Decizia penală nr. 1175/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a2
D. PENALĂ NR.1175/R/2011
Ședința publică din 7 iulie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : V. G.- judecător JUDECĂTORI : ANA C.
L. M. GREFIER : M. N.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - A.
C.
S-a luat spre pronunțare recursul declarat de către inculpatul Z. S. împotriva încheierii penale f.n. din data de 27 iunie 2011, pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui B.-N., având ca obiect - verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 6 iulie 2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A :
Prin încheierea Camerei de C. din data de 27 iunie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B. N., în temeiul disp.art. 3002 Cod procedură penală rap.la art.160b Cod procedură penală, s-a menținut ca legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului Z. S., zis „Vâna"; sau „Simi"; (fiul lui N. și I., născut la data de (...) în comuna L., jud. B. N., domiciliat în B., str. Ghinzii nr. 6, jud. B. N., C.I. seria XB nr.2., CNP.1., în prezent aflat în Penitenciarul Gherla), trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 - 175 lit. a Cod penal rap.la art. 4 Cod penal. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut că: prin rechizitoriul P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, emis în dosarul cu nr.72/P/2007 au fost trimiși în judecată inculpații Z. S., zis „Vână"; sau
„Simi";, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor calificat și tâlhărie prev. de art. 174- 175 lit. a Cod penal rap. la art. 4 Cod penal, D. L., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de favorizare a infractorului, faptă prev. de art. 264 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal rap. la art. 4 Cod penal și U. A. C., cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de favorizare a infractorului și mărturie mincinoasă, fapte prev. de art.264 alin.
1 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 260 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. b Cod penal.
În fapt, în esență, s-a reținut că în după amiaza zilei de 1 iunie 2004, în baza unei înțelegeri anterioare, Z. S. și D. L. s-au deplasat cu autoturismul proprietatea celui dintâi la ferma aparținând cetățeanului spaniol J. L. C. G.,unde, în complicitate cu cetățeanul spaniol, cei doi au aplicat victimei L. N. multiple lovituri cu corpuri dure (bâtă de lemn, rozetă de robinet utilizată drept box) dar și cu mâinile și picioarele, continuând să lovească victima în zona capului și a membrelor superioare și după ce aceasta s-a prăbușit, până ce aceasta a ajuns în stare de inconștiență, apoi inculpatul Z. S. i-a comprimat victimei cu ambele mâini căile respiratorii și a deplasat-o prin târâre circa o jumătate de metru în direcția unui bazin de apă destinat irigațiilor, situat în apropiere. La solicitarea lui Z. S., acesta și D. L. au deplasat victima circa 3 metr i(D. L. prinzând victima de picioare), cărând-o până la marginea bazinului de apă destinat irigațiilor, unde, prin alunecare, i-au dat drumul în apă. La scurt timp, victima L. N. a decedat, ca urmare a asfixiei mecanice prin înec.
După săvârșirea omorului inculpatul Z. S. i-a solicitat inculpatului D. L. să nu spună nimănui ce s-a întâmplat, părăsind incinta fermei. T., inculpatul Z. S. i-a cerut inculpatului D. L. să-l apeleze pe telefonul său celular, mai târziu, acesta precizând că nu are credit pe telefonul său, dar îl va suna de pe telefonul victimei, care-i căzuse acestuia din buzunar în momentul agresiunii. Inculpatul D. L. a rămas la fermă până în jurul prânzului din data de (...), apoi s-a deplasat la poliția locală din localitatea P., unde a anunțat că L. N. s-a înecat cu puțin timp înainte, după ce încercase să facă o baie în bazinul colector de apă. Odată cu inculpatul D. L. la poliția din localitatea P. s-au deplasat și inculpații Z. S. și U. A. C. (concubina inculpatului Z.), pentru a se asigura că inculpatul D. L. va ascunde adevărul despre cele întâmplate, în plus, aceștia au tradus cele declarate de inculpatul D. L., care nu cunoștea limba spaniolă.
După ce s-a golit bazinul de apă, în baza declarațiilor date de inculpatul D. L., poliția spaniolă a găsit cadavrul victimei și a apreciat că decesul acesteia a fost unul accidental, în circumstanțele descrise de către inculpatul D..
Ulterior, în luna octombrie 2004, în urma reautopsierii cadavrului pe teritoriul R., cercetările poliției spaniole privind decesul victimei L. L. s-au îndreptat spre ipoteza săvârșirii unei infracțiuni de omor.
