Încheierea penală nr. 805/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.805/R/2011
Ședința publică din 19 mai 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : D. P. judecător JUDECĂTORI : V. G.
M. B. GREFIER : D. S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: D. S.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul R. F. R. împotriva încheierii penale nr.14/C din 16 mai 2011 a T.ui S., pronunțată în dosarul nr.(...), având ca obiect prelungirea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în
Arestul IPJ S., asistat de apărător ales, av.Tulbure C., din Baroul Sălaj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av.Torok P. E., care solicită acordarea parțială a onorariului avocațial pentru studierea dosarului.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. Prin O. din 25 ianuarie 2011 s- a dispus efectuarea unei expertize genetice ADN la IML M. M. B., iar după 5 luni, la data de 04 mai 2011 s-au depus la dosar constatări preliminare, din care rezultă că pe mânerul sabiei a fost identificat un profil genetic unic, aparținând numitului Ș. Ș. I., care este autodenunțătorul. Prin urmare, nu inculpatul a ținut în mână sabia cu care s-a comis fapta. Este imposibil ca inculpatul să fi pus mâna pe sabie exact în același loc unde a pus mâna numitul Ș. și astfel urmele sale să nu fie depistate. Cu această probă, s-a dovedit că inculpatul nu a comis tentativa la infracțiunea de omor, astfel că menținerea acestuia în stare de arest este ilegală. Cu privire la dispozițiile art.148 lit.e C.pr.pen., acestea nu subzistă, pentru că fiind nevinovat, inculpatul nu poate face o înțelegere cu partea vătămată sau cu aparținătorii acestuia. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara prev.de art.1. C.pr.pen., având în vedere că părțile vătămate și martorii au fost audiați.
Reprezentantul P.ui solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. Având în vedere că inculpatul este cercetat pentru o infracțiune contra vieții,că urmează a se efectua o constatare medico-legală cu privire la victimă și să se depună la dosar raportul de expertiză genetică, se justifică menținerea acestuia în continuare în stare de arest.
Apărătorul inculpatului susține că nu se justifică prelungirea măsurii arestării preventive, deși s-au depus la dosar doar constatări preliminare și nu raportul de expertiză A.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.
C U R T E A
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului constată că Tribunalul Sălaj prin încheiereea penală nr.14/C din 16 mai 2011, în baza art.155 alin.1 Cod procedură penală, a admis propunerea P.ui de pe lângă Tribunalul Sălaj și a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului R. F. R. (fiul lui N. și M., născut la data de (...), în loc.Nușfalău, Jud.S., domiciliat în Șimleu-Silvaniei, str.P., nr.36, bl.6, ap.17, Jud.S.), luată față de acesta prin încheierea penală nr.50/C din (...) a T.ui S., cu o perioadă de încă 30 de zile, începând cu data de (...), ora 13,15 și până la data de (...), ora 13,15.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Inculpatul R. F. R. a fost cercetat penal în dosar nr.369/P/2010 al
P.ui de pe lângă Tribunalul Sălaj iar prin O. din data de (...) a P.ui de pe lângă Tribunalul Sălaj, a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului pentru tentativă la infracțiunea de omor (calificat) prev. de art.20 Cod penal, raportat la art.174 alin.1, 175 alin.1 lit.a, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, și s-a dispus reținerea sa pe o perioadă de 24 de ore, începând cu data de (...) orele 2015 până la data de (...) orele 2015 Potrivit art. 155 Cod procedură penală, arestarea inculpatului dispusă de judecător poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate. Examinându-se probele existente la dosarul cauzei până la acest moment respectiv proces-verbal de cercetare la fața locului (f.8;9) și declarațiile martorilor V. I., R. D. F., V. F. și B. M. (f.26-32) s-a constatat că există indicii temeinice în sensul prevăzut de art.68/1 Cod procedură penală, din care a rezultat presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat și pentru care s-a făcut propunerea de arestare preventivă. De asemenea, din concluziile preliminare ale Serviciului Județean de M. L. - S., a rezultat că, la data de (...) numitului V. P. i s-au cauzat două plăgi tăiate, prin agresiune cu armă albă iar în urma acestora viața i-a fost pusă în pericol (f.24). Probele și indiciile temeinice ale cauzei duc la presupunerea rezonabilă că inculpatul R. F. R. i-ar fi aplicat o lovitură cu sabia în regiunea capului părții vătămate V. P., care s-a apărat însă, prin ridicarea brațului stâng, condiții în care agresiunea s-a produs prin secționarea unor vase de sânge importante de la antebraț, cauzându-i victimei o puternică hemoragie. De asemenea, în raport cu art.5 din Convenția E. a Drepturilor Omului, art.23 din Constituție și practica