a dispus aducerea cu mandat, că aceasta cunoștea de existența cauzei și a faptului că era urmărită penal.
Prin urmare, se apreciază de către reprezentantul parchetului să nu a fost dovedită nici o vătămare procesuală în cauză, iar pentru aceste motive, solicită a se constata că urmărirea penală nu este lovită de nulitate absolută, sesizarea instanței s-a făcut legal și temeinic, prin urmare nu se impune restituirea cauzei la procuror.
În subsidiar, având în vedere că instanța de fond a dispus restituirea pentru refacerea în parte a urmăririi penale doar privind pe inculpata B. P.
D. apreciază, total nejustificată restituirea întregii cauze mai ales, în condițiile în care, inculpații sunt în stare de arest preventiv, prin urmare, instanța de fond chiar dacă ar fi sesizat existența unei nulități absolute în ceea ce privește partea de urmărire penală privind pe inculpata B. P. D., avea la îndemână instituția disjungerii și a restituirii în parte, în ceea ce o privește pe inculpata B. P. D., cu păstrarea cauzei în vederea finalizării cercetării judecătorești privind pe ceilalți inculpați din cauză, doi dintre ei aflați în stare de arest preventiv.
Apărătorul inculpaților B. P. D. L. și B. P. D. solicită a pune concluzii pentru ambii inculpați întrucât vizează aceleași aspecte și odată cu concluziile acestuia, se va pronunța și asupra recursului promovat de către DIICOT. În continuare se arată că, atunci când este vorba de recursului DIICOT se privește totul dintr-o altă perspectivă pledoaria unui avocat, iar în momentul în care-și promovează o anume cale de atac, își schimbă opiniile sau au cu totul altă opinie asupra dispozițiilor legale.
Susține că hotărârea instanței de fond de desesizare, de restituirea cauzei la procuror a fost făcută în mod temeinic și legal dar, doar cu o motivare parțială. Din nici o probă a dosarului, nu rezultă că inculpata B. P. D. a avut cunoștință de existența acestui proces pe rol. S. a se observa modul în care s-a procedat la citarea acesteia, se începe urmărirea penală la data de 9 martie 2011, deci totul se termină în aproximativ două săptămâni, cu mare repezeală, nu cunoaște care a fost motivul, probabil de a da un mandat de arestare pe numele inculpatei. U. penală începe la data de 9 martie 2001, în data de 11 martie 2011 se trimite o adresă prin care este citată la parchet pentru data de 14 martie 2011. Nu se așteaptă să se vadă dacă s-a primit adresa respectivă, să se primească un răspuns, în data de 15 martie se emite un mandat de aducere de pe str.M. din B.-M..
Lucrătorii de poliție în vederea îndeplinirii acestui mandat se deplasează pe str. R. din B.-M., unde iau legătura cu mama acesteia, care spune că nu a primit telefon de multă vreme de la inculpată și că este plecată din localitate, în A. La data de 16 martie 2011 se emite un nou mandat în același format, de pe str.M. se duc pe str. R. și din nou nu se execută mandatul, iar în data de 18 martie 2011 se emit trei mandate, pentru trei străzi diferite, aceeași doi polițiști, la aceeași oră se pretinde că au executat mandatul, deci este limpede și clar că totul a fost făcut formal.
Se mai arată de către apărătorul inculpaților, că a fost ales de sora inculpatei, după ce aceasta a fost arestată în lipsă, deci în acest context, era limpede că procedura de citare cu inculpata în nici un moment nu a fost îndeplinită, fiind o nulitate absolută peste care nu se poate trece.
Pentru aceste considerente, solicită a se avea în vedere că recursul
DIICOT-ului este neîntemeiat, motiv pentru care solicită a se respinge.
A declarat recurs în această cauză, pentru că potrivit dispozițiilor art. 322 alin.3 din Cod procedură penală, instanța adoptând măsura restituirii cauzei la procuror, era obligată să se pronunțe asupra măsurii arestării preventive. Măsura este luată, mandatul este pus în circulație și esteinculpata dată în urmărire. În această situație instanța trebuia să se pronunțe în sensul că, toată urmărirea penală este lovită de nulitate, să revoce mandatul de arestare privind-o pe inculpată. Se impunea în cauză revocarea măsurii arestării preventive, raportat la situația celor doi inculpați arestați în această cauză. Faptele sunt clar conexe și nulitatea vizând întreaga urmărire penală, se impunea revocarea măsurii arestării preventive și față de cei doi inculpați, deci și față de inculpatul B. pe care îl asistă azi în instanță.
