Decizia penală nr. 1183/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr. (...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR.1183/R/2011
Ședința publică din data de 13 iulie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : C. I. JUDECĂTORI : V. V. A. V. G.
GREFIER : T. G.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D. De I. A I. De C. O.
Și T. S. T. C., reprezentat prin
PROCUROR - INA CRĂCIUNESCU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul M. M. împotriva încheierii penale din data de 7 iulie 2011 pronunțată în dosar nr. (...) al Tribunalului C., inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane, prev. și ped. de art. 12 alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul M. M., aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, av.I. Ines Pîrva, din cadrul
Baroului C., cu delegație avocațială la dosar și traducătorul autorizat de limba germană Naghi Ina-Mari.
P. de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului M. M., av. D. Ida, cu delegație avocațială la dosar, care solicită a constata încetat mandatul de asistență juridică și acordarea onorariului parțial.
Se prezintă și doamna traducător Naghi Ina Mari, traducător autorizat de limba germană, identificată de către instanță cu actul de identitate CI seria KX
6., căreia curtea îi aduce la cunoștința că, potrivit dispozițiilor art. 128 alin.3
Cod procedură penală raportat la art.85 Cod procedură penală, urmează să depună jurământ în cauză și care prezintă autorizația nr. 19212 eliberată de
Ministerul Justiției,
După depunerea jurământului, instanța pune în vederea traducătorului autorizat de limbă germană Naghi Ina-Mari să traducă tot ce se discută în cauză. Apărătorul ales al inculpatului depune la dosar motivele de recurs formulate în cauză.
Întrebat fiind de către instanță, inculpatul M. M., prin traducătorul autorizat, arată că își însușește recursul formulat în cauză.
Apărătorul inculpatului M. M. depune la dosar scripte referitoare posibilitatea inculpatului de a locui undeva, în măsura în care va fi cercetat în stare de libertate, respectiv un acord de primire în spațiu a numitului O. A., cu o copie de pe actul de identitate al acestuia și un articol de presă, spre a fi avute în vedere la soluționarea recursului, față de cele invocate la fond.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului M. M. solicită admiterea recursului și cercetarea inculpatului în stare de libertate, considerând că nu există temeiuri pentru privarea în continuare a inculpatului de libertate și că nici nu există temeiuri noi în acest sens.
Constată că instanța de fond susține, deși s-a invocat că probele din faza de urmărire penală nu demonstrează vinovăția inculpatului, că probele dosarului sunt destul de discutabile, dar cu toate acestea există suficiente indicii ce fundamentează soluția atacată. C. că în cauză s-a sărit o etapă, deoarece chiar dacă instanța de fond admite că probele sunt discutabile, referindu-se în principal la declarațiile coinculpaților, aceasta nu a avut în vedere prezumția de nevinovăție a inculpatului și principiul in dubio pro rao.
Referitor la pericolul social al faptei, prev. de art. 148 lit. f C.pr.pen., constată că în încheierea atacată s-a reținut că gradul de pericol social al faptelor nu poate fi disociat de pericolul pentru ordinea publică al lăsării în libertate a inculpatului, în concret apreciindu-se că acest pericol este definit de reacția colectivă a comunității victimelor, ce ar putea produce perturbări la nivelul opiniei publice. Constată că în cauză s-a folosit modul condițional optativ, fără a se demonstra de către organele de cercetare sau a exista în concret probe, din care să rezulte afirmațiile acestora. Î. faptul că, potrivit dispozițiilor C., pericolul pentru ordinea publică trebuie raportat la persoana inculpatului și la reacția concretă a societății, iar aspectele învederate de către instanța de fond nu sunt chestiuni serioase, pentru fundamentarea reacției opiniei publice.
