Decizia penală nr. 640/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR. 640/R/2011
Ședința publică din 26 aprilie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : I. M., judecător JUDECĂTORI : V. V. A.
: L. H. GREFIER : L. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. : S. D.
S-au luat spre examinare recursul declarat de către partea vătămată C. F., împotriva sentinței penale nr.252/2011 pronunțată în dosar nr.(...) al J. C. N., privind pe inculpatul Ș. M. M., trimis în judecată prin R. P. de pe lângă J. C. N., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prev.și ped.de art.181 alin.1 C..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul Ș. M. M. personal asistat de apărător ales, av.M. I., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar și apărătorul ales al părții vătămate C. F., av.Todea E., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar lipsă fiind partea vătămată C. F.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, în instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av. C. L., din cadrul
Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, care solicită acordarea onorariului avocațial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul părții civile, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând cauza, să se dispună, pe latură civilă obligarea inculpatului la plata daunelor morale în cuantum de 2.500 euro iar în ceea ce privește daunele materiale, obligarea inculpatului la plata sumei de 8.200 lei, sumă ce reprezintă contravaloarea lucrării dentare pe care partea vătămată este nevoită să o facă. Apreciază că daunele morale acordate de instanța de fond, nu reprezintă suferințele fizice și pshice suferite de partea civil[. Instanța, cu ocazia pronunțării soluției nu a avut în vedere suferințele psihice și fizice care urmează să le sufere p.civ. pe perioada de derulare a lucrării dentare, nu a avut în vedere prejudiciul estetic prin ruperea unui număr de patru dinți din față. În ceea ce privește daunele materiale, partea vătămată nu a fost asistată, nu a avut cunoștință despre faptul că este necesară să prezinte o asemenea dovadă, motiv pentru care a reușit să prezinte în fața instanței un script de la un medic specialist care a precizat costul lucrăii dentare iar această lucrare dentară urmează să o efectueze ca urmare a vătămărilor coprorale produse de inculpat.
Apărătorul inculpatului, solicită respingerea recursului părții civile și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate. M.ivele invocate de partea civilă nu sunt întemeiate. Chiar dacă partea civilă s-a prezentat fără avocat, judecătorul i-a pus în vedere că trebuie să-și dovedească oricepretenție pe care o are. Prima instanță i-a arătat că trebuie să-și dovedească eventualul prejudiciu, că are posibilitatea să efectueze un raport de expertiză medico legală, să-și prezinte fișa dentară personală să se vadă antecedentele anterioare incidentului. Toate aceste lucruri i-au fost aduse la cunoștință chiar în lipsa avocatului dar el a declarat că nu înțelege să facă nici o probă. I s-a acordat chiar posibilitatea de a solicita un termen pentru pregătirea apărării dar partea civilă a insistat pe ideea că nu are nici o probă de propus. În ceea ce privește admiterea laturii civile, apreciază că instanța s-a orientat corect spre cuantificarea prejudiciului, respectiv 500 euro pentru suferința morală. Prima instanță a avut în considerare și culpa părții civile la producerea faptei. La fila 26 din dosarul de urmărire penală se găsește certificatul medico legal al inculpatului care a suferit un număr
28-30 de zile de îngrijiri medicale. În eventualitatea unui prejudiciu viitor și incert, consideră că instanța nu este în măsură să stabilească cuantificarea acestuia. Cu obligarea părții civile la plata cheltuielilor judiciare constând în onorar de avocat conform chitanței pe care o depune la dosar.
Reprezentantul P., solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele arătate de apărare.
Inculpatul Ș. M., având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului părții civile arătând că regretă cele întâmplate.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 252 din 10 martie 2011 a J. C.-N., pronunțată în dosarul nr. (...), a fost condamnat inculpatul Ș. M.-M. - fiul lui I. Și V., născut la data de (...), în C.-N., domiciliat în comuna S., nr. 120, jud. C., posesor al C.I. seria KX nr. 3., CNP 1., cetățean român, studii medii, divorțat, având un copil minor, muncitor la Sc E. SA C., stagiul militar satisfăcut, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prev. de art. 181 al. 1 C. pen. la o pedeapsa stabilita in condițiile art 320 indice 1 alin 7 C. proc. penala mod prin Lg 2. cu aplic. art 74 alin 2 C. penal rap. la art 76 lit e C. penal de: 3000 lei amenda penala.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 63 indice 1 C. penal a înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii in cazul sustragerii cu rea credința de la executarea amenzii aplicate.
