Decizia penală nr. 1198/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR. 1198/R/2011
Ședința publică din data de 20 iulie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : I. M. JUDECĂTORI : D. P.
M. R.
GREFIER : T. G.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de
C. O. și T. - S. T. C. reprezentat prin P. :
L.TINA CRĂCIUNESCU
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul C. C. împotriva încheierii fără număr din data de 14 iulie 2011 pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui C., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000; trafic de droguri de mare risc, prev. și ped. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000; deținere de droguri de risc, fără drept, pentru propriul consum, prev. și ped. de art. 4 alin. 1 din Legea nr.
143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. C., aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, av. F. S., cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, C. M. I., care solicită a se constata încetat mandatul de asistență juridică și acordarea onorariului parțial.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului C. C. solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și revocarea măsurii arestului preventiv, apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă. În opinia sa, chiar de la început temeiurile invocate de către procuror au caracter de generozitate, neexistând în concret probe, din care să rezulte că inculpatul a săvârșit infracțiunea de trafic de droguri. Nu există probe directe sau declarații de martori, din care să rezulte că inculpatul a comercializat sau a avut intenția de a comercializa droguri.
Învederează faptul că inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunilor de deținere și consum de droguri, dar apreciază că infracțiunea de trafic de droguri nu mai poate fi reținută în lipsa unor probe în acest sens.
Solicită a se avea în vedere și faptul că inculpatul nu are antecedente penale și a avut de susținut un examen de licență, pe care mai poate să-l susțină la toamnă, însă anterior termenului fixat pentru judecarea fondului. De asemenea, apreciază că nu există dovezi că în stare de libertate inculpatul s-ar sustrage, ar încerca să contacteze persoane din dosar sau ar influența negativ desfășurarea procesului penal.
Totodată, cere a se constata că la momentul soluționării propunerii de arestare față de inculpat, P. a făcut referire la un rechizitoriu, prin care i s-a aplicat inculpatului o amendă administrativă pentru comiterea infracțiunilor de deținere și consum de droguri, dar a depus în probațiune rechizitoriul la care s-a făcut referire și din care rezultă că inculpatul a fost scos de sub urmărire penală. În aceste condiții, apreciază că instanța de judecată a fost indusă în eroare cu privire la aspecte care au condus la arestarea preventivă a inculpatului.
Reprezentanta P.ui solicită respingerea recursului declarat de inculpat, apreciind că în mod legal și temeinic instanța de fond a menținut starea de arest a acestuia, constatând că sunt întrunite condițiile legale. Astfel, din probele administrate în faza de urmărire penală rezultă existența indiciilor temeinice de săvârșire a infracțiunii aspru sancționate de lege cu pedepse superioare limitei de 4 ani închisoare și, raportat la persoana inculpatului și circumstanțele concrete de săvârșire a faptei, apreciază că lăsarea acestuia în libertate ar prejudicia ordinea publică.
Inculpatul C. C., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate, pentru i se da posibilitatea de a-și susține examenul de licență și pentru a-și ajuta părinții, cu mențiunea că nu se va sustrage judecării cauzei.
C U R T E A :
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului constată că Tribunalul Cluj prin încheierea f. n. din 14 iulie 2011 în baza art 3001 raportat la art. 1. alin 3 Cod procedură penală a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul C. C. Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut în fapt următoarele: Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv luată față de inculpatul C. C., prin prisma dispozițiilor art. 143 și 148 lit.f C., a constatatcă, a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acesteia; astfel, din întreg materialul probator administrat până în prezent în cauză ( procese-verbale întocmite de organele de cercetare penală, proces-verbal de percheziție domiciliară și a autoturismului proprietatea personală a inculpatului și planșe foto aferente, declarațiile martorilor audiați în cauză, raport de constatare tehnico-științifică nr.383316/(...), declarațiile date de inculpat ), rezultă indicii în sensul art.68/1 C. și chiar probe temeinice care fac rezonabilă presupunerea că, inculpatul a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriul 1. al P. de pe lângă I. - DIICOT - S. T. C. -; totodată, două din infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul sunt pedepsite de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani; probele certe că lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică rezultă din gravitatea faptelor, concretizată în natura și cantitatea ridicată de droguri de risc și mare risc deținute de inculpat; De asemenea, din consecințele grave pe care drogurile le au, pe de o parte, asupra sănătății fizice și psihice a celor care le consumă, inculpatul fiind el însuși, consumator; pe de altă parte, a deține astfel de substanțe interzise în vederea valorificării lor ulterioare, pentru asigurarea obținerii de venituri suplimentare, constituie de asemenea un pericol deosebit pentru societate. Față de cele arătate, întrucât, nu au intervenit împrejurări din care să rezulte încetarea sau schimbarea temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, instanța, în