S. a se avea în vedere că această cauză, este finalizată în mai puțin de o lună de zile, în ceea ce privește urmărirea penală. Judecata nu a început nici în momentul de față, nu numai din motivul că s-a declarat recurs, s-au că a invocat la prima instanță excepții, sunt alte motive independente de voința celor doi, pentru care judecata în această cauză nu a început încă. În contextul în care inculpații sunt arestați de patru luni de zile, arătând că pe inculpatul B. îl vizează o infracțiune de trafic de droguri, pentru cantitatea de 20 grame, de droguri de risc sau de mare risc, prin trei acte infracționale pe care le-a recunoscut de la bun început. Înțelege să se prevaleze de dispozițiile art.3201 din Codul de procedură penală, recunoscând în totalitate ceea ce a fost sesizat prin actul de trimitere în judecată. Inculpatul este fără antecedente penale, a ajuns încarcerat în condițiile în care în nici un moment, din cantitatea de droguri, nu le-a plasat în scopul obținerii unui folos material, acesta le avusese pentru consum propriu și pentru că, inculpatul G. se găsea într-un necaz, i-a dat dacă poate să valorifice într-un fel sau altul. Este căsătorit, are un copil minor care a rămas singur în întreținerea bunicilor. Apărătorul inculpatului G. F. solicită față de recursul DIICOT-ului, a selua în considerare ceea ce a concluzionat colegul său, respectiv a fi respins. Față de recursul inculpatului, solicită admiterea acestuia, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv luată față de inculpat. Față de circumstanțele personale ale inculpatului arată că, acesta dorește să-și continue studiile, dorește să-și întrețină mama bolnavă, iar faptul că doar câteva acte materiale dar și acestea produse doar prin intermediul investigatorului sub acoperire, nu poate determina instanța să menține starea de arest întrucât nu există nici un fel de temeiuri, respectiv nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri. Rolul esențial al măsurii preventive este de a asigura o bună desfășurare a procesului penal, ori în situația dată, nu vede cum lăsarea lor în libertate, cercetarea lor în libertate ar putea avea vreo influență negativă asupra desfășurării procesului penal. Cu privire la recursurile declarate de către inculpați, reprezentantul parchetului solicită respingerea acestora ca nefondate, practic ele vizează dispoziția de menținere a măsurii de arestare preventive dispusă prin hotărârea atacată. Se apreciază că instanța de fond a procedat pe deplinlegal în raport cu dispozițiile art. 332 alin.3 și 5 Cod procedură penală și temeinic, subzistând temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri. Inclusiv din decizia dată în interesul legii, decizia nr. 65/2007 a ÎCCJ, rezultă că hotărârea este legală și temeinică. Măsura luată față de inculpata B. P. D. este luată în lipsă, este dispoziție legală, nu a fost pusă în executare, iar din momentul în care va fi pusă în executare, ea va dura 30 de zile, instanța nu avea nimic de dispus cu privire la această măsură, câtă vreme ea nu a devenit efectivă. Inculpatul B. P. D., având ultimul cuvânt, arată că achiesează concluziilor apărătorului său și solicită cercetarea sa în stare de libertate. Inculpatul G. F. având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor apărătorului său, regretă fapta, a recunoscut-o de la început. D. să își termine studiile ca atare solicită cercetarea sa în stare de libertate. C U R T E A: Prin sentința penală nr. 325 din 10 iunie 2011, pronunțată în dosarul nr.(...) de Tribunalul Maramureș în baza art. 332 C.pr.pen., s-a restituit cauza la procuror pentru refacerea în parte a urmăririi penale (în dos.pen. nr. 2-D/P/2011 al D. - B. teritorial M.). În temeiul art. 332 alin.3 C.pr.pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților B.-P. D. L. (fiul lui L. și F., născut la 1 sept.1983 în B. M., CNP 1., dom.în B. M., str. M., nr.1., jud.M., arestat preventiv, aflat la Penitenciarul Gherla) și G. F. C. (fiul lui I. și D., născut la 4 oct.1989 în B. M., CNP 1., dom.în B. M., B-dul Decebal, nr. 1/22, jud.M., arestat preventiv, aflat la P.). Menține măsura obligării de a nu părăsi țara pe o perioadă de 30 de zile începând cu data de 10 iunie 2011 până la data de 9 iulie 2011 inclusiv - măsură luată față de inculpatul C. G. S. (fiul lui G. și Ș., născut la 12 ian.1989 în B. M., CNP 1., dom.în B. M., A. Filaturii, nr. 5/13, jud.M.) prin decizia penală nr. 739/R/2011 a Curții de A. C. În baza art. 332 alin.3 C.pr.pen., s-a menținut măsura sechestrului asigurator luată asupra autoturismului marca „Audi A6"; având nr. de înmatriculare (...) până la concurența c-val.în lei a sumei de 2.550 euro + a sumei de 950 lei - măsură luată prin ordonanța dată la data de 29 martie 2011 în dos. nr.2-D/P/2011 al D. - B. teritorial M.. Dispune ridicarea măsurii sechestrului asigurator luată prin aceeași ordonanță asupra apartamentului situat în B. M., str. M., nr.1., jud.M. și radierea acestei măsuri de către O. de C. și P. I. B. M. - S. de publicitate imobiliară. S-a dispus plata în avans din fondurile Min.Justiției a sumei de 400 lei - onorariul avocatului numit din oficiu (av.Talpoș F.) și a sumei de 150 lei - onorariul avocatului desemnat din oficiu (av.Ban Ș.ania R.). Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele: Prin cererea formulată de inculpata B.