Decizia penală nr. 585/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.585/R/2011
Ședința publică din 14 aprilie 2011
I. constituită din: PREȘEDINTE: C. I., judecător JUDECĂTORI: M. B.
V. G. GREFIER : D. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. D. S.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul A. A. împotriva deciziei penale nr.65/A din 07 februarie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosar nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de braconaj, prev.de art.42 alin.1 lit.q din L. nr.4..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av.Maier M., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul A. A. și partea civilă A. de V. și P. S. „. G. C.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 13 aprilie 2011, o cerere formulată de inculpat prin care arată că renunță la calea de atac a recursului.
Apărătorul inculpatului solicită a se lua act de retragerea recursului. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Reprezentantul P. solicită a se lua act de retragerea recursului.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 734/(...) a Judecătoriei D. a fost condamnat inculpatul A. A. I., fiul lui A. și I., născut la data de 29 martie 1960 în B., jud. C., de cetățenie română, agricultor, căsătorit, fără antecedente penale, C.N.P.1. domiciliat în comuna U., sat B. nr. 347 jud. C., la pedeapsa de 5000 lei amendă pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 42 alin. 1 lit.q din L. 4..
În temeiul art.14 lit.b Cod proc. pen. și art. 998 cod civil a fost obligat inculpatul, să plătească părții civile A. de V. și P. S. „. G. cu sediul în C.-N. str.B. nr 20-22 jud. C. 5000 euro despăgubiri.
S-a stabilit în favoarea avocatului din oficiu suma de 200 lei onorar avocațial pentru inculpat, care a fost plătit din fondul M.ui Justiției.
În temeiul art.191 cod proc.penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în folosul statului în sumă de 400 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Dej din (...) s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. A. I. pentru comiterea infracțiunii de braconaj prev.de art.42 al.1 lit.q din L. 4..
Inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunii în cursul urmăririi penale, a manifestat regret și s-a angajat să repare prejudiciul cauzat. În instanță inculpatul a negat existența vinovăției sale și a precizat că mijloacele financiare de care dispune sunt insuficiente pentru a acoperi prejudiciul cauzat părții civile.
Partea vătămată A. de vânătoare și pescuit sportiv „. G."; s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5000 E., reprezentând contravaloarea căpriorului braconat în afara perioadei legale de vânătoare.
Din probele dosarului instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul este proprietarul unei parcele de teren situată în hotarul satului B., de pe raza comunei U., în locul numit M., situat la o distanță de cca. 500 metri de locuința sa. Pe acest teren sunt amplasate mai multe căpițe de fân, proprietatea inculpatului.
Pe perioada de iarnă a anului 2009/2010, deoarece a bănuit că animalele sălbatice îi degradează căpițele de fân inculpatul s-a hotărât să monteze un laț în zona respectivă . Astfel la data de (...) inculpatul a rupt o bucată de sârmă din gardul care împrejmuiește terenul, a confecționat un laț din sârmă pe care l-a ancorat într-o căpiță de fân. În zilele următoare, în lațul instalat de inculpat, s-a prins un căprior. P. actului de necropsie, căpriorul de sex masculin în vârstă de 2 ani a murit datorită sugrumării cu lațul metalic și a insuficienței respiratorii. Leșul căpriorului a fost găsit la data de (...);
Starea de fapt reținută mai sus este dovedită cu procesul verbal de cercetare la fața locului, declarațiile inculpatului date în cursul urmăririi penale, declarațiile martorilor, actul de necropsie.
Inculpatul a încercat în instanță să acrediteze ideea că nu este vinovat de comiterea infracțiunii; astfel, acesta a relatat că în iarna anului 2010 a protejat căpițele de fân amplasate pe terenul proprietatea sa împrejmuindu-le cu sârmă și spini, însă nu a amplasat pe acel teren capcane pentru a prinde animalele sălbatice care îi deteriorau căpițele de fân. Inculpatul a menționat că, datorită presiunii psihice care s-au exercitat asupra lui atunci când a dat declarația la poliție, a recunoscut integral comiterea infracțiunii, fiind de acord cu plata despăgubirilor.