Arată că apreciază diligența instanței de judecată de a căuta articole de presă cu privire la prezenta cauză, pentru a da argumente în plus cu privire la pericolul pentru ordinea publică al lăsării în libertate a inculpatului, însă, în data de 7 iulie 2011 a apărut un articol de presă, unde inculpatul este deja condamnat, făcându-se afirmații cu certitudine, luate din dosar, fără a se schița măcar prezumția de nevinovăție a inculpatului. Î. faptul că, o persoană, pentru a putea studia un dosar trebuie să prezinte acte de identitate, așa că nu își explică cum un reporter a avut posibilitatea de a studia un dosar, pentru a putea da citate din dosar, scoase din context, pentru a crea o aură negativă inculpatului. C. că presa și mijloacele audio-video au rol de informare, atenționare și avizare și nu de condamnare a unei persoane, care încă beneficiază de prezumția de nevinovăție. În acest sens, solicită a se avea în vedere și condamnările de la C., pentru nerespectarea dreptului la exprimare, însă consideră că și informarea cetățenilor trebuie făcută cu corectitudine.
Referitor la temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, respectiv cel conform căruia inculpatul s-a sustras urmăririi penale, constată că acesta se bazează pe declarația coinculpatei M. M., care a declarat că încă din anul 2008 l-a atenționat pe inculpat că există un dosar penal și un mandat de arestare pe numele său, însă apreciază că declarația coinculpatei este contrazisă de realitate. A., în perioada 2004 - 2008 interpolul nu a efectuat demersuri pentru a-l găsi pe inculpat, care a stat și a lucrat în aceeași localitate în perioada arătată. Mai mult, inculpatul nu a comis nicio infracțiune niciodată, existând caziere judiciare la dosar în acest sens și cu toate acestea constată că se pune baza pe declarația coinculpatei, chiar dacă există un conflict de interese între cei doi. Î. faptul că în momentul în care a primit citația, inculpatul a luat legătura cu autoritățile române.
Totodată, constată că se reține în încheierea atacată că starea de arest a inculpatului trebuie menținută și pentru considerente de egalitate față decoinculpata M., dar solicită a se avea în vedere că soarta coinculpatei este rezolvată, aceasta fiind condamnată, însă față de inculpat se poate pronunța chiar și o soluție de achitare, nefiind vorba de aceeași situație.
Încheierea atacată nefiind motivată convingător și eficient, solicită admiterea recursului.
Reprezentanta Parchetului respingerea recursului formulat de către inculpat ca nefondat, apreciind că în mod justificat s-a menținut măsura arestului preventiv luată în cauză. C. că, în mod corect, pe baza probelor administrate, s-a constatat că în acest moment există cel puțin indicii temeinice sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane, conform rechizitoriului, faptă pedepsită de lege cu pedeapsa mai mare de 4 ani închisoare și că, chiar dacă faptele au fost săvârșite cu câtva timp în urmă, pericolul lăsării în libertate a inculpatului nu s-a estompat, având în vedere natura infracțiunii și importanța valorilor lezate prin activitatea ilicită a inculpatului.
Constată că instanța de fond a reținut că în cauză au apărut temeiuri noi față de cele avute în vedere la luarea măsurii preventive, respectiv că există dovezi evidente că inculpatul a cunoscut că este urmărit penal în România și că nu a răspuns solicitărilor autorităților române, motiv pentru care consideră că ar fi discutabilă incidența art. 148 lit. C.pr.pen..
Hotărârea atacată fiind legală și temeinică, solicită respingerea recursului.
Inculpatul M. M., având ultimul cuvânt, arată că nici nu se gândește ca în măsura în care va fi liber să se sustragă cercetării din cauză și promite că va rămâne în țară până la soluționarea cauzei, fiind dispus să se prezinte la orice chemare a organului de anchetă, întrucât este nevinovat și dorește să dovedească acest lucru.
Referitor la faptul că nu a dat curs până la acest moment solicitărilor autorităților române nu înseamnă în opinia sa că nu a vrut să se prezinte, ci doar că a fost în imposibilitate de a se prezenta, fiind grav bolnav. Mai mult, unele citații au fost trimise la o adresă greșită.