-P. D. F. s-a solicitat a se constata că, potrivit art. 300 alin.2 C.pr.pen., sesizarea instanței în ceea ce o privește s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale, iar această neregularitate nu poate fi îndreptată decât prin restituirea dosarului la organul care a întocmit actul de sesizare. În motivarea cererii sale inculpata a arătat că a avut domiciliul în B. M., str. M., nr. 1. și reședința în B. M., B-dul R., nr. 8.. Din anul 2008 aceasta este plecată în Anglia, având reședința în Londra 52 - Warner, road Walhamstow E 177 DR. Din acel an nu a mai revenit în țară. Actele de urmărire penală față de inculpată au început a fi efectuate în luna martie 2011, la 9 martie 2011 i s-a comunicat la domiciliu faptul că s-a început față de ea urmărirea penală și că la data de 14 martie 2011 trebuie să se prezinte la sediul D. M. pentru a fi audiată. Neluând cunoștință despre această adresă, la data de 11 martie 2011 s-a emis un mandat de aducere pe seama acesteia fără să se aștepte a se vedea dacă a aflat de adresă. M. s-a emis pentru adresa de pe str. M., iar pentru îndeplinirea lui organul de cercetare penală s-a deplasat la adresa de pe B-dul R. La data de 15 martie 2011 s-a emis un alt mandat de aducere la aceeași adresă, organul de cercetare penală deplasându-se din nou la adresa de pe B-dul R., tatăl inculpatei comunicându-le faptul că fiica sa este plecată în A. La 16 martie 2011 s-a emis un nou mandat la aceeași adresă, organele de cercetare penală s-au deplasat în același loc, iar tatăl inculpatei le-a relatat același aspect. La data de 18 martie 2011 s-au emis trei mandate de aducere la adresele de pe str. M., B-dul R. și str. G., nr.4. (unde locuiesc părinții săi). Toate acestea au fost executate în aceeași zi, la aceeași oră (9) de către aceiași doi agenți de poliție. Prin urmare, executarea lor a fost formală, aceștia neputându-se afla la aceeași oră în trei locuri diferite. În aceste condiții s-a înaintat dosarul la instanță, în data de 28 martie 2011 inculpata a fost arestată în lipsă, considerându-se că se sustrage de la urmărirea penală. La data de 31 martie 2011 s-a întocmit rechizitoriul fără ca inculpata să fie citată pentru prezentarea materialului de urmărire penală, conform art. 254 C.pr.pen., și fără a se întocmi referatul prev.de art. 259 C.pr.pen. Cu toate că aceasta a avut începând cu data de 29 martie 2011 apărător ales, acesta nu a fost încunoștințat cu privire la prezentarea materialului de urmărire penală. S-au încălcat în faza de urmărire penală și prev.art. 177 alin.4 C.pr.pen. în sensul că inculpata trebuia să fie citată prin afișare la sediul consiliului local în a cărui rază teritorială s-au comis infracțiunile în condițiile în care nu i se cunoștea adresa. In consecință, întreaga urmărire penală este nulă absolut, fiind necesară, conform art. 332 alin.2 C.pr.pen., restituirea cauzei la procuror pentru refacerea ei. Examinând această cerere, tribunalul a reținut următoarele: Prin rechizitoriul întocmit la 31 martie 2011 în dosarul nr. 2- D/P/2011 de D. - B. teritorial M. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților B.-P. D. L. și G. F. C. pentru infracțiunile de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat (primul inculpat) și aderare și sprijinire a grupului (cel de-al doilea inculpat) prev.de art. 7 alin.1 din Legea nr. 39/2003, de trafic de droguri de risc prev.de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art. 41 alin.2 C.pen., de trafic de droguri de mare risc prev.de art. 2 alin.2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art. 41 alin.2 C.pen., de deținere fără drept de droguri de risc în vederea consumului propriu prev.de art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art. 41 alin.2 C.pen. și de deținere fără drept de droguri de mare risc în vederea consumului propriu prev.de art. 4 alin.2 din același act normativ cu aplic.art. 41 alin.2 C.penal. Prin același rechizitoriu a fost trimisă în judecată și inculpata B.-P. D. F. pentru infracțiunile de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat prev.de art. 7 alin.1 din Legea nr. 39/2003, de trafic de droguri de mare risc prev.de art. 2 alin.2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art. 41 alin.2 C.pen. și pentru participație improprie la infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prev.de art. 31 alin.2 C.pen. rap.la art. 3 alin.2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art. 41 alin.2 C.penal. Inculpatul C. G. S. a fost trimis în judecată pentru infracțiunile de trafic de droguri de risc prev.de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art. 41 alin.2 C.pen. și de deținere fără drept de droguri de risc în vederea consumului propriu prev.de art. 4 alin.1 din aceeași lege cu aplic.art. 41 alin.2 C.pen. Inculpatul Ș. B. G. a fost trimis în judecată pentru infracțiunile de deținere fără drept de droguri de risc și de mare risc în vederea consumului propriu prev.de art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art. 41 alin.2 C.pen. și de art. 4 alin.2 din același act normativ cu aplic.art. 41 alin.2 C.pen. și de trafic de minori prev.de art. 13 alin.1,2 din Legea nr. 678/2001 cu aplic.art. 41 alin.2 C.penal. Cu privire la inculpata B.