Decizia penală nr. 8/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ din 8 iunie 2011
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: M. R., judecător
JUDECĂTORI: L. M.
ANA C.
G.: M. B.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - A. C. S-a luat spre examinare recursul declarat de Ministerul Public - P. de pe lângă J. T., împotriva sentinței penale nr.24 din (...) a J.ecătoriei T., pronunțată în dosarul nr.(...), privind pe inculpații L. A., M. I., L. S. și B. I., trimiși în judecată după cum urmează :
- inculpatul L. A. - pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prev.de art.208 al.1, art.209 al.1 lit.a,g,i, al.3 lit.h C.pen., art.208 al.1, art.209 al.1 lit.a,g,i, al.3 lit.h C.pen., cu aplic.art.33 lit.a C.pen.
- inculpatul M. I. - pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prev.de art.208 al.1, art.209 al.1 lit.a,g,i, al.3 lit.h C.pen., art.208 al.1, art.209 al.1 lit.a,g,i, al.3 lit.h C.pen., cu aplic.art.33 lit.a C.pen.
- inculpatul B. I. - pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prev.de art.208 al.1, art.209 al.1 lit.a,g,i, al.3 lit.h C.pen., art.208 al.1, art.209 al.1 lit.a,g,i, al.3 lit.h C.pen., cu aplic.art.99 C.pen. și art.33 lit.a C.pen.
- inculpatul L. S. - pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire prev.de art.221 al.1 C.pen., cu aplic.art.83 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul L. A. asistat de apărător desemnat din oficiu - av.Bara S., inculpatul M. I. asistat de apărător desemnat din oficiu - av.Bocșa M. Stanca, inculpatul L. S. asistat de apărător desemnat din oficiu - av.B. I., inculpatul B. I. asistat de apărător desemnat din oficiu - av.Borz A. B., toți avocații din cadrul Baroului C., cu delegațiile la dosar, părțile responsabile civilmente B. I. și B. R., lipsă fiind partea civilă S. și autoritatea tutelară Serviciul de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța procedează la identificarea tuturor inculpaților.
La întrebarea instanței, inculpații arată că sunt de acord să fie asistați de către apărătorii desemnați din oficiu. De asemenea, inculpații arată își mențin declarațiile date până în această fază procesuală și nu au de făcut completări la acestea.
In probațiune, apărătorul inculpatului B. I. depune o ordonanță privind situația conflictuală existentă între inculpați.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul M.ui P., susține recursul declarat de P. de pe lângă J. T. apreciind că soluția de achitare pronunțată față de toți cei patru inculpați este consecința unei grave erori de fapt, determinată de greșita interpretare a probelor administrate pe parcursul întregului proces penal.
Consideră de asemenea că în mod greșit instanța fondului a apreciat că probele administrate nu fac dovada nevinovăției inculpaților în săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev.de art.208, 209 lit.a,g,i și al.3 lit.h C.pen., respectiv furt, ce a avut ca obiect echipamente de comunicații, iar în ce privește pe inculpatul L. S., achitarea poartă discuții asupra învinuirii de sub infracțiunea de tăinuire prev.de art.21 C.pen.
In esență, instanța fondului a apreciat că nu există probe directe de vinovăție a inculpaților, respectiv că materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, modificat în cursul cercetării judecătorești nu atestă săvârșirea infracțiunilor de furt calificat de către cei trei inculpați.
Consideră așadar că hotărârea instanței fondului este greșită, fiind consecința unei greșite interpretări a probelor administrate în cauză, respectiv în faza de urmărire penală, s-au avut în vedere declarațiile inculpatului M. I., prin care acesta a relat modul de săvârșire a infracțiunii și modul în care a fost implicat în săvârșirea infracțiunii de către ceilalți inculpați, declarație pe care inculpatul a retractat-o în faza cercetării judecătorești. S-au avut de asemenea în vedere și declarațiile martorilor B., părinții inculpatului B. I., care la rândul lor au relatat împrejurări de fapt esențiale pentru stabilirea vinovăției, atât a coinculpaților L. A., M. I. și B. I. dar și în ceea ce privește contribuția inculpatului L. S., în sensul comiterii infracțiunii de tăinuire prev.de art.21 C.pen.
Consideră că acestea sunt elementele esențiale asupra cărora ar trebui să poarte dezbaterea prezentului recurs și consideră că în mod greșit instanța de judecată a înlăturat declarațiile date în cursul urmăririi penale de către inculpatul M. I., declarație care așa cum a arătat a fost luată în condiții procedurale și care prin conținutul acesteia cuprinde împrejurări esențiale pentru stabilirea stării de fapt și a vinovăției coinculpaților. R. declarației inculpatului M. I., din cursul urmăririi penale, este nemotivată, ori pentru a justifica în mod procedural înlăturarea unei declarații date în cursul urmăririi penale, respectiv pe de o parte inculpatul a arătat că a declarat în felul în care a făcut-o ca urmare a presiunilor exercitate asupra sa de către organele de poliție, pe de altă parte, martorii B. I. și R. au declarat că au depus ca martori declarații datorită stării de dușmănie ce exista între aceștia și coinculpați, motiv care în opinia martorilor a justificat inclusiv învinuirea fiului acestora pentru a da o mai mare credibilitate declarațiilor de martori.
Așa fiind motivate retractările declarațiilor, în opinia sa, nu poate fi avută în vedere de către instanța de judecată iar aprecierea sincerității și veridicității declarațiilor inculpatului M. I. care a fost într-adevăr deosebită în faza de urmărire penală pentru a se putea stabili contribuția fiecărui inculpat și modul de desfășurare a activității infracționale, înlăturarea acestei declarații de către instanța fondului cu motivarea că organele de urmărire penală nu au procedat și la o reconstituire a modului de comitere a faptei, împrejurare care ar fi putut fi solicitată inculpatului M. I. pentru a verifica veridicitatea acestei declarații, nu este întemeiată pe dispoziții legale raportat la obiectul și modul în care s-au derulat cercetările în această cauză.
