Decizia penală nr. 1182/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a5
DECIZIA PENALĂ NR. 1182/R/2011
Ședința publică din 13 iulie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : C. I. JUDECĂTORI : V. V. A.
V. G.
GREFIER : T. G.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. :
S. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul M. I. V. împotriva încheierii penale din data de 06 iulie 2011 pronunțată în dosar nr.
(...) al T.ui S., având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul M. I. V., aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. P.escu Roman Mihnea, din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebat fiind, inculpatul M. I. V. arată că are angajat apărător ales, pe care l-a anunțat de prezentul termen de judecată, însă față de lipsa acestuia precizează că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului M. I. V. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. A. că termenul măsurii arestului preventiv este nerezonabil în condițiile atingerii unui prag de 1 an și 5 luni de arest preventiv, mai ales că menținerea măsurii a avut la baza dispozițiile art. 148 lit. f C.pr.pen., respectiv pericolul social concret pentru ordinea publică. De asemenea, consideră motivarea instanței de fond ca fiind succintă și face trimitere la elemente care țin de faptă și persoana inculpatului în mod limitativ.
Totodată, solicită a se avea în vedere că în cauză a reieșit că nu s-au aplicat lovituri părții vătămate D., ci doar injurii și cu toate acestea în sarcina inculpatului s-au reținut atât infracțiunea de ultraj cât și cea de tentativă de omor.
Referitor la durata măsurii arestului preventiv, raportat la complexitatea cauzei și la atitudinea inculpatului, apreciază că aceasta este dată de imposibilitatea instanței de fond de a administra probele propuse de parchet și nu datorită atitudinii procesuale a inculpatului. Pe d e altă parte, pericolul social se estompează în timp, iar reacția opiniei publice la fel.
Raportat la persoana inculpatului, la faptul că nu se poate vorbi de o probațiune completa și acuzatoare pentru tentativă la infracțiunea de omor, consideră că este posibil a se avea în vedere o altă măsură preventivă, în condițiile revocării măsurii preventive. Astfel, în principal, solicită revocareamăsurii arestului preventiv, iar în subsidiar, solicită înlocuirea cu o altă măsură neprivativă de libertate. Cu onorariu din FMJ.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, apreciind că în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 136, 143 și 148 lit. f C.pr.pen., având în vedere modalitatea de comitere a faptelor, gravitatea acestora și sentimentul de insecuritate al lăsării în libertate a inculpatului.
Inculpatul M. I. V., având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.
C U R T E A
Prin încheierea penală pronunțată la 06 iulie 2011 de Tribunalul Sălaj, în temeiul art. 300/2 C.proc.penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului M. I. V.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut în fapt următoarele:
Prin încheierea nr.6/C din 16 februarie 2010 a T.ui S. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului M. I. V. pe o perioadă de 29 zile, iar prin încheierile penale nr.8/C din (...) și nr.15/C din (...) ale T.ui S. s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpat.
Arestarea preventivă a inculpatului a fost dispusă în baza art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală, apreciindu-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de aceste dispoziții legale.
Prin încheierea penală nr.8/C din (...) s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu încă 30 de zile, începând cu data de (...), ora 14,30, până la data de (...), ora 14,30.
Prin încheierea penală nr.21/C din (...) s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului M. I. V. cu încă 30 de zile, începând cu data de (...), ora 14,30, până la data de (...), ora 14,30.
Inculpatul M. I. V. este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 20 raportat la art.174 alin.1, 175 alin.1 lit.i Cod penal, art.26 Cod penal raportat la art.239 alin.1,2 și 5 Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că în data de (...), inculpatul împreună cu alte persoane au participat la un scandal, împrejurare în care acesta a lovit-o pe partea vătămată S. F. cu o rangă în cap, cauzându-i leziuni traumatice puternice, fiind nevoie de spitalizarea acestuia. S-a motivat că vis-a-vis de zona în care a fost lovită partea vătămată care este o zonă vitală, de corpul delict care este o rangă din fier s-a atentat la viața victimei, împrejurări care justifică luarea măsurii arestării preventive.