-P. D. F. tribunalul a constatat că la data de 9 martie 2011 aceasta a fost citată telefonic „pentru a-și clarifica situația";, solicitându-i-se să se prezinte la organele de cercetare penală până la data de 14 martie 2011 (f.172 dosar urmărire penală). La data de 11 martie 2011 s-a emis pe seama acesteia un mandat de aducere la adresa din B. M., str. M., nr.1. pentru a fi ascultată ca învinuită la data de 14 martie 2011. Organele de cercetare penală s-au deplasat în acest sens la adresa din B. M., B-dul R., nr. 8. unde au găsit-o pe mama inculpatei care le-a comunicat faptul că aceasta se află în Anglia, fără a-i putea indica adresa sau numărul de telefon (f.173, 174 dosar urmărire penală). În data de 15 martie 2011 s-a emis un nou mandat de aducere pe seama inculpatei tot pentru a fi audiată ca și învinuită la data de 16 martie 2011 - mandat emis la adresa de pe str. M., organele de cercetare penală deplasându-se la adresa de pe B-dul R. (unde tatăl inculpatei le-a comunicat faptul că este plecată în Anglia, fără a le putea indica numărul de telefon) - f. 175, 176 dosar urmărire penală. La data de 16 martie 2011 s-a emis un alt mandat de aducere pentru inculpată pentru a fi ascultată în aceeași calitate (de învinuită) la data de 17 martie 2011 - mandat emis la adresa de pe str. M., organele de cercetare penală deplasându-se la adresa de pe B-dul R. (tatăl acesteia a indicat din nou faptul că inculpata este plecată în Anglia, fără a-i putea indica numărul de telefon) - f. 177, 178 din același dosar. În data de 18 martie 2011 s-au emis trei mandate de aducere pentru inculpată pentru a fi ascultată ca învinuită în data de 21 martie 2011 la adresele de pe str.M., B-dul R., dar și de pe str. G., nr. 4. (li s-a comunicat organelor de cercetare penală de către mama inculpatei găsită la ultimele două adrese faptul că aceasta se află în Israel ) - f.179-184 din același dosar. Prin ordonanța dată la 23 martie 2011 s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpată pentru infracțiunile pentru care a fost apoi trimisă în judecată la data de 31 martie 2011 (f. 186 dosar urmărire penală). Prin încheierea penală nr. 213 din 28 martie 2011 Tribunalul Maramureș a dispus arestarea preventivă în lipsă a acesteia pe o perioadă de 30 de zile începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă. În perioada 29-31 martie 2011 s-a prezentat materialul de urmărire penală inculpaților B.-P. D. L., C. G. S., G. F. C. și Ș. B. G. Față de cele de mai sus, tribunalul a constatat că inculpata a fost citată doar la data de 9 martie 2011 (telefonic) pentru „a-și clarifica situația"; până la data de 14 martie 2011, fără a mai fi citată și ulterior (deși după această dată s-a pus în mișcare acțiunea penală, s-a prezentat materialul de urmărire penală celorlalți inculpați și s-a întocmit rechizitoriul). Potrivit art. 250 C.pr.pen., după punerea în mișcare a acțiunii penale pentru a se prezenta materialul de urmărire penală organul de cercetare penală are obligația de a-l chema pe inculpat în fața sa pentru a-i pune în vedere dreptul de a lua cunoștință de materialul de urmărire penală, încadrarea juridică a faptei, a-i da posibilitatea de a lua la cunoștință de material și a-l întreba dacă are de formulat cereri noi sau să dea declarații suplimentare. T. constată că inculpata nu a fost citată pentru a i se prezenta materialul de urmărire penală (de la adresele de pe B-dul R., de pe str.M. și prin afișare la C. local B. M.). Doar după ce aceasta este citată în mod legal, se poate constata, eventual, existența uneia din situațiile prev.de art. 254 alin.1 C.pr.pen. în care nu se poate proceda la prezentarea materialului de urmărire penală și se poate întocmi actul de sesizare a instanței. In caz contrar, se poate considera că inculpata a fost lipsită de dreptul la apărare (situația este în parte asemănătoare cu cea din dosarul în care s-a pronunțat decizia penală nr. 6826/(...) a I.C.C.J. în care s-a apreciat că prin întreruperea prezentării materialului de urmărire penală, acesta nu s-a prezentat conform art. 250 C.pr.pen., fiind încălcat dreptul la apărare al inculpatului și fiind necesară restituirea cauzei la procuror pentru prezentarea materialului de urmărire penală; în prezenta cauză, inculpata nefiind citată deloc în acest sens, i s-a îngrădit dreptul de a i se prezenta materialul de urmărire penală sau de a-și trimite, având cunoștință de acest moment procesual, un apărător ales care să îi poată formula, eventual, cereri noi). Apărarea formulată de aceasta în sensul că începând cu data de 29 martie 2011 a avut un apărător ales și că acesta nu a fost încunoștințat despre prezentarea materialului de urmărire penală se va respinge întrucât nu s-a făcut o atare dovadă, nefiind depusă în acest sens o delegație care să ateste acest fapt. De asemenea, modul de executare a celor trei mandate de aducere emise la data de 18 martie 2011, dar și a celorlalte, nu prezintă relevanță, emiterea lor neacoperind lipsa de procedură (mai mult, pentru punerea în executare a celor trei mandate din 18 martie 2011 s-au indicat ore diferite - 1015 - 1030 pentru două dintre ele și 915 - 930). Pentru motivele de mai sus tribunalul a apreciat că, în speță, este necesară restituirea cauzei la procuror pentru refacerea în parte a urmăririi penale, respectiv pentru citarea inculpatei de la adresele de pe B-dul R. și de pe str. M., dar și de la cea indicată la instanță - din Anglia (Londra 52 - Warner, road Walhamstow E 177 DZ), iar în măsura în care nu mai locuiește la această din urmă adresă, și prin afișare la C. local B. M. în vederea prezentării materialului de urmărire penală. Întrucât în prezent aceasta are apărător ales, va fi încunoștințat și acesta cu privire la acest moment procesual. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs DIICOT- B. T. M. și inculpații B. P. D., B. P. D. și G. F. DIICOT-B. T. M. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza, să fie trimisă cauza la instanța de fond pentru continuarea judecății. În motivele de recurs s-a arătat că, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 332 Cod procedură penală, care prevăd expres și limitativ cazurile în care se poate dispune restituirea cauzei la procuror, așa cum se poate constata din redactarea textului de lege, acestea vizează cazurile de nulitate absolută, ori în cauză nu este vorba de o asemenea nulitate. Problema care se pune în această cauză este a necitării și neprezentării materialului de urmărire penală inculpatei B. P. D., însă neprezentarea materialului de urmărire penală nu poate fi decât o nulitate relativă, care derivă din regimul juridic al acestui gen de nulitate; aceasta trebuie invocată într-un anumit termen de către partea lezată , care trebuie să dovedească o vătămare, care nu poate fi înlăturată decât prin refacerea actului anulabil. În cauză, inculpata B. P. D. nu poate să invoce o astfel de nulitate din moment ce aceasta avea cunoștință că este urmărită penal pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire de grup infracțional organizat și trafic de droguri, fiind citată la toate domiciliile cunoscute în perioada urmăririi penale, aceasta necomunicând reședința sa din A. Prin urmare, se apreciază de către recurentă că nu a fost dovedită nicio vătămare procesuală în cauză, iar urmărirea penală nu este lovită de nulitate absolută, sesizarea instanței s-a făcut legal și temeinic, prin urmare nu se impune restituirea cauzei la procuror. Inculpații B. P. D. și B. P. D. au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza să fie revocată măsura arestării preventive, dispusă față de ambii inculpați. În motivele de recurs inculpații prin apărătorul ales al acestora au arătat că sunt arestați de circa 4 luni pentru trafic de droguri, respectiv cantitatea de cca. 20 grame de droguri de risc sau de mare risc, comisă prin trei acte materiale recunoscute de inculpați, sens în care la instanța de fond urmează să solicite aplicarea dispozițiilor art.3201Cod procedură penală. Inculpatul G. F. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu cercetarea inculpatului în stare de libertate. În motivele de recurs inculpatul prin apărătorul ales al acestuia, a arătat că dorește să-și continue studiile, să-și întrețină mama bolnavă și că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportat la fapta reținută în sarcina acestuia, de comiterea a câtorva acte materiale de trafic de droguri, însă și acestea doar față de investigatorul sub acoperire. Rolul esențial al măsurii preventive este cel de a asigura buna desfășurare a procesului penal, însă raportat la datele concrete în prezenta cauză, nu se poate presupune că cercetarea în libertate a inculpatului ar avea o influență negativă asupra desfășurării procesului penal. Verificând sentința penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de DIICOT-B. T. M. și inculpații, B. P. D., B. P. D. și G. F., Curtea reține următoarele: Recursul formulat de DIICOT -. T. M. urmează să fie admis pentru motivele ce se vor arăta în continuare: Pe parcursul efectuării urmăririi penale, se cunoștea faptul că inculpata B. P. D. este plecată în Anglia, unde desfășura activități ilicite deprostituție, proxenetism și trafic de droguri de mare risc, fără însă să i se cunoască adresa acesteia din străinătate. Se mai cunoștea și faptul că adresa de domiciliu din România a acesteia este B.-M., str. M. nr. 1 A/35, iar reședința în B.-M. B-dul R. nr. 8., unde inculpata deține un apartament cumpărat în urmă de cca.1 an împreună cu soțul acesteia, inculpatul B. P. D. La data de 9 martie 2011 odată cu prinderea în flagrant a soțului inculpatei și a celorlalți inculpați, s-a dat eficiență dispozițiilor art. 175 alin.1 teza a II-a Cod procedură penală care stipulează că citarea se poate face și prin notă telefonică, cunoscându-se că aceasta se afla în străinătate și astfel organul de urmărire penală a procedat la apelarea telefonică a inculpatei, folosindu-se numărul de apel al soțului acesteia, pentru a evita o eventuală respingere a apelului din partea inculpatei, în cazul în care ar fi fost apelată de la un număr necunoscut, iar după ce inculpata a răspuns, organul de urmărire penală i-a adus la cunoștință faptul că pe numele acesteia s-a dispus începerea urmăririi penale pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc și a fost invitată ca până la data de 14 martie 2011 să se prezinte la sediul poliției CCO- M., pentru a fi clarificată situația. I s-a făcut cunoscut că în caz contrar, se va considera că se sustrage urmăririi penale. Inculpata a arătat că își notează datele comunicate, însă nu știe dacă se va prezenta. Inculpata nu a comunicat dacă nu se prezintă sau dacă solicită un alt termen pentru a se putea prezenta din Anglia, sens în care la data de 11 martie 2011 procurorul a emis mandat de aducere pentru data de 14 martie 2011 pe numele inculpatei la adresa cunoscută, respectiv str.M. nr.1.. Prin procesul-verbal din 14 martie 2011 organele de poliție care au pus în executare mandatul s-au deplasat pe b-dul R. nr. 8. unde locuiau soții B., știind că acolo s-au mutat aceștia după schimbarea adresei de pe str. M. nr. 1.. Aici au găsit-o pe mama inculpatei, căreia i s-a făcut cunoscut scopul emiterii mandatului, mama inculpatei confirmând că fiica acesteia este în Anglia, însă nu poate furniza nici un număr de telefon sau o adresă unde ar putea fi contactată. Acest