Practic, ceea ce instanța de judecată a fondului atestă în prezenta cauză este că atâta vreme cât nu au fost oferite probe directe, cu privire la săvârșirea infracțiunii de către inculpații L. A. și B. I., nu se poate reține vinovăția acestora pe baza declarației martorului M. I., față de declarațiile martorilor B. I. și R. și pe baza împrejurării că inculpatul L. S. este persoana care a predat apoi la centrul de preluare, în cursul lunii mai 2009, o cantitate de cupru, cu privire la care există indicii suficiente că provine din săvârșirea infracțiunii ce face obiectul prezentului dosar.
În opinia sa, aceste probe trebuiau avute în vedere de către instanța de fond, în mod greșit au fost înlăturate depozițiile date în cursul urmăririi penale, dându- li-se o valoare superioară declarațiilor date în fața instanței de judecată, procedeu care nu este în concordanță cu dispozițiile Codului de procedură penală, întrucât înlăturarea sau modificarea unei declarații trebuie făcută motivat, iar așa cum a arătat anterior, motivele care ar fi întemeiat declarațiile din cursul urmăririi penale, nu pot justifica și determina înlăturarea acestor declarații.
În acest sens, apreciază că probele administrate pe parcursul întregului proces penal dimpotrivă dovedesc vinovăția inculpaților, inculpatul M. I. a relatat așa cum a arătat cu lux de amănunte și cu detalii, modul în care au fost săvârșite cele două acte materiale de sustragere reținute în sarcina inculpaților L. A. și M. I. și respectiv actul de sustragere reținut în sarcina inculpatului minor B. I., după cum și participația inculpatului L. S.
Nici măcar acest înscris depus azi în fața instanței de judecată care ar justifica acea stare conflictuală nu consideră că poate fi luat în considerare de către instanța de recurs. Se atestă în cuprinsul acelei ordonanțe că în cursul lunilor iulie - august 2009, parte dintre coinculpați ce sunt părți în prezentul dosar ar fi existat un conflict, deci așadar la o distanță de aproximativ 4-5 luni de zile de la momentul comiterii prezentelor infracțiuni a existat un conflict între aceste părți care însă nu justifică nici declarația inculpatului M. I. și nici declarația martorilor B. I. și R., concludentă și utilă pentru a stabili vinovăția inculpaților.
Solicită ca instanța de recurs să admită recursul declarat de către P. de pe lângă J. T. în baza art.385/15 pct.15 pct.2 lit.b C.pr.pen, să se caseze integral sentința penală nr.24/2011 a J.ecătoriei T. și procedându-se la o nouă rejudecare, raportat la toate probele administrate pe parcursul procesului penal, să se rețină vinovăția fiecărui inculpat pentru faptele pentru care au fost trimiși în judecată și să se dispună condamnarea acestor după cum urmează : pentru inculpatul L. A. și M. I., inculpați majori la momentul săvârșirii faptei, solicită condamnarea acestora pentru fiecare dintre cele două infracțiuni de furt calificat prev.de art.208, 209 lit.a,g,i și al.3 lit.h C.pen., la pedeapsa închisorii dozată corespunzător potrivit art.72 C.pen., după care să se aplice prev.art.33 lit.a și art.34 C.pen., să fie contopite pedepsele în pedeapsa rezultantă a cărei executare solicită a se dispune a se executa în condițiile prev.de art.81 C.pen., dat fiind faptul că inculpații se află la prima confruntare cu legea penală. Apreciază că această modalitate de executare va fi suficientă pentru a determina reeducarea acestora.
In ce-l privește pe inculpatul B. I. solicită condamnarea sa pentru săvârșirea celor două infracțiuni de furt calificat prev.de art.208, 209 lit.a,g,i al.3 lit.h C.pen., reținând aplic.art.99 C.pen. Așadar să fie aplicate limite de pedeapsă reduse la jumătate pentru fiecare dintre cele două infracțiuni, după care să se aplice prev.art.33 lit.a și 34 C.pen., contopind pedepsele astfel stabilite în pedeapsa rezultantă a cărei executare de asemenea solicită să fie dispusă în condițiile art.81 și 110 C.pen. dat fiind așa cum s-a arătat împrejurarea că inculpatul este minor.
În ceea ce privește inculpatul L. S., solicită a se dispune condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire prev.de art.221 C.pen., la pedeapsa închisorii, să se aibă în vedere că prin sentința penală nr.1/2009 definitivă la data de (...), privind comunicarea de la Tribunalul Maramureș, ca urmare a deciziei penale nr.59/A/2009 inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 luni închisoare, cu suspendare condiționată a executării pedepsei, având în vedere data rămânerii definitive a acestei hotărâri și data săvârșirii faptei ce face obiectul prezentului dosar. Consideră că sunt aplicabile disp.art.85 C.pen., respectiv faptele sunt concurente, fapta fiind comisă anterior rămânerii definitive a hotărârii la care a făcut referire. Ca și consecință urmează a fi aplicate prev.art.85
C.pen., respectiv să se dispună anularea suspendării condiționate pronunțateanterior prin sentința la care a făcut referire, să fie contopită pedeapsa aplicată prin prezenta cauză cu cea de mai sus, urmând a se menține aceeași modalitate de executare, respectiv a suspendării condiționate.