La data de (...), inculpatul D. L. a declarat, sub identitate protejată, la sediul poliției judiciare de pe lângă G. C. din Almeria, că victima L. N. a fost omorâtă de către Z. S. și că el a asistat la agresiunile exercitate asupra victimei, omițând să precizeze că infracțiunea de omor s-a comis la (...) și nu la (...).
În baza declarației sus-menționate date de inculpatul D. L., la (...) și respectiv (...) au fost arestați inculpații Z. S., U. A. C. și învinuitul J. L. C. G. La data de (...) inculpatul Z. S. a arătat că are alibiuri cu privire la întreaga perioadă de timp în intervalul căreia se presupunea că a fost omorâtă victima L. N., sugerând autorităților spaniole că inculpatul D. L. ar fi autorul infracțiunii de omor. La (...) inculpatul D. L. a fost reținut de către poliția judiciară spaniolă, în arestul poliției acesta a comunicat cu inculpatul Z. S., care l-a amenințat cu moartea pe D. L., solicitându-i să ia asupra sa întreaga învinuire, asigurându-l că va avea grijă de el toată viața. Ca urmare, inculpatul D. L. a dat o nouă declarație, prin care a arătat că este singurul autor al infracțiunii de omor, iar inculpații Z. S., U. A. C. și învinuitul J. L. C. G. au fost eliberați.
Inițial, inculpatul D. L. a fost condamnat la pedeapsa de 17 ani închisoare, iar în februarie 2006 s-a dispus achitarea sa cu privire la săvârșirea infracțiunii de omor asupra victimei L. N., de către o curte de jurați, în temeiul principului in dubio pro reo, hotărâre rămasă definitivă în luna mai
2007. Hotărârea de achitare a inculpatului nu exclude posibilitatea cainculpatul D. L. să fi fost autorul infracțiunii de omor, dar se exprimă îndoiala cu privire la posibilitatea inculpatului D. L. de a ucide singur victima.
După pronunțarea hotărârii de achitare, toți cei trei inculpați au părăsit
Spania și nu s-au mai întors în această țară, inculpatul D. L. revenind în România doar la (...), când a fost predat autorităților judiciare române de către autoritățile judiciare spaniole, în urma executării unui mandat european de arestare.
În urma audierii inculpatului D. L., acesta a relatat că cetățeanul spaniol
J. L. C. G. a asistat, în seara zilei de (...) la agresiunea exercitată de inculpații
Z. și D. asupra victimei L. N..
Inculpații Z. S. și U. A. C. nu au recunoscut învinuirile aduse.
Prin rezoluția P.ului general al P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție nr. 2. din (...), cauza penală privind moartea violentă a numitului L. N., înregistrată sub nr. 293/P/2004 la P. de pe lângă T. B.-N., a fost preluată, în vederea efectuării urmăririi penale de către Secția de urmărire penală și criminalistică din cadrul P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
La data de (...) s-a început urmărirea penală in rem sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 174 Cod penal.
La data de (...) s-a început urmărirea penală față de Z. S. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor, prev. de art. 174 Cod penal.
La data de (...) s-a început urmărirea penală față de D. L. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 264 alin. 1 și 2 rap. la art. 174 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 260 Cod penal, toate cu aplic. art. 4 Cod penal.
La 10 decembrie 2010 s-a început urmărirea penală față de inculpata U. A. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 264 alin. 1 Cod penal, rap. la art. 174 Cod penal și sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 260 Cod penal.
La data de (...) s-a dispus schimbarea încadrării juridice și extinderea cercetărilor cu privire la fapte noi și la participarea unor alte persoane, reținându-se în sarcina inculpatului Z. S. săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 174-175 lit. a Cod penal, art. 211 alin. 3 lit. a Cod penal și a inculpatului D. L. săvârșirea și a infracțiunii prev. de art. 211 alin. 3 lit. a Cod penal. S-a început, totodată, urmărirea penală față de cetățeanul spaniol J. L. C. G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 26 Cod penal, rap. la art. 174-175 lit. a Cod penal.
La data de (...), prin ordonanța procurorului, s-a dispus extinderea cercetărilor cu privire la noi acte materiale și s-a dispus începerea urmăririi penale față de U. A. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 264 alin. 1 Cod penal rap. la art. 174-175 lit. a Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2
Cod penal și prev. de art. 260 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplic. art. 33 lit. b Cod penal.