aspect denotă că la acel moment al urmăririi penale nu se dorea ca autoritățile române să aibă cunoștință despre datele de contact ale inculpatei, pentru a-i facilita acesteia ascunderea și sustragerea cât mai mult timp de la urmărirea penală. Instanța de fond nu a reținut când a trecut în revistă toate procesele- verbale de căutare ale inculpatei în cursul urmăririi penale, că în aceeași împrejurare mamei inculpatei i s-a adus la cunoștință că fiica acesteia are obligația de a se prezenta în cel mai scurt timp în fața organelor de urmărire penală pentru a fi audiată în calitate de învinuită, iar în cazul în care aceasta refuză să se prezinte, se va considera că se sustrage de la urmărirea penală, avându-se în vedere, că mama inculpatei ținea legătura cu aceasta. Inculpata nu s-a prezentat și nici nu a comunicat organelor de urmărire penală vreun aspect de interes în ceea ce o privea, astfel că la data de 15 martie2011 procurorul a emis din nou un mandat de aducere pentru aceasta, precizându-se adresa sa oficială de domiciliu. M. a fost emis la data de 16 martie 2011, iar prin procesul-verbal de căutare din 16 martie 2011 și punerea în executare s-a stabilit că la adresa unde locuia efectiv inculpata și soțul acesteia, respectiv B-dul R. nr. 8., nu se afla decât tatăl inculpatei, căruia i s-a adus la cunoștință de motivul emiterii mandatului, consecințele neprezentării inculpatei, iar tatăl acesteia a comunicat organelor de polițiecă fiica sa este plecată în Anglia și că aceasta din urmă ține legătura cu mama sa, însă nu poate furniza nici un număr de telefon pentru contactarea inculpatei. La data de 16 martie 2011 s-a emis un nou mandat de aducere pe numele inculpatei pentru data de 17 martie 2011, fiind pus în executare la adresa unde inculpata locuia efectiv când se afla în țară respectiv B-dul R. nr. 8., însă cu aceeași finalitate. Ulterior, la data de 18 martie 2011 s-au emis trei mandate de aducere pentru toate cele trei adrese presupus a fi frecventate de inculpată, dacă s-ar fi aflat în țară, cea de domiciliu str M. nr. 1., de reședință B-dul R. nr. 8. precum și adresa de domiciliu a părinților săi, B.-M. str. G. nr.4. pentru data de 21 martie 2011. Potrivit proceselor-verbale din data de 21 martie 2011 organele de poliție s-au prezentat la cele trei adrese, rezultând că la cea de pe str.M. nu locuiește nimeni, iar la domiciliul părinților inculpatei a fost găsită mama acesteia, care le-a relatat că fiica sa nu mai locuiește la acea adresă, confirmând din nou că inculpata nu se află în țară și că aceasta i-ar fi comunicat că se află în Israel. În cuprinsul proceselor-verbale privind executarea mandatelor de aducere, nu s-a menționat ora la care organele de poliție s-au aflat efectiv la adresele respective, însă având în vedere că procurorul solicitase în mandatele de aducere ca inculpata să se prezinte pentru orele 9.00, evident că organele de poliție s-au deplasat la adresele cunoscute anterior orei respective pentru a o căuta pe inculpată. Ca atare, nu se poate susține de către instanța de fond că aceste acte au fost încheiate formal și că ar fi lovite de nulitate, atâta timp cât nu există nici un element care să susțină acest fapt. În practica judiciară s-a stipulat că dacă printr-o declarație inculpatul a indicat atât adresa de domiciliu, cât și adresa de reședință, citarea acestuia numai la adresa de reședință nu acoperă neîndeplinirea procedurii de citare la adresa de domiciliu. Or, în cauză s-a procedat la citarea repetată a inculpatei de la toate adresele cunoscute din țară, fără ca inculpata ori aparținătorii acesteia să fi indicat în cursul urmăririi penale alte locații sau reședința acesteia din A. Rezultă așadar că adresa din Anglia pe care inculpata o face cunoscută autorităților judiciare abia la data de 26 mai 2011 instanței de fond, fără ca aceasta să fie adusă la cunoștința organelor de urmărire penală, reprezintă o obligație pentru instanță de utilizare în procedura de citare și nu pentru organul de urmărire penală care s-a desesizat la data de 31 martie 2011 prin trimiterea dosarului instanței de fond. Din cuprinsul interceptărilor telefonice a rezultat că la data de 27 februarie 2011 inculpata a venit în țară pentru a clarifica anumite aspecte cu soțul acesteia, care la data de 28 februarie 2011 a fost surprinsă de echipa de filaj împreună cu soțul ieșind din apartamentul situat pe B-dul R. nr. 8. și urcând în autoturismul marca Audi cu nr. înmatriculare (...) deplasându-se pe str. B. V. din B.-M., după care la data de 2 martie 2011 s- a reîntors în Anglia (f.141 vol I și f.43 și următoarele vol VI dosar urmărire penală). Pe de altă parte, după prinderea și reținerea inculpatului B. P. D., acesta și-a angajat apărător ales, care a reprezentat-o și pe inculpata B. P. D. aflată în Anglia cu ocazia judecării recursului formulat împotriva măsurii arestării în lipsă a inculpatei. De asemenea, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală s- au pus la dispoziția inculpaților și a apărătorilor acestora, inclusiv apărătorului ales al inculpatei, toate actele de urmărire penală efectuate în cauză, față de care nu se poate susține că apărătorul ales al inculpatei nu a luat la cunoștință și că aceasta urmează să fie trimisă în judecată pentru infracțiunile privitoare la trafic de droguri. Din examinarea rechizitoriului întocmit de DIICOT-B. T. M. nu rezultă că la acest moment nu au fost respectate dispozițiile legale privitoare la sesizarea instanței, acesta fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 262 - 264 Cod procedură penală. De asemenea, nu se poate susține că soluția de restituire dispusă de instanța de fond pentru motivele invocate de aceasta este temeinică și legală, tocmai pentru faptul că a ignorat de la început aspecte evidente, neechivoce, care nu pot fi apreciate drept încălcări ale dreptului la apărare ori de citare sau altă natură. Hotărârea instanței de fond de restituire a cauzei la procuror pentru ca acesta să dispună citarea inculpatei B. P. D. și la noua adresă indicată în Anglia de aceasta abia la instanța de fond, adresă pe care inculpata nu a considerat să o aducă la cunoștința organelor de urmărire penală în faza respectivă și pe care acestea nu au cunoscut-o, iar apoi în cazul în care nu va răspunde, să fie citată prin afișare la C. Local, este neîntemeiată. Citarea prin afișarea la C. Local în a cărei rază teritorială s-a săvârșit infracțiunea, ori în a cărei rază teritorială se află organul care efectuează urmărirea penală, se dispune doar dacă nu se cunoaște adresa unde locuiește învinuitul sau inculpatul, ori locul de muncă al acestuia, potrivit art. 177 alin.4 Cod procedură penală. În cauză, adresa de domiciliu, precum și cea de reședință ale inculpatei B. P. D. erau cunoscute respectiv str. M. nr. 1. și b-dul R. nr. 8. din B.-M.. Prin urmare, nu exista obligativitatea pentru organul de urmărire penală să citeze inculpata și prin afișare la C. Local, pentru că pe parcursul anchetei aceasta a luat cunoștință de faptul că era cercetată penal, că soțul acesteia era arestat, care era învinuirea reținută în sarcina inculpatei și că avea obligația prezentării la organele de cercetare penală, ceea ce intenționat nu a făcut. Pe de altă parte, inculpata nu se poate prevala de susținerea că nu a avut cunoștință de faptul că împotriva acesteia se desfășoară o procedură de urmărire penală și care era obiectul cauzei, întrucât aceasta a efectuat o serie de demersuri și activități menite să probeze contrariul, respectiv și-a angajat apărător în faza de urmărire penală, și-a înstrăinat apartamentul comun pentru a nu fi supus unei eventuale executări silite. Instanța de fond are la dispoziție, în condițiile în care a intrat în posesia noii adrese de reședință din străinătate a inculpatei, la termenul din 26 mai 2011 să procedeze la citarea acesteia de la adresa indicată pentru a evita tergiversarea inutilă a desfășurării în condiții normale a judecării cauzei. Pe de altă parte, instanța de fond a dispus restituirea în întregime a cauzei la procuror pentru refacerea în parte a urmăririi penale în ceea ce privește doar pe inculpata B. P. D., soluție nejustificată, raportat la inculpații aflați în stare de arest preventiv, sens în care aceasta dacă ar fi constatat existența unei nulități absolute în ceea ce privește urmărirea penală privind pe inculpata B. P. D., avea la îndemână instituția disjungerii și a restituirii în parte a cauzei la procuror în ceea ce o privește pe inculpata B. P. D., cu păstrarea cauzei în vederea efectuării cercetării judecătorești privind pe ceilalți inculpați. Potrivit art. 197 alin.2 Cod procedură penală dispozițiile relative la competența după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanței, la compunerea acesteia și la publicitatea ședinței de judecată sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. De asemenea, sunt prevăzute sub sancțiunea nulității și dispozițiile relative la participarea procurorului, prezența învinuitului sau a inculpatului și asistarea acestora de către apărător, când sunt obligatorii, potrivit legii, precum și la efectuarea referatului de evaluare în cauzele cu infractori minori. Având în vedere că necitarea inculpatei de la reședința acesteia din Anglia, care nu a fost cunoscută în faza de urmărire penală sau că aceasta nu a fost citată prin afișare la C. Local, deși toate adresele de domiciliu și reședință ale inculpatei din România erau cunoscute, nu sunt sancționate cu nulitate absolută prevăzută de dispozițiile art. 197 alin.2 Cod procedură penală, sens în care pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, în baza art. 38515pct.2 lit.c Cod procedură penală urmează să fie admis recursul formulat de DIICOT- B. T. M. împotriva sentinței penale nr.325/10 iunie 2011 pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui M., care va fi casată în întregime, iar cauza va fi trimisă aceleiași instanțe, în vederea continuării judecății. Cu privire la recursurile formulate de inculpații B. P. D., B. P. D. și G. F. se rețin următoarele: Inculpații B. P. D. și G. F. C. au contestat menținerea măsurii arestării preventive, iar inculpata B. P. D. a arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la măsura arestării preventive prin hotărârea pronunțată de instanța de fond, de restituirea cauzei la procuror. Măsura arestării preventive a fost dispusă față de inculpații B. P. D. și G. F. C. prin încheierea penală nr. 173 din 10 martie 2011 a T.ui M.. A. măsură a fost luată în baza art. 143 și art. 148 lit.f Cod procedură penală respectiv sunt indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunile pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele presupus a fi comise de inculpați este închisoarea mai mare de 4 ani, iar aceștia prezintă pericol concret pentru ordinea publică prin natura deosebit de gravă a faptelor pentru care sunt cercetați, respectiv trafic de droguri și constituire de grup infracțional organizat, precum și efectele