In ce privește latura civilă a cauzei solicită a fi obligați inculpații la recuperarea prejudiciului cauzat părții civile SC R. SA, în sumă de 5.290,98 lei pentru cele două infracțiuni de furt calificat comise de L. A., M. I. și B. I., acesta din urmă în solidar cu părțile responsabile civilmente și la suma de 1450 lei și pe inculpatul L. S. cu privire la această din urmă sumă rezultând că inculpatul a săvârșit infracțiunea de tăinuire ce se reține în sarcina acestuia.
De asemenea, solicită a fi obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, ca urmare a soluției de condamnare pe care o solicită.
Apărătorul inculpatului L. A., solicită în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen., respingerea recursului, cu consecința menținerii sentinței penale atacate.
Consideră că instanța de fond în mod corect a dispus achitarea inculpatului, raportat la faptul că din întreg probatoriu administrat în cauză nu rezultă probe directe că acesta ar fi comis faptele imputate.
In mod corect instanța de fond a reținut că simpla declarație a unuia dintre inculpați nu este de natură a demonstra participarea inculpatului în săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată.
In plus, în cauză nu s-a procedat nici măcar la efectuarea unei reconstituiri pentru a se verifica informațiile furnizate de inculpatul M. Pe de altă parte, în ce privesc probele indirecte, corect s-a reținut de către prima instanță aspectul că acestea sunt insuficiente și nu conduc la o simplă concluzie, respectiv aceea că inculpatul ar fi săvârșit faptele, acestea putând fi săvârșite de către orice persoană.
Raportat la împrejurarea că nu s-a dovedit faptul că inculpatul ar fi fost unul dintre autorii celor două infracțiuni de furt calificat, instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală de achitare.
Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
Apărătorul inculpatului M. I., solicită respingerea recursului de către parchet,în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen., ca fiind nefondat și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală. Consideră că în mod temeinic J. T. a achitat inculpatul M. I. pentru săvârșirea infracțiunii de furt și în ceea ce privește declarația inculpatului dată în faza de urmărire penală. Solicită a se constata că declarația dată în fața instanței de fond se coroborează cu restul probelor de la dosar, acesta considerând că este motivul pentru care instanța a ținut cont de această declarație.
Mai mult, lipsesc probele directe în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de către inculpatul M. I., iar în ce privesc probele indirecte, acestea sunt insuficiente. Ținând cont de principiul in dubio pro reo, care prevede că orice dubiu profită inculpatului, consideră că în mod temeinic instanța l-a achitat pe inculpat.
Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
Apărătorul inculpatul B. I., solicită respingerea recursului formulat deparchet apreciind soluția instanței de fond ca temeinică și legală.
Apreciază că în cauză s-a pronunțat o soluție de achitare în mod întemeiat, atâta timp cât nu există probe directe și mai mult concludente, pentru a dovedi că inculpatul a săvârșit fapta de furt pentru care a fost acuzat.
P. solicită a se ține cont doar de declarațiile date de inculpați în faza de urmărire penală, pentru a se putea pronunța o soluție de condamnare.
Declarația martorei B. R. (f.47 dosar fond), arată motivele pentru care la parchet a declarat altfel decât în fața instanței, depunând în acest sens ordonanța din care rezultă că existau relații conflictuale între inculpați.
Solicită a se observa că, deși s-ar lua ca reală declarația acestei martore din faza de urmărire penală, în mod normal nu s-ar putea constata decât eventual celmult calitatea de martor a fiului său, la o tentativă de furt și nicidecum că ar fi autor la infracțiuni de furt.
Nu există dovezi privind prejudiciu. Cantitatea de cupru nu corespunde cu calitatea pretins sustrasă. Nu se știe nici dacă acel cupru este cel care provine din acele cabluri, neefectuându-se o expertiză care să ateste acest aspect.
Inculpatul a avut o declarație constantă, arătând că nu are nici o legătură cu furtul de cabluri. Nu s-a efectuat nici o reconstituire. Prin urmare, soluția instanței de fond putea fi una singură : nu există probe directe, sunt doar unele indicii, însă nici una nu poate duce la concluzia că inculpatul a săvârșit sau a participat la săvârșirea faptei pentru care a fost acuzat.
A. fiind, instanța în mod corect a dat eficiență principiului in dubio pro reo.
Apărătorul inculpatului L. S., în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen., solicită respingerea recursului declarat de parchet și să se mențină în întregime sentința penală atacată ca fiind temeinică și legală.
Așa cum se poate observa din întreg probatoriu administrat în fața instanței de fond, lipsesc probele directe cu privire la faptele descrise în rechizitoriu. Așa cum afirmă instanța de fond doar probele indirecte și raționamentul logic au putut duce la concluzia că faptele s-au săvârșit așa cum au fost descrise în rechizitoriu.
Prin faptul că inculpatul L. S. a predat 365 kg fier vechi și 10,5 kg cupru nu poate duce la concluzia că acesta a provenit din topirea unor fire de cablu de telefon, sau dacă chiar ar fi fost așa, nu rezultă că aceste cabluri au rezultat din săvârșirea infracțiunii de furt.
Pentru toate aceste considerente, inculpații beneficiază de prezumția de nevinovăție iar principiul in dubio pro reo trebuie să profite inculpatului.
Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
Părțile responsabile civilmente B. I. și B. R., achiesează la concluziile apărătorului inculpatului B. și solicită menținerea hotărârii primei instanțe.
Inculpatul L. A., având ultimul cuvânt solicită respingerea recursului declaratde parchet.
Inculpatul M. I., având ultimul cuvânt, solicită de asemenea respingerearecursului și menținerea hotărârii primei instanțe.
Inculpatul L. S., având ultimul cuvânt, solicită menținerea sentinței instanțeide fond.
