Decizia penală nr. 1404/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.1404/R/2011
Ședința publică din 19 septembrie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : M. Ș. - judecător
: ANA C. G. : M. B.
JUDECĂTORI : L. M.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul T. R. P. împotriva sentinței penale nr. 184 din 14 aprilie 2011, pronunțată de J. S.-M., în dosar nr. (...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 grame la mie alcool pur în sânge prev.de art.87 al.1 din OUG nr.195/2002 republicată.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul T. R. P. - av.Negru C. din cadrul Baroului C. cu delegația la dosar și apărător ales av.Munteanu Paul Mircea din cadrul Baroului M., cu delegația la dosar, lipsă fiind inculpatul T. R. P.
P. de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul inculpatului T. R. P. depune la dosar note de ședință care solicită a fi avute în vedere la soluționarea cauzei.
Apărătorul desemnat din oficiu solicită a se constata că mandatul său a încetat și a se acorda plata onorariului avocațial din oficiu pentru studiu dosarului și prezentarea în instanță.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului T. R. P., solicită ca în baza art.385/15 pct.2 lit.b
C.pr.pen., rap.la art.11 pct.2 lit.a și 10 lit.d C.pr.pen., să se dispună admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și în urma rejudecării să se dispună achitarea inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică peste limita legală.
Susține că a depus note scrise, astfel că se referă doar la unele aspecte pe care instanța de fond le-a avut în vedere în aprecierea mijloacelor de probă administrate în fața acesteia.
În motivarea recursului arată că instanța de fond apreciază că dovada temeiniciei se face prin procesul verbal de constatare a infracțiunii, însă văzând că fapta nu a fost constatată în flagrant, inculpatul nefiind oprit în trafic pentru a se constata săvârșirea acesteia, apreciază că procesul verbal nu poate face dovada certă a săvârșirii acestei infracțiuni. In consecință, în mod greșit s-a apreciat că această probă este suficientă pentru a întemeia acuzația. De asemenea, în continuare instanța face referire la buletinul de analiză toxicologică. Solicită a se avea în vedere și momentul la care a fost prelevată proba, la un termen lung din momentul în care se presupune că ar fi condus autoturismul, fiind vorba de ora 3,10 în condițiile în care se reține ora 0,50 ca fiind cea în care inculpatul ar fi condus. Totodată, proba este neconcludentă în condițiile în care așa cum s-a arătat în declarația inculpatului, acesta a consumat băuturi alcoolice după ce a oprit autoturismul. Această susținere se coroborează cu declarațiile martorului G. V. care a constatat existența unui recipient cu lichid alb în locul din dreapta față a autovehiculului și de asemenea cu declarațiile celorlalți martori R. V. și B. I. care au arătat că din momentul în care autovehiculul a oprit până în momentul în care s-au deplasat pentru a verifica situația șoferului, au trecut aproximativ 10-15 minute. Această declarație este dată de martorul R. V. N. în fața instanței de fond. Cu toate acestea, instanța de fond își întemeiază soluția și pe considerentul că acești martori ar fi declarat că s-ar fi deplasat lângă autovehiculul condus de inculpat la un minut după ce acesta a oprit și ar fi observat că este sub influența băuturilor alcoolice. Aceste declarații sunt infirmate de același martor R. V. care arată că nu s-a deplasat lângă mașina inculpatului într-un interval de 15 minute, termen în care inculpatul a consumat băuturi alcoolice. De altfel, instanța înlătură și apărarea formulată în fața instanței de fond, în sensul că proba a fost administrată în mod nelegal, deși au fost invocate disp.art.14 al.3 din OUG.7., nerespectându-se acest termen de 3 zile pentru transportul și prelucrarea probelor biologice la instituția medico-legală. Instanța apreciază că din formularea textului ar rezulta că acest termen este unul de recomandare și de asemenea face trimitere la art.23 a aceluiași articol care prevede un termen de 15 zile pentru păstrarea unor probe neprelucrate, ulterior acestea putând fi distruse.