A fost admisă în parte acțiunea civila formulata in cauza de partea civila C. F. și în temeiul art. 14 C. proc. penala rap. la art. 346 C. proc. penala combinat cu art. 998-999 C Civil a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 euro sau echivalentul in lei calculat la cursul BNR din ziua plății către partea civila cu titlu de daune morale și respinge restul pretențiilor civile ca neîntemeiate.
În temeiul art. 191 alin1 C. proc. penala a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat in suma de 500 lei.
Conform art. 189 C proc penala onorariul av oficiu în suma de 200 lei s-a avansat din FMJ d- lui av B. I. A.
A fost respinsă obligarea părții civile la plata cheltuielilor judiciare către inculpat ocazionate cu angajare apărător.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca emis in dosar nr. 6787/P/2010 la data de (...) și înregistrat sub nr. de mai sus perolul J. C.-N. la data de (...) inculpatul Ș. M.-M. - fiul lui I. Și V., născut la data de (...), în C.-N., domiciliat în comuna S., nr. 120, jud. C., posesor al C.I. seria KX nr. 3., CNP 1., cetățean român, studii medii, divorțat, având un copil minor, muncitor la Sc E. SA C., stagiul militar satisfăcut, a fost trimis in judecata pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prev. de art. 181 al. 1 C. pen.
Sub aspectul învinuirii se reține pe scurt in actul de sesizare al instanței aceea că inculpatul în data de (...), în timp ce se afla pe terasa barului ˝ALEXLUC˝ din comuna S., jud.C., i-a aplicat părții vătămate C. F. lovituri cu pumnul în față, după care a continuat să o lovească în timp ce aceasta era căzută la pământ, cauzându-i astfel leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 21-22 zile de îngrijiri medicale.
Audiat pe parcursul derulării procesului penal inculpatul a recunoscut agresarea părții vătămate,in fata instanței a avut o atitudine sincera si cooperanta a recunoscut faptele reținute in actul de sesizare al instanței arătând modul de comitere a acestora , și a regretat cele comise solicitând ca judecata sa se facă in baza probelor administrate in faza de urmărire penala pe care le cunosc si le însușesc si nu solicita administrarea de probe uzând de prevederile art. 320 indice 1 C. proc. penala judecata in cazul recunoașterii vinovăției
Analizând actele și lucrările dosarului, coroborate cu dispozițiile legale in materie, instanța a reținut următoarele:
IN FAPT La data de (...) partea vătămată C. F. a depus o plângere penală prealabilă împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, reclamând faptul că acesta l-a agresat, la data de (...), în zona barului ˝ALEXLUC˝ din comuna S., jud.C.. în ziua respectivă, partea vătămată, inculpatul și mai mulți martori se aflau pe terasa barului. La un moment dat, la bar a sosit și martorul L. A., care și-a parcat mașina în fața barului. Inculpatul i-a cerut cheile mașinii, a pătruns în interiorul acesteia și a ambalat la maxim motorul mașinii. Deranjați de zgomotul mașinii, proprietara barului, martora P. M. și partea vătămată au apostrofat inculpatul și i-au cerut să înceteze. Pe fondul unor tensiuni mai vechi între inculpat și partea vătămată părțile erau certate și nu își vorbeau, inculpatul a înjurat și lovit cu pumnul partea vătămată, care a căzut la pământ. M. prezenți pe terasa barului, B. V.-D. și Ș. N. G., au încercat să aplaneze conflictul, imobilizând inculpatul dar acesta a continuat să înjure și a adresat încă o serie de lovituri părții vătămate, care a căzut din nou la pământ. D. ce a reușit să se ridice pentru a pleca spre casă, la mică distanță de bar, inculpatul și partea vătămată s-au încăierat din nou, rostogolindu-se pe pământ.
