Decizia penală nr. 1363/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a2
DECIZIA PENALĂ NR.1363/R/2011
Ședința publică din data de 12 septembrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : ANA C. - judecător JUDECĂTORI : M. Ș.
L. M. GREFIER: M. B.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă I. - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. reprezentat prin P. - D. D.
S-a luat spre examinare recursul formulat de către inculpatul B. V. A., împotriva încheierii penale f.n. din 15 iulie 2011 a T.ui B. N., pronunțată în dosarul nr.(...) având ca obiect menținerea stării de arest a inculpatului.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul B. V. A., în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu av.Cuibus C., din cadrul
Baroului C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul B. V. A., arată că își menține recursul declarat și este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului B. V., solicită admiterea recursului, casareaîncheierii penale atacate și ca o consecință să fie revocată măsura arestării și să se dispună ca cercetarea inculpatului să se facă în stare de libertate.
În susținerea recursului arată că prin încheierea din data de 15 iulie 2011, instanța în baza art.300/2 rap.la art.1. C., a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv care a fost luată față de inculpat. C. că au încetat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri. Solicită a se avea în vedere că inculpatul este arestat din 7 martie 2011, o perioadă îndelungată, care consideră că a dus la diminuarea pericolului în ceea ce-l privește pe inculpat și având în vedere și faptul că deja în cauză s-au administrat probe, consideră că poate fi cercetat în continuare în stare de libertate.
În subsidiar, solicită a se lua față de inculpat o altă măsură, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea. C. că având în vedere și concluziile referatului de evaluare care a fost întocmit în cauză de S. de P. de pe lângă T. B., a constituit un temei pentru înlocuirea măsurii arestării preventive. Solicită a se observa că inculpatul are domiciliu stabil, o situație materială bună, o familie care-l susține, poate să se întrețină, este școlarizat, concluziile acestui referat fiind în sensul reintegrării inculpatului în societate și de asemenea a avut o conduită bună până ce față de inculpat a fost luată această măsură.
Solicită a se avea în vedere și faptul că are în întreținere și un copil minor, motive suficiente pentru a se putea lua față de inculpat o altă măsură.
De asemenea, consideră că din actele dosarului nu rezultă că inculpatul ar reprezenta un pericol pentru ordinea publică sau că ar influența în vreun fel cercetarea din acest dosar.
Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
Reprezentantul M.ui P., solicită ca în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C., să serespingă ca nefondat recursul formulat de către inculpatul B. V. A. împotriva încheieri penale f.n. prin care Tribunalul Bistrița Năsăud, a menținut starea de arest a acestuia la data de (...) pentru următoarele motive :
În opinia sa, temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă în continuare, respectiv sunt îndeplinite condițiile art.143 C., în sensul că din materialul probator administrat în dosarul cauzei rezultă indicii și probe temeinice care să ducă la bănuiala rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este trimis în judecată în acest moment și de asemenea sunt îndeplinite și condițiile prev.de art.148 lit.f C., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea prezumată a fi săvârșită de către inculpat este mai mare de 4 ani închisoare iar lăsarea acestuia în libertate în acest moment prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Referitor la disp.art.143 C., așa cum a arătat și cum se arată și în încheierea recurată la f.3, în cauză au fost administrate mijloace de probă din care rezultă acea bănuială rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este trimis în judecată. În acest context, subliniază că arestarea preventivă a inculpatului a fost dispusă de către Curtea de A. C., după ce instanța de fond inițial a respins propunerea B.ui T. B. N. al DIICOT, ocazie cu care au fost analizate de către instanța de control judiciar aceste probe și indicii și s-a concluzionat că sunt suficiente pentru a duce la această bănuială rezonabilă.
In legătură cu aceste condiții, solicită a se avea în vedere că inclusiv în jurisprudența CEDO s-a statuat că discutând despre luarea măsurii arestării preventive sau menținerea acesteia față de o persoană prezumată că a fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, aceste indicii nu trebuie să aibă forța juridică de a duce la condamnarea persoanei respective ci doar la bănuiala rezonabilă că a săvârșit faptele prevăzute de legea penală pentru care este cercetat, respectiv judecat.