Apreciază că în primul rând termenul este un termen de decădere, legiuitorul a prevăzut în mod expres un termen de maxim 3 zile, astfel că intenția legiuitorului este clar precizată, această nerespectare fiind de natură a vicia rezultatul probei, cunoscând și faptul că sângele se degradează începând cu primul moment al prelevării acestuia din corpul uman. De asemenea, disp.art.23 nu au legătură cu procedura prelevării și prelucrării acestei probe ci face referire la existența unui termen cu privire la probele care nu au fost folosite și care urmează să fie distruse.
Consideră că această probă a fost în mod nelegal obținută și în consecință se impune a fi înlăturată, fiind și proba esențială pentru determinarea acestei infracțiuni. Instanța a avut în vedere în mod hotărâtor o probă obținută în mod nelegal fiind astfel adusă o atingere dreptului la un proces echitabil.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului.
Reprezentantul M.ui P., solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
În susținerea poziției procesuale arată că hotărârea atacată este legală și temeinică sub aspectul tuturor elementelor rezultate în cauză.
Apreciază că toate criticile aduse de inculpat hotărârii, nu sunt fundamentate pe probațiunea din dosarul cauzei și au mai fost ridicate și în fața primei instanțe. In opinia sa, motivele din cuprinsul sentinței atacate sunt conforme cu dispozițiile legale și prin urmare solicită înlăturarea acestora.
In ce privește valoarea probelor, consideră că instanța a procedat corect considerând ansamblul probator administrat care analizează de altfel și toate elementele analizate atât în faza de urmărire penală cât și în instanță, și acest procedeu corespunde dispozițiilor legale. Nu apreciază că rezultă din considerentele sentinței atacate că instanța a acordat o valoare mai mare uneia sau alteia dintre probele administrate, iar în ceea ce privește procesul verbal deconstatare, faptul că infracțiunea nu a fost constatată în flagrant nu face ca acest proces verbal de constatare să aibă o altă valoare. Acesta este o probă cu valoare egală cu celelalte probe cât timp se respectă condițiile de fond și de formă legate de întocmirea acestuia. In cauză, acest proces verbal corespunde situației la care se referă legiuitorul iar starea de fapt consemnată a fost întărită de celelalte probe administrate în cauză.
Mai mult, prin depozițiile testimoniale s-a dovedit că acțiunea de conducere realizată de către inculpat a fost sesizată într-adevăr de martorii care au fost și audiați care au observat că inculpatul conducea autoturismul trecând de pe o bandă pe cealaltă și a produs un accident de circulație, în sensul că a părăsit partea carosabilă și a intrat într-un șant.
Susține că procedeul de recoltare a probelor biologice a fost realizat corect, apreciind, pentru aceleași considerente ca și instanța de fond, că s-au respectat toate dispozițiile Ordinului M.ui Sănătății nr. 376/2006, inclusiv cele referitoare la respectarea termenelor. De asemenea, raportat la toate dispozițiile textelor reținute, modul de păstrare, de analiză și transport a fost respectat cu implicațiile nulităților de orice fel care interesa această cauză. S-a efectuat în speță și o expertiză de calcul retroactiv a alcoolemiei la solicitarea inculpatului, rezultând și în aceste condiții o alcoolemie de peste 0,80 grame la mie. D. aceasta ar fi fost sub limita legală, consideră că inculpatul nu ar mai fi contestat aceste probe.
Consideră că instanța de fond, în mod corect a înlăturat toate apărările inculpatului inclusiv cea referitoare la faptul că a consumat băuturi alcoolice după ce a încetat activitatea de conducere, deoarece întreg materialul probator atesta contrariul.