Inculpatul B. I., având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursuluideclarat de parchet.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr.24 din data de (...) a J.ecătoriei T. L. în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpaților L. A., fiul lui I. și I., născut la data de (...) în Tg. L., județul M., CNP:
1., cetățean român, studii 4 clase, fără ocupație, căsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, nu este cunoscut cu antecedente penale, domiciliat în Comuna S. de
Sus, nr. 57, județul M., pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, prevăzute de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, g, i, alin. 3 lit. h Cod penal (două infracțiuni); M. I., fiul lui G. și I., născut la data de (...) în Jibou, județul Sălaj, CNP: 1., cetățean român, fără studii, fără ocupație, căsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, nu este cunoscut cu antecedente penale, domiciliat în Comuna L., nr. 123, județul Sălaj, fără forme legale: comuna C., sat V. L., județul M., pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, prevăzute de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, g, i, alin. 3 lit. h Cod penal (două infracțiuni); B. I., fiul lui I. și rafila, născut la data de
(...) în comuna N., județul Bistrița Năsăud, CNP: 1., cetățean român, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, nu este cunoscut cu antecedente penale, domiciliat în Comuna S. de Sus, nr. 55, județul M., pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, prevăzute de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, g, i, alin. 3 lit. h Cod penal, cu aplicarea art. 99 Cod penal (două infracțiuni);
L. S., fiul lui F. și R., născut la data de (...) în comuna S. de Sus, județul M., CNP:
1., cetățean român, studii 12 clase, fără ocupație, căsătorit, este cunoscut cu antecedente penale, domiciliat în Comuna S. de Sus, nr. 53, județul M., pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire prevăzute de art.221 alineatul 1 Cod penal.
S-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă SC R. SA, cu sediul în
B., strada G., nr. 1B, S. 1, ca neîntemeiată.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în cuantum de 1980 lei au rămas în sarcina statului, din care suma de 600 lei, reprezentând onorariul în cuantum de 300 lei al apărătorului din oficiu Giurgiu A. și onorariul în cuantum de 300 lei al apărătorului din oficiu R. Emil Ovidiu, va fi avansată din fondul special al M.ui Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență că prin rechizitoriul nr. 3. al P. de pe lângă J. Tg. L., s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpații L. A., M. I., L. S., B. I.-minor la data faptei, cu datele de identificare din dispozitiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și tăinuire, prevăzute de art.208 alin.1, 209 alin.1, lit.a,g, i Cod penal, alin.3 lit.h Cod penal și art.221 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.83 Cod penal (față de inculpatul L. S.) și art.99 Cod penal (față de inculpatul B. I.); cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
Prin actul de sesizare s-a reținut că, în noaptea de 31.07/(...), inculpații L. A., M. I. și B. I. au sustras împreună cablul telefonic de pe o distanță de 750 m, din care 550 m era dezafectat (neîntrebuințat), aparținând SC R. SA. Cablul telefonic se afla amplasat pe stâlpi de beton între localitățile S. de Sus și S. de J. I. s-au deplasat împreună, în căruța aparținând inculpatului L. A., până la locul unde era amplasat cablul telefonic, iar inculpatul minor B. I. a escaladat fiecare dintre stâlpii de beton pe care era amplasat cablul telefonic, de unde, cu ajutorul unui cuțit, l-a secționat, și împreună cu inculpatul L. A., cu ajutorul unui cârlig, au tras cablul jos de pe stâlpi, unde cei doi l-au secționat și l-au pus în căruță. În acest timp, inculpatul M. I. a așteptat în căruță, refuzând inițial să participe la tăierea și tragerea de pe stâlpi a cablului, însă, a participat la transportul și ulterior la operațiunile de curățare a izolațiie de pe cablul telefonic. După ce cablul a fost pus în căruță, inculpații au pus deasupra iarbă, pentru a nu putea fi ușor observat, după care s-au deplasat la locuința inculpatului L. A., unde au ascuns cablul în grajdul casei acestuia. În zilele următoare, inculpații au secționat cablul în bucăți mai mici, de aproximativ 2 m, cu ajutorul unui topor, apoi au tăiat izolația acestuia și au scos separat plumbul și cuprul, care se afla în interiorul cablului. U., firele de cupru și plumbul rezultate au fost arse, pentru a putea fi înlăturat prin ardere învelișul de plastic, cât și pentru a se schimba aspectul de cablu telefonic și a nu mai putea fi recunoscut. La o dată ulterioară, metalele neferoase de plumb și cupru, rezultate în urma arderii cablurilor telefonice au fost vândute la un centru de colectare de materiale refolosibile din T. L., iar suma rezultat, de 120 lei, fiind împărțită între inculpați, inculpatului M. I. revenindu-i suma de 400 lei.
Fiind audiati în calitate de învinuiți, inculpații L. A., M. I., L. S., nu au recunoscut faptele, iar inculpatul B. I.-minor la data faptei, a refuzat să dea orice declarație cu privire la furtul de cablu telefonic, precizând faptul că el personal nu a fost implicat și nici nu are cunoștință despre persoanele care au sustras cablul.
În faza de urmărire penală au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de consemnare a anunțului telefonic (fila 18 din dosarul de urmărire penală), proces - verbal de cercetare la fața locului (filele 19-22 dindosarul de urmărire penală), planșe fotografice judiciare (filele 23-31 din dosarul de urmărire penală), adresele părții vătămate SC R. SA (fila 32 din dosarul de urmărire penală), procese-verbale de aducere la cunoștință a învinuirii (filele 35-
65); proces verbal de confruntare încheiat la data de (...) (fila 66-69 din dosarul de urmărire penală), declarațiile martorilor B. R. și P. V., T. V. (filele 69-74 din dosarul de urmărire penală).
Nici în cursul cercetării judecătorești, inculpații preznți nu au recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor.
