Decizia penală nr. 118/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR. 118/R/2011
Ședința publică din 31 ianuarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : D. P. - președinte secție penală
JUDECĂTORI : I.A C. M.
A. D. L.
GREFIER : M. N.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin
P. - V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul M. O. aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale fără număr din data de 20 ianuarie 2011, pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui C., având ca obiect menținerea măsurii arestului preventiv.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul în stare de arest asistat de apărătorul ales avocat P. P., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, precum și apărătorul desemnat din oficiu avocat P. L., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se constată că a încetat de drept mandatul apărătorului din oficiu prin prezența apărătorului ales.
Apărătorul desemnat din oficiu depune la dosar referatul privind plata onorariilor din Fondul M.ui Justiției.
Apărătorul ales al inculpatului depune la dosar o caracterizare a inculpatului precum și din partea Consiliului local Ț. privind faptul că inculpatul nu are domiciliul în comuna Ț., nu se cunoaște faptul că ar fi locuit în localitatea N. la domiciliul părinților săi și nu figurează în evidențe cu sancțiuni contravenționale aplicate ca urmare a săvârșirii de abateri administrative.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului și în principal,revocarea măsurii arestului preventiv cu consecința punerii în libertate a inculpatului. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate, respectiv cea a obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea sau țara.
În continuare se arată că temeiurile care au stat la luarea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă în continuare. În ceea ce privește dispozițiile art 136 Cod procedură penală, se apreciază că nu mai sunt incidente în cauză, întrucât din probele administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală cât și parțial în faza de cercetare judecătorească, nu rezultă că lăsat în libertate inculpatul ar încerca zădărnicirea aflării adevărului sau ar pune în pericol bunul mers al procesului penal.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul este căsătorit, are un copil minor în întreținere, soția acestuia este însărcinată, are probleme legate de sarcină, și este nevoie de inculpat în sânul familiei.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului formulat deinculpat în cauză ca nefondat, cu consecința menținerii încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.
Temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv subzistă și în continuare, respectiv cele prevăzute de art 143 și 148 lit f Cod procedură penală. În ceea ce privește art 143 Cod procedură penală referitoare la existența de probe și indicii apreciază că la dosar există suficiente indicii și probe care susțin acuzarea, respectiv declarațiile părților vătămate, care dețin acte medicale, declarațiile martorilor oculari și procesele verbale de cercetare la fața locului existente în dosarul de urmărire penală.
Nu se poate ignora faptul că inculpatul are antecedente penale și nu are o reputație bună în comunitatea din care provine, aspecte care dovedesc că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Inculpatul M. O. I. având ultimul cuvânt solicită cercetarea sa în stare de libertate.
C U R T E A
Prin încheierea penală nr.95/C/(...) a T.ui C. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului M. O. I., fiul lui V. și L., născut la data de (...), deținut în prezent în Arestul IPJ C., pentru o perioadă de 29 de zile începând cu data de 21 septembrie 2010 și până la data de 19 octombrie 2010, pentru săvârșirea a două infracțiuni de tentativă la viol, prev. de art.20 C. rap. la art.197 al. 1 și 3 C., respectiv prev. de art. 20 C. rap. la art.197 al. 1 C., totul cu art. 33 lit. a C., apreciind că sunt îndeplinite cerințele art.143 și art.148 alin.1 lit. f C.
Sub aspectul stării de fapt, s-a reținut aceea că în cursul nopții de
08/(...), prin constrângere fizică, inculpatul M. O. I. a încercat să întrețină act sexual cu partea vătămată C. D., respectiv că în cursul nopții de 08/(...) a încercat prin constrângere fizică și profitând de imposibilitatea de a-și exprima voința în mod valid, să întrețină act sexual cu partea vătămată I. L. V., minoră în vârstă de 13 ani.
Ulterior, inculpatul M. O. I. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă Tribunalul Cluj din data de (...), dosarul fiind înregistrat pe rolul instanței sub numărul de mai sus, de la acel moment fiind periodic verificată legalitatea și temeinicia măsurii preventive a arestului.
Prin încheierea din data de (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr.
