Încheierea penală nr. 1289/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 1289/R/2011
Ședința publică din 31 august 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : V. V. A.,
JUDECĂTORI : A. D. L.
: V. C.
G. : L. S.
P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin
PROCUROR : V. GĂZDAC
S-a luat spre examinare recursul declarat de către P. de pe lângă Tribunalul Maramureș, împotriva încheierii penale nr.414/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui M., prin care s-a respins propunerea de arestare preventivă a inculpatului R. I., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev.și ped.de art.321 alin.1 C.penal, art.20 C.penal rap.la art.175 alin.1 lit.i C.penal, cu aplic.art.33 lit.b C.penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul R. I. personal asistat de apărător ales, av. C. Octavian, din cadrul Baroului Dolj, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, în instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av. L. M., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, care solicită acordarea onorariului avocațial parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.
Apărătorul inculpatului depune la dosar concluzii scrise precum și acte medicale ale inculpatului.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentantul P.ui, susține recursul declarat solicitând admiterea lui, casarea încheierii penale recurate și rejudecând cauza, să se dispună admiterea propunerii de arestare a inculpatului. A., arată că inculpatul, în data de 17 august 2011, a provocat un scandal, unde, în prezența martorilor audiați în cauză și a părții vătămate a proferat înjurii și amenințări la adresa familiei părții vătămate după care a luat o toporișcă și i-a aplicat părții vătămate două lovituri în regiunea capului și gâtului cauzându-i leziuni vindecabile în 11-12 zile de îngrijiri medicale. Atât concluziile preliminarii medico legale cât și raportul de expertiză atestă faptul că partea vătămată prezintă leziuni traumatice distincte ce s-au putut produce prin lovire cu un corp tăietor. Aspectele medico legale se coroborează cu probațiunea testimonială. Instanța de fond nu a avut în vedere că între inculpat și familia părții vătămate exista o stare conflictuală. Apreciază că sunt îndeplinite condițiile prev.de art.148 lit.f C.pr.pen., inculpatul prezentând un real pericol pentru ordinea publică dacă ar fi cercetat în stare de libertate. C. că suntem în prezența unei tentative juridice având în vedere zona și obiectul folosit, obiect apt de a produce moartea. C. că durata îngrijirilor medicale are mai puțină importanță, în acest sens invocând decizia nr.107/2010 a Înaltei Curți de C. și
J. P. toate acestea, solicită admiterea recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a încheierii recurate. Solicită a se analiza probele administrate din care nu reiese cu certitudine că inculpatul poate fi acuzat de săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor atâta timp cât nici probele științifice și nici celelalte probe nu duc la această concluzie. Trebuie avute în vedere concluziile medicului legist care arată că loviturile aplicate nu au pus în pericol viața părții vătămate. Î. inculpat și partea vătămată și familia acestuia există un conflict mai vechi, inculpatul fiind agresat atât fizic cât și verbal în repetate rânduri, motiv ce l-a determinat să formuleze o plângere penală împotriva lor. Apreciază că nici una din condițiile prev.de art.148 lit.f C.pr.,pen., nu este îndeplinită atâta timp cât nu se poate vorbi de o încadrare juridică certă și la dosar nu există nici o probă că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Solicită a se avea în vedere că inculpatul are vârsta de 69 de ani și până la această dată nu a avut vreun conflict cu legea penală. C. că scopul măsurilor preventive prev.de art.136 C.pr.pen., poate fi atins și cu inculpatul în stare de libertate.
Inculpatul R. I., având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor puse de apărătorul său, arătând că a fost agresat de partea vătămată împreună cu familia acestuia.
C U R T E A
Prin Încheierea penală nr. 414 din 17 august 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) s-a respins propunerea de arestare preventivă a inculpatului R. I. (CNP 1., fiul lui P. și E., născut la (...) în C. Noi, județul Dolj, domiciliat în C. Noi, str. G. nr. 18, jud. Dolj).
