Decizia penală nr. 88/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.88/R/2011
Ședința publică din data de 25 ianuarie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. H. - judecător JUDECĂTORI : I. M.
: V. V. A. GREFIER : L. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. : S. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul M. M., împotriva sentinței penale nr.1018/(...) pronunțată în dosar nr.(...) al J.i C. N., inculpatul fiind trimis în judecată prin R. P. de pe lângă J. C. N. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev.și ped.de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e,g,i C. cu aplic.art.37 alin.1 lit.b și art.41 alin.2 C..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul M. M. aflat în stare de arest asistat de apărător desemnat din oficiu, av.C. M., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebat fiind, inculpatul învederează instanței că-și menține recursul declarat.
Instanța, pune în vedere părților că termenul de azi a fost stabilit doar pentru verificarea legalității și temeiniciei măssurii arestării preventive, însă, raportat la motivele de recurs, apreciază că se poate judeca cauza pe fond la acest termen, părțile fiind de acord.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului cu consecința revocării măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate și totodată diminuarea pedepsei aplicate. Solicită a se da o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante prev.de art.74, 76 C. ținând cont și de faptul că a avut o atitudine sinceră și a regretat. Consideră că pedeapsa de trei ani închisoare aplicată este excesiv de mare raportat la atitudinea inculpatului și rezonanța socială a faptei care nu afectează echilibrul social. Consideră că nu se justifică interzicerea unor drepturi așa cum a procedat instanța de fond. Cu onorar din FMJ.
Reprezentantul P., având în vedere multitudinea actelor materiale și a condamnărilor anterioare, apreciază că pedeapsa este justificată sens în care solicită respingerea recursului. De asemenea, apreciază că în mod corect s-au reținut de către instanța de fond în baza art.71 C., privarea inculpatului de exercitarea drepturilor prev.de art.64 lit.a C.. Cu privire la măsura arestării, solicită menținerea ei.
Inculpatul M. M., având ultimul cuvânt, solicită reducerea pedepsei aplicate întrucât aceasta este prea mare raportat la prejudiciul relativ mic.
C U R T E A
Deliberând rețien că prin sentința penală nr.1018/(...), pronunțată în dosarul nr.(...) al J.i C.-N., în baza art. 208 alin.1, art.209 alin.1 lit e,g si i C., cu art. 41 alin. 2 C. si art. 37 lit. b C., a fost condamnat inculpatul M. M. fiul lui Z. si A., nascut la data de (...)in Medgidia jud. Constanta, domiciliat in Medgidia str. Rahova nr. 51, ap. 38 jud. Constanta, CNP 1., detinut in Penitenciarul Gherla, la o pedeapsa de 3 (trei) ani inchisoare.
În baza art.71 C., s-a dispus privarea inculpatului de exercitarea drepturilor prevazute de art.64 lit.a C..
În baza art. 350 C.proc.pen. a fost mentinută starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. s-a dedus din pedeapsa perioada retinerii și arestului preventiv cu incepere din data de (...) la zi.
În baza art.14, art.346 C.proc.pen., art. 998 Cod civil, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 lei catre partea civila C. N., 1000 lei catre partea civila K. I. și 250 lei catre partea civila C. D., reprezentand despagubiri civile.
Potrivit art. 191 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul, la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare catre stat, în care se include și onorariul aparatorului din oficiu av. Nerghes M. D. în suma de 200 lei, onorariu ce s-a plătit din FMJ.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că inculpatul M. M. a fost trimis in judecata prin rechizitoriul P. de pe langa J. C. N. din data de (...), dosar parchet
12272/P/2009, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută și pedepsită de art.208 alin.1, art. 209 alin.1 lit. e, g și i C., cu aplicarea art. 41 alin.2 C. ( 8 acte materiale) și art. 37 alin.1 lit.b C..
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
La data de (...) inculpatul cu ajutorul unei șurubelnițe a spart geamul de la portiera dreaptă spate a autoturismului marca Audi cu nr. de înmatriculare (...) parcat pe str. G. nr. 2 din mun. C.-N. și din interior a încercat să sustragă CD playerul dar pentru că nu a reușit a luat doar o carcasă cu mai multe CD-uri, cauzând părții vătămate C. C. N. un prejudiciu de 1.500 lei, sumă pentru care se constituie parte civilă.
Procedând în același mod, folosind de data aceasta un patent inculpatul a sustras un detector radar, o boxă audio și mai multe difuzoare din autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare (...) parcat pe B-dul 21 D. 1989 din mun. C.-N.. P. vătămată E. C. nu se constituie parte civilă în cauză.
În noaptea de 13/(...) inculpatul spărgând geamul portierei stânga spate de la autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare (...) a sustras din interior o borsetă cu CD-uri și un aspirator auto, cauzând părții vătămate K. I. un prejudiciu de 1000 lei, sumă pentru care există constituirea de parte civilă.