C U R T E A
Prin încheierea penală din 7 iulie 2011 pronunțată în dosarulnr.(...) al Tribunalului C. în temeiul art. 3001 al.3 Cod P. Penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul M. M., fiul lui Z. și I., născută la data de (...) în Belgrad, Republica Serbia, în prezent aflat în arestul IPJ C., măsură pe care o menține. În baza art.192 al.3 Cod P. Penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că, prin rechizitoriul M. P., D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. a fost trimis în judecată inculpatul M. M., arestat preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. și ped. de art. 12 al. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal. Sub aspectul stării de fapt, prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că în cursul anului 2003, inculpatul, în baza unei rezoluții infracționale unice și în înțelegere cu numita M. M., le-a racolat, prin inducere în eroare, pe părțile vătămate B. N. și V. (fostă C.) V., a procurat documentele necesare transportării acestora în Austria, iar la sosirea părților vătămate în această țară, le-a preluat și le-a transportat la barul „. în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției. Prin Încheierea penală nr. 620/(...) a Tribunalului C. s-a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatului M. M., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă, prin încheierea penală din data de (...) a Tribunalului C. s-a dispus punerea în executare a mandatului de arestare preventivă emis în baza încheierii penale nr. 620/2004 a Tribunalului C., începând cu data de (...), ora 13,oo și până la data de (...), ora 13,oo. Tribunalul Cluj a fost sesizat cu soluționarea cauzei la data de 1 iulie 2011, fiind înregistrată sub nr. (...), în sistem aleatoriu cauza fiind repartizată pentru termenul din 28 iulie 2011. Verificându-se legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, la primirea dosarului, instanța a constatat că în cauză sunt indicii și probe care să conducă la bănuiala legitimă că inculpatul ar fi comis fapte prevăzute de legea penală. A., fără a prejudicia fondul cauzei, în sensul celor de mai sus sunt declarațiile părților vătămate, ale numitei M. M., ale martorilor C. C. A., C. L., I. M. T., B. O., C. M. L., procese verbale de recunoaștere după planșe foto, comisiile rogatorii efectuate în Austria, etc. Desigur că apărarea inculpatului a invocat că aceste probe nu conduc la concluzia vinovăției inculpatului, și așa cum s-a arătat, fără a prejudicia fondul cauzei, că într-adevăr probele amintite mai sus sunt destul de discutabile, în condițiile în care numita M. M. a furnizat declarații variate, însă, în contextul dat de art. 143 Cod P. Penală, ele pot fundamenta o soluție de menținere a măsurii arestării preventive a inculpatului. În ceea ce privește existența celor două condiții cumulative prev. de art. 148 lit. f Cod P. Penală, instanța a constatat că prima condiție este în mod evident îndeplinită câtă vreme faptele pentru care este cercetat inculpatul sunt sancționate cu pedeapsa închisorii având ca limită minimă 5 ani închisoare. Cea de a doua condiție a textului mai sus evocat, este de asemenea îndeplinită, ținând seama de condițiile în care faptele au fost comise, inculpatul se pare că ar fi câștigat încrederea părților vătămate tocmai prin faptul că provine dintr-o cultură unde seriozitatea și principialitatea este foarte apreciată, dar în condițiile în care acesta se pare că a acționat mai ferit, „din umbră";, cea care a purtat discuții concrete cu părțile vătămate fiind numita M. M. T. aceste aspecte de natură să evidențieze gradul de pericol social al faptelor pentru care inculpatul este trimis în judecată, nu poate fi disociat de pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea sa în libertate, perceput ca reacție colectivă a comunității din care provin victimele, reacție ce ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu acționează suficient de prompt, că legea nu este aplicată cu hotărâre. Nu în ultimul rând trebuie remarcat că acest gen de fenomen infracțional se află în atenția opiniei publice, prin intermediul presei