judiciară în materie, inclusiv din partea CEDO, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispuneori prelungi atunci când există presupuneri verosimile că s-a săvârșit o infracțiune, fiind astfel necesară apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal. In timpul urmăririi penale au fost efectuate percheziții, atât la autoturismul cu care s-a deplasat la și de la locul faptei, inculpatul, precum și percheziții domiciliare, fiind ridicate probe care impun efectuarea unei expertize genetice-ADN, necesară în soluționarea cauzei . Totodată s-a impus și efectuarea unei constatări medico legale cu privire la victima V. P. Inculpatul a facut presiuni prin intermediul „. „. l-au vizitat la arestul I. , pentru a fi schimbate declarațiile , în sensul că nu el este autorul infracțiunii ci, S. Ș. I.-zis Dilău-, care a și făcut autodenunț în acest sens și a prezentat o sabie despre care susține că a fost arma albă cu care s-a săvârșit infracțiunea. In cauză s-a impus prelungirea duratei arestării preventive, întrucât se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, respectiv dispozițiile art 148 lit. e și f din C.P.P.- inculpatul săvârșind o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de patru ani și lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Totodată, inculpatul a făcut presiuni prin intermediari asupra părții vătămate, promițându-i suma de 10 milioane, pentru ca în schimbul acestei sume să declare că nu el este autorul ci S. Ș. I., zis „Dilău". In vederea finalizării urmăririi penale este necesar să se efectueze raportul de constatare medico legală privind pe victima V. P. și totodată urmează să se întocmească o expertiză genetică-ADN, la I.- „. M." - B., ale cărei concluzii sunt necesare în vederea încheierii anchetei. Pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și se apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. Acest pericol se apreciază atât în raport de natura și presupusa gravitate a faptelor comise, rezonanța negativă produsă în comunitate ca, urmare a săvârșirii acesteia, cât și de persoana inculpatului care este cunoscut în comunitate ca o persoană deosebit de violentă. La dosarul cauzei au fost depuse constatări preliminare, din conținutul cărora, rezultă că „analiza genetică a urmelor de sânge de pe lama sabiei"; a pus în evidență un profil genetic mixt, provenit din amestecul de material biologic de la trei bărbați, profilele genetice de referință aparțin victimei V. P. și suspecților Ș. Ș. I. și R. F. R., și se regăsesc în cadrul acestui amestec. Pe mânerul sabiei a fost identificat, un profil genetic unic, aparținând numitului Ș. Ș. I. Față de pericolul social ridicat al faptei și atitudinea inculpatului, se apreciază că lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta pericol pentru ordinea publică prin aceea că s-ar crea un sentiment de insecuritate în rândul cetățenilor din localitatea în care s-a comis fapta, care ar putea avea convingerea că organele abilitate nu aplică legea față de persoanele presupus bănuite că au comis infracțiuni. În consecință s-au constatat îndeplinite condițiile prev.de art.136, 146 și 148 alin.1 lit.e și f Cod procedură penală, astfel că în baza art.155 Cod procedură penală, tribunalul a admis propunerea P.ui de pe lângă Tribunalul Sălaj și s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului R. F. R. pe o durată de 30 de zile, începând cu data de (...) ora 13,15, până la data de (...) ora 13,15. Împotriva încheierii instanței de fond a declarat recurs inculpatul R. F. R. solicitând casarea hotărârii tribunalului și rejudecând, să se respingă prelungirea arestării preventive, neexistând probe și indicii temeinice care să justifice privarea sa de libertate, nefiind întrunite nici cerințele pericolului pentru ordinea publică vizate de art.148 lit. f Cpp. și nici temeiul inscris in lit.e a art. 148 Cpp., neexistând vreo intelegere frauduloasă cu partea vătămată și neexercitând vreo presiune asupra acesteia. În subsidiar, apreciază că se impune înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, vizată de art. 1. C., față de împrejurarea că s-au administrat toate probele testimoniale în faza de urmărire penală, neexistând pericolul alterării acestora. Curtea examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări. Inculpatul este cercetat în stare de arest preventiv, pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor calificat prev.de art. 20 Cp. rap. la art. 174, 175 lit. a , i Cod penal, prin aceea că in dimineața zilei de 25 decembrie 2010 a avut loc o altercație in public, pe o alee in apropierea unui bloc de pe str. P. din Șimleul Silvaniei în care a fost implicat inculpatul, numiții S. Ș. și S. R., incident in cadrul căruia recurentul i-a aplicat victimei V. P. o lovitură în zona feței, urmare căreia aceasta a căzut la sol.După ce victima s- a ridicat de jos, inculpatul inarmat cu o sabie a intenționat să îi aplice o lovitură în