În temeiul art. 146 alin.111 Cod procedură penală și a art. 1451 Cod procedură penală, s-a dispus luarea față de inculpatul R. I. a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara pe o durată de 30 de zile. În temeiul art. 1451 alin. 2 cu trimitere la art. 145 alin.11 Cod procedură penală s-a impus inculpatului să respecte următoarele obligații: - să se prezinte la organul de urmărire penală sau după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; - să se prezinte la P. de poliție C. Noi, conform programului de supraveghere întocmit de acest organ de poliție sau ori de câte ori este chemat: - să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura; - să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme; S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 1451 alin. 2 cu trimitere la art. 145 alin.22 Cod procedură penală, cu privire la consecințele nerespectării obligațiilor impuse. În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. P. a pronunța această încheiere tribunalul a reținut că prin propunerea de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș în dosarul nr. 492/P/2011 s-a solicitat instanței arestarea preventivă a inculpatului R. I. cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzute de art. 321 alin. 1 Cod penal și art. 20 Cod penal raportat la art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal. S-a solicitat arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile cuprinsă între: 17 august 2011 - 14 septembrie 2011, reținându-se în sarcina acestuia că în data de 17 august 2011, pe str. L. din Borșa, a provocat scandal public și a încercat să-i suprime viața părții vătămate F. B. I. lovindu-l cu o toporișcă în cap. Prin ordonanța din data de (...) dată în dosarul nr. 492/P/2011 al P.ui de pe lângă Tribunalul Maramureș s-a dispus reținerea învinuitului R. I. pe timp de 12 ore, la aceeași dată fiind pusă în mișcare acțiunea penală față de acesta prin ordonanța emisă în același dosar. Instanța a procedat la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar. Procedând la soluționarea propunerii prin prisma prevederilor art. 143 Cod procedură penală și art. 148 Cod procedură penală, tribunalul a reținut următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 1491 Cod procedură penală, arestarea preventivă a inculpatului se poate dispune dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală, dacă există vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală și există vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 148 Cod procedură penală, atunci când se consideră că această măsură este în interesul urmăririi penale. Pe de altă parte, potrivit art. 5 paragraf 1 lit. c din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, o persoană poate fi privată de libertate în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente atunci când există suspiciuni rezonabile că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice a se crede în necesitatea de a o împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea infracțiunii. De altfel, legislația națională cunoaște o definiție a sintagmei de „. temeinice";, în cuprinsul art. 681 Cod procedură penală, unde se prevede că „sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta. În mod evident, dispozițiile naționale trebuie aplicate și interpretate însă și prin prisma dispozițiilor Convenției europene a drepturilor omului și a jurisprudenței Curții de la S. A., Curtea Europeană în mod constant a arătat că pentru a aprecia asupra existenței motivelor ce justifică detenția provizorie, a avut în vedere două criterii ce necesită un examen minuțios al circumstanțelor fiecărei cauze. Un prim criteriu este acela potrivit căruia motivele invocate de autoritățile naționale competente spre a menține o persoană arestată în detenție preventivă trebuie să fie „suficiente și pertinente";, în sensul că interesul public al menținerii ordinii în cauza dată trece înaintea dreptului persoanei deținută în libertate. Un al doilea criteriu apare ca subsidiar primului, presupunând că aceste motive sunt „pertinente și suficiente";, trebuie a fi supusă examinării posibilitatea ca procedura urmăririi să se desfășoare în condițiile evitării detenției. T. a apreciat că în prezenta cauză, până la acest moment organul de urmărire penală nu a făcut dovada unor „. temeinice"; ori motive „suficiente și pertinente"; care să justifice arestarea preventivă a inculpatului R. I. În primul rând, tribunalul a reținut că din probele administrate până în prezent nu rezultă împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele de care este acuzat inculpatul, fapte care în accepțiunea P.ui sunt de o gravitate deosebită. T. a reținut că din probele administrate se poate presupune într-un mod rezonabil că la data de 17 august 2011, pe str. L. din Borșa a avut loc un scandal public în care au fost implicați partea vătămată F. B. I. și inculpatul R. I., acesta din urmă aplicând victimei o lovitură cu un corp contondent, însă din actele existente la dosar nu s-a făcut dovada acestui corp delict, neexistând planșe foto în acest sens. Mai mult, actele medicale preliminarii întocmite de medicul legist nu atestă existența unor leziuni grave, fiind de altfel lacunar și în ceea ce privește zona lezată, medicul nedescriind nici leziunile produse și nici regiunea corpului în care au fost create. De asemenea, din concluziile preliminare rezultă că lovitura aplicată victimei nu a fost de o intensitate ridicată, câtă vreme numărul zilelor de îngrijiri medicale este redus, specific infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal, cu mențiunea suplimentară că nu au pus în primejdie viața părții vătămate. În raport de toate aceste circumstanțe de fapt ale cauzei și având în vedere elementele personale ale inculpatului, care este o persoană în vârstă și care nu a mai avut antecedente penale, tribunalul a apreciat că măsura arestării preventive ar fi o măsură excesivă în raport cu scopul prevăzut de legiuitor în cuprinsul art. 136 Cod procedură penală. De altfel, în raport de circumstanțele concrete ale cauzei și circumstanțele personale ale inculpatului, tribunalul a apreciat că nu există probe concrete că lăsarea inculpatului în libertate ar constitui un pericol pentru ordinea publică, nefiind realizate astfel nici cerințele prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală. În realizarea scopurilor prevăzute de art. 136 Cod procedură penală, tribunalul a dispus luarea unei măsuri neprivative de libertate, respectiv cea a obligării inculpatului de a nu părăsi țara pe o durată de 30 de zile, cu respectarea obligațiilor prevăzute în dispozitivul încheierii. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ. În motivarea recursului s-a criticat încheierea atacată ca fiind nelegală și netemeinică, susținându-se că inculpatul intimat R. I. a provocat scandal la orele 06,15, în data de 17 aug.2011, pe str. L. din Borșa unde în prezența mai multor martori a proferat injurii și amenințări la adresa părții vătămate și i-a aplicat acesteia două lovituri cu o toporișcă în regiunea capului și a gâtului, cauzându-i leziuni vindecabile în 11-12 zile de îngrijiri medicale, după care a ascuns-o într-o curte învecinată de unde a fost ridicată și fotografiată de organele judiciare. S-a mai susținut că prima instanță nu a avut în vedere faptul că între inculpat și familia părții vătămate preexista o stare conflictuală și nici că infracțiunile comise de inculpat s-au săvârșit într-o zonă în care rata infracționalității la infracțiunile de mare violență este ridicată. Examinând încheierea atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele: Contrar susținerilor recurentului, în mod temeinic prima instanță a statuat că organele de urmărire penală nu au făcut dovada existenței unor motive suficiente și pertinente care să justifice arestarea preventivă a inculpatului intimat. Curtea constată că în propunerea de arestare preventivă se reține, similar unui rechizitoriu, că în data de 17 aug.2011 inculpatul a provocat scandal public și a încercat să-i suprime viața părții vătămate F. B. I., lovindu-l cu o toporișcă în cap, fapte ce constituie infracțiunile prev. de art.321 alin.1 C.p. și art.20 C.p. rap. la art.175 alin.1 lit.i C.p., cu aplicarea art. 33 lit.b C.p. ;în continuare se arată că vinovăția inculpatului este dovedită cu probațiunea (testimonială, criminalistică și medico-legală) administrată în cauză, cât și cu corpul delict toporișcă. Contrar acestei prezentări, se observă că prima instanță a fost sesizată doar cu propunerea de arestare preventivă a unui inculpat care, în acest moment, este prezumat nevinovat și față de care urmează a se statua asupra incidenței cazului de arestare prev. de art. 148 alin.1 lit.f C.p.p. și nu cu privire la existența faptei, la încadrarea juridică a acesteia și a vinovăției suspectului. Datorită acestor motive, în mod temeinic prima instanță a constatat că probele administrate până în prezent sunt insuficiente nu numai pentru a stabili vinovăția inculpatului, ci și pentru a trage presupunerea rezonabilă a împrejurărilor concrete în care au fost săvârșite faptele și a gravității acestora. Într-adevăr, contrar susținerii scrise din propunerea de arestare preventivă, la momentul judecării acesteia la dosar nu exista nici măcar o planșă foto cu obiectul cu care se presupune că inculpatul ar fi lovit victima; de asemenea, Curtea constată că doar se presupune că toporișca este aceeași cu cea care potrivit unor martori - aparținători ai familiei victimei -ar fi fost folosită de către inculpat, în condițiile în care din actele de la dosar rezultă că pe aceasta a fost descoperit un fir de păr, în contextul în care organele judiciare au ridicat și o bâtă (f.4), iar inculpatul susține că a lovit victima cu un laț. În același timp, martorii oculari neutri (f.35, 39) nu au fost întrebați în mod detaliat cu privire la cine a început incidentul având în vedere că inculpatul susține că dormea în mașina sa când a fost atacat de către victimă, mai precis aceasta s-a deplasat în spatele camionetei, posibil în scopul de a-i afecta monumentele funerare cu care-i făcea concurență. Afirmația parchetului că arestarea se impune deoarece între inculpat și familia părții vătămate preexista o stare conflictuală, nu poate fi acceptată din moment ce nu s-a stabilit cărei părți se datorează această situație; în aceeași ordine de idei, susținerea că inculpatul ar trebui arestat deoarece infracțiunile comise s-au săvârșit într-o zonă - Borșa - în care rata infracționalității este ridicată la infracțiunile de mare violență contrazice realitatea care constă în aceea că inculpatul nici măcar nu provine din zona respectivă, domiciliază în județul Dolj și frecventează zona doar de un an. Față de aceste împrejurări toate statuările primei instanțe sunt însușite de instanța de recurs, astfel încât este temeinică și legală măsura dispusă față de inculpatul intimat, respectiv aceea de a nu părăsi țara, cu obligația corelativă de a se prezenta periodic la P. de P. C. de Jos din județul Dolj. În același timp nu poate fi omisă împrejurarea că inculpatul are în prezent 63 de ani. Așa fiind, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b C.p.p. Curtea va respinge ca nefondat recursul parchetului. Văzând și disp.art.192 alin.2 C.p.p. P. ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DISPUNE: În baza art. 385 pct. 15 lit. b C.pr.pen., respinge ca nefondat recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ împotriva încheierii penale nr. 414/17 august 2011 a T.ui M.. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 31 august 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI V. V. A. A. D. L. V. C. G. L. S. Red.CV Dact.SzM/3ex. (...)
| ← Decizia penală nr. 963/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 8/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