Prin urmare, apreciază că s-a făcut o corectă evaluare a materialului probator administrat în cauză, dispozițiile legale ale ordonanței OUG nr.195/2002 coroborate cu Ordinul Ministrului Sănătății la care s-a făcut referire au generat o interpretare pe care o apreciază ca fiind cea conformă cu spiritul legiuitorului în elaborarea actelor normative și că, în final, instanța a dat dovadă de o clemență care evidențiază generozitatea, aplicând circumstanțe atenuante și reducând pedeapsa la limita de 3 luni cu suspendarea executării pedepsei.
În consecință, nu consideră că se impune casarea hotărâri atacate și solicită menținerea acesteia ca efect a respingerii recursului.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 184 din 14 aprilie 2011 pronunțată de
Judecătoria Sighetu Marmației în dosar nr. (...), în temeiul art. 345 alin. 2 din Codul de P. Penală a fost condamnat pe inculpatul T. R. P., fiul lui P. și D., născut la data de (...), în B.- Sprie, județul M., domiciliat în B. M., str. N. I., nr.5/34, județul M., CNP 1., posesor al CI seria MM nr. 1., eliberat de S. B. M., fără antecedente penale, la pedeapsa de trei luni închisoare pentru infracțiunea de conducerea pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g-l de alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, cu modificările ulterioare, cu aplicarea art. 74 lit. a raportat la art. 76 lit. d din Codul Penal.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 alin.1 lit. a teza II-a și lit. b din Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal a fost suspendat condiționat executarea pedepsei de trei luni închisoare pe un termen de încercare de 2 ani și trei luni, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea art. 359 Cod proc. pen. și s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.191 alin.1 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata de cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 540 R.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:
La data de (...) inculpatul a condus pe raza localității B. din județul M., autoturismul marca Volkswagen, cu nr. de înmatriculare (...), având în sânge o alcoolemie peste limita legală, respectiv de circa 2,10 gr. ‰. Pe fondul consumului de băuturi alcoolice, inculpatul a circulat într-o modalitate haotică și neregulamentară, nedeplasându-se cu o viteză constantă, pătrunzând pe sensul opus de circulație. M. de conducere neconformă regulilor de circulație a fost sesizată de martorii B. I. F. și R. V. N., ce se deplasau cu un autoturism marca Volkswagen Golf, în spatele autovehiculului condus de către inculpat. În scopul de a preveni eventuale accidente de circulație, martorul R. V. N. a anunțat organele de poliție prin intermediul serviciului telefonic de urgență, relatându-le cele constatate. La ieșirea din localitatea B., autoturismul condus de inculpat a părăsit partea carosabilă, pătrunzând în șanțul ce mărginește șoseaua în partea dreaptă.
Cu prilejul audierii sale, inculpatul a negat săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, relatând că a consumat băuturi alcoolice după ce a luat decizia de a opri autovehiculul pe care îl conducea, în localitatea B., în scopul de a purta o conversație cu soția sa, precizând că a parcat autoturismul în afara părții carosabile, fără însă a pătrunde în șanțul din apropriere.
Starea de fapt expusă a fost susținută prin depozițiile martorilor G. V., B. I. F., B. N. M. și R. V. N., și confirmată prin coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală, detaliate în rândurile ce urmează.
Aspectele expuse în actul de sesizare, sunt sprijinite sub aspectul veridicității și temeiniciei de procesul-verbal de constatare a infracțiunii ( fila 4 d.u.p.), în cadrul căruia este consemnat faptul, în urma sesizării prin S. U. U
112, agenți de poliție s-au deplasat pe raza localității B., observându-se, la fața locului, prezența unui autoturism marca Volkswagen Bora, cu număr de înmatriculare (...), în stare de staționare, cu roata din față dreapta coborâtă în șanț iar partea din spate a autoturismului aflându-se pe acostament și marginea părții carosabile.
Conform buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1. din (...) ( fila
6 d.u.p.), în urma recoltării probelor biologice s-a constatat că la ora 3,10 inculpatul avea o alcoolemie de 2,10 gr/%0, iar la ora 4,10 avea o alcoolemie de
2,00 gr/ %0.