Ca urmare a agresiunii suferite, partea vătămată a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare 21-22 zile de îngrijiri medicale, așa cum rezultă din certificatul medico-legal nr.4822/I/a 939 din data de
(...) (fila 6) și care s-au produs prin lovire cu un corp dur
Starea de fapt astfel expusă este confirmată prin declarațiile părții vătămate (fila 3, 4-5), martorilor Ș. N. G. (filele 11-12), B. V.-D. (fila 13) și M. D. (fila 15), care s-au aflat chiar de la debutul incidentului pe terasa barului. Loviturile aplicate de inculpat părții vătămate sunt confirmate și de martorii L. A. (fila 14), C. F. (fila 16), O. C.-M. (fila 17) care au asistat la o parte a conflictului deja izbucnit (adică la momentul în care inculpatul se afla deasupra părții vătămate și o lovea). M. O. V. S. (fila 20), O. I. (fila 21), B. I. (fila 24) și B. R.-F. (fila 25) au asistat doar la încăierarea de pe podeauaterasei barului și de pe drum, și au declarat că nu au observat împrejurarea ca inculpatul să fi aplicat efectiv o lovitură părții vătămate, ci doar faptul că se rostogoleau pe jos. D. martorilor P. M. (fila 22) și ȘERBAN I. (fila 23) nu sunt relevante în cauză, deoarece aceștia nu au asistat efectiv la eveniment, nesurprinzând nici un detaliu al conflictului.
Fiind audiat, inculpatul a recunoscut faptul că a aplicat lovituri părții vătămate (filele 8,9), susținând însă că a fost provocat de către aceasta.
Provocarea nu este însă susținută însă de nici o declarație a martorilor care au perceput în mod direct evenimentul, ci doar de către martorul Ș. I., tatăl inculpatului declarație pe care o apreciem ca părtinitoare, având în vedere faptul că acesta a susținut în mod sistematic că partea vătămată a provocat conflictul, înjurând și lovind inculpatul fapt contrazis de toți martorii care au asistat la eveniment. T., chiar și tatăl inculpatului recunoaște că acesta a lovit partea vătămată.
Așa cum am arătat mai sus, inculpatul declară că intr-adevăr a fost agresiv cu partea vătămata întrucât aceasta a pornit incidentul si anume l- a lovit primul motiv pentru care s-a aparat ripostând. Această apărare a inculpatului nu se poate lua in considerare întrucât din nici o probă administrată in cauză nu rezultă cele invocate de inculpat.
Sub acest aspect afirmațiile inculpatului nu se coroborează cu faptele
și împrejurările ce rezultă din ansamblul probelor existente in cauză, cu atât mai mult cu cât partea vătămată nu prezenta vreo leziune la data la care a ajuns in locul respectiv, leziunile au apărut la plecare ceea ce denota faptul ca s-au produs in contextul unui incident recunoscut de inculpat parțial, altercație si care așa cum s-a dovedit a fost provocata de inculpat care a aplicat lovituri victimei agresivitate fizica manifestata de inculpat asupra părții vătămate.
În acest context, apărarea inculpatului potrivit căruia a săvârșit fapta raportat la partea vătămata în condițiile in care ar fi fost provocat de aceea persoana care a început conflictul prin aceea ca a adus injurii la adresa sa si a aplicat prima lovitura este înlăturată pentru următoarele considerente:
Potrivit art.73 lit.b C. constituie circumstanțe atenuante săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinate de o provocare din partea persoanei vătămate produse prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă, starea de provocare nu se prezumă pentru reținerea ei, fiind necesară o analiză a tuturor probelor administrate și a împrejurărilor in care au fost comise faptele.
Declarația obiectivă a martorilor au relevat că inculpatul a avut o atitudine agresivă de la început, fără a fi generat conflictul printr-o atitudine necorespunzătoare, agresiva ori ostentativă a părții vătămate, iar împrejurarea ca partea vătămata a încercat sa susțină poziția barmanei pentru ca inculpatul sa nu mai ambaleze motorul autoturismului nu este de natură a crea o puternică stare sau emoție, care să fie determinantă in declanșarea agresiunii, să se înscrie intr-una din condițiile prevăzute in textul legal și să justifice reținerea de către instanță a scuzei provocării.