Prin ordonanța din (...) s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpatul D. L. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 264 alin. 1 și
2 Cod penal rap. la art. 174-175 lit. a Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și prev. de art. 260 Cod penal, toate cu aplic. art. 4 Cod penal.
Prin ordonanțele din (...) și respectiv (...) s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului Z. S., inițial sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 174 Cod penal și ulterior, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 174-175 lit. a Cod penal și a infracțiunii prev. de art. 211 alin. 3 lit. a Cod penal.
Prin ordonanțele din (...) și respectiv (...) s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatei U. A. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. deart. 264 alin. 1 Cod penal, rap. la art. 174-175 lit. a Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și prev. de art. 260 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. b Cod penal.
În ce privește măsurile preventive luate cu privire la cei trei inculpați, s- au constatat următoarele :
În ce-l privește pe inculpatul D. L., la (...), în urma solicitării din (...) privind luarea măsurii arestării în lipsă, s-a emis mandatul de arestare preventivă în lipsă nr. 53/UP de către Tribunalul București. La data de (...) s-a emis un mandat de urmărire internațională în vederea extrădării și un mandat european de arestare privind pe inculpatul D. L.
Prin hotărârea T.ui Național din Madrid-Regatul S. din (...) s-a dispus punerea în detenție provizorie a inculpatului D. L., în vederea predării autorităților române. Prin încheierea nr. (...) a T.ui B.-Secția I Penală s-a confirmat mandatul de arestare preventivă nr. 53/UP/(...), ca urmare a faptului că autoritățile spaniole l-au predat pe inculpatul D. L. autorităților române. S-a constatat, totodată, că mandatul de arestare preventivă a început la data de (...) și până la data de (...), inclusiv. Durata arestării preventive față de inculpatul D. L. a fost prelungită succesiv, până la data de (...), inclusiv. Prin ordonanța din (...) s-a dispus, prin ordonanța procurorului, obligarea inculpatului D. L. de a nu părăsi localitatea L., județul B.-N. pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu (...) și până la (...), inclusiv.
Pe teritoriul S. inculpatul D. L. a fost arestat în intervalul 0(...)-(...)
În ce o privește pe inculpata U. A. C. s-a dispus, prin ordonanța din (...) reținerea acesteia pentru 24 de ore, iar prin încheierea din (...) Tribunalul
București, SecțiaI Penală a dispus arestarea preventivă a inculpatei pentru 20 de zile, începând cu (...) și până la (...), inclusiv. Ulterior nu s-a mai solicitat prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatei, iar prin ordonanța din (...) dată de procuror s-a dispus obligarea inculpatei de a nu părăsi localitatea B. pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu (...), durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea B. fiind prelungită succesiv până la (...), inclusiv.
Pe teritoriul S. inculpata U. A. C. a fost reținută din (...) și până la (...).
În ce-l privește pe inculpatul Z. S., acesta a fost reținut prin ordonanța din
(...) pentru 24 de ore, prin încheierea din (...) dispunându-se arestarea preventivă a acestuia pentru 29 de zile, potrivit mandatului de arestare preventivă nr. 357/UP/(...) a T.ui B. - Secția I Penală. Prin încheierea nr.
523/R/(...) a C. de A. B. - Secția a II-a Penală s-a revocat măsura arestării preventive și s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului Z. S., dispunându-se luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara pentru o perioadă de 30 de zile. Prin ordonanța din (...) inculpatul Z. S. a fost reținut din nou, în baza noilor probe apărute în dosar, iar prin încheierea din (...) a T.ui B. - Secția a II-a Penală s-a dispus arestarea preventivă pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu (...) până la (...), inclusiv, durata arestării preventive fiind prelungită succesiv până la data de (...), inclusiv.
Pe teritoriul S., inculpatul Z. S. a fost reținut de la (...) la (...), în legătură cu faptele pentru care este cercetat în prezentul dosar, punerea în libertate fiind făcută în baza declarațiilor de recunoaștere a inculpatului D. L.
La luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul Z. S. și ulterior, la prelungirea acesteia, s-a avut în vedere, în baza probațiunii administrate în cauză, întrunirea condițiilor prev. de disp. art. 143 alin. 1 Cod penal, privind existența în cauză a probelor și indiciilor temeinice, în sensul arătat de disp. art. 68/1 Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că acesta a săvârșit fapta pentru care este cercetat, a condițiilor prev. de art. 136 alin. 6 Cod procedură penală (infracțiunea presupus a fi săvârșită estepedepsită de lege doar cu pedeapsa închisorii) și existența probelor din care să rezulte vreunul din cazurile prevăzute de art. 148 Cod procedură penală, raportat la prevederile art. 5 par.1 lit. c și par. 3 din Convenția E. a D. O..
La alegerea măsurii preventive s-a avut în vedere scopul acesteia, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura, potrivit art. 136 alin. ultim Cod procedură penală.
S-a reținut, în baza materialului probator administrat în cauză că inculpatul încearcă să zădărnicească aflarea adevărului, direct și indirect, prin influențarea martorilor a căror audiere se impune a se efectua în cauză, fiind incidente disp. art. 148 alin. 1 lit. b Cod procedură penală și art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, deoarece inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și rezultă probe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică s-a reținut ca relevantă starea de neliniște, de insecuritate în rândul societății civile, generată de rezonanța socială negativă a faptului că inculpatul, asupra căruia planează acuzația comiterii unei infracțiuni grave, este cercetat în stare de libertate.
S-au avut în vedere și prevederile disp. art. 136 Cod procedură penală, necesitatea asigurării unei bune desfășurări a procesului penal prin crearea posibilității administrării tuturor probelor în vederea aflării adevărului, precum și îndeplinirea cerințelor prevederilor art. 5 par. 1 lit. c și par. 3 din Convenția E. a D. O., raportat la J. C. E. a D. O., potrivit căreia, „ prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie";(cauza
Letellier v. Franța).
În cauză, rechizitoriul a fost întocmit de procurorul din cadrul P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de urmărire penală și criminalistică la 30 aprilie 2011, dosarul a fost înaintat T.ui B. prin adresa procurorului șef secție M. I., din 2 mai 2011, s-a înregistrat la această instanță la data de 3 mai 2011 când, în urma repartizării aleatorii, s-a stabilit ca prin termen de judecată data de 8 iunie 2011.
Cum măsura arestării preventive dispuse față de inculpat urma să expire la data de 5 mai 2011(inclusiv), anterior primului termen de judecată stabilit în cauză, în temeiul disp. art. 3.1 alin. 1 și 3 Cod procedură penală, tribunalul a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispuse față de inculpatul Z. S., menținând-o, în ședința camerei de consiliu din 4 mai 2011,
Încheierea T.ui B. N. s-a menținut de către Curtea de A. C., prin D. penală nr. 807/R/19 mai 2011
T. a apreciat că nu au dispărut și nu s-au modificat temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, acestea menținându-se și în prezent. Raportat la probele administrate în faza de urmărire penală, s-a constatat existența unor indicii temeinice în sensul art. 68 ind.1 Cod procedură penală care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul faptei reținute în sarcina sa.
În cauză sunt îndeplinite cerințele disp. art. 143 Cod procedură penală, în sensul existenței indiciilor privind presupunerea că persoana față de care se efectuează cercetarea a săvârșit fapta la care se referă învinuirea, cât și ale art. 148 alin. 1 lit. b și f Cod procedură penală. Astfel, s-a constatat că la dosar există probe că inculpatul a încercat să zădărnicească direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea unei părți (a inculpatului D. L., prin presiunile exercitate permanent asupra sa, confirmate de depoziția inculpatului D., martorului O. V., precum și de depozițiile altor martori) și aunor martori ( astfel cum rezultă din depozițiile martorilor M. I., N. E., H. S. M., P. I., C. O., din procesul verbal întocmit de organele de poliție la (...), din procesul verbal întocmit la (...) de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, din transcrierile unor convorbiri telefonice purtate de inculpatul Z. S.). T., sunt întrunite cumulativ condițiile prev. de art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea prezumată fiind închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpatului reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Potrivit art. 136 Cod procedură penală, în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoarea, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau executarea pedepsei se poate lua una din următoarele măsuri: reținerea, obligarea de a nu părăsi țara, obligarea de a nu părăsi localitatea sau arestarea preventivă.