scrise sau audio- vizuale, ca portavoce a cetățeanului obișnuit, de nenumărate ori consumatorii de presă fiind avizați de pericolele ce-i pot aștepta în condițiile în care dau curs unor oferte de muncă în străinătate acceptate în alte condiții decât cele prin agențiile guvernamentale și prin firmele specializate și autorizate în acest sens. Nu mai puțin real este și faptul că de la data comiterii presupuselor fapte penale a trecut o perioadă de timp foarte substanțială, însă nu din vina organelor judiciare, ci din cea a inculpatului care s-a sustras urmăririi penale, acest lucru rezultând din declarația dată în calitate de martor de numita M. M.în luna martie 2008 (vol. fila 244), de unde rezultă că încă de la începutul cercetărilor și după arestarea numitei M., aceasta l-a avizat pe inculpat despre faptul că și față de persoana sa s-a început urmăririi penale și chiar l-a sfătuit să nu vină în țară, ei personal fiindu-i mai de folos sprijinul financiar al inculpatului din exteriorul țării. De asemenea s-a mai arătat că trecerea timpului șterge din memoria publică caracterul grav al faptelor și implicit pericolul pentru ordinea publică se estompează, însă de asemenea nu trebuie uitat nici faptul că readucerea în atenția opiniei publice a unei știri că inculpatul, urmărit de 7 ani a fost adus în fața organelor judiciare pentru judecarea cauzei, este de natură a redeștepta interesul pierdut și așadar gravitatea faptelor este din nou aptă să tragă atenția publicului larg. S-a apreciat că situația sanitară a inculpatului trebuie și poate fi fructificată pe alte căi, de altfel, în conformitate cu prevederile art. 1391 Cod P. Penală starea de sănătate a unei persoane cercetate penal nu mai constituie motiv de revocare a măsurii arestării preventive. S-a mai arătat că menținerea stării de arest a inculpatului este necesară și din considerente de echitate, având în vedere că numita M. M., cercetată în aceeași cauză și pentru aceeași faptă a fost arestată preventiv timp de mai bine de 1 an și 3 luni de zile. Inculpatul, prin apărătorul său a invocat faptul că, în situația în care instanța ar lua față de inculpat de exemplu măsura prev. de art. 145 Cod P. Penală, acesta ar avea posibilitatea de a închiria o locuință în C.-N. sau de a locui în spațiul pus la dispoziție de patronul restaurantului „Red House"; din C.-N.. Desigur că instanța ar putea avea în vedere, la modul foarte concret, posibilitățile invocate de către inculpat, în condițiile probării lor certe, preferând documente clare în locul susținerilor verbale. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul M. M., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza să fie revocată măsura arestării preventive cu punerea în libertate a inculpatului pe motiv că nu există temeiuri noi care să conducă la menținerea măsurii arestării preventive. În motivele de recurs inculpatul prin apărătorul ales al acestuia a arătat că instanța de fond deși a invocat că probele de la urmărirea penală nu probează vinovăția inculpatului și că acestea sunt discutabile, însă menține starea de arest a inculpatului. Față de acestea inculpatul consideră că deși instanța de fond admite că probele în cauză sunt discutabile, referindu-se în principal la declarațiile coinculpaților, aceasta nu a avut în vedere prezumția de nevinovăție a inculpatului. Referitor la pericolul social concret, instanța de fond a reținut că acesta nu poate fi disociat de pericolul pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului, în concret apreciindu-se că acest pericol este definit de reacția colectivă a victimelor, ce ar putea fi perturbată la nivelul opiniei publice, însă în cauză nu s-a făcut dovada unui asemenea pericol concret pentru ordinea publică, dacă inculpatul ar fi pus în libertate. Inculpatul mai face referire la un articol de presă apărut la data de 7 iulie 2011 unde se fac afirmații cu certitudine luate din dosar, de vinovăție a inculpatului, fără a schița o prezumție de nevinovăție și consideră că mijloacele de presă au un rol de informare, de atenționare și avizare și nu de condamnarea unei persoane. Cu privire la temeiurile care