Întreg probatoriul testimonial administrat in cauză nu relevă împrejurarea că partea vătămată a fost agresivă fizic ori verbal și care ar fi putut crea o puternică tulburare a agresorului in sensul unei provocări, nici chiar o discuție contradictorie nu justifică reacția inculpatului, care nu a fost proporțională, chiar și in situația in care ar fi avut o greșita interpretare la ceea ce partea vătămata dorea sa-si explice. Mai mult, atitudinea inculpatului ar fi fost provocatoare la adresa victimei, deoarece acesta acreat starea conflictuala a fost agresiv atât prin gesturi cat si prin acțiuni concrete comportament ce ar fi justificat luarea unor masuri mai vehemente fata de acesta
Prin urmare instanța a reținut că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de vătămare corporala prev. de art 181 alin 1 c. penal sub aspectul laturii obiective există elementul material al producerii unor leziuni corporale produse prin lovire, iar sub aspectul laturii subiective, există vinovăția sub forma intenției directe.
Fapta și vinovăția inculpatului sunt dovedite cu următoarele mijloace de probă plângerea și declarațiile părții vătămate certificat medico-legal nr. nr. 2024/I/a/390 din (...) pe numele părții vătămate declarațiile martorilor declarațiile inculpatului proces-verbal de constatare a efectuării unor acte premergătoare.
ÎN DREPT Fapta inculpatului Ș. M.-M. care, în data de (...), în timp ce se afla pe terasa barului ˝ALEXLUC˝ din comuna S., jud.C., i-a aplicat părții vătămate C. F. lovituri cu pumnul în față, după care a continuat să o lovească în timp ce aceasta era căzută la pământ, cauzându-i astfel leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 21-22 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală,prev. de art. 181 al. 1 C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicata inculpatului instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72
C., limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, precum si cele prev. de art. 320 indice 1 alin 7 C. proc. penala mod prin legea nr. 2. potrivit cărora limitele de pedeapsa se reduc cu 1/3 în cazul pedepsei închisorii respectiv ¼ in cazul pedepsei amenzii,gradul concret de pericol social ridicat al infracțiunii, incidentul având loc intr-o zona circulata, urmările produse, dar nu in ultimul rând atitudinea inculpatului oscilanta prezentând versiuni diferite si anume la început a susținut ca a lovit-o pe partea vătămata motivând gestul sau agresiv prin aceea ca victima a inițiat agresiunea l-a lovit astfel ca riposta sa a fost de natura a se apăra încercând să arunce vina pe seama victimei, apărare ce apare de circumstanța făcuta in scopul exclusiv a-l exonera de la consecințele răspunderii penale ca apoi sa recunoască fapta în întregime.
În acest context, raportat la fapta comisa, la modalitatea și împrejurările comiterii în strânsă legătură cu persoana și conduita inculpatului, nu se poate aprecia că aceasta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
E. adevărat ca inculpatul a mai avut tangenta cu legea penala a mai comis și alte fapte cu violenta fiind sancționat cu o amenda administrativa în urma cu 5 ani de zile dar aceasta nu înseamnă ca in prezent nu ar putea beneficia de clementa instanței de judecata reținând ca și atenuante împrejurarea potrivit căreia pe fondul relației de rudenie existenta intre cei doi inculpatul a fost de acord sa se împace cu partea vătămata manifestând înțelegere si conștientizând ca este mai bine pentru cei doi cu atât mai mult cu cat deși la rândul sau a fost victima având un număr de zile de îngrijiri medicale mai mare decât cel al părții vătămate nu a formulat plângere penala încercând prin aceasta sa aplaneze starea conflictuala in schimb ce partea vătămata pare mai interesata de obținerea unei recompensații materiale decât de a face pace aspecte ce se circumscriu prev. art 74 alin 2
C-. penal ce atenuează răspunderea penala si care potrivit art. 76 lit. e c. penal conduc la aplicarea unei pedepse sub minimul special sau amenda.
Din analiza tuturor datelor existente la dosar, a persoanei în concret al inculpatului, care este la prima confruntare cu legea penală, cu un potențial real pe calea îndreptării sale prezentele proceduri judiciare fiind de natură a constitui un avertisment pe viitor, susținerile de care se bucură din partea familie, asumarea responsabilităților raportat la faptele comise, conduce la acordarea de către instanța de judecată a clemenței sub aspectul cuantumului si felului pedepsei ce a fost aplicata.