Spre teza verosimilității situației de fapt prezentate prin actul de sesizare, conduc și concluziile expuse în cadrul raportului de expertiză medico legal privind calculul retroactiv al alcoolemiei, conform cărora la ora evenimentului rutier, inculpatul putea avea o alcoolemie mai mare de 0,80 gr/%0, cu o valoare teoretică apropiată de 0,92 gr/%0. Aserțiunea de care se slujește inculpatul privind consumul de băuturi alcoolice ulterior opririi autovehiculului, ar fi putut căpăta substanță în condițiile unei parcări normale, regulamentare. Însă, modalitatea de oprire a autoturismului, prin pătrunderea acestuia în șanțul ce mărginește șoseua, reprezintă un indiciu ce îmbracă rezonabilitate pentru demolarea susținerilor inculpatului și conferă suport concluziilor prezentate în cadrul buletinului de analiză toxicologică. Nu lipsit de relevanță în soluționarea prezentei cauze este și conținutul înregistrării apelului telefonic de urgență efectuat de martorul R. V. N. Astfel, prin adresa nr. S-3. din (...) emisă de S. de T. S. M., au fost furnizate informații privind data, orele și numărul de telefon de la care s-a apelat numărul unic pentru apeluri de urgență 112, înregistrarea audio fiind înaintată pe suport CD. Din conținutul convorbirii telefonice reiese cu certitudine că martorul R. V. N. a semnalat modalitatea haotică de deplasare a autoturismului Volkswagen Bora cu numărul de înmatriculare (...), pe care a constatat-o circulând în spatele autovehiculului condus de către inculpat. În cadrul apelului telefonic, martorul a făcut referire la faptul că autovehiculul cu numărul de înmatriculare (...), s-a răsturnat și a pătruns în șanț, la ieșirea din localitatea B., astfel încât autoturismul în care se afla apelantul a oprit în spatele celui condus de inculpat. În conformitate cu dispozițiile art. 69 Cod proc. pen., declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. În cauză, declarația inculpatului T. R. P. nu este susținută de niciun alt mijloc de probă, astfel că instanța va înlătura aceste afirmații, ca nefiind conforme adevărului. Instanța a apreciat că depoziția martorei T. A. N. (soția inculpatului), sprijină doar în aparență afirmațiile inculpatului, fără însă a avea aptitudinea de a combate cele reținute în actul de sesizare. C. plecând de la presupunerea veridicității susținerii martorei conform căreia, în prezența ei, inculpatul nu a consumat băuturi alcoolice, acest aspect nu este de natură a exclude posibilitatea consumului de astfel de băuturi, ulterior momentului în care martora s-a despărțit de soțul său, acesta din urmă luând decizia de a se urca la volanul autoturismului personal, părăsind astfel, singur, locul în care se afla hotelul din localitatea O. Ș. în cadrul căruia au fost cazați. De altfel, obiectivitatea depoziției martorei T. A. N., se plasează într-o sferă din care incertitudinea nu este exclusă, atâta timp cât martora redă cu precizie anumite detalii, cunoscute personal sau din relatările soțului, dar trece sub semnul tăcerii anumite aspecte asupra cărora a fost întrebată, rezumându-se a afirma că unele detalii privind incidentul rutier, nu lipsite de semnificație, nu au fost discutate cu inculpatul (nepurtându-se, de pildă, discuții cu soțul acesteia, privind modul în care autoturismul condus de inculpat a pătruns în șanț). Din relatările martorului B. I. F., a reieșit că, în ziua incidentului rutier, s-a deplasat cu autoturismul marca Volkswagen Golf, însoțit fiind de numitul R. V. N., din S. M. în direcția localității O. Ș., pe traseu remarcând prezența unui autovehicul ce circula în mod neregulamentar. S-a precizat că la un moment dat a existat chiar riscul producerii unui accident cu un alt autovehicul ce se deplasa din sensul opus. Spre a preveni riscul producerii unor accidente rutiere, martorul R. V. N., a luat decizia de a apela serviciul telefonic de urgență, semnalând cele constatate. S-a menționat că la ieșirea din localitatea B., autoturismul condus de către inculpat a pătruns în șanțul ce mărginește șoseaua în partea dreaptă. S-a