au stat la luarea măsurii arestării preventive, respectiv că inculpatul s-a sustras urmăririi penale, aceasta sebazează pe declarația coinculpatei M. M. care a declarat că încă din anul 2008 l-a atenționat pe inculpat că există un dosar penal și un mandat de arestare pe numele său, însă apreciază că declarația coinculpatei este contrazisă de realitate. A., în perioada 2004-2008 nu s-au efectuat demersuri pentru a-l găsi pe inculpat, care a locuit și a lucrat în aceeași localitate în perioada arătată. Inculpatul a mai arătat că prin încheierea atacată s-a menținut starea de arest și pentru considerente de egalitate față de inculpata M., însă solicită să se aibă în vedere că soarta coinculpatei este rezolvată, aceasta fiind condamnată definitiv, însă față de inculpat se poate pronunța și o soluție de achitare. Față de toate acestea, a solicitat admiterea recursului cu cercetarea inculpatului în stare de libertate. Verificând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpat și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele: Instanța de fond a reținut în mod corect că prin rechizitoriul DIICOT-S. T. C. a fost trimis în judecată inculpatul M. M. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev de art 12 alin.1 și alin 2 lit a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art 41 alin 2 Cod penal. S-a reținut în sarcina inculpatului că acesta în cursul anului 2003 în baza unei rezoluții infracționale unice împreună cu numita M. M., le-a racolat prin inducere în eroare pe părțile vătămate B. N. și V. V., a procurat documentele necesare transportării în Austria, iar la sosirea părților vătămate în această țară le-a transportat la barul B. în scopul exploatării acestora prin practicarea prostituției. Măsura arestării prevetive față de inculpat a fost dispusă prin încheierea penală nr. 620 din 14 august 2004 a Tribunalului C., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatului, iar prin încheierea penală din 9 iunie 2011 a Tribunalului C. s-a pus în executare acest mandat începând cu data de 9 iunie 2011 și până la data de 8 iulie 2011. Temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat au fost dispozițiile art. 143 și art. 148 lit.f Cod procedură penală în sensul că sunt indicii temeinice din care rezultă presupunerea că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care s-a luat măsura arestării preventive, respectiv declarațiile părților vătămate, ale coinculpatei M. M., declarațiile martorilor G. C., C. L., I. M., B. O., G. M., procesele- verbale de recunoaștere după planșele fotografice și comisiile rogatorii efectuate în Austria. Pedeapsa prevăzută de legea pentru fapta presupus a fi comisă de inculpat este închisoare mai mare de 4 ani, iar acesta prezintă pericol concret pentru ordinea publică prin natura deosebit de gravă a presupusei fapte reținută în sarcina inculpatului, a modalității de săvârșire a infracțiunii, precum și urmările acesteia. Referitor la condiția pericolului concret pentru ordinea publică și aceasta este întrunită și rezultă din probele de la dosar. Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acestuia, apreciind că liber fiind ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal, în raport de natura, gravitatea și modalitatea de săvârșire a infracțiunii, precum și de persoana și conduita inculpatului, care o perioadă îndelungată de timp s-a sustras procedurilor penale efectuate împotriva sa. Starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității locale asupra căreia și-a exercitat influența negativă, dar și la nivelul întregii ordini sociale. Curtea E. a Drepturilor Omului a acceptat în cazul Letellier vs Franța că în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității în dauna reacției publice, anumite infracțiuni, pot constitui cauza unor dezordini sociale în măsură să justifice detenția, cel puțin pentru un timp. De asemenea, obstrucționarea justiției și pericolul de sustragere au constituit motive întemeiate de a refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv, apreciate ca atare de Curtea E. în interpretarea art.5 paragraf 3 din Convenția E. a Drepturilor