In ce privește condițiile art.148 lit.f C., consideră că sunt de asemenea îndeplinite. In mod incontestabil, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de trafic de minori prezumată a fi săvârșită de către inculpat este în mod evident realizată. In ce privește cea de a doua condiție, susține la fel ca și instanța fondului că, în acest moment lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Solicită a se avea în vedere încheierea penală nr.297 din 7 martie 2011 care se află la dosarul cauzei, unde Curtea de A. C. a motivat de ce este îndeplinită această condiție, respectiv de ce lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Cu privire la solicitarea de respingere a recursului arată că în această cauză inculpatul a fost trimis în judecată împreună cu un alt inculpat care la un moment dat a solicitat judecarea în procedura prev.de art.3. C. și ca atare s-a dispus disjungerea cauzei față de acesta. Ori, inculpatul B. V. A. în acest moment, judecat în procedură comună care are o altă poziție față de faptele reținute prin actul de sesizare al instanței, ar prezenta nu numai un pericol concret pentru ordinea publică dar ar exista și riscul ca odată pus în libertate să încerce să influențeze aflarea adevărului prin influențarea părților vătămare minore din cauză.Pentru toate aceste considerente, solicită respingerea recursului.
Inculpatul B. V. A., având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare delibertate. S. că acuzațiile care i se aduc nu sunt reale, întrucât a fost un simplu taximetrist care și-a făcut meseria.
C U R T E A :
Prin încheierea penală din 15 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr.(...), în baza articolului 300/2 Cod procedură penală raportat la articolul 1. Cod procedură penală s-a constatat legalitatea șitemeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul B. V. A., în prezent aflat în Penitenciarul Gherla, trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori prevăzută de articolul 13 aliniat 1 din Legea numărul 6., cu aplicarea articolului 41 aliniat 2 Cod penal și reținând că subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin rechizitoriul nr. 106 D. al DIICOT- B. T. B. N. au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv inculpații T. C. S., fiul lui M. și E., născut la data de (...) în B., domiciliat în comuna L., nr.127, jud. B. N., CNP.1., în prezent aflat în Arestul IPJ B. N., pentru comiterea în concurs real prev. de art. 33 lit. a Cod penal a infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 al. 1 din Legea nr. 6., cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, proxenetism prev. de art. 329 al. 1 Cod penal , art. 41 al. 2
Cod penal și proxenetism ( 2 fapte) prev. de art. 329 al. 2 Cod penal și B. V. A., fiul lui V. și C., născut la data de (...) în B., domiciliat în B., str. Mihai Eminescu, nr. 2, sc.A, ap. 1, jud. B. N., având CNP. 1., în prezent aflat în Arestul IPJ B. N., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. 1 din Legea nr. 6., cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal.
În sarcina inculpaților s-a reținut, în esență, că în perioada iunie 2009 și apoi din iulie 2010, până în octombrie 2010 au racolat și transportat mai multe minore în diferite locuri pentru a le exploata prin întreținerea de relații sexuale contra cost cu diferiți bărbați găsiți de ei și că o parte din banii astfel obținuți de către minore erau împărțiți cu inculpații.
În concret, s-a reținut în actul de acuzare că inculpații le-au racolat și transportat în vederea exploatării prin practicarea prostituției pe minorele V. M. J. și P. G. I. (inculpatul T. C. S.) și respectiv P. G. I. și N. C. R. (inculpatul B. V. A.), cărora le-au căutat clienții în vederea întreținerii de raporturi sexuale, contra cost, împărțind câștigurile obținute cu minorele.
În mod similar s-a reținut că în vara anului 2010, inculpatul T. C. S. le-a racolat pe martorele M. A. V. și C. E. M. în vederea practicării prostituției, a înlesnit practicarea prostituției de către cele două martore atât prin găsirea clienților cât și prin transportarea acestora la locațiile unde urmau să se prostitueze, beneficiind de foloasele materiale obținute.
Inițial, prin Î. penală nr. 13/CC/(...) a T.ui B. N. pronunțată în dosarul penal nr. (...) s-a respins ca neîntemeiată propunerea de arestare preventivă formulată de DIICOT - B. T. B. N. împotriva celor doi inculpați, luându-se față de aceștia măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara pentru o durată de
30 de zile conform dispozițiilor art. 149/1 rap. la art. 146 al. 11 /1 și art. 145/1
Cod procedură penală. Prin aceeași încheiere sa impus inculpaților ca pe durata măsurii preventive a obligației de a nu părăsi țara să nu intre în legătură și să nu comunice direct sau indirect cu părțile vătămate și cu martorele V. M. J., P. G. I., M. A. V., C. E. M. și N. C. R.