În aceeași noapte, procedând în același mod pe str. F. de Z. nr. 77 din mun. C.- N. dintr-o autoutilitară cu nr. de înmatriculare (...) a sustras un CD player și un styk de memorie. P. vătămată C. D. se constituie parte civilă cu suma de 250 lei, cardul de memorie fiind restituit în timpul urmăririi penale.
La data de (...) inculpatul s-a deplasat pe str. F. din mun. C.-N. unde a urcat la etajul 9 al imobilului c nr. 7 și a forțat ușa de la una din boxe sustrăgând din interior 3 corturi, un redresor auto, 3 cuțite și un sac în care se găsea un disc de prăjit. B. au fost restituite părții vătămate C. R. care nu formulează pretenții civile.
La data de (...) inculpatul a forțat ușa de la magazinul SC I. E. SRL C. situat în Piața 1 Mai de unde a sustras 4 tăvi de inox, o casă de marcat și un cântar electronic, bunuri pe care le-a ascuns în apropiere. După aceea inculpatul s-a întors în magazin cu intenția de a sustrage și alte bunuri dar a fost surprins de organele de poliție. B. au fost restituite neexistând constituire de parte civilă.
În noaptea de 6/(...) profitând de ușa lăsată deschisă inculpatul a pătruns în autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare (...) aparținând părții vătămate P. C. D. de unde a sustras un aparat GPS, un telefon mobil și o giacă maro, bunuri care a doua zi au fost ridicate de organele de poliție și predate părții vătămate, aceasta nemaiavând pretenții civile în cauză.
La data de (...), inculpatul a coborât în subsolul liceului M. E. din mun. C.-N. de unde dintr-o sală de clasă a luat o centrală de calculator și un monitor LCD, lucruri cucare a încercat să părăsească incinta fiind însă surprins de martorul C. L., paznicul liceului care a anunțat organele de poliție. In cauză nu există pretenții civile.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului M. M. care în baza aceleași rezoluții infracționale a sustras pe timp de noapte, prin efracție, din locuri publice bunurile descrise la starea de fapt, într-un număr de 8 acte materiale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1, art.209 alin.1 lit. e, g și i C., cu art. 41 alin. 2 C. si art. 37 lit. b C..
Starea de recidivă postexecutorie este atrasă de condamnarea de 3 ani închisoare din sentința penală nr. 2120/2006 a T.ului Arad, din a cărei executare a fost liberat condiționat la (...) cu un rest de 205 zile.
Infracțiunea a fost săvârșită în forma continuată prev. de art. 41 a. 2 C.
Instanța a reținut vinovăția inculpatului și a individualizat sancțiune ținând seama de criteriile generale de individualizare a pedepselor prev. de art. 72 C.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul M. M., criticând soluția atacată ca fiind netemeinică și a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună reducerea cuantumului pedepsei aplicate prin acordarea unei eficiențe sporite circumstanțelor atenuante prev.de art.74, 76 C.
Inculpatul a motivat recursul arătând că a avut o atitudine sinceră și a regretat fapta comisă astfel că pedeapsa de trei ani închisoare aplicată este excesiv de mare raportat la această atitudine și rezonanța socială a faptei care nu afectează echilibrul social. A mai arătat că nu se justifică interzicerea unor drepturi astfel cum a procedat instanța de fond.
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor arătate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Instanta de fond a efectuat o cercetare judecătorească extrem de laborioacompletă, administrând în mod direct și nemijlocit probe, ajungând în final la concluzia că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Curtea își însușește în întregime argumentația instanței de fond, astfel cum această posibilitate este conferită de practica C. și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instantei inferioare ( Helle impotriva Finlandei ).
Cu privire la critica adusă de inculpat referitoare la individualizarea pedepsei, Curtea reține că potrivit art.72 din C. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Chiar dacă inculpatul a avut o poziție sinceră și a colaborat în toate fazele proceului penal, nu poate fi ignorat fatul că ionculpatul a suferit multiple condamnări anterioare pentru fapte similare, dovedind astfel că reeducare sa nu s-a realizat, că în cauză a comis un număr considerabil de cate materiale și a cauzat consecințe materiale considerabile.
Din această perspectivă concluzia care se desprinde este aceea că s-a acordat suficientă și echilibrată importanță gradului de pericol social al infracțiunii comise de recurent, condițiilor concrete de săvârșire, dar și de totalității urmărilor acesteia, Curtea concluzionând că pedeapsa de 3 ani închisoare este o sancțiune justă și proporțională, în măsură să asigure funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al sancțiunii.