Având în vedere că inculpatul și-a menținut în instanță declarația dată de (...), prin care recunoaște și regretă comiterea infracțiunii și împrejurarea că probele administrate în cauză confirmă starea de fapt reținută prin rechizitoriu se va constata că în drept, fapta inculpatului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de braconaj prev. de art.42 al.1 lit.f din L. 4..
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a luat în considerare pericolul social al infracțiunii, împrejurările în care a fost comisă, persoana inculpatului care nu are antecedente penale, are o comportare decentă în familie și societate, a avut o atitudine oscilantă în cursul procesului în ceea ce privește recunoașterea comiterii infracțiunii.
Raportat la aceste elemente de individualizare și limitele speciale ale pedepsei, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5000 lei amendă pentru săvârșirea infracțiunii de braconaj prev.de art.42 al.1 lit.q din L. 4..
P. adresei nr.1/2010 emisă de A. „. G.";, suma prevăzută ca despăgubire în cazul unui căprior mascul de 2 ani braconat în afara perioadei legale de vânătoare este de 5000 E.
Deoarece prejudiciul cauzat părții civile nu este recuperat, în temeiul art.14 lit.b cod proc.penală, și art.998 cod civil, a fost obligat inculpatul săplătească părții civile despăgubiri în cuantum de 5000 E.
I. de fond a stabilit onorariu pentru avocat din oficiu suma de 200 lei ce se suportă din fondul M.ui Justiției.
În temeiul art.191 cod proc.penală a fost obligat inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare statului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, inculpatul A. A.
I. solicitând admiterea apelului, desființarea Sentinței Penale nr. 734/2010, pronunțata la data de (...), în dosar penal (...), rejudecarea cauzei și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap la art. 10 al. 1 lit. d Cod Procedura Penală și respingerea acțiunii civile promovate în cauză.
În motivare, inculpatul a arătat că soluția pronunțata de către instanța de fond este netemeinică și nelegală, neexistând la dosar probe certe de vinovăție.
Se arată că în cauză se rețin niște fapte care pot doar să creeze niște aparente de vinovăție, de participare la fapta, neexistând nici o probă care să arate că inculpatul a montat capcana, martorii audiați în cauză susțin că nu știu cine este persoana care a montat capcana. Mai mult, declarația inculpatului din faza de urmărire penala s-a făcut sub presiunea psihica exercitata asupra acestuia de către organele de cercetare penală care l-au amenințat ca-l vor reține și care l-au adus la postul de poliție și pe copilul minor al inculpatului, tocmai pentru a determina recunoașterea unei fapte pe care nu a săvârșit-o.
Inculpatul a recunoscut încă de la început ca și-a împrejmuit căpițele de fan cu sarma pentru a le proteja de turmele de animale care traversează zilnic terenul proprietatea sa, dar și de animalele sălbatice, insa nu a confecționat nici o capcana rudimentara în scopul de a bracona.
Nu se poate retine sub nici o forma vinovăția - sub forma intenției inculpatului pentru ceea ce s-a întâmplat având în vedere ca acesta nu a pătruns intr-o arie protejata pentru a bracona cu intenție, ci doar a încercat să-și protejeze munca de o vară, având în vedere ca acesta are ca ocupație principala creșterea animalelor iar nutrețul era destinat acestora pentru perioada de iarna.
Se poate reține însă vina părții civile - A. de V. și P. S. G. V. C., care nu a luat nici o măsură pentru a împiedica animalele sălbatice să intre pe terenul proprietatea inculpatului în căutare de hrana, deși inculpatul s-a plâns în repetate rânduri reprezentantului fondului de vânătoare cu privire la pagubele care i-au fost pricinuite .