În ce privește alegerea măsurii preventive, aliniatul 8 al aceluiași articol prevede următoarele criterii complementare: scopul măsurii, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele penale și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
Pericolul concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică judecarea inculpatului în stare de libertate rezultă din natura și gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat (faptă cu violență, prin care s-a suprimat viața unei persoane, pedepsită de lege cu închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi), caracterul premeditat al faptelor, mobilul faptei (pentru o presupusă datorie pe care victima o avea la inculpat), faptul că la săvârșirea infracțiunii au fost atrase și alte persoane, dar și împrejurarea că cercetarea în stare de libertate a acestuia ar fi de natură să genereze indignare publică, un sentiment de insecuritate și de temere.
În conformitate cu jurisprudența CEDO existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie.
Nu poate fi ignorat nici trecutul infracțional al inculpatului Z. S., acesta fiind condamnat anterior prin sentința penală nr. 462/2006 a Judecătoriei N.
și decizia penală nr. 113/98 a T.ui B.-N. tot pentru infracțiuni cu violență (art.
180 alin. 1 și respectiv art. 180 alin. 2 Cod penal), prin sentința penală nr.
35/1999 a T.ui Militar B. la pedeapsa închisorii de 4 ani și 6 luni pentru comiterea unor infracțiuni de înșelăciune, fals în declarații, instigare la fals în declarații, uz de fals și prin sentința penală nr. 229/2003 a T.ui B.-N. la pedeapsa închisorii de 4 ani și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, instigare la fals intelectual, uz de fals (raportat la această ultimă condamnare inculpatul fiind recidivist postcondamnatoriu, raportat la art. 37 lit. a Cod penal). T., inculpatul a fost arestat în anul 2003 și în anul 2005 în Spania pentru nerespectarea regimului cetățenilor străini, în anul 2004 pentru înșelăciune, fals în documente, amenințare, trafic de persoane în scopul exploatării prin muncă, în anul 2006 pentru fals în documente și a fost urmărit pe teritoriul S. în anul 2006 pentru trafic de droguri.
Împrejurările și modalitatea concretă în care se prezumă că s-au comis faptele pentru care sunt cercetați inculpații (premeditat, prin mijloace apte de a conduce la suprimarea vieți, atitudinea inculpatului ulterior incidentului referitor la amenințările și presiunile exercitate asupra inculpatului D. L. pentru ca acesta să recunoască el săvârșirea faptelor), relevă un grad sporit de pericol pentru ordinea publică și justifică privarea de libertate a inculpatului, scopul măsurilor preventive, astfel cum este prevăzut de art. 136 alin. 1 Cod procedură penală nu poate fi atins printr-o măsură neprivativă de libertate.
Judecarea inculpatului în stare de libertate ar genera un puternic sentiment de insecuritate în rândul societății civile raportat la gravitatea faptelor deduse judecății, împrejurare rămasă neschimbată în cauză până în prezent. Nu în ultimul rând, se constată că măsura privativă de libertate dispusă până în prezent nu a depășit o durată rezonabilă, în sensul art. 5 par.
3 CEDO.
T. a apreciat că privarea de libertate a inculpatului în actualul stadiu procesual se impune și pentru buna desfășurare a procesului penal, din probele administrate în faza de urmărire penală rezultând că această măsură este cea mai oportună.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art. 3002 Cod procedură penală rap.la art.160b Cod procedură penală, s-a menținut ca legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului Z. S.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul Z. S. solicitând:
- în principal, în temeiul art. 385/15 pct.2.lit.d C.proc.pen, constatarea nelegalitătii și netemeiniciei încheierii prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive și pe cale de consecință, casarea acesteia în întregime, constatarea nulității absolute a încheierii recurate ( fiind încălcate dispozițiile legale imperative privind publicitatea ședinței de judecată, potrivit art. 3. 2 raportat la art. 290 alin. 1 si art. 197 alin. 2 si alin. 3 Cod de procedură penală), punerea în libertate a inculpatului de îndată, în temeiul dispozițiilor arte 139 alin. 2 C.proc.pen.
- în subsidiar - înlocuirea măsurii preventive a arestului cu o altă măsură, neprivativă de libertate, cum ar fi obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea, în temeiul arte 139 alin. 1 si alin. 3/ 5 Cod procedura penală.
În motivarea recursului, s-au arătat următoarele:
1. Cu privire la nulitatea absolută a încheierii T.ui B. N. din data de 27 iunie 2011, s-a precizat că dezbaterile judiciare au avut loc in ședința Camerei de C., la solicitarea expresă a instanței. Astfel, sala de judecata a fost evacuată, chiar în antetul încheierii fiind precizat faptul ca a fost dată in Camera de C.