Raționamentul primei instanțe care a condus la nereținerea de circumstanțe atenuante facultative în favoarea inculpatului este corect deoarece coborârea pedepseisub minimul special prevăzut de lege ar fi condus la stabilirea unei sancțiuni în vădită disproporție cu gradul concret de pericol social al faptei, cu consecința lipsirii de eficiență juridică a sancțiunii penale. De altfel, instanța de fond a valorificat poziția sinceră a inculpatului căruia, deși multiplu sancționat pentru fapte similare, I s-a aplicat o pedeapsă situată la minimul special prevăzut de lege.
Recursul inculpatului este fondat, însă din alte motive decât cele invocate, respectiv sub aspectul nelegalei aplicări a dispozițiilor art. 71 C. cu referite la art. 64 lit. a C.
Astfel, instanța de fond, a considerat că, pe lângă pedeapsa principală a închisorii este aplicabilă, în mod automat, și pedeapsa accesorie a interzicerii față de inculpat a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a C. pen. și anume a dreptului de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice.
Procedând astfel, prima instanță a individualizat greșit pedeapsa accesorie, ceea ce constituie motivul de casare prevăzute de art. 3. alin. (1) pct. 14 C.proc.pen.
Curtea, relevă că dispozițiile art. 71 alin. 2 C., conform cărora condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C., nu au fost aplicate în concordanță cu dispozițiile art. 52 C., privind pedeapsa și scopul ei, precum și de art. 72 C. referitoare la criteriile de individualizare a pedepselor, astfel încât instanțele să înlăture caracterul automat și absolut al aplicării acestei pedepse, exercitând controlul judecătoresc asupra necesității și pertinenței aplicării acestei categorii de pedeapsă, raportat la interesul prezervării ordinii publice și la tipul infracțiunii reținute pe seama inculpatului.
În acest sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr.
74/(...), dată în recurs în interesul legii, statuându-se că pedeapsa accesorie prevăzute de art. 64 lit. a) teza I - c) C., nu se aplică automat, ci în funcție de criteriile de individualizare impuse de art. 71 alin. 3 C.
Decizia pronunțată în interesul legii este obligatorie în privința aplicării unitare de către instanțele judecătorești a dispozițiilor art. 71 alin. 2 și 3 C. cu referire la pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) teza I - c) C. în toate situațiile în care se pronunță condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii.
Pentru neaplicarea automată și absolută a pedepsei accesorii privind interzicerea unor drepturi în absența oricărui control exercitat de instanțele judecătorești și fără a lua în considerare tipul infracțiunii, s-a pronunțat, totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Sabou și Pârcălab împotriva României ( Hotărârea din 28 septembrie 2004 publicată în Monitorul Oficial nr. 484/(...)). Astfel, instanța comunitară a statuat că aplicarea pedepsei accesorii în condițiile mai sus expuse, nu îndeplinește cerințele art. 8 din Convenția Europeană asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, îndeosebi sub aspectul constatării de către instanțele judecătorești, în mod nemijlocit, a caracterului necesar a acestei pedepse, raportat la obiectivele prevăzute de art. 8 pct. 2 din Convenție.
Prin urmare, aplicarea automată și în afara oricărui control judecătoresc, a pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. a teza I C., constituie o ingerință care încalcă dreptul la respectarea vieții private.
În cauza prezentă, instanța de fond nu au procedat la individualizarea pedepsei accesorii, ceea ce rezultă din absența oricăror trimiteri, în hotărârea acestei instanțe, la considerente de fapt și de drept pentru care au ajuns la concluzia că se impune condamnarea inculpatului la această pedeapsă.
Prin consecință, Curtea va casa sentința atacată, sub acest aspect, procedând la reținerea spre rejudecare a cauzei penale cu privire la latura penală, iar în cadrul acesteia numai referitor la individualizarea pedepsei accesorii, conform dispozițiilor art. 385/17 C.proc.pen.
Curtea relevă, în primul rând, că în conformitate cu principiul legalității pedepsei, instituit de art. 2 C., pedepsa accesorie, constând în interzicerea unor drepturi, este prevăzută de legea penală prin art. 64 C.
În al doilea rând, Curtea constată că recurgerea instanței la această categorie de pedeapsă este subordonată exigenței legale a constatării de către instanța judecătorească, atât a necesității aplicării sale, cât și unor criterii de individualizare instituite, de asemenea, de legea penală, și anume dispozițiile art. 71 alin. 3 C., astfel cum au fost interpretate prin decizia nr. 74/(...), pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru unificarea practicii judiciare naționale în această materie.
Sub aspectul necesității aplicării pedepsei accesorii, Curtea constată că în raport de tipul infracțiunii pentru care a fost condamnat inculpatul, infracțiune care a adus grave atingeri dreptului la protecția bunurilor, a libertății de a dispune asupra bunurilor față de persoanele vătămate, ceea ce constituie conținutul infracțiunii de furt calificat, o astfel de pedeapsă se impune pentru a asigura pe deplin scopul general al pedepsei penale, prevăzut de art. 52 alin. (1) C. În realizarea acestui scop, orice pedeapsă trebuie să conțină, cumulativ, un element coercitiv, un altul reeducativ și, în final, un element preventiv.