Actului de necropsie întocmit în cauza nu i se poate acorda nici o valoare din punct de vedere juridic în ceea ce privește stabilirea diagnosticului sau a cauzei morții, având în vedere ca acesta a fost întocmit la C. V. C., deși competenta teritorială aparținea Circumscripției Veterinare U. (terenul face parte din F.ul de V. nr. VII U.), cu atât mai mult cu cat medicul veterinar care a efectuat-o este membru al Asociației de V. și P. sportiv G. V. C., iar concluziile Actului de N. au fost realizare în interesul exclusiv al acestei Asociații. Deși resturile din animal au fost foarte puține (cap, piele și bucăți din membrele posterioate), pe baza necropsiei s-au identificat în mod surprinzător, toate acele elemente necesare pentru a obține despăgubirea civilă cea mai mare acordată în astfel de situații.
Se arată în final că declarația martorului L. T. poate fi apreciată ca nesinceră, având în vedere starea conflictuala preexistenta între acesta șiinculpatul A. A. lulius, și care deși a fost întrebat de către I. de F. în ce relații este cu inculpatul, intenționat a omis sa dezvăluie relațiile de vrășmășie în care se afla, și a făcut unele afirmații care nu au nici un fundament numai din răzbunare.
Având în vedere starea de fapt descrisa mai sus, raportata la prevederile art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 al. 1 lit. d Cod Procedură Penală, inculpatul a solicitat admiterea apelului, așa cum a fost formulat.
Prin decizia penală nr.65 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), în baza art. 379 alin. 1 pct. 2 lit. a C., a fost admis apelul declarat de inculpatul A. A. I., fiul lui A. și I., ns. la data de (...) în B., jud. C., CNP 1., domiciliat în comuna U., sat B. nr. 347, jud. C., împotriva sentinței penale nr. 734/(...) a Judecătoriei D., pe care a desființat-o în parte, numai cu privire la încadrarea juridică dată faptei reținute în sarcina inculpatului.
Rejudecând în aceste limite, în baza art. 334 C., a schimbat încadrarea juridică dată faptei reținute în sarcina inculpatului A. A. I. din infracțiunea prev. de art. 42 alin.1 lit. q din L. nr. 4., în infracțiunea prev. de art. 42 alin.1 lit. l din L. nr. 4..
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței penale apelate.
În baza art. 189 alin. 1 C., s-a stabilit în favoarea Baroului C. suma de
100 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, av.Maier M. Raul, care s-a avansat din FMJLC.
În baza art. 192 alin. 3 C. cheltuielile judiciare avansate de stat cu soluționarea prezentului apel au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această soluție tribunalul analizând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în cauză și în limitele prevăzute de art. 371 C., a constatat că apelul declarat în cauză este fondat, însă pentru alte motive decât cele invocate de inculpat.
Astfel, prima instanță a stabilit o stare de fapt corespunzătoare adevărului judiciar, conturată pe baza unei analize judicioase a probelor administrate în faza de urmărire penală și parțial readministrate în cursul cercetării judecătorești.
S-a reținut, pe cale de consecință, că la sfârșitul lunii ianuarie 2010, inculpatul a confecționat un laț din sârmă pe care l-a ancorat la o căpiță de fân, destinat prinderii căprioarelor care pe parcursul iernii 2009/2010 au mâncat și degradat căpițele de fân amplasate pe terenul proprietatea acestuia- situat pe raza comunei U., în locul numit M.
În lațul astfel confecționat de inculpat s-a prins un căprior, care potrivit actului de necropsie, a murit datorită insuficienței respiratorii, datorită sugrumării cu lațul metalic, leșul căpriorului fiind găsit de către martorul L. T. la data de (...), lângă căpița de fân aparținând inculpatului. P. declarațiilor date de martorul L. T., acesta a descoperit leșul căpriorului urmare a faptului că fiind proprietarul unei turme de oi pe care o pășuna în hotarul satului B., a fost informat de către ciobanul de la turmă despre faptul că de la turma lipseau câinii care ar fi plecat în data de (...) și nu s-au mai întors până la data de (...), când cei patru câini de pază au fost observați nemijlocit de martorul L. având sânge pe blană și în zona gâtului, fiind sătui. Martorul a mai arătat că în noaptea de 01/(...) câinii au plecat din nou și nu au mai revenit la stână, împrejurări în care martorul a plecat să îi caute. Trecând pe lângă terenul aparținând inculpatului martorul a descoperit leșul căpriorului care era prins într-un laț de sârmă ancorat într-o căpiță de fân. P. declarațiilor martorului, la data de (...) leșul era aproape întreg, fiind început doar la membrele posterioarede animalele sălbatice (f. 27 d.u.p, f. 28 d.u.p, f. 50 fond).