Or, potrivit art. 290 alin. 1 C. pr. pen., în procesul penal român, regula este aceea a publicității ședinței de judecată, excepțiile, respectiv situațiile în care ședința este nepublică, fiind prevăzute expres de lege. A. 3. 2 C. pr. pen. nu prevede o astfel de excepție, ca atare, procedura de judecată reglementată de acest articol se desfășoară în ședință publică.
Drept urmare, au fost încălcate dispozițiile legale referitoare la publicitatea ședinței de judecată, iar sancțiunea care intervine în această situație este în mod expres prevăzută de art. 197 alin. 2 C. pr. pen. ca fiind aceea a nulității absolute.
2. Cu privire la nelegalitatea și netemeinicia încheierii prin care s-a dispus menținerea măsurii preventive a arestului față de inculpat, s-a arătat că motivele care au fost invocate în susținerea soluției de către instanță nu sunt unele solide, de natură a justifica în mod real și concret menținerea în continuare a stării de arest preventiv.
Astfel, primul temei invocat de instanță, cel prev. de art. 148 alin. 1 litera b C. pr. pen. - nu subzistă în cauză, având în vedere că , la data de 28 decembrie 2010, Curtea de A. B. a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura neprivativă de libertate, a obligării de a nu părăsi țara, tocmai pentru că instanța a constatat lipsa oricărui comportament de natură a influența vreo persoană sau a zădărnici aflarea adevărului ori de a tergiversa bunul mers al procesului penal.
De la data la care s-a pronunțat Curtea de A. B., lucrurile nu s-au modificat sub acest aspect, inculpatul dând dovadă de o atitudine conformă, cooperând cu organele judiciare și prezentându-se efectiv ori de câte ori a fost solicitat . Mai mult, pe durata întregii investigații (începând din anul 2004), a avut o conduită procesuală conformă, manifestând o participare activă la toate actele efectuate la care a fost citat.
Singurul lucru care s-a modificat după 28 decembrie 2010, respectiv la data de 6 ianuarie 2011, când a fost luată măsura arestării preventive, a fost o extindere a urmăririi penale pentru tâlhărie și o schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de omor calificat, fapt care însă nu prezintă relevanță în ceea ce privește temeiul de arestare analizat, cu atât mai mult cu cât, prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru infracțiunea de tâlhărie.
R. astfel, superficialitatea instanței în motivarea soluției, aceasta limitându-se la a reitera aceleași motive, în mod stereotip, repetitiv, fără însă a le analiza pertinența în mod efectiv, real și mai ales, actual.
În acest sens, s-a făcut trimitere la condamnările pronunțate de Curtea
E. a D. O. pe considerentul instanțele naționale au reținut motivări abstracte, bazate pe formule stereotipice, care nu își justifică mod concret pertinența și actualitatea, motivări care nu corespund exigențelor art. 5 paragraf 3 din Convenție (CEDO, hot. Mihuta c.
R., 31 martie 2009; CEDO, hot. Tarau c. R., 24 februarie 2009; CEDO, hot
Tase c. R., 10 iunie 2008).
Apoi, temeiul prev. de art. 148 alin. 1 litera f C. pr. pen., respectiv pericolul concret pentru ordinea publică - a fost reținut în mod formal și abstract, fără a exista motive concrete și actuale care să îi justifice pertinența si actualitatea. În acest sens s-a invocat practica CEDO (hot. Jiga c. R., 16 martie 2010, CEDO hot. Calmanovici c. R., 1 iulie 2008 CEDO, hot. Scundeanu c. R., 2 februarie 2010, CEDO, hot. Tarau c. R., 24 februarie 2009; CEDO, hot. Mihuta c. R., 31 martie 2009; CEDO, hot. Tiron c. R., 7 aprilie
2009; etc.)
În cauză, nu se poate reține actualitatea acestui temei, în condițiile în care, au trecut 7 ani de la comiterea faptei care i se impută inculpatului, știut fiind că un astfel de pericol se diminuează odată cu trecerea timpului. Mai mult, în acest interval în care inculpatul a fost liber, nu au rezultat date din care sa rezulte ca ar fi adus atingere ordinii publice.