zona capului, moment in care partea vătămată s-a apărat, ridicând brațul stâng, condiții in care recurentul i-a secționat vase de sânge importante, provocându-i o puternică hemoragie. Prin încheierea penală nr. 50 din 26 decembrie 2010 a T.ui S., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului R. F. R. pe 29 de zile,incepând cu data de 26 decembrie 2010,- 23 ianuarie 2011 apreciindu-se ca îndeplinite cerințele art.143 și 148 lit.f,e C. Prin incheierile penale din 18 ianuarie 2011, nr.5 din 15 februarie 2011, nr. 7 din 17 martie 2011, nr. 10 din 15 aprilie 2011, nr. 14 din 16 mai 2011a T.ui S., s-a admis sesizarea P.ui de pe lângă T. S., și a fost prelungită arestarea inculpatului cu încă 30 de zile, ultima de la data de 19 mai 2011 - 17 iunie 2011. În prezenta cauză, P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, a solicitat prelungirea arestării preventive a inculpatului pentru efectuarea următoarelor acte de urmărire penală: administrarea de probe pentru dovedirea înțelegerii frauduloase dintre inculpat și partea vătămată cu privire la modul de derulare al infracțiunii și totodată probarea presiunilor exercitate de inculpat asupra victimei V. P. pentru ca aceasta să își modifice declarațiile in sensul exonerării de răspundere a recurentului, administrarea probei științifice - expertiza genetică ADN a inculpatului dispusă a fi efectuată la IML M. M. B., în prezent nefiind încă efectuată, iar in final prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului. În urma verificării dosarului de anchetă, Curtea reține că întrucât urmărirea penală nu a fost finalizată, conform actelor depuse, neefectuându- se probele științifice (expertiza ADN a inculpatului), neadministrându-se nici probele testimoniale pentru dovedirea presupuselor presiuni exercitate de inculpat asupra victimei și nici existența unei înțelegeri frauduloase dintre victimă și inculpat in sensul modificării declarațiilor acesteia, în sensul absolvirii de răspundere a recurentului, nefiind realizată prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea imputată fiind mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpatului în libertate prezentând un pericol concret pentruordinea publică, în mod judicios prima instanță a constatat că subzistă în continuare temeiurile arestării preventive vizate de art. 148 lit.,e,f Cod proc.pen. Potrivit art.155 alin.1 C.arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate. Verificând actele și lucrările dosarului, atât instanța de fond cât și curtea constată că în privința recurentului sunt întrunite simultan și condițiile prev.de art.136 și 143 C.raportat la art.148 lit.f,e C., astfel că față de conținutul art.155 și 159 C. Tribunalul Sălaj a pronunțat o soluție corectă, fiind justificată și judicioasă cererea de prelungire a arestării preventive formulată de procuror. Temeiul arestării recurentului a fost art.148 lit.f, e C. Potrivit art.148 lit.f,e cod proc.pen. Cod de procedură penală, una din condițiile arestării este aceea ca lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică. În ceea ce privește condiția ca lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică, este, desigur, adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este invinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea săvârșirii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte. Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpaților, cum se susține, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității. Pe de altă parte, este de observat că orice faptă contrară normelor de conduită, care constituie substanța ilicitului abstract determinat de normele juridice, tulbură atât ordinea de drept, cât și mediul social. Această tulburare, coroborată cu riscul repetabilității unor atari atitudini neconforme, de încălcare a legii penale, crează o stare de insecuritate pentru raporturile sociale și, concomitent, un sentiment firesc de dezaprobare din partea colectivității. Ori, exigențele impuse de necesitatea restabilirii ordinii de drept încălcate se realizează, între altele, prin îndeplinirea cu promptitudine a actelor procedurale, cu asigurarea drepturilor și intereselor legitime ale părților. De aceea, asigurarea respectării termenelor prevăzute de lege pentru desfășurarea activităților specifice procesului penal, în cadrul cărora împiedicarea făptuitorului de a se sustrage urmăririi penale constituie un deziderat major, impune luarea și după caz, menținerea sau prelungirea măsurilor preventive. Calea de atac exercitată de inculpat, vizând prelungirea duratei arestului preventiv, nu este fondată, din moment ce prima instanță a subliniat justificat că temeiurile ce au determinat luarea măsurii preventivesubzistă în continuare. Sub acest aspect, este de observat că faptele imputate inculpatului, astfel cum au fost descrise prin cererea de prelungire a măsurii arestării, ca și succesiunea actelor procedurale îndeplinite până în prezent