relatat, de asemenea, că apropriindu-se de mașina inculpatului, după un interval foarte scurt de timp (aproximativ un minut), s-a constatat că acesta prezenta simptomele consumului de băuturi alcoolice, motiv pentru care organele de poliție, ce au ajuns la fața locului după circa 10 minute, nu au reușit să poarte o conversație coerentă cu inculpatul. Constatarea făcută de martor, cu ocazia deplasării, după aproximativ 1 minut de la pătrunderea în șanț, la autovehicul în care se afla T. R. P., privind consumul de alcool de către inculpat, coroborată cu declarațiile martorilor R. V. N., G. V. și B. N. M., a plasat sub semnul pregnanței contradicțiile între aceste depoziții și afirmațiile inculpatului referitoare la momentul consumului de băuturi alcoolice. Susținerile martorului B. I. F. s-au coroborat cu aspectele relatate de R. V. N., G. V. și B. N. M. Instanța a apreciat ca lipsite de relevanță argumentele de care s-a slujit inculpatul în apărarea sa, pentru a sprijini teza consumul de băuturi alcoolice ulterior opririi autovehiculului. Astfel, chiar dacă, cu ocazia audierii sale, martorul G. V., a declarat că a constatat prezența în partea dreaptă față a autovehiculului, a unui recipient de 0,33 mp cu un conținut alb, deși nu s-a precizat că ar fi vorba de băuturi alcoolice, instanța apreciază că acest aspect nu este de natură a confirma consumul băuturilor alcoolice după momentul opririi autovehiculului. Simpla prezență în autoturismul inculpatului, a recipientului respectiv, în privința căruia s-a lansat ideea că ar fi conținut alcool, naște prezumția consumului de băuturi alcoolice, nu însă și a momentului acestui consum. De asemenea, inculpatul s-a prevalat de nesocotirea dispozițiilor art. 14 alin. 3 din Ordinul nr. 376 din 2006, ce stipulează că în situația în care transportul sau nedepunerea probelor prelevate nu poate fi efectuat imediat, acestea se păstrează în frigider, în sediile unităților de poliție, timp de maximum 3 zile. S-a apreciat că nerespectarea acestei proceduri (în fapt prelevarea efectuându-se la data de (...) iar primirea probei de către serviciul medico legal s-a realizat la data de (...), la 6 zile de la prelevare) este de natură a vicia procedura de determinare a alcoolemiei, ceea ce duce în plan probator la înlăturarea acestei probe ca fiind administrată nelegal. S-a menționat că art. 21 din Ordinul 376-2006, prevede expres că utilizarea altor metode de analiză pentru determinarea alcoolemiei decât cea specificată este nulă, prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul neputând fi înlăturată. Referitor la susținerile inculpatului privind vicierea procedurii de determinare a alcoolemiei, instanța le-a înlăturat în lumina argumentelor expuse în rândurile ce urmează. Potrivit art. 14 alin. 3 din Ordinul M.ui Sănătății nr. 376 din (...), în situația în care transportul sau depunerea probelor prelevate nu poate fi efectuat imediat, acestea se păstrează la frigider, în sediile unităților de poliție, timp de maxim 3 zile. Așa cum rezultă din formularea textului, acest termen de maxim trei zile, nu este un termen de decădere, în sensul că nedepunerea probelor la instituțiile medico legale teritoriale nu se mai poate face după trecerea acestui termen, ci este un termen de recomandare, în sensul că în cel mult trei zile de la recoltare, probele biologice trebuie depuse la instituțiile abilitate pentru analiză. Un plus de substanță acestei concluzii conferă și dispozițiile art. 23 din același ordin, care prevăd că flaconul cu urme de sânge neprelucrat se păstrează timp de 15 zile după care este distrus. Pe cale de consecință, din interpretarea acestor dispoziții legale, instanța a apreciat că, numai în ipoteza în care sângele recoltat, nu este prelucrat în termenul de 15 zile, proba nu mai este valabilă, întrucât intervin modificări în componența acestuia. În drept, s-a reținut că fapta inculpatului T. R. P., care la data de (...), a condus pe raza localităților din județul M. autoturismul marca Volkswagen, cu nr. de înmatriculare (...), având în sânge o alcoolemie de 2,10 g%o, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a autoturismului pe drumurile publice cu o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată. Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de conducere a autoturismului Volkswagen, cu nr. de înmatriculare (...), pe raza localităților din județul M., drum public în înțelesul art. 6 pct. 14 din OUG nr. 195/2002- "orice cale de comunicație terestră, destinată traficului rutier, dacă este deschisă circulației publice";. Condiția elementului material al infracțiunii, aceea ca acțiunea să fie săvârșită de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80‰ alcool pur în sânge, este îndeplinită, așa cum rezultă din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie ( fila 6 d.u.p.). Urmarea imediată a săvârșirii faptei este reprezentată de o stare de pericol pentru relațiile sociale ocrotite de dispozițiile care stabilesc regimul circulației pe drumurile publice. Fiind o infracțiune de pericol, legatură de cauzalitate rezultă ex re, din însăși săvârșirea faptei de către inculpat. Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art. 19 pct. 1 lit. a Cod penal. Inculpatul a avut reprezentarea faptei sale și a consecințelor acesteia, acestea fiind inevitabile încă din momentul începerii executării elementului material . Infracțiunea este săvârșită în forma continuă, acțiunea prelungindu-se în timp în chip natural până la intervenția unei împrejurări contrare care să determine epuizarea infracțiunii. Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că fapta săvârșită de inculpat există, constituie infracțiune și a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța a dispus condamnarea acestuia conform dispozitivului. La aplicarea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal (condițiile răspunderii penale), limitele de pedeapsa fixate în OUG 195/2002, republicată ( de la unu la cinci ani), gradul de pericol social al faptei săvârșite, modul de săvârșire, circumstanțele personale ale inculpatului. Astfel, instanța a reținut că inculpatul nu are antecedente penale. Din fișa de cazier judiciar, se constată că inculpatul nu a mai fost condamnat pentru săvârșirea altor infracțiuni, fiind la primul conflict cu legea penală și în consecință instanța a reținut la individualizarea pedepsei ce i-a aplicat pentru săvârșirea infracțiunii, circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin1 lit.a) din Codul penal. În raport de circumstanțele personale ale inculpatului, instanța a considerat că scopurile educativ, preventiv și represiv ale pedepsei pot fi atinse și fără executarea efectivă a pedepsei privative de libertate, și, în consecință, a suspendat condiționat executarea acesteia, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și trei luni, stabilit potrivit art. 82 Cp. În baza art. 71 Cod penal, art. 3 Protocol 1 CEDO a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal pe durata pedepsei. Împotriva sentinței sus menționate a declarat recurs inculpatul T. R. P. solicitând casarea hotărârii și, în urma rejudecării, să se dispună achitarea sa sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică peste limitalegală, deoarece în cauză nu au fost administrate suficiente probe care să dovedească fără putință de tăgadă vinovăția sa. S-a susținut că între momentul în care a fost prelevată proba și momentul presupusei conduceri a autovehiculului a trecut un interval de cca- .3 ore și nu s-a ținut cont de declarația inculpatului care a arătat că a consumat băuturi alcoolice după ce a oprit autoturismul. S-a mai arătat că recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei nu a fost făcută în conformitate cu dispozițiile legale deoarece nu s- au respectat termenele prevăzute de OUG 7.. În concluzie apărătorul inculpatului a arătat că proba de sânge a fost nelegal obținută urmând a fi înlăturată. Analizând recursul declarat prin prisma motivului invocat a probatoriuluiadministrat și a disp.art.3856 alin.3 C.p.p., Curtea constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Instanța