Trecând la judecarea cauzei pe fond s-a reținut prin R. nr. 3., că în noaptea de 31.07/(...), inculpații L. A., M. I. și B. I. au sustras împreună cablul telefonic de pe o distanță de 750 m, din care 550 m era dezafectat (neîntrebuințat), aparținând SC R. SA. Cablul telefonic se afla amplasat pe stâlpi de beton între localitățile S. de Sus și S. de J. I. s-au deplasat împreună, cu căruța aparținând inculpatului L. A., până la locul unde era amplasat cablul telefonic, iar inculpatul minor B. I. a escaladat fiecare dintre stâlpii de beton pe care era amplasat cablul telefonic, de unde cu ajutorul unui cuțit l-a secționat și împreună cu inculpatul L. A., cu ajutorul unui cârlig, a tras cablul jos de pe stâlpi, unde cei doi l-au secționat și l- au pus în căruță. În acest timp, inculpatul M. I. a așteptat în căruță, refuzând inițial să participe la tăierea și tragerea de pe stâlpi a cablului, însă, a participat la transportul și ulterior la operațiunile de curățare a izolației de pe cablul telefonic. După ce cablul a fost pus în căruță, inculpații au pus deasupra iarbă, pentru a nu putea fi ușor observat, după care s-au deplasat la locuința inculpatului L. A., unde au ascuns cablul în grajdul casei acestuia. În zilele următoare inculpații au secționat cablul în bucăți mai mici, de aproximativ 2 m, cu ajutorul unui topor, apoi au tăiat izolația acestuia și au scos separat plumbul și cuprul, care se afla în interiorul cablului. U., firele de cupru și plumbul rezultate au fost arse, pentru a putea fi înlăturat prin ardere învelișul de plastic, cât și pentru a se schimba aspectul de cablu telefonic și a nu mai putea fi recunoscut. La o dată ulterioară, metalele neferoase de plumb și cupru, rezultate în urma arderii cablurilor telefonice, au fost vândute la un centru de colectare de materiale refolosibile din T. L., iar suma obținută, de 120 lei, a fost împărțită între inculpați, inculpatului M. I. revenindu-i suma de 40 lei.
În noaptea de 14/(...), inculpații L. A., M. I. și B. I. au sustras împreună 200 m de cablu telefonic situat la intrarea în localitatea S. de J. A., inculpatul minor B. I. a escaladat fiecare dintre stâlpii de beton pe care era amplasat cablul telefonic, de unde, cu ajutorul unui cuțit l-a secționat, iar inculpatul M. I. împreună cu inculpatul L. A. au tras cablul jos de pe stâlpi și l-au pus în căruța lui L. A. A., inculpații au transportat cablul la locuința inculpatului L. A., aflată la numărul
56. În grajdul acestuia inculpații au secționat cablul în bucăți de aproximativ 2 m, după care au tăiat izolația și au smuls separat partea din plumb și cea din cupru.
În seara zilei de (...), inculpatul L. S., fiul său L. L., inculpatul M. I. și concubina acestuia L. G., au făcut o grămadă de cablu gros de cupru, i-au dat foc
și au acoperit-o cu fân, pentru a nu ieși mult fum. După ce au ars cablul, au aruncat cenușa în râu, aruncând totodată și bucăți de izolație de cablu. U., inculpatul L. S., a valorificat cuprul rezultat din cablul telefonic la centrul de prelucrare al SC R. C. G. SRL, administrat de către numitul H. I. G., astfel că acesta a vândut societății arătate o parte din deșeurile de cupru, iar suma obținută a împărțit-o cu ceilalți inculpați, inculpatului M. I., revenindu-i suma de 50 lei.
În fața instanței au fost audiați martorii din faza de urmărire penală, P. V.,
T. V., H. I.-G., H. F. N. (f. 42-45), iar în baza rolului activ prevăzut de art. 4 Cod procedură penală, s-a dispus audierea și a numiților B. I. și B. R. (f. 46-47).
Analizând probele administrate în cauză, instanța a reținut următoarea stare de fapt:
Existența celor două fapte, din noaptea de (...) privind sustragerea de aproximativ 750 m de cablu telefonic aparținând SC R. SA de pe raza localităților S. de Jos și S. de Sus, județul M., iar ulterior din noaptea de 14/(...), privind furtul a 200 m de cablu telefonic aparținând aceleiași societăți, de pe raza localității S. de Jos, rezultă din declarațiile martorilor P. V. și T. V., angajați ai părții civile, care se coroborează cu procesele verbale de cercetare la fața locului întocmite de către organele de cercetare penală.
În lipsa unor probe directe în afară de declarațiile unuia dintre inculpați și având în vedere probele existente, administrate în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești, nu se poate reține participarea inculpaților L. A., M. I. și B. I. la săvârșirea celor două infracțiuni de furt pentru care au fost trimiși în judecată, și de asemenea nici săvârșirea de către inculpatul L. S. a infracțiunii de tăinuire prevăzute de art. 221 alin. 1 Cod penal.
A., acuzațiile aduse prin rechizitoriu s-au bazat pe declarațiile martorilor B. I. și B. R., părinții inculpatului - minor B. I. (filele 69,70 - 71 din dosarul de urmărire penală), care au observat faptul că inculpatul L. S. a făcut un foc în curte, unde a ars fân și cabluri tăiate bucăți, pe declarațiile inculpatului M. I., care a recunoscut participarea sa la săvârșirea celor două fapte în faza de urmărire penală, pe faptul că inculpatul L. S. a predat la centrul de colectare a fierului vechi, respectiv la SC R. C. G. SRL din TG. L., o cantitate de 365 kg de fier vechi și
10,5 kg de cupru (f. 34 dosar u.p).