impun, în mod evident, prelungirea arestului, pentru a putea fi asigurată ascultarea inculpatului oricând, confruntarea sa cu alți învinuiți, audieri de martori, efectuarea de probe științifice, expertiza genetică ADN a inculpatului. Prelungirea arestării este justificată și de împrejurarea că infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul nu a fost clar stabilită, fiind nevoie de administrarea unui material probator complex, din care să rezulte în mod clar și indubitabil vinovăția și implicarea recurentului în fapta pentru care se derulează urmărirea penală. Probele ce trebuie administrate în cauză sunt dintre cele mai diverse și, astfel, există posibilitatea ca inculpatul să influențeze administrarea lor. (dovedirea presiunilor exercitate de recurent asupra victimei pentru modificarea declarațiilor in sensul exonerării de răspundere a inculpatului și plata sumei de 10.000 lei de către acesta în favoarea părții vătămate pentru a-și schimba depozițiile.) Este de remarcat că aprecierea pericolului social concret pentru ordinea publică are în vedere și modalitatea concretă în care s-a desfășurat activitatea infracțională, caracterul acesteia precum și reacția generată în rândul societății civile de faptul că împotriva unor asemenea infracțiuni, organele statului nu acționează eficient. Față de toate acestea, curtea apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă nu numai un real pericol pentru ordinea publică, dar și pentru buna desfășurare a procesului penal. Inculpatul recurent nu a recunoscut comiterea presupuselor fapte, probele și indiciile temeinice rezultând din declarațiile martorilor V. I., R. D. F., V. F., B. M., coroborate cu procesul verbal de cercetare la fața locului. Stabilirea vinovăției recurentului urmează a se face desigur numai în urma efectuării cercetării judecătorești de către instanța investită cu judecarea fondului cauzei, probațiunea administrată în faza urmăririi penale, pune însă în evidență până în acest moment existența unor indicii temeinice în înțelesul art.143 C., care justifică luarea și prelungirea arestării preventive față de acesta (cazul Fox, Campbell și Hartley vs.Uk). Potrivit art.5 pct.1 din Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și art. 23 din Constituția României, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul a fost arestat în vederea aducerii lui în fața autorităților judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit infracțiuni. În plus, curtea reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO „factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie";, măsura arestării preventive a inculpatului și prelungirea acesteia fiind conformă scopului instituit prin art. 5 al C. De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând „suspiciunea rezonabilă că s-a comis o infracțiune"; măsura arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe. În cauza de față, nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate și în consecință, ceea ce curtea trebuie să analizeze, sunt temeiurile care au determinat arestarea preventivă și dacă acestea impun sau nu, în continuare, privarea de libertate. În privința indiciilor temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit faptele pentru care este cercetat ,acestea au fost analizate în mod definitiv la momentul luării măsurii arestului preventiv și nu s-au modificat până în prezent. Susținerea curții este justificată în cele ce preced și de legislația europeană (cazul Saadi contra Regatului Unit și Ambruszkiewicz contra Poloniei din 4 mai 2006, Vrencev contra Serbiei din 23 septembrie 2008, Ladent contra Poloniei din 18 martie 2008), în care se statuează necesitatea detenției raportat la infracțiunile comise de inculpat și totodată, existența unei proporționalități a detenției raportat la alte măsuri, mai puțin stringente, conform Codului de procedură penală român, măsurile vizate de art.145 și 1451. În speța de față, prelungirea măsurii arestării preventive a recurentului este justificată prin existența unui interes public, interes care se referă la buna administrare a justiției și totodată protejarea publicului, în sensul eliminării riscului repetării faptelor. Prin prisma hotărârilor Contrada contra Italiei din 24 august 1998; Labita contra Italiei din 6 aprilie 2004; Calleja contra Maltei din 7 aprilie 2005, în prezenta cauză, s-a dovedit că persistența în timp a motivelor plauzibile că inculpatul este bănuit de comiterea unei infracțiuni, este o condiție pentru prelungirea detenției. Dincolo de aspectul factual, existența motivelor plauzibile de a bănui că recurentul ar fi comis faptele, impune în sensul art.5 paragraf 1 lit.c din Convenția europeana, ca faptele invocate să poată fi, în mod rezonabil, încadrate într-unul din textele Codului penal sau legi speciale, care incriminează anumite tipuri de comportament, ceea ce s-a și realizat în prezentul dosar. Prin prisma legislației CEDO s-a dovedit în afara oricărei îndoieli că scopul măsurii arestării recurentului fost acela de a-l prezenta autorității competente conform art.5 paragraf 3 din CEDO, verificându-se de către instanțe independente și imparțiale, legalitatea măsurii arestării și ulterior prelungirea acesteia.