Omului. Așa fiind, primul motiv de recurs vizând revocarea arestului preventiv întemeiat pe lipsa probelor și indiciilor care să justifice privarea de libertate a inculpatului, va fi respins ca nefondat. Nici solicitarea inculpatului prin apărătorul ales al acestuia de înlocuire a măsurii arestării preventive cu altă măsură mai puțin restrictivă cum ar fi cea de a nu părăsi localitatea sau țara nu este întemeiată, raportat la faptul că inculpatul are cetățenie austriacă, iar pus în libertate există pericolul să se sustragă judecății. Tot neîntemeiată este solicitarea inculpatului de analiză a probelor administrate în faza de urmărire penală, întrucât probele administrate în cauză urmează să fie apreciate la finalizarea cercetării judecătorești și nu în acest moment procesual de recurs la încheiere de constatare a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive după sesizarea instanței în condițiile art. 3001 Cod procedură penală. Referitor la faptul că instanța de fond a reținut în încheierea atacată că starea de arest a inculpatului trebuie menținută și pentru considerente de egalitate față de inculpata M., care a fost condamnată definitiv. Corespunde adevărului că inculpatul M. M. poate fi achitat la finalizarea cercetării judecătorești, soluție prevăzută de lege, însă în acest moment există indicii și probe temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina acestuia, motive pentru care instanța de fond în mod întemeiat a menținut starea de arest a inculpatului potrivit art. 3001 Cod procedură penală. Cu privire la anumite articole de presă apărute în legătură cu fapta presupus a fi comisă de inculpat, aceste articole au menirea de a informa opinia publică și nu pot fi luate în considerare ca mijloace de probă. Având în vedere că nu se impune revocarea măsurii arestării preventive dispusă față de inculpat și nici înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură mai puțin restrictivă, cum ar fi cea de a nu părăsi localitatea sau țara, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, în baza art. 38515 pct. 1 lit.b Cod procedură penală, recursul formulat de inculpat împotriva încheierii penale din 7 iulie 2011 a Tribunalului C. urmează să fie respins ca nefondat. În baza art. 189 Cod procedură penală urmează să se stabilească în favoarea Baroului de avocați C. suma de 50 lei reprezentând onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu, care va fi suportat din fondul M. J.. Potrivit art.190 Cod pr.pen. și art.7 alin.1 și 3 lit.c din Legea nr.178/1997 rap. la art.1 alin.1 lit. a din Ordinul nr.772/C din 5 martie 2009 al M. J. și Libertăților Cetățenești, urmează să se stabilească în favoarea traducătorului Naghi Ina-Mari suma de 138,90 lei (onorariu pentru 3 ore de traducere la tariful de 23,15 lei + spor de 100 % pentru traducere simultană), care va fi suportat din fondul M. J.. În baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală inculpatul urmează să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 50 lei reprezentând onorariu avocațial. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. M., fiul lui Z. și I., născ. la (...) în Iugoslavia, cu reședința în Austria, Hauptstrasse nr.43, 7344 Bernstein, Oberwart, arestat în Arestul IPJ C. împotriva Încheierii penale din 7 iulie 2011 pronunțată in dosar nr. (...) al Tribunalului C.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M. J.. În baza art.190 Cod pr.pen. și art.7 alin.1 și 3 lit.c din Legea nr.178/1997 rap. la art.1 alin.1 lit. a din Ordinul nr.772/C din 5 martie 2009 al M. J. și Libertăților Cetățenești, dispune acordarea pentru traducătorul Naghi Ina-Mari a sumei de 138,90 lei (onorariu pentru 3 ore de traducere la tariful de 23,15 lei + spor de 100 % pentru traducere simultană), ce se plătește din fondul M. J. Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial. Definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 13 iulie 2011 . PREȘEDINTE JUDECĂTORI C. I. V. V. A. V. G. T. G. GREFIER Red.V.G./V.G. 3 ex
| ← Decizia penală nr. 546/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 988/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