U., în faza de cercetare judecătorească, martorii B. I. și B. R. și-au schimbat declarațiile, arătând că i-au denunțat pe cei patru inculpați cu scopul de a se răzbuna pe inculpatul L. S., de care au fost agresați anterior iar organele de poliție nu au luat nici o măsură față de acesta. De asemenea, inculpatul M. I. nu a mai recunoscut în faza de cercetare judecătorească faptul că a participat la săvârșirea faptelor.
Potrivit art. 63 alin. 2 Cod procedură penală, aprecierea fiecărei probe se face de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. În ce privește declarațiile contradictorii ale inculpatului M. I., care în faza de urmărire penală a arătat că a fost bătut de către inculpații L. A. și B. I. ca să participe la săvârșirea faptelor, că a refuzat inițial, dar apoi a participat la transportul cablului telefonic sustras și apoi la curățarea acestuia, acestea pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate, conform dispozițiilor art. 69 Cod procedură penală.
În condițiile în care inculpații L. A., B. I. și L. S. nu au recunoscut săvârșirea faptelor, rămâne de apreciat în ce măsură declarațiile inculpatului M. I. date în cursul urmăririi penale sunt adevărate, iar pe de altă parte, în ce măsură aceste declarații se coroborează cu alte mijloace de probă încât să rezulte participarea inculpaților la săvârșirea faptelor de care sunt acuzați, precum și vinovăția acestora.
Din faptul că inculpatul L. S. a predat la centrul de colectare a fierului vechi, respectiv la SC R. C. G. SRL din Tg. L., o cantitate de 365 kg de fier vechi și 10,5 kg de cupru, ocupația lui fiind ceea de colectare a fierului vechi, nu se poate concluziona că respectiva cantitate de cupru provine din topirea unor fire de cablu telefonic și nici că acel cablu telefonic a fost sustras din locurile și împrejurările descrise în actul de inculpare.
Chiar dacă martorul H. F. N. a arătat că a primit la centrul de colectare o cantitate de cupru care era sub forma unor fire arse, nu se poate reține faptul că acele fire arse provin de la fire de cablu telefonic. De altfel, nici martorul H. F. N. nu a putut preciza acest lucru, iar pe de altă parte, organele de cercetare penală nu au ridicat respectiva cantitate de cupru pentru a se efectua o expertizare afirelor arse, sub aspectul diametrului acestora, dacă corespunde sau nu cu cel al firelor provenite din cablul telefonic sustras de la SC R. SA.
Apărarea inculpatului L. S., care arată că materialul din cupru predat la centrul de colectare provine de la fire arse, din televizoare, mașini de spălat, și din alte bunuri găsite la groapa de gunoi, nu poate fi înlăturată de vreme ce chiar martorul H. F. N. presupune că acel material nu provenea din fire de cablu telefonic. De altfel, cantitatea de cupru predată la centrul de colectare este foarte mică în raport cu cantitatea totală de cupru ce s-ar fi putut obține din cablul telefonic sustras, care avea lungimi de 750 m și respectiv 200 m.
În lipsa obiectului provenit din săvârșirea faptelor, întrucât în urma efectuării percheziției domiciliare la locuința inculpatului L. S., în localitatea S. de
Sus nr. 53, județul M., nu s-au descoperit urme privind săvârșirea faptei de către acest inculpat, declarațiile martorilor B. I. și B. R. nu pot fi luate în considerare.
Pe de altă parte, între acești martori și inculpatul L. S. au existat situații conflictuale care i-ar fi putut determina să facă acuzații false la adresa acestuia, cu scopul de a se răzbuna, iar pe de altă parte, chiar dacă inculpatul ar fi ars bucăți de cablu în curtea locuinței sale, nu se poate trage concluzia că acelea au fost bucăți de cablu telefonic.
În concluzie lipsesc probele directe cu privire la faptele enunțate în rechizitoriu, iar pe de altă parte nu s-a procedat la efectuarea unei reconstituiri în condițiile în care unul dintre inculpați a recunoscut faptele în faza de urmărire penală, pentru a se verifica informațiile furnizate de acesta, cel puțin dacă poate indica locul săvârșirii faptelor. Întrucât organele de urmărire penală nu au procedat la o verificare imediată a exactității declarațiilor inculpatului M. I. prin efectuarea reconstituirii, în condițiile în care pe parcursul procesului acesta a revenit asupra lor, nu se poate aprecia că primele declarații ale acestuia au fost sincere.
În ce privește probele indirecte pe care se sprijină acuzațiile, acestea sunt insuficiente și nu conduc la o singură concluzie, aceea că inculpații ar fi săvârșit faptele, aceste fapte putând fi săvârșite și de către alte persoane. Ca urmare nu s-a dovedit că inculpații sunt autorii celor două infracțiuni de furt calificat.