(cauza Benham contra Regatului Unit 1996; Jecius contra Lituaniei 2000; Nevmerzhitsky contra Ucrainei 2005). În speță sunt îndeplinite condițiile cerute de art.143, 146 și 148 lit.f, e C., Tribunalul Sălaj apreciind corect asupra necesității prelungirii stării de arest a acestuia. Potrivit art.148 lit.f măsura arestării poate fi luată dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite, este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a recurentului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Prima condiție este îndeplinită întrucât infracțiunea imputata recurentului se sancționează cu o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare. Referitor la condiția pericolului concret pentru ordinea publică și aceasta este întrunită și rezultă din probele de la dosar. Modul de săvârșire al presupusei fapte, utilizat efectiv pentru realizarea scopului infracțional, justifică temerea că prin punerea inculpatului în libertate ar putea fi continuate asemenea acțiuni ce reprezintă, evident, un pericol social concret pentru ordinea publică. În privința pericolului concret pentru ordinea publică, trebuie precizat că în dreptul național sunt prevăzute pedepse de peste 10 ani închisoare pentru infracțiunea de care este acuzat inculpatul, deci, prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, faptele de natura celor reținute în sarcina recurentului, sunt considerate că suscită o tulburare a societății, așa încât, sub acest aspect, justifică o detenție preventivă (cauza Letellier contra Franței din 26 iunie 1991). Legea națională nu prevede un termen limită de efectuare a activităților de urmărire penală, iar pentru opinia publică, lezarea ordinii de drept apare ca actuală în momentul în care află despre aceste fapte. Periculozitatea acestei fapte, este directă în rândul opiniei publice, interesul societății neputând fi dominat decât de supremația legii, iar măsura preventivă a arestării și prelungirea acesteia este întemeiată pe elemente substanțiale ce trebuie să asigure pedepsirea și descurajarea unor astfel de comportamente. Măsura arestării și prelungirea acesteia se apreciază ca judicioasă și necesară pentru apărarea unui interes public, a evitării comiterii unor alte infracțiuni de către recurent. De asemenea, obstrucționarea justiției și pericolul de sustragere au constituit motive întemeiate de a refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv, apreciate ca atare de Curtea E. în interpretarea art.5 paragraf 3 din Convenția E. a Drepturilor Omului. De aceea, în situația de față, se impune o astfel de reacție a autorităților pentru a nu se crea și mai mult neîncrederea în capacitatea justiției de a lua măsurile necesare pentru prevenirea pericolului vizat de ordinea publică și crearea unui echilibru firesc și a unei stări de securitate socială. Așa fiind, primul motiv de recurs vizând revocarea arestului preventiv întemeiat pe lipsa probelor și indiciilor care să justifice privarea de libertate a inculpatului, va fi respins ca nefondat. La acest moment procesual, nu este oportună înlocuirea stării de arest cu măsura obligării de a nu părăsi țara, atitudinea inculpatului în faza de urmărire penală, impunând această soluție. Pentru motivele ce preced, curtea constatând că sunt întrunite concomitent condițiile art.136, 143 și 148 lit.f,e C., raportat la art.155 și 159 C., apreciază că soluția primei instanțe este legală și temeinică urmând a fi menținută, motiv pentru care recursul inculpatului se va respinge ca nefondat, conform art.38515 pct.1 lit.b C. Se va stabili în favoarea Baroului de avocați C., suma de câte 50 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului ,ce se va avansa din fondul M.J.conform art 189 Cpp. Văzând disp.art 192 al.2 Cpp. inculpatul va plăti statului 150 lei cheltuieli judiciare din care 50 lei reprezentând onorariu partial avocațial. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D I S P U N E. Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R. F. R., fiul lui M., nasc.la 23 iulie 1981, aflat in Arestul IPJ S., împotriva încheierii penale nr. 14/C din 16 mai 2011 a T.ui S. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 50 lei onorariu partial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpatul R. F. R. să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorar avocațial partial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 19 mai 2011 . PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER, D. P. V. G., M. B. D. S. Red. PD/GF. (...), 4 ex. Jud fond C. N..
| ← Decizia penală nr. 1404/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 957/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