Ulterior, prin Î. penală nr. 296/(...) a Curții de A. C. - secția penală, pronunțată în dosarul penal nr. (...) ( aflate în dosarul de urmărire penală fila
129-137) s-a admis recursul declarat de DIICOT -. T. B. N. împotriva Încheierii penale nr. 13/(...) a T.ui B. N., care a fost casată în întregime și rejudecând, în baza art.149/1 Cod procedură penală s-a admis propunerea de arestare preventivă a celor doi inculpați, care au fost arestați pe durata a 29 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatelor de arestare preventivă.
Atât în considerentele încheierii prin care s-a soluționat propunerea de arestare preventivă cât și în considerentele încheierii instanței de recurs s-a arătat că există probe și indicii temeinice în sensul dispozițiilor art. 143 Codprocedură penală că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați.
Instanța de recurs (prin Î. penală nr. 296/0(...) a Curții de A. C.) a statuat că în mod greșit s-a apreciat de prima instanță că infracțiunile de trafic de minori și proxenetism pentru care sunt cercetați inculpații nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Sub acest aspect s-a relevat că faptele reținute în sarcina inculpaților prezintă un grad de pericol social ridicat, aducând atingere vieții private atât a unor persoane minore exploatate prin practicarea prostituției cât și a unor persoane majore. În raport de modalitatea în care se presupune că au săvârșit infracțiunile, de impactul pe care acesta le-a produs în societate și riscul la care se expun persoanele traficate în situația lăsării în libertate a inculpaților, Curtea a apreciat că se creează un pericol concret pentru ordinea publică, de natură a face aplicabile dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală.
De asemenea, instanța de recurs a relevat și că gravitatea faptelor săvârșite de inculpați constituie un temei care să justifice arestarea preventivă cel puțin pentru o perioadă de timp, astfel cum s-a statuat prin decizia L. contra Franței, a
Curții Europene a Drepturilor Omului.
Examinând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, din perspectiva dispozițiilor art. 3002 Cod procedură penală, raportat la art. 1. Cod procedură penală, instanța a constatat că aceasta a fost luată față de inculpatul B. V. A. cu respectarea dispozițiilor legale. Astfel, din dosarul de urmărire penală rezultă probe și indicii temeinice în sensul dispozițiilor art. 143 Cod procedură penală de natură a justifica presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru este trimis în judecată în modalitatea descrisă în rechizitoriu. În acest sens, sunt relevante declarațiile părților vătămate și a martorelor V. M. J., P. G. I., N. C. R., M. A. V., H. P. C., I. I. S. și I. R. Este relevant sub aspectul acelorași dispoziții legale, conținutul procesului- verbal de confruntare întocmit la data de 10 februarie 2011, între partea vătămată N. C. R. și inculpatul B. V. A. În consecință, sunt îndeplinite condițiile art. 143 Cod procedură penală dar și cele prev. de art. 5 alin. 1 lit. c din CEDO, în sensul existenței acelor motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este cercetat și trimis în judecată în stare de arest, care în jurisprudența CEDO (cazul FOX, CAMPBELL și HARTLEY v UK) au fost definite ca acele fapte și informații care indică unui observator obiectiv că persoana respectivă ar fi putut săvârși acele fapte, analiză care trebuie făcută în raport de toate circumstanțele cauzei. S-a reținut că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă și în momentul de față, fiind îndeplinite cumulativ cerințele art. 148 lit. f Cod procedură penală. Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În acest context, instanța apreciază că faptele pentru care este trimis în judecată inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică, prin atingerea gravă adusă vieții private a unor persoane minore, gravitate de natură să constituie un temei pentru menținerea arestării preventive, cel puțin pentru o perioadă de timp. În fine, scopul procesului penal, astfel cum este definit de art. 136 al.1 Cod procedură penală, în cauza de față, nu poate fi atins cu inculpatul în stare de libertate, prin prisma conduitei acestuia din faza de urmărire penală dar și a faptelor grave reținute în sarcina sa. Legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de coinculpatul T. C. S., trimis în judecată în același dosar, nu a mai fost examinată,întrucât cauza a fost disjunsă, urmare a judecării acestuia conform procedurii prev. de art. 3. Cod procedură penală. Pentru considerentele arătate, instanța în baza art. 300/2 Cod procedură penală raportat la art. 1. Cod procedură penală a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul B. V. A. și reținând că subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, a menținut arestarea preventivă față de inculpat. Împotriva mai sus menționatei încheieri a declarat recurs în termenul legal inculpatul B. V. A. solicitând a se avea în vedere că este arestat din 7 martie 2011 diminuându-se în mod considerabil pericolul concret pentru ordinea publică și faptul că în cauză s-au administrat probe, aspect ce ar duce la imposibilitatea influențării în mod negativ de către inculpatul a parcursului procesului penal. Analizând recursul declarat, din prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat până în acest moment și având în vedere prev.art.3856 alin.3 C.p.p. Curtea constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente. Instanța fondului a făcut o analiză pertinentă a incidenței prevederilor art.143 C.p.p, constatând că există la dosar suficiente probe de natură a convinge un observator obiectiv că inculpatul ar putea fi autorul faptelor pentru care este cercetat în prezent. În acest sens sunt declarațiile inculpatului T. C. S., declarațiile părților vătămate și a martorilor V. M. I., P. G. I., N. C. R., M. A. V., H. P. C., C. E. M., F. A., M. D. V., H. F., I. I. și I. R., precum și procesul-verbal de identificare existent la f.24 d.u.p. Acestea sunt, și în opinia noastră, suficiente pentru a convinge un observator obiectiv că inculpatul ar putea fi autorul faptelor pentru care este cercetat. Trebuie amintit că în această fază a procesului penal și în acest stadiu al procedurii, conform jurisprudenței constante a CEDO, nu este necesar ca probele care fundamentează luarea măsurilor preventive să fie apte de a conduce în final la o soluție de condamnare a inculpatului. M. preventive sunt luate pentru a preveni o stare de pericol pentru ordinea publică și pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal și nu pentru a previziona o hotărâre de condamnare. Vom analiza în continuare dacă subzistă temeiul de arestare prev. de art.148 lit.f C.p.p. reținut în sarcina inculpatului B. V. A. Infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat în prezentul dosar, trafic de minori prev. de art.13 alin.1 din Legea 6. cu aplic. art.41 alin.2 C.p. este sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și opinăm că în continuare lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. În susținerea afirmațiilor noastre ne raportăm nu doar la gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului, modalitatea în care se susține că ar fi fost comisă aceasta, mai exact că în perioada iunie 2009 iar apoi iulie - octombrie 2010 a racolat și transportat mai multe tinere în diferite locuri pentru a le exploata prin întreținerea de relații sexuale contra cost cu diferiți bărbați pe care- i găseau reținându-și o parte din banii astfel obținuți de către minore împreună cu inculpatul T.,ci și la persoana inculpatului, la împrejurarea că acesta mai este cercetat pentru fapte similare în dosarul 50/D/2010, la atingerea gravă adusă vieții private a persoanelor exploatate, precum și la riscurile la care s-ar expune aceste persoane în situația în care inculpatul ar fi lăsat în libertate. Având în vedere și faptul că de la momentul anterior punerii în discuție a măsurii arestului preventiv, respectiv 15 iulie 2011, și până în prezent nu s-au administrat probe noi cauza fiind amânată pe data de 9 sept. 2011 intervenind perioada vacanței judecătorești, Curtea constată că nu au intervenit elemente noi care să contribuie la modificarea semnificativă a împrejurării care au fost avute în vedere la momentul menținerii arestului preventiv. Nu poate fi primită nici critica că pericolul concret pentru ordinea publică s-a diminuat simțitor prin trecerea unui interval de timp considerabil deoarece față de acest inculpat a fost luată măsura preventivă în cursul lunii martie 2011. Opinăm că în continuare există riscul ca odată lăsat în libertate inculpatul B. V. să influențeze în mod negativ desfășurarea procesului penal și să creeze o stare de tulburare în rândul comunității din care face parte. Pentru aceste considerente, Curtea constată că recursul declarat de către inculpat este nefondat urmând a fi respins conform dispozitivului. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul B. V. A., fiul lui V. si C., născut la 27 mai 1978, în prezent deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f. nr. din 15 iulie 2011 a T.ui B. N.. Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpatul recurent B. V. A. să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 12 septembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER ANA C. M. Ș. L. M. M. B. Red.MȘ Dact.SzM/3ex./(...)
| ← Decizia penală nr. 99/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 401/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