Oricum instanța nu a explicat în mod concret în ce anume constau elementele, care conduc la ideea existenței unui pericol social concret și actual pentru ordinea publică. Sunt inserate în încheiere doar idei generale, care nu își găsesc justificarea concretă. Ori, atât instanța de la S., cât si instanțele naționale, au reținut în jurisprudența lor că pericolul pentru ordinea publică trebuie sa fie unul efectiv (Letellier c. Franței, Tănase împotriva R.).
Nu trebuie ignorat că în cauză, indiciile concrete ale comiterii faptei nu duc spre o direcție clară, existând numeroase probe contradictorii, constând în declarații care creează o situație de incertitudine, ba chiar expertize medico- legale care se contrazic în mod evident, în condițiile în care au valoare probantă egală.
Aceste îndoieli trebuie să îi profite inculpatului, conform principiului indubio pro reo ( cauza Contrada c. Italiei - unde se afirmă că indiciile temeinice de comitere a faptei imputate trebuie sa fie o condiție sine qua non a luării măsurii arestului preventiv).
O perioadă de 6 luni de detenție, nejustificată în mod convingător de instanță pune probleme sub aspectul duratei rezonabile a detenției, în acord cu jurisprudența CEDO în materie.
Nu s-a avut în vedere caracterul excepțional al măsurii privative de libertate și nici posibilitatea unor măsurile alternative arestării, existând opțiunea între trimiterea în judecată intr-un termen rezonabil și o punere in libertate provizorie, toate acestea în acord cu prezumția de nevinovăție.
V erif ic ân d în cheie re a atac a tă, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie,în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C., Curtea constatăfondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În primul rând, Curtea constată întemeiată excepția nulității absolute aîncheierii atacate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare și care, fac inutilă analizarea celorlalte motive de recurs, invocate în subsidiar, sub aspectul fondului soluției pronunțate de instanță relativ la măsura arestării preventive.
La T. B.-N., la termenul din 27 iunie 2011, după discuțiile asupra probațiunii în cauză și amânarea judecății pentru termenul din 10 august
2011, au avut loc dezbaterile asupra legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului recurent, acestea desfășurându-se în ședința Camerei de C. R. acest aspect atât din antetul încheierii (fila 139 dos. fond), cât și din procesul verbal încheiat de instanța de recurs cu ocazia audierii la 7 iulie
2011, a înregistrării ședinței de judecată din 27 iunie 2011 ( fila 289 dos. recurs).
Ori, potrivit art.290 alin.1 teza I C., ședința de judecată este publică; excepțiile de la această regulă, respectiv situațiile în care ședința este nepublică, sunt prevăzute expres de lege.
Cum în cauză, nu s-a declarat ședință secretă pentru vreunul din motivele și în condițiile prev. de art.290 alin.2-4 C. și, nici nu există vreun alt motiv legal de nepublicitate a ședinței de judecată, rezultă că ședința având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului recurent, trebuia să se desfășoare public, în condițiile art.3.2 C.
Doar la înregistrarea dosarului la instanță, această verificare se face în Camera de C., în condițiile art.3.1 C.pr.pen, ceea ce s-a și făcut în cauză la data de 4 mai 2011. Ulterior acestui moment însă, toate ședințele de judecată urmează regula comună a publicității, cu excepțiile expres prevăzute de lege.
Întrucât, dispozițiile relative la publicitatea ședinței de judecată sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, în condițiile art.197 alin.2,3 C., iar
ședința din 27 iunie 2011 a T.ui B.-N. în care au avut loc dezbaterile privindlegalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului recurent - nu a fost publică, încheierea pronunțată în aceste condiții este lovită de nulitatea absolută.
Așa fiind, s-ar impune rejudecarea cauzei ( având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului recurent) de către instanța de fond, potrivit art.385/15 pct.2 lit.c C., fiind incident cazul de casare prev. de art.385/9 alin.1 pct.4 C. Acest lucru nu este însă posibil, rejudecarea cauzei fiind practic, lipsită de obiect, întrucât ultima verificare a măsurii arestării preventive a avut loc la 4 mai 2011, astfel că măsura a expirat la 2 iulie 2011.