(...), în baza art.3002 rap. la art.1. C., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestări preventive a inculpatului M. O. I., fiul lui V. și L., născut la data de (...), deținut în prezent în Penitenciarul Gherla, măsură care a fost menținută în continuare, respingându-se implicit, cererea de înlocuire a acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Pentru a dispune în acest sens, T. a reținut că propunerea de arestare preventivă formulată a fost admisă de către judecător în baza dispozițiilor art. 143 și 148 lit. f C., iar la acest moment, verificând legalitatea și temeinicia acestei măsuri, conform art. 3002 C., T. a apreciat că aceste temeiuri subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului. S-a avut în vedere în acest sens faptul că din materialul probator aflat la dosar, rezultă existența indiciilor temeinice în sensul art. 143 C., din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul M. O. I. a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată. În acest sens, pot fi avute în vedere în primul rând, declarațiile celor două părți vătămate, care, audiate fiind în fața instanței de judecată, și-au menținut declarațiile anterioare, descriind modalitatea în care inculpatul le-a abordat, precum și modalitate concretă de comitere a faptei, declarațiile martorei R. L. A. (care a arătat că l-a observat pe inculpat când a ajuns-o din urmă pe partea vătămată C. D., i-a pus mâna la gură și a tras-o pe marginea drumului, iar cu privire la partea vătămată minoră a declarat că l-a auzit pe inculpat povestind în bar cum a încercat să întrețină un raport sexual cu aceasta, fiind surprins de două bătrâne), precum și declarațiile martorilor M. I. D., P. E. și P. C., care deja, au fost audiați în faza cercetării judecătorești, menținându-și declarațiile anterioare. Declarațiile părților vătămate și declarațiile martorilor amintiți mai sus precum și, rapoartele de constatare medico-legală aflate la dosar infirmă declarațiile inculpatului care a negat comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată. Pe de altă parte, în privința temeiului prevăzut de art. 148 lit. f C., s-a apreciat că sunt îndeplinite ambele cerințe cuprinse în acest text de lege, având în vedere că pentru infracțiunile deduse judecății legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani. Lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în mod evident un pericol concret pentru ordinea publică, probele în acest sens rezultând din natura și gravitatea deosebită a faptelor pentru care acesta este cercetat, concretizată în modalitatea și împrejurările concrete ale săvârșirii lor, inculpatul acționând asupra victimelor pe timp de noapte, în zone lăturalnice, după ce în prealabil le-a observat și apoi urmărit, alegând momentul cel mai potrivit pentru a acționa, una dintre victime este o minoră în vârstă de 13 ani, consecințele produse asupra părților vătămate, dar și din circumstanțele ce țin de persoana inculpatului, care nu se află la prima confruntare cu legea penală, fiind anterior condamnat la pedeapsa închisorii cu suspendare condiționată. Totodată, din perspectiva noțiunii de pericol pentru ordinea publică definit, cel mai adesea în practica judiciară, ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu destulă fermitate, că lăsarea inculpatului în libertate continuă să prezinte pericol concret pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât faptele, de o gravitate sporită, s-au comis într-o comunitate restrânsă, inculpatul nu se află la prima confruntare cu legea penală și în plus, refuză să- și asume orice responsabilitate pentru comiterea acestora. Astfel raportându-se atât la pericolul social al infracțiunii cât și la persoana infractorului, instanța de fond a apreciat că lăsarea sa în libertate nu este oportună la acest moment, circumstanțele personale invocate, legat de faptul nașterii unui copil în familia inculpatului sau starea de sănătate a soției acestuia, nefiind în măsură să conducă la o concluzie contrară.. Ca atare, procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului, conform art. 3002 rap. la art. 1. C., instanța a apreciat că la dosar există probe de vinovăție a acestuia iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, fiind evident căfaptele reținută în sarcina sa au o deosebită rezonanța socială în sens negativ, ceea ce impune o ripostă fermă din partea autorităților statului. Pentru aceleași considerente, nu poate fi vorba despre o schimbare a temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestării preventive, sens în care s-a respins și cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Pentru toate aceste motive, instanța a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv luată față de inculpat, măsură menținută în continuare. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal inculpatul M. O. I., solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii atacate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună cercetarea sa în stare de libertate, fie procedându-se la revocarea măsurii, fie la înlocuirea acesteia cu o altă măsură mai puțin restrictivă de libertate. Analizând recursul declarat prin prisma actelor de la dosar, a motivelor invocate și a dispozițiilor legale în materie, Curtea apreciază că acesta este nefondat. Prima instanță a apreciat în mod corect că subzistă în cauză temeiurile care au fost avute în vedere la momentul luării arestării preventive, indiciile și probele administrate în faza de urmărire penală din care reiese că inculpatul ar fi autorul celor două infracțiuni imputate fiind confirmate și pe parcursul cercetării judecătorești. Dincolo de aceste aspecte, Curtea consideră că subzistă în cauză și temeiul prevăzut de art. 148 lit. f C.pr.pen., raportat la toate criteriile enumerate și de către prima instanță în considerentele încheierii recurate. Raportat la noțiunea de „. care se regăsește în teza a II-a a art. 148 lit.f C.pr.pen., acesta trebuie să reiasă din existența la dosar a unor date din care să rezulte, fără putința de tăgadă, că o întreagă colectivitate ar fi pusă în primejdie prin lăsarea în libertate a infractorului. Astfel, pentru a se constata existența sau inexistența acestei condiții cerute de art.148 lit.f C.p.p.se pornește uneori de la pericolul social al infracțiunii de a cărei comitere este bănuit inculpatul, însă apare imperios necesară și existența unor date și probe certe care să convingă judecătorul că pentru siguranța publică se impune privarea de libertate a inculpatului. N. nu trebuie privite izolat, ci interdependent, pentru că legea impune drept condiție a luării măsurii preventive existența unor probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul pe care l-ar prezenta pentru societate lăsarea în libertate a unui inculpat nu se presupune generic, ci el trebuie să fie de ordinul evidenței și mai ales nemijlocit dovedit. Pericolul concret pentru ordinea publică trebuie înțeles deci ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre. Starea de pericol pentru ordinea publică, spre deosebire de pericolul social concret al faptei respective, presupune o rezonanță a acelei fapte, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o anumită stare de insecuritate socială. În cauza de față, există indicii serioase că inculpatul a intenționat să agreseze sexual două persoane, dintre care o minoră de 13 ani, astfel de fapte stârnind în mod evident oprobriul comunității din care fac parte atâtinculpatul, cât și victimele, fiind de natură să creeze o stare de insecuritate în rândul locuitorilor comunei și în special în rândul persoanelor de sex feminin. În aceste condiții, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.pen Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. O. I., împotriva încheierii penale f. nr. din 20 ianuarie 2011 a T.ui C.. Se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. În temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.pen. inculpatul va fi obligat să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. O. I., în prezent aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f. nr. din 20 ianuarie 2011 a T.ui C.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 31 ianuarie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER D. P. I.A C. M. A. D. L. M. N. Red.AL/dact.MS 4 ex./(...) Jud.fond: A. Ț.
| ← Decizia penală nr. 88/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 721/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