S-a reținut că în condițiile art.52 Cod procedură penală inculpații beneficiază de prezumția de nevinovăție. De aceeași prezumție inculpatul beneficiază și în baza art.6 alin.2 din Convenția CEDO și art.23 alin.11 din Constituția României. Ca urmare, în baza principiului „in dubio pro reo";, reținându-se că nimeni nu poate fi condamnat doar pe simple bănuieli, instanța a dispus achitarea inculpaților, în condițiile art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală. Urmare a achitării inculpaților, instanța a respins și acțiunea civilă a părții civile, în contextul în care s-a reținut că inculpații nu sunt autorii furtului, iar una dintre condițiile răspunderii civile delictuale în condițiile art.998-999 cod civil este ca fapta să fie săvârșită de către inculpați; condiție neîndeplinită în cazul de față, conform celor detaliate mai sus. În raport de dispozițiile art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare în cuantum de 1980 lei urmează a fi suportate de către stat. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs în termen legal P. de pe lângă J. T. L., solicitând casarea hotărârii primei instanțe și rejudecând cauza să se dispună condamnarea inculpaților L. A., M. I., B. I. și L. S. pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, la pedeapsa închisorii, în limitele legii. În motivare s-a arătat că greșit au fost înlăturate declarațiile din faza de urmărire penală ale unuia don inculpați și ale unor martori care pe parcursul cercetării judecătorești și-au schimbat radical depozițiile. Consideră că declarațiile inculpatului M. I. din faza de urmărire penală se coroborează cu toate celelalte probe ale dosarului, fiind neîndoielnic că a participat la comiterea faptelor pentru care a fost învinuit. Martorii B. I. și B. R. au declarat în faza de urmărire penală că au văzut cum L. S. împreună cu rudele sale au ars cabluri groase de cupru, iar martora B. R. a descris și momente anterioare furtului, respectiv acte preparatorii pe care le cunoștea de la fiul său, inculpatul B. I., cât și situații ulterioare furturilor de cablu, respectiv primirea de către H. F. de la inculpatul L. S. a unei cantități de cupru provenită din sustragerea cablurilor telefonice. Referitor la cantitatea de 365 kg fier vechi și 10,5 kg cupru predată de inculpatul L. S. la C. de preluare al SC R. C. G. SRL T. L. P. arată că este exclus ca o cantitate atât de mare de cupru să poată fi colectată de la groapa de gunoi sau de prin gospodăriile oamenilor, deoarece utilizarea cuprului în fire în gospodării este deosebit de redusă și în cantități extrem de mici, astfel că în acest mod se putea colecta o cantitate de doar câteva sute de grame. Temperatura de topire a cuprului este relativ scăzută, iar după ce sunt topite nicio expertiză nu mai poate stabili diametrul acestora pentru a se verifica dacă acestea corespund sau nu cu cele provenite din cablul telefonic sustras de la SC R. SA. Mai susține P. că era de așteptat ca inculpații să nu valorifice întreaga cantitate de cupru și că cel mai probabil au valorificat cuprul imediat ce a fost sustras, deci cantitatea de 10,5 kg este posibil să provină din fapta a doua din rechizitoriu și nu din cea din anul 2008, acel cupru fiind de mai mult timp valorificat. Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514 C.pr.pen., curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. A., instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, susținută de ansamblul probator administrat în cauză. A rezultat din probele dosarului că vinovăția inculpaților L. A., M. I. și, B. I. în comiterea infracțiunilor de furt calificat, respectiv tăinuire - inculpatul L. S., nu poate fi stabilită fără dubiu. A., în rechizitoriu se reține sustragerea cantității de 750 metri cablu telefonic în noaptea de 31.07/(...) respectiv a cantității de 200 metri cablu telefonic în noaptea de 14/(...), sustrageri ce au avut loc de pe stâlpii de beton amplasați între localitățile S. de Sus și S. de J. Martorul T. V., tehnician la SC R. SA, a arătat că în urmă cu aproximativ doi ani de zile, de pe raza localităților S. de Jos și S. de Sus s-a sustras cantitatea de circa 500 metri cablu telefonic, cablu ce conține aproximativ 100 de grame de cupru pe metru. Același martor a precizat că de la SC R. SA a fost sustras cablu telefonic în mai multe rânduri, fără a preciza datele. Raportat la această declarație reiese că din cantitatea de cablu telefonic reținută în rechizitoriu ca fiind sustrasă, de 950 metri se putea obține cantitatea de 95000 grame cupru, respectiv 95 kg cupru. În prezenta cauza s-a probat predarea de către inculpatul L. S. la centrul de preluare SC R. C. G. SRL T. L. a cantității de 10,5 kg cupru în luna mai 2009. În fața instanței de judecată inculpații nu au recunoscut comiterea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată. În cursul urmăriri penale inculpatul M. I. a declarat că ar fi participat la sustrageri de cablu telefonic împreună cu inculpații L. A. și B. I. fiul, fără a putea preciza data sau luna, arătând că fapta s-a petrecut la începutul anului 2009 și că au sustras circa 200 metri de cablu din localitatea S. de Sus (declarația din (...)),iar în declarația din (...) inculpatul arată că sustragerea a avut loc din localitatea S. de J. În această din urmă declarație se mai arată că înainte de sustragerea cablului din localitatea S. de Jos a fost împreună cu coinculpații între localitățile S. de Sus și S. de Jos, mai aproape de S. de Jos, unde B. I. a secționat cablul telefonic, iar el împreună cu L. A. au tras cablul telefonic, l-au făcut colac și l-au transportat la imobilul cu nr.56, unde a fost extras cuprul și plumbul care a fost predat ulterior la un centru de colectare pentru suma de 120 lei, bani pe care i-au împărțit în trei. Declarația inculpatului M. I. din cursul urmăririi penale este imprecisă, neconturând vinovăția inculpaților pentru faptele pentru care au fost trimiși în judecată, în condițiile în care inculpatul nu a precizat datele la care au avut loc sustragerile, și în condițiile în care de pe raza localităților menționate a fost sustras cablu telefonic în mai multe rânduri, după cum a declarat martorul T. V. Inculpatul nu a menținut declarațiile de la urmărire penală în fața instanței de judecată, arătând