ierarhic inferioară a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea urmare a interpretării judicioase a întregului material probator administrat atât în cursul urmării penale, cât și cu ocazia cercetării judecătorești. Astfel, pentru a reține vinovăția inculpatului au fost analizate procesul- verbal de constatare din data de 30 august 2009 întocmit de către organele de poliție care au fost sesizate la telefon la 112 despre faptul că pe raza localității B. din comuna G. a avut loc un eveniment rutier. Acest eveniment a fost reclamat de către martorul B. I. care se deplasa în spatele mașinii conduse de către inculpat și a observat că efectua manevre necontrolate părăsind la un moment dat partea carosabilă și intrând în șanț. Polițiștii sosiți la fața locului au încercat să interacționeze cu inculpatul însă acest lucru nu a fost posibil deoarece acesta dormea pe ambele scaune în față și nu a putut fi trezit. Această stare de fapt este susținută și de declarația martorului R. V. N. care se afla în autoturismul condus de martorul B. I. Între declarațiile celor doi martori nu există diferențe relatând aceleași împrejurări. Mai trebuie precizat că cei doi martori s-au apropiat de mașina inculpatului după ce acesta a părăsit partea carosabilă pentru a vedea dacă acesta nu este rănit, observând cu această ocazie că muzica este dată la maxim și că inculpatul doarme profund, neputând dialoga cu acesta. La locul evenimentului rutier s-au deplasat martorii G. V. și B. N. M. care au observat aceleași aspecte relatate de martorii anterior arătați. În cauză s-a întocmit un buletin de analiză toxicologică alcoolemie din care rezultă că inculpatului i-a fost recoltată prima probă de sânge la ora 3,10 având o alcoolemie de 2,10 g/mie, iar la cea de-a doua probă alcoolemia era de 2 g/mie. Din buletinul de examinare clinică existent la f.7 d.u.p. reiese că inculpatul este sub influența băuturilor alcoolice prezentând halenă alcoolică nistagmus lateralizat, că nu-și păstrează echilibrul, că vorbirea este dizartrică și că este extrem de agitat. În cauză s-a efectuat și o expertiză medico-legală pentru calculul retroactiv al alcoolemiei care a concluzionat că pentru ora 0,50, ora producerii evenimentului rutier, inculpatul T. R. P. avea o alcoolemie peste limita legală. Declarațiile inculpatului că nu a consumat băuturi alcoolice în seara incidentului nu se coroborează cu restul probelor administrate în cauză. În plus față de probele în susținerea acuzației aduse de organele de urmărire penală instanța fondului a solicitat S.ui de T. S. fișierele cu înregistrările convorbirilor telefonice purtate de pe numărul de telefon al martorului R. V. în seara producerii incidentului. Declarațiile martorei T. A. N. care este soția inculpatului vor fi înlăturate de instanță ca fiind nesincere. Celelalte critici aduse sentinței de inculpat, în special cele referitoare la nulitatea probei de sânge vor fi respinse de către instanța de recurs ca nefondate, recoltarea probelor biologice fiind făcută în conformitate cu prevederile legale și în plus nu este singura probă în susținerea vinovăției inculpatului ci ea se coroborează și cu raportul de constatare medico-legală pentru calculul retroactiv al alcoolemiei, care nu a fost contestat de către inculpat. Constatând că nu există motive de nelegalitate sau de netemeinicie a hotărârii recurate, Curtea în baza art.38515 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefundat recursul declarat de către inculpat conform dispozitivului. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul T. R. P., domiciliat în B. M., str. N. I., bl.5, ap.34, jud. M. împotriva sentinței penale nr. 184 din 14 aprilie 2011 a J.ecătoriei S. M.. Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 19 septembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI G. M. Ș. L. M. ANA C. M. B. Red.SM Dact.SzM/4ex. (...)
| ← Decizia penală nr. 1198/2011, Curtea de Apel Cluj | Încheierea penală nr. 805/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