Judecând în aceste limite, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse. de 3000 lei amenda penala este in măsură să contribuie la realizarea scopurilor coercitive și reeducative ale legii penale.
A atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 63 indice 1 C. penal a înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii in cazul sustragerii cu rea credința de la executarea amenzii aplicate.
Latura civila Partea vătămata C. F. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 5 000 euro, din care suma de 2500 euro despăgubiri materiale si anume implant dentar porțelan si 2500 euro daune morale.
Sub aspectul daunelor morale solicitate de partea civila este cert ca numărul de îngrijiri medicale 21-22 zile necesare vindecării leziunilor suferite au fost de natura sa provoace suferințe fizice si psihice care se impun a fi compensate printr-o suma de bani acordata cu titlu de daune morale ca si contravaloarea prejudiciului pe care l-a resimtit. La stabilirea cuantumului acestei sume instanta a avut in vedere imprejurarile concrete care au dus la vatamarea integritatii fizice a partii civile, a faptului ca numarul de zile de ingrijiri medicale se afla chiar la limita dintre infractiunea de vatamare corporala cu cea de lovire , precum si a fondului avut de partea vatamata care a contribuit la consecintele avulsiei dintelului si anume existenta unor leziuni carioase cervicale. Fara indoiala victima a suferit in urma agresiunilor dar cunatumul solicitat depaseste limitele rezonabile ale unor astfel de pretentii astfel ca vor fi acordate in masura in care reprezinta o acoperire cat mai fidela a prejudiciului produs si exprima real cuantumul acestuia fara sa constituie o imbogatire fara justa cauza pentru victima in detrimentul inculpatului, apreciind ca suma de 500 euro sau echivalentul in lei calculat la cursul BNR din ziua platii (revenind aproximativ 100 lei pe zi ca despagubire morala ) reflecta prejudiciul suferit fiind judicios si echilibrat stabilita in raport cu argumentele mai sus retinute.
Sub aspectul daunelor materiale instanța a constatat că partea civila nu a produs nici o probă testimonială sau scrisă, din care să reiasă faptul că in urma agresiunii este necesar sa faca cheltuieli cu o alta lucrare dentara pentru a fi acordate aceste despăgubiri ele trebuie dovedite prin inscrisuri sau probe testimoniale, ceea ce in cauză nu s-a intâmplat, cu toate că părții civile i s-a adus la cunoștință acest lucru și i s-a pus in vedere să producă astfel de dovezi. E. de la sine ințeles că in urma unui incident de genul celui din dosar probabil se impune refacerea lucrarii dentare dar nu este suficient ca partea civilă să se rezume doar a aprecia unilateral valoarea acesteia fara o consultatie anterioara care sa stabileasca ce anume este oportun si asimilabil de partea vatamata pentru refacerea danturii posibil ca implantul dentar din portelan pe care partera civila si-l doreste sa nu fie realizabil pe fondul leziunilor carioase cervicale astfel ca fără a dovedi necesitatea acestor cheltuieli, cuantumul acestora, nu pot fi acordate ori potrivit art.1169 C.civil sarcina probei ii revine in exclusivitate acestei părți care a formulat acțiunea civilă parte care nu a inteles saproduca nicio proba. Cu privire la lucrarea dentara instanța a reținut că aceasta nu a fost facuta pana in prezent si nici nu exista o estimare a costului acesteia asa incat nu poate fi apreciată ca fiind un prejudiciu cert, sigur, atât in privința existenței cât și in privința posibilității de evaluare. In speta este vorba de un prejudiciu viitor care nu s-a produs incă dar nici nu este sigur că se va produce in viitor, el fiind astfel susceptibil de evaluare, cu atat mai mult cu cat acest prejudiciu in cauza este eventual, lipsit de certitudine și care nu ar putea justifica acordarea de despăgubiri. In cauză împrejurare invocată de către partea civilă pentru primirea acestei sume că in viitor va face lucrarile dentare cu dreptul de a pretinde o astfel de pretenție reprezintă o simplă eventualitate dar daca se va produce suma cheltuita poate fi acordata atunci cand a avut loc plata respectiva si a fost legata de fapta inculpatului.