Resturile căpriorului consumate parțial de câini au fost predate în vederea analizei, din actul de necropsie efectuat la C. V. C. de către medicul veterinar Ilea Eugen asistat de dr. M. R. C., rezultând că animalul a murit datorită insuficienței respiratorii cauzate de sugrumare cu lațul metalic, fiind vorba despre un căprior în vârstă de 2 ani (f. 26 d.u.p). Contrar susținerilor apărătorului inculpatului, la dosarul cauzei nu există indicii în sensul că imparțialitatea medicului veterinar ar fi fost afectată, sau în sensul că acesta ar fi membru al Asociației de V. și P. S. G. V., actul constatator păstrându-și pe deplin valabilitatea.
În mod corespunzător, nu există indicii la dosar privind eventuala relație de dușmanie dintre martorul L. T. și inculpat, fiind vorba despre simple susțineri formulate în apărare, iar, pe de altă parte, chiar și o astfel de relație de dușmănie nu ar putea constitui un impediment legal la audierea martorului.
Nu în ultimul rând, este de relevat faptul că declarația martorului L. T. se coroborează cu mențiunile din cuprinsul procesului-verbal de cercetare la fața locului și a aspectelor fixate cu acea ocazie (f. 6-14 d.-u.p), cu mențiunile din cuprinsul procesului-verbal de conducere la fața locului (f. 19-22 d.u.p), dar și cu declarațiile date de inculpat însuși în fața organelor de cercetare penală și a procurorului de caz cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală (f. 31 d.u.p), aceasta din urmă menținută în întregime și în cursul cercetării judecătorești.
Față de modul în care se coroborează mijloacele de probă administrate în prezenta cauză și recunoașterea inculpatului însuși, este lipsită de relevanță împrejurarea că martorul I. V. a arătat în fața instanței faptul că nu știe cine a amplasat acolo lațul de sârmă, inculpatul arătând în mod expres (în faza de urmărire penală) faptul că el însuși a confecționat lațul. De altfel, varianta ca terțe persoane să fi confecționat și să fi amplasat lațul de sârmă pe terenul, chiar neîmprejmuit, aparținând inculpatului este neverosimilă, mai ales în contextul în care acesta și-a menținut în mod constant poziția procesuală în sensul că a dorit și urmărit prinderea căprioarelor care îi deteriorau fânațele.
Aspectul că inculpatul nu a avut reprezentarea faptului că prin confecționarea lațului de sârmă, acesta se circumscrie noțiunii de capcanare utilizată de L. nr. 4. este lipsită de relevanță juridică, pe de o parte datorită faptului că intenția inculpatului era tocmai aceea de a prinde căprioarele care îi consumau fânațul, iar, pe de altă parte, datorită faptului că potrivit dispozițiilor art. 51 alin. 4 C., necunoașterea sau cunoașterea greșită a legii penale nu este de natură a înlătura caracterul penal al faptei.
Sub aspectul încadrării juridice date faptei săvârșite de inculpat, constând în amplasarea unui laț de sârmă și prinderea unui căprior în vârstă de 2 ani, tribunalul constată că în mod greșit (și inconsecvent) judecătoria a indicat ca temei de drept al condamnării, dispozițiile art. 42 lit. q din L. nr. 4., sau pe cele ale art. 42 lit. f din același act normativ.