baza art. 300/1 rap. la art. 1. al.3 C., a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv luată față de inculpatul C. C. prin Î. penală nr. 64/C/(...) a Trib. C., pe care a menținut-o. Împotriva încheierii tribunalului a declarat recurs inculpatul C. C. solicitând casarea acesteia și rejudecând, să se dispună revocarea arestului preventiv cu consecința punerii de îndată în libertate a acestuia, neexistând probe și indicii temeinice care să justifice privarea de libertate a inculpatului. Apărătorul inculpatului a apreciat că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea vizată de art.145 C. Curtea examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări: Prin încheierea penală nr. 64 din 22 iunie 2011 a T.ui C., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. C., pentru comiterea infracțiunilor de trafic de droguri de risc prev.de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000; trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin.2 din Legea nr. 143/2000 și deținere de droguri de risc fără drept, pentru consum propriu prev. de art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal totul cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal, constând în aceea că din primăvara anului 2011 și-a procurat și depozitat în autoturismul propriu, în vederea comercializării ulterioare 520 gr.hașiș, 60 gr.cannabis, 39 pastile ce conțin MDMA, 765 comprimate și 12,5 gr. substanță ce conțin MDMA și totodată în aceeași perioadă inculpatul a consumat atât droguri de risc cât și de mare risc. Prin rechizitoriul P.ui de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- D.- S. T. C. din 1 iulie 2011 inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv pentru aceste infracțiuni, dosarul fiind înregistrat la Tribunalul Cluj la data de 8 iulie 2011, iar la primul termen de judecată din 14 iulie 2011, în camera de consiliu, instanța de fond a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive prin prisma disp.art.3001 C. Cu această ocazie, s-a constatat de către Tribunalul Cluj că luarea măsurii arestării preventive s-a făcut cu respectarea normelor legale prev.de art.136 rap.la art.143 C.și că în privința recurentului este incident cazul de arestare prev.de art.148 lit.f C. Deși inculpatul recurent a negat presupunerea rezonabilă că ar fi comis faptele, probele și indiciile temeinice rezultă din: declarațiile martorilor B. V., C. I., A. P., F. T., C. M. , A. I. și L. D. care se coroborează cu conținutul rapoartelor de constatare tehnico-științifică de examinare a drogurilor și cu declarațiile parțiale ale inculpatului. Stabilirea vinovăției inculpatului recurent urmează a se face desigur numai în urma efectuării cercetării judecătorești de către instanța investită cu judecarea fondului cauzei, probațiunea administrată în faza urmăririi penale, pune însă în evidență existența unor indicii temeinice în înțelesul art.143 cod proc.pen. care justifică luarea și menținerea măsurii arestării preventive față de acesta.(cazul Fox, Campbell și Hartley vs UK). Pericolul social concret rezultă, în egală măsură, atât din gravitatea faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată cât și din activitatea infracțională desfășurată de acesta. Menținerea stării de arestare preventivă a inculpatului, în condițiile legii, nu afectează cu nimic dreptul acestuia la un proces echitabil, el având posibilitatea de a cere și administra toate probele considerate necesare pentru a demonstra lipsa de temeinicie a susținerilor acuzării. Potrivit art.5 pct.1 din Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și art. 23 din Constituția României, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul a fost arestat în vederea aducerii lui în fața autorităților judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit infracțiuni. În plus, curtea reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO „factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie";, măsura arestării preventive a inculpatului fiind conformă scopului instituit prin art. 5 al C. De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând „suspiciunea rezonabilă că s-a comis o infracțiune"; măsura arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe. Aprecierea probelor se va face de către instanța de fond sub aspectul reținerii sau nu a vinovăției inculpatului. În această fază a recursului, instanța nu are abilitatea de a cenzura corectitudinea administrării probelor de către organele de anchetă și nici de a verifica apărări care țin de fondul cauzei. Până la dovada contrarie, probele administrate de procuror nu pot fi înlăturate de către instanța sesizată cu luarea unei măsuri preventive. Potrivit disp.art.3001 alin.3 C., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța, menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă sau potrivit alin.2 al aceluiași articol, dacă constată că temeiurile care au determinat arestarea au încetat, sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere, revocarea măsurii arestării preventive. În cauza de față, nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate și în consecință, ceea ce curtea trebuie să analizeze, sunt temeiurile care au determinat arestarea preventivă și dacă acestea impun sau nu, în continuare, privarea de libertate. În privința indiciilor temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, acestea au fost analizate în mod definitiv la momentul luării măsurii arestului preventiv și nu s-au modificat până la sesizarea instanței prin rechizitoriu și nici până la soluționarea prezentului recurs. Susținerea curții este justificată în cele ce preced și de legislația europeană (cazul Saadi contra Regatului Unit și Ambruszkiewicz contra