Instanta a admis în parte acțiunea civila formulata in cauza de partea civila și în temeiul art 14 C. proc. penala rap. la art 346 C proc. penala combinat cu art 998 C. civil a obligat inculpatul la plata sumei de
500 euro sau echivalentul in lei calculat la cursul BNR din ziua platii catre partea civila și a respins restul pretentiilor civile ca neintemeiate.
In temeiul art. 191 alin1 C. proc. penala a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat in suma de 500 lei.
Conform art. 189 C proc penala onorariul av oficiu in suma de 200 lei s-a avansat din FMJ d- lui av B. I. A.
A fost respinsă obligarea partii civile la plata cheltuielilor judiciare catre inculpat ocazionate cu angajare aparator intrucat din chiatnta depusa la dosar reiese ca s-a platiti suma de 200 lei reprezentand studiu dosar fara a se depune la dosar dovada platii onorariului av in instanța aferenta împuternicirii depusa la dosar de avocat ales astfel ca deși acțiunea civila a părții civile a fost admisa în parte nu se impune reducerea onorariului av studiu dosar fiind o activitate desfășurata si epuizata anterior judecății fără legătura cu acțiunea civila din cauza.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs partea civilă, solicitând casarea hotărârii recurate și rejudecând cauza, să se dispună, pe latură civilă obligarea inculpatului la plata daunelor morale în cuantum de 2.500 euro iar în ceea ce privește daunele materiale, obligarea inculpatului la plata sumei de 8.200 lei, sumă ce reprezintă contravaloarea lucrării dentare pe care partea vătămată este nevoită să o facă,arătând în motivare că daunele morale acordate de instanța de fond, nu acoperă suferințele fizice și pshice suferite de partea civilă.
Analizând sentința atacată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului,Curtea apreciază că recursul nu este întemeiat,prima instanță soluționând judicios latura civilă a cauzei.
Instanța s-a orientat corect spre cuantificarea prejudiciului moral cauzat părții civile, respectiv 500 euro,luând în considerare și culpa părții civile la producerea faptei. La fila 26 din dosarul de urmărire penală se găsește certificatul medico legal al inculpatului care a suferit un număr 28-
30 de zile de îngrijiri medicale.
De asemenea,solicitarea părții civile constând în obligarea inculpatului la plata sumei de 8.200 lei, sumă ce reprezintă contravaloarea lucrării dentare pe care este nevoită să o facă ,constituie un prejudiciu viitor și incert, astfel că instanța nu este în măsură să stabilească cuantificarea
acestuia. S-a depus în motivarea recursului o notă încheiată de un medic stomatolog (f.18) ,care a constatat starea stomatologică a părții civile ,a dat niște recomandări pentru efectuarea unor lucrări de specialitate și amenționat că din puncte de vedere financiar costul acestora se ridică la suma de 8200 lei. Această notă însă nu este în măsură să dovedească valoarea prejudiciului solicitat de partea civilă,neexistând garanții că aceasta chiar va face lucrarea respectivă,fiind vorba astfel despre un prejudiciu viitor și incert .Partea civilă are deschisă însă calea acțiunii civile ulterioare,putând solicita obligarea inculpatului la plata acesteia după efectuarea lucrării.Față de aceste aspecte,Curtea în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă C. F. împotriva sentinței penale nr. 252 din 10 martie 2011 a J. C.-N..
Va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 50 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Va obliga pe partea civila recurentă să plătească inculpatului suma de
100 lei cheltuieli judiciare.
Va obliga pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorar avocațial.
PENTRU ACE. M.IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă C. F. împotriva sentinței penale nr. 252 din 10 martie 2011 a J. C.-N..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 50 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe partea civila recurentă să plătească inculpatului suma de
100 lei cheltuieli judiciare.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 26 aprilie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. M. V. V. A. L. H.
GREFIER,
LEUNȚA S.
Red.I.M/Dact.S.M
4 ex./(...)
Jud.fond:A.B.B.
| ← Decizia penală nr. 794/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1615/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