Astfel, este de remarcat faptul că la dosarul cauzei lipsesc cu desăvârșire acte doveditoare ale situării terenului aparținând inculpatului în intravilanul localității, sau în zonele de protecție (neputând fi în discuție încadrarea faptei la art. 42 lit. f din L. nr. 4.), iar în condițiile în care art. 1 lit. d din lege definește noțiunea de capcană (autorizată) ca fiind orice dispozitiv folosit în scopul capturării exemplarelor din speciile de faună de interes cinegetic (…), apare cu evidență faptul că încadrarea juridică ce se impune a fi reținută estecea prevăzută de art. 42 lit. l din L. nr. 4., iar nu art. 42 lit. q, care se referă la utilizarea de arme.
Pentru motivele expuse mai sus, în baza art. 334 C., tribunalul a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei reținute în sarcina inculpatului A. A. I. din infracțiunea prev. de art. 42 alin.1 lit. q din L. nr. 4., în infracțiunea prev. de art. 42 alin.1 lit. l din L. nr. 4..
Reținând vinovăția inculpatului, prima instanță a aplicat acestuia o pedeapsă de 5000 lei amendă, situată la nivelul minimului special prevăzut de lege, corect individualizată în raport de circumstanțele personale ale inculpatului (aflat la prima confruntare cu legea penală) și la circumstanțele reale ale faptei, inculpatul acționând practic cu intenția de a-și proteja fânațele de animalele sălbatice. Totuși, în mod corect s-a omis reținerea circumstanțelor atenuante judiciare în favoarea inculpatului, raportat la conduita procesuală adoptată de acesta, prin încercarea de a înlătura sau în orice caz de a diminua responsabilitatea penală.
Sub aspectul laturii civile, prin raportare la prevederile anexei 1 lit. A pct. 3 la L. nr. 4., tribunalul a constatat că despăgubirile pentru daune materiale au fost evaluate în mod corect la 5000 euro.
Pentru considerentele mai sus expuse, în baza art. 379 alin. 1 pct. 2 lit. a
C., s-a admis apelul declarat de inculpatul A. A. I., fiul lui A. și I., ns. la data de (...) în B., jud. C., CNP 1., domiciliat în comuna U., sat B. nr. 347, jud. C., împotriva sentinței penale nr. 734/(...) a Judecătoriei D., care a fost desființată în parte, numai cu privire la încadrarea juridică dată faptei reținute în sarcina inculpatului.
Rejudecând în aceste limite, în baza art. 334 C., tribunalul a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei reținute în sarcina inculpatului A. A. I. din infracțiunea prev. de art. 42 alin.1 lit. q din L. nr. 4., în infracțiunea prev. de art. 42 alin.1 lit. l din L. nr. 4..
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței penale apelate.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul, fără a arătat motivele pentru care a promovat calea de atac , specificând că acestea vor fi depuse ulterior.
Inculpatul A. A. prin S. R. la data de 13 aprilie 2011 a depus o cerere prin care arată că își retrage recursul formulat împotriva deciziei penale nr.65/A/(...) a T.ui C.
P. art.3854 alin.2 C. părțile pot renunța la recurs potrivit dispozițiilor art.368 și pot retrage recursul în condițiile art.369, care se aplică în mod corespunzător. Din dispozițiile art.369 C. rezultă că până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, oricare dintre părți își poate retrage apelul. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deținere, printr-o declarație atestată sau consemnată într-un proces verbal de către conducerea locului de deținere. D. de retragere se poate face fie la instanța a cărei hotărâri a fost atacată , fie la instanța de apel. Având în vedere că inculpatul și-a retras recursul formulat împotriva deciziei penale nr.65 din (...) a T.ui C., în baza art.3854 alin.2 raportat la art.369 C. urmează să se ia act de această împrejurare. În baza art.189 C. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de A. C. suma de 200 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu care va fi suportat din FMJ. P. art.192 alin.2 C. inculpatul urmează să plătească statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul A. A. I. domiciliat in comuna U., sat B., nr. 347, jud. C. împotriva deciziei penale nr. 65 din 7 februarie 2011 a T.ui C. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 14 aprilie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI C. I. M. B. V. G. GREFIER D. S. Red.V.G./S.M.D. 3 ex./(...) Jud.S. S./L. F.
| ← Decizia penală nr. 746/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1786/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