Conform concluziilor provizorii ale S.ui J. de M. L. S., partea vătămată
S. F. prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur.
La Tribunalul Sălaj a fost înregistrat dosarul nr.(...) procedându-se din oficiu la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului, în conformitate cu dispozițiile art.300/1 Cod procedură penală raportat la art. 160 Cod procedură penală, constatându-se că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, iar apoi dosarul privindu-l pe Inculpatul M. I. V. a fost disjuns formându-se dosarul nr.(...).
La acest termen de judecată, procedându-se în conformitate cu dispozițiile art.160/b și art.300/2 Cod procedură penală, s-a constatat că șila această dată, temeiurile care au determinat arestarea subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este închisoare mai mare de 4 ani, iar din probele existente la dosarul cauzei a rezultat indicii temeinice în sensul prevăzut de art.68/1 Cod procedură penală că inculpatul a săvârșit aceste fapte față de care se apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul pentru ordinea publică a rezultat și din natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare, modalitatea și împrejurările comiterii lor. Faptele așa cum s-a arătat mai sus, prezintă o gravitate sporită având rezonanță în rândul opiniei publice și determinând reacția negativă a acesteia față de împrejurarea că persoane asupra cărora planează astfel de acuzații grave sunt judecate în stare de libertate.
Astfel, s-a constatat că la această dată subzistă temeiurile care au determinat arestarea inculpatului, acestea nu au încetat, dimpotrivă impun în continuare privarea de libertate a inculpatului atât pentru buna desfășurare a procesului penal cât și pentru prevenirea săvârșirii altor infracțiuni.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza să se dispună revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, în principal, sau înlocuirea măsurii cu o altă măsură preventivă, neprivativă de libertate.
Recursul declarat în cauză este nefondat.
Potrivit art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor
Omului, o persoană poate fi privată de libertate în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente atunci când există suspiciuni rezonabile că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a se crede în necesitatea de a împiedica să comită o nouă infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.
Din actele și lucrările dosarului de urmărire penală rezultă indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este cercetat.
Curtea reține că existența unor motive plauzibile de a se bănui că inculpatul a comis o infracțiune este o condiție pentru luarea și menținerea măsurii preventive atunci când lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică ori există riscul de obstrucționare a justiției sau de sustragere a inculpatului de la procedurile judiciare.
În ce privește pericolul pentru ordinea publică este evident că prin gravitatea lor deosebită și reacția publicului la săvârșirea lor, infracțiunile comise de inculpat pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie. Acest element poate fi apreciat ca pertinent și suficient, întrucât se bazează pe fapte de natură să arate că lăsarea inculpat în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică.
Pe de altă parte, ingerința în dreptul la libertatea persoanei nu este arbitrară, ci proporțională cu gravitatea acuzațiilor formulate împotriva inculpatului și cu scopul urmărit prin luarea măsurii.
În mod legal și temeinic tribunalul a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 148 lit. f C., iar menținerea măsurii preventive a inculpatului se impune în vederea judecății.
În afara motivelor invocate în recurs, Curtea a examinat cauza și din oficiu, constatând că nu există nici un motiv din cele prev. de art. 3. C. care să atragă casarea hotărârii atacate.
Așa fiind, în temeiul art. 385/15 pct.1 lit.b C.proc.penală, Curtea va respinge recursul inculpatului ca nefondat, obligându-l conform art.192 alin.2 C.proc.penală la 300 lei în favoarea statului, reprezentând cheltuieli judiciare și onorariu avocațial din oficiu în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. I. V. împotriva încheierii penale din 06 iulie 2011 a T.ui S..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli de judecată, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13 iulie 2911.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C. I. V. V. A. V. G.
GREFIER, T. G.
Dact.V.V.A./Dact.H.C
4 ex./(...). Jud.fond. L. M. T.
| ← Decizia penală nr. 284/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 36/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