Pentru aceste considerente, urmează ca în baza art.38515 pct.1 lit.d C.pr.penală să fie admis recursul declarat de către inculpatul Z. S. împotriva încheierii penale din data de 27 iunie 2011 a T.ui B. N., referitoare la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv, încheiere care va fi casată în întregime. Rejudecând cauza, în baza art.140 alin.1 lit.a, art.160b C.pr.penală se va constata încetată de drept măsura arestării preventive a inculpatului recurent Z. S. și se va dispune punerea de îndată în libertate a acestuia, dacă nu este arestat în altă cauză. Curtea constată însă, subzistența condițiilor prev. de art.143 C., respectiv, a indiciilor temeinice în sensul art.68/1 C., a datelor din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis fapta care i se impută. R., în mod rezonabil, aceste indicii, din materialul de urmărire penală care a fundamentat trimiterea în judecată, iar împrejurarea că acest material prezintă probe contradictorii, care nu conduc cu certitudine spre o stare de fapt clară - cum s-a invocat de apărare - nu răstoarnă cu nimic, nu înlătură existența indiciilor temeinice, în sensul comiterii faptei, clarificarea situației de fapt, stabilirea sau nu, a unor probe certe, neechivoce de vinovăție, urmând a se stabili cu ocazia cercetării judecătorești. La acest moment însă, indiciile există, iar măsura preventivă se impune, în opinia C., pentru buna desfășurare a procesului penal, aceasta și pentru că, dincolo de încetarea de drept a măsurii arestării, nu se poate face abstracție de motivele reale, care au impus inițial arestarea inculpatului. Așa fiind, pentru că legea nu distinge între fazele procesuale în care poate fi luată o măsură preventivă în cursul judecății, față de dispoz. art.145 alin.1 teza I C. și, văzând și dispoz. art. 146 alin.11/1 C., care se pot aplica similar și în ipoteza de față, Curtea va dispune luarea față de inculpat a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, B., cu excepția cazurilor de solicitare din partea organelor judiciare, începând cu data de 7 iulie 2011. În baza art.145 alin.1/1 C. se vor impune inculpatului, pe durata măsurii, să respecte următoarele obligații: a) să se prezinte la organele judiciare ori de câte ori este chemat. b) să se prezinte la P. B. ori de câte ori este chemat. c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței. d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme. e) să nu intre în legătură cu inculpații și cu învinuitul din dosar, cu partea civilă și nici cu martorii din cauză, menționați în rechizitoriu la filele 61-63. În baza art.145 alin.2/2 C. se va atrage atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea credință a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau a obligațiilor de mai sus, se poate lua față de acesta măsura arestării preventive. În baza art.189 C. se va stabili suma de 25 lei, onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, av.B. I., sumă ce se va avansa din F.M.J. Văzând și dispoz. art. art.192 alin.3 C., PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE În baza art.38515 pct.1 lit.d C.pr.penală admite recursul declarat de către inculpatul Z. S. ( fiul lui N. și I., născut la data de (...), domiciliat în B., str. Ghinzii nr. 6, județul B.-N. ) împotriva încheierii penale fără număr din data de 27 iunie 2011 a T.ui B. N., referitoare la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv, pe care o casează în întregime. Rejudecând cauza, în baza art.140 lit.a, art.160b C.pr.penală constată încetată de drept măsura arestării preventive a inculpatului recurent Z. S. și dispune punerea de îndată în libertate a acestuia, dacă nu este arestat în altă cauză. În baza art.145 C.pr.penală dispune luarea față de inculpat a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, B., cu excepția cazurilor de solicitare din partea organelor judiciare, începând cu data de 7 iulie 2011. Impune inculpatului să respecte următoarele obligații: f) să se prezinte la organele judiciare ori de câte ori este chemat. g) să se prezinte la P. B. ori de câte ori este chemat. h) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței. i) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme. j) să nu intre în legătură cu inculpații și cu învinuitul din dosar, cu partea civilă și nici cu martorii din cauză, menționați în rechizitoriu la filele 61-63. Atrage atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea credință a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau a obligațiilor de mai sus, se poate lua față de acesta măsura arestării preventive. În baza art.189 C., stabilește suma de 25 lei, onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, av.B. I., sumă ce se va avansa din F.M.J. În baza art.192 alin.3 C.pr.penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. D. este definitivă. Pronunțată în ședința publică din data de 7 iulie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI V. G. ANA C. L. M. GREFIER M. N. Red.A.C./Dact.A.C. 4 ex./(...) Jud.fond: B. D.
| ← Decizia penală nr. 1589/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 99/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