Curtea reține că numai prin condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii raportat la gravitatea faptei și multitudinea actelor, față de starea de recidivă, la imperativul ocrotirii pe viitor a unor relații sociale referitoare la exercițiul unor funcții de demnitate publică sau în legătură cu funcția publică în stat, nu este suficientă, impunându-se a fi decăzut din dreptul de acces la astfel de demnități publice, limitat pe durata executării pedepsei închisorii sau până la momentul în care legea o consideră executată.
Curtea de A. concluzionează, așadar, că aplicarea pedepsei accesorii în sarcina inculpatului are caracter necesar.
Relativ la individualizarea pedepsei accesorii, Curtea constată că procesul de alegere și nominalizare a pedepsei accesorii impune cercetarea criteriilor legale în raport de care instanța de judecată va efectua o astfel de individualizare. A. criterii sunt prevăzute de art. 71 alin. (3) C., cu titlu general, și se referă la natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, împrejurările cauzei, persoana infractorului.
Criteriile enunțate sunt supuse controlului instanței de judecată, dar în considerarea următoarelor limite: interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice [(art. 64 lit. a), teza a II-a, C.)] intervine de drept, conform dispozițiilor art. 71 alin. (2) C., ceea ce înseamnă că această componentă a pedepsei accesorii se aplică automat, prin voința legiuitorului și fără control judecătoresc, ori de câte ori pedeapsa principală aplicată este detenția pe viață sau închisoarea; interzicerea celorlalte drepturi prevăzute de art. 64 lit. a), teza I C., este supusă, în toate cazurile controlului exercitat de instanța de judecată, fiind exclus automatismul legii penale.
Evaluând criteriile de individualizare a acestor din urmă componente ale pedepsei accesorii, deci și interzicerea dreptului de a alege (art. 64 lit. a, teza I, C.), Curtea reține că în raport de aceste criterii, precum și de tipul infracțiunii săvârșite de către inculpat, interzicerea acestor drepturi nu se impune cu motivarea că severitatea unei astfel de interdicții, semnificând anularea, chiar limitată, a unui drept constituțional nu este justificată și nu se află în legătură directă cu tipul infracțiunii reținute în cauză.
În concluzie, Curtea concluzionează că inculpatului urmează a i se aplica, alături de pedeapsa închisorii, și pedeapsa accesorie având ca obiect interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, conform dispozițiilor art. 71 alin. 2 C. cu referire la dispozițiile art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a C. Această interdicție se va aplica de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei închisorii sau, după caz, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
Pentru considerentele deja expuse, Curtea va înlătura interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza I C., aplicate de J. inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie.
Așa fiind, în tem. art. 385/15 pct. 2 lit. d C.proc.pen. se va admite recursul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 1018/3 decembrie 2010 a J.i C.-N. pe care o va casa în parte numai cu privire la greșita aplicare a dispozițiilor art 71, art 64 lit a C..
Rejudecând în aceste limite, în temeiul art 71 C. de la rămânerea definitivă a sentinței de condamnare și până la executarea pedepsei inculpatul va fi privat de drepturile prev de art. 64 lit a teza a II-a C..
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței penale recurate.
Inculpatului i s-a asigurat asistență juridică din oficiu astfel că în temeiul art. 189
C.proc.pen. se va stabili suma de 200 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu ce se va avansa în favoarea Baroului de avocați C. din fondul M.ui Justiției.
Potrivit art. 192 al. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU A. M.IVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :
Admite recursul declarat de inculpatul M. M. (fiul lui Z. și A. născut la 11 februarie
1971 în Medgidia județul Constanța) arestat în Penitenciarul Gherla împotriva sentinței penale nr. 1018/3 decembrie 2010 a J.i C.-N. pe care o casează în parte numai cu privire la greșita aplicare a dispozițiilor art 71, art 64 lit a C..
Rejudecând în aceste limite, în temeiul art 71 C. de la rămânerea definitivă a sentinței de condamnare și până la executarea pedepsei inculpatul va fi privat de drepturile prev de art 64 lit a teza a II-a C..
Menține restul dispozițiilor sentinței penale recurate.
Stabilește suma de 200 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu ce se va avansa în favoarea Baroului de avocați C. din fondul M.ui Justiției.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Decizia este definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25 ianuarie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER, L. H. I. M. V. V. A. L. S.
c.o.,semnează președinte complet Dact.L.H./Dact.S.M
3 ex./(...) Jud.fond.O. C.
| ← Decizia penală nr. 1615/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 118/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