profund negative asupra stării de sănătate a persoanelor care consumă astfel de substanțe. Referitor la condiția ca lăsarea în libertate a inculpaților să prezinte pericol pentru ordinea publică, prevăzută în art.148 lit.f C.pr.pen., este desigur adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, aceasta nu înseamnă însă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptelor, sub acest aspect existența pericolului public poate rezulta între altele și din însuși pericolul social al infracțiunilor de care sunt învinuiți inculpații, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte. Analizând menținerea măsurii arestării preventive din perspectiva art.5 CEDO considerăm că instanța a apreciat corect că proclamând dreptul la libertate, convenția consacră implicit principiul după care nici o persoană nu trebuie să fie lipsită de libertate în mod arbitrar (AMUUR v. Franța). Protejarea libertăților individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească însă eforturile instanțelor în administrarea probelor, desfășurarea procesului în bune condiții (Tomasi v.Franța). Expunerea limitativă a motivelor pentru care o persoană poate fi privată de libertate, se regăsește în dispozițiile art.148 C.pr.pen. Analizând motivele luării măsurii arestării preventive din perspectiva art.143 și 148 lit. f C.pr.pen., tribunalul a avut în vedere necesitatea pentru ca o măsură de arestare să fie permisă, existența unor motive plauzibile de a se bănui că s-a săvârșit o infracțiune. Noțiunea de motive plauzibile aparține Curții Europene și își are corespondent în legea română, în cerința de a exista indicii temeinice cu privire la săvârșirea unei infracțiuni. Motivele plauzibile depind de circumstanțele particulare ale fiecărui caz. Organul judiciar este obligat să ofere un minim de fapte și informații care să convingă instanța cu privire la existența indiciilor temeinice că s-a săvârșit o infracțiune. Având în vedere că temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive față de inculpații B. P. D. și G. F. C. subzistă și în prezent, nu se impune revocarea acestei măsuri, așa cum solicită inculpații prin motivele de recurs, sens în care recursurile formulate de aceștia împotriva sentinței penale nr. 325 din 10 iunie 2011 a T.ui M. urmează să fie respinse ca nefondate. Inculpata B. P. D. a fost arestată în lipsă prin încheierea penală nr. 213 din 28 martie 2011 a T.ui M., definitivă prin decizia penală nr. 613/18 aprilie 2011 a Curții de A. C. prin care s-a respins recursul formulat de inculpată împotriva încheierii de luare a măsurii arestării preventive. A. măsură nu a fost pusă în executare până în prezent, sens în care instanța de fond în mod întemeiat nu s-a pronunțat cu privire la menținerea stării de arest a inculpatei B. P. D. Având în vedere că măsura arestării preventive dispusă față de inculpata B. P. D. nu a fost pusă în executare, în baza art. 38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală recursul formulat de aceasta împotriva sentinței penale nr. 325 din 10 iunie 2011 a T.ui M. urmează să fie respins ca nefondat. Susținerile inculpaților B. P. D. și G. F. C. prin apărătorii aleși ai acestora referitoare la faptul că inculpații nu au antecedente penale, că au recunoscut săvârșirea infracțiunilor și că au avut o conduită bună în faza de urmărire penală, nu pot fi analizate în această fază a procesului de recurs împotriva hotărârii de restituire a cauzei la procuror. Toate aceste date ce caracterizează persoana inculpaților, urmează să fie analizate de instanța de fond în momentul pronunțării hotărârii, la o eventuală circumstanțiere a pedepselor ce vor fi aplicate inculpaților, care arată că se vor prevala de dispozițiile art.3201 Cod procedură penală referitoare la reducerea cuantumului pedepselor cu o treime în cazul în care aceștia recunosc comiterea infracțiunilor și solicită judecarea cauzei doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. În baza art. 189 Cod procedură penală urmează să se stabilească în favoarea Baroului de avocați C. suma de câte 150 lei reprezentând onorarii parțiale pentru apărătorii din oficiu, care vor fi suportate din fondul M.ui Justiției. Potrivit art. 192 alin.2 Cod procedură penală inculpații B. P. D., B. P. D. și G. F. C. urmează să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Admite recursul formulat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, D. DE I. A I. DE C. O. ȘI T.-B. T. M. împotriva sentinței penale nr. 325 din 10 iunie 2011 pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M., pe care o casează în întregime și trimite cauza aceleiași instanțe în vederea continuării judecății. Respinge recursurile formulate de inculpații B. P. D., B. P. D. și G. F. C. împotriva aceleiași sentințe. Stabilește în favoarea Baroului C. sumele de câte 150 lei onorarii parțiale pentru apărătorii din oficiu ( pentru avocat M. L., avocat R. C. și avocat T. P. E.), sume ce se vor avansa din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpații recurenți să plătească statului, sumele de câte 300 lei fiecare, cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din data de 6 iulie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI V. G. ANA C. L. M.plecat în C.O.semnează plecat în C.O.semnează președintele completului președintele completului G. M. N. Red.V.G./M.N. 12 iulie 2011
| ← Decizia penală nr. 1786/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 466/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