Poloniei din 4 mai 2006, Vrencev contra Serbiei din 23 septembrie 2008, Ladent contra Poloniei din 18 martie 2008), în care se statuează necesitatea detenției raportat la infracțiunile comise de inculpat și totodată, existența unei proporționalități a detenției raportat la alte măsuri, mai puțin stringente, conform Codului de procedură penală român, măsurile vizate de art.145 și 1451. În speța de față, menținerea măsurii arestării preventive a recurentului este justificată prin existența unui interes public, interes care se referă la buna administrare a justiției și totodată protejarea publicului, în sensul eliminării riscului repetării faptelor. Prin prisma acestor împrejurări, curtea apreciază că lăsarea recurentului în libertate în acest moment procesual ar putea influența cercetarea judecătorească. Prin prisma hotărârilor Contrada contra Italiei din 24 august 1998; Labita contra Italiei din 6 aprilie 2004; Calleja contra Maltei din 7 aprilie 2005, în prezenta cauză, s-a dovedit că persistența în timp a motivelor plauzibile că inculpatul este bănuit de comiterea unei infracțiuni, este o condiție pentru menținerea detenției. Dincolo de aspectul factual, existența motivelor plauzibile de a bănui că recurentul ar fi comis faptele, impune în sensul art.5 paragraf 1 lit.c din Convenția europeana, ca faptele invocate să poată fi, în mod rezonabil, încadrate într-unul din textele Codului penal sau legi speciale, care incriminează anumite tipuri de comportament, ceea ce s-a și realizat în prezentul dosar, infracțiunile imputate recurentului fiind prevăzute în Legea nr. 143/2000. În speța de față, există bănuieli rezonabile în sensul că faptele pentru care este cercetat recurentul, constituiau infracțiuni la momentul în care s-au produs, și al trimiterii în judecată (cauza Wloch contra Poloniei din 19 octombrie 2000). Prin prisma legislației CEDO s-a dovedit în afara oricărei îndoieli că scopul măsurii arestării recurentului a fost acela de a-l prezenta autorității competente conform art.5 paragraf 3 din CEDO, verificându-se de către instanțe independente și imparțiale, legalitatea măsurii arestării și ulterior menținerea acesteia.(cauza Benham contra Regatului Unit 1996; Jecius contra Lituaniei 2000; Nevmerzhitsky contra Ucrainei 2005). Contrar celor susținute de recurent prin apărătorul său și personal, în cauză, sunt îndeplinite condițiile cerute de art.143, 146 și 148 lit. f C., Tribunalul Cluj apreciind corect asupra necesității menținerii stării de arest a acestuia. Condiția pericolului public, solicitată de lege există și ea pentru inculpat, acest pericol rezultând, din gravitatea faptelor de care recurentul este învinuit. Potrivit art.148 lit.f măsura arestării poate fi luată dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a recurentului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Prima condiție este îndeplinită întrucât infracțiunile de trafic de droguri de risc și mare risc se sancționează cu o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare. Referitor la condiția pericolului concret pentru ordinea publică și aceasta este întrunită și rezultă din probele de la dosar. Starea de pericol pentru ordinea publică în cazul său presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității locale asupra căreia și-a exercitat influența negativă, dar și la nivelul întregii ordini sociale. Curtea E. a Drepturilor Omului a acceptat în cazul Letellier vs Franța că în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității în dauna reacției publice, anumite infracțiuni, pot constitui cauza unor dezordini sociale în măsură să justifice detenția, cel puțin pentru un timp. De asemenea, obstrucționarea justiției și pericolul de sustragere au constituit motive întemeiate de a refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv, apreciate ca atare de Curtea E. în interpretarea art.5 paragraf 3 din Convenția E. a Drepturilor Omului. De aceea, în situația de față, se impune o astfel de reacție a autorităților pentru a nu se crea și mai mult neîncrederea în capacitatea justiției de a lua măsurile necesare pentru prevenirea pericolului vizat de ordinea publică și crearea unui echilibru firesc și a unei stări de securitate socială. Așa fiind, cererea inculpatului vizând revocarea arestului preventiv întemeiată pe lipsa probelor și indiciilor care să justifice privarea de libertate a acestuia, va fi respinsă ca nefondată. Curtea reține că infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prezintă o gravitate sporită, faptele presupus a fi comise de el având rezonanță în rândul opiniei publice și determinând reacția negativă a acesteia, față de împrejurarea că persoane asupra cărora planează astfel de acuzații sunt judecate în stare de libertate, justifică pe deplin menținerea măsurii arestării preventive a recurentului, neexistând motive de revocare a acesteia sau de înlocuire cu o altă măsură preventivă. Așa fiind, recursul inculpatului apare ca nefondat și se va respinge conform art.38515 pct.1 lit.b C. Văzând disp.art.192 alin.2 cod proc.pen., recurentul va plăti statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare din care 50 lei reprezentând onorar apărător oficiu, parțial pentru avocat M.-I. C. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. C. deținut în Penitenciarul Gherla împotriva încheierii penale fn. din 14.VII.2011 a T.ui C.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial parțial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 20.VII.2011 . PREȘEDINTE JUDECĂTORI I. M. D. P. M. R. T. G. GREFIER Red.D.P./M.N. 3 ex./21 iulie 2011 jud.fond- I.N.B.
| ← Decizia penală nr. 1554/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1404/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