că a recunoscut comiterea furturilor de frică, fiind dus la secția de poliție deoarece a avut o altercație cu unii din ceilalți inculpați. I. L. S. f.36, 38-40 u.p., f.23 fond și L. A. f.42-44 u.p., f.20 fond, au negat constant învinuirile aduse, atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței, iar inculpatul B. I. a uzat de dreptul la tăcere în faza de urmărire penală f 52, iar în fața instanței a negat acuzațiile aduse f.22. Din declarațiile martorilor B. I. și B. R. date în cursul urmăririi penale f.69, 70-71 a reieșit că inculpatul L. S., împreună cu fiul său L. L., numita L. G. împreună cu concubinul ei zis „Moșu"; ar fi făcut în seara zilei de (...) o grămadă din bucăți de cablu gros de cupru, căreia i-au dat foc, după care au aruncat la râu bucățile de izolație a cablului, de unde martorul B. I. le-a luat și le-a adus la locuința lui. Declarațiile au fost date în (...) de către B. I., respectiv (...) - B. R.. Martora B. R. și-a completat la data de (...) declarația cu detaliile referitoare la arderea de către inculpatul L. S. a cablurilor de cupru. Pe baza acestor declarații a fost trimis în judecată doar inculpatul L. S. pentru comiterea infracțiunii de tăinuire. Ordonanța din (...) a P. de pe J. T. L., f.55-57 dosar curte, atestă existența unei stări conflictuale între martorii B. I. și B. R. și inculpații L. S., M. I. și B. I. și numitul L. L., martorii depunând plângeri la P. de P. al C. S. de Sus pe motiv că în cursul lunilor iulie și august 2009 au avut loc altercații, acte de violență și amenințări, pătrunderi fără drept în curțile lor, distrugerea acoperișurilor de la imobilele lor. Prin urmare explicația oferită de martorii B. I. și B. R. cu privire la revenirea asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale este plauzibilă, declarațiile prin care aduceau acuze inculpatului L. S. fiind date după apariția stării conflictuale dintre familiile lor. Raportat la aceste declarații contradictorii, la revenirile asupra celor declarate, curtea reține că în mod corect instanța de fond a reținut că nu se poate stabili cu certitudine vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunilor de furt calificat și tăinuire. La formarea acestei concluzii contribuie și faptul că în cauză nu a fost efectuată vreo expertiză care să ateste că acea cantitate de cupru predată de inculpatul L. S. provine din cablu telefonic. Susținerea P. în sensul că este exclusă colectarea de la groapa de gunoi sau de prin gospodăriile oamenilor a cantității de cupru de 10,5 kg predată de inculpatul L. S., deoarece utilizarea cuprului în fire în gospodării este deosebit de redusă și în cantități extrem de mici, astfel că în acest mod se putea colecta ocantitate de doar câteva sute de grame reprezintă o simplă afirmație, nesusținută de nicio probă. De asemenea nu poate fi primită susținerea că datorită temperaturii scăzute de topire a cuprului nicio expertiză nu mai poate stabili după topire diametrul firelor pentru a se verifica dacă acestea corespund sau nu cu cele provenite din cablul telefonic sustras de la SC R. SA, deoarece chiar dacă aceasta ar corespunde adevărului, se puteau examina resturile izolației arse, aruncată la râu, de unde a fost luată de martorul B. I. Organele de urmărire penală nu s-au preocupat de valorificarea acestor mijloace materiale de probă, nu au efectuat o reconstituire pe baza declarației inculpatului M. I. pentru a se verifica dacă acesta poate indica concret locul faptelor, nu a descoperit urme papilare care să îi plaseze pe inculpați la locul faptelor, cu toate că din declarațiile existente în cursul urmăririi penale nu a reieșit că s-ar fi folosit măsuri de protecție ( mănuși). În consecință, întrucât din probele administrate nu rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă vinovăția inculpaților, soluția de achitare pronunțată de instanța de fond în baza principiului „in dubio pro reo"; este ca temeinică și legală. Curtea are în vedere și cauza D. contra României, Decizia din 8 martie 2007, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a observat că „instanța Curții Supreme de Justiție a fost prima jurisdicție care a condamnat reclamantul, după achitarea sa de cele două jurisdicții inferioare, fără să aprecieze mărturiile reclamantului în mod direct și a celorlalte mărturii ale acuzării și ale apărării. Rămâne valabil faptul că instanța Curții Supreme de Justiție a judecat bazându-se doar pe dosarul judecătoriei conținând depozițiile martorilor și declarațiile reclamantului, același dosar pe baza căruia a fost achitat în primă instanță și în apel."; În aceste condiții, conform Curții Europene, Curtea Supremă de Justiție ar fi trebuit să înceapă administrarea directă a probelor în speță și să asculte din nou atât pe reclamant ca și pe anumiți martori, cu grijă mai ales la întrebările pe care le avea de tranșat și importanța lor pentru reclamant. Ori, în prezenta cauză, recurentul a solicitat condamnarea inculpaților doar pe baza probelor ce au stat la baza achitării lor în prima instanță, arătând că nu are cereri de formulat în probațiune, aspect de natură a încălca dreptul inculpaților la un proces echitabil. Ca urmare, pentru toate considerentele prezentate, în baza art.38515 pct.1 lit.b C.pr.penală curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă J. T. L. împotriva sentinței penale nr.24 din 2 martie 2011 a J.ecătoriei T. L.. În baza art.189 C.pr.penală se vor stabili în favoarea Baroului C. sumele de câte 300 lei onorarii pentru apărătorii din oficiu ce se vor plăti din fondul M.ui Justiției în favoarea av. B. I., Borz B., Bocșa M., Bara S.. În baza art.192 alin.3 C.pr.penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă J. T. L. împotriva sentinței penale nr.24 din 2 martie 2011 a J.ecătoriei T. L.. Stabilește în favoarea Baroului C. sumele de câte 300 lei onorarii pentru apărătorii din oficiu ce se vor plăti din fondul M.ui Justiției în favoarea av. B. I., Borz B., Bocșa M., Bara S.. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 8 iunie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI G. M. R. L. M. ANA C. M. B. Red.L.M. 5 ex./(...) J..fond:D.M.T.
| ← Încheierea penală nr. 1289/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 284/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
