Decizia penală nr. 1199/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a6
DECIZIA PENALĂ NR. 1199/R/2011
Ședința publică din data de 20 iulie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : I. M.
JUDECĂTORI : D. P.
M. R.
G. : T. G.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin
PROCUROR : D. SUCIU
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații U. I. și L. M. împotriva încheierii penale din 13 iulie 2011 pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui M., inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art.189 alin.1,2 Cod penal, tâlhărie prev. de art.211 alin.1,2 lit. a,c alin.21 lit.a,b și alin.3 Cod penal, uzurparea de calități oficiale prev. de art. 240 Cod penal și nerespectarea regimului armelor și munițiilor prev. de art.279 alin.1,3 lit.a Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal. La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul U. I., aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. Leahu M., cu delegație avocațială la dosar și inculpatul L. M., aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. Oprean Patricia, cu delegație avocațială la dosar. Se prezintă traducătorul autorizat de limba italiană, dna Cocan C., autorizație 27575 din 25 noiembrie 2009, Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpatul U. I. arată că își retrage recursul declarat în cauză, constatând că nu a fost comunicat raportul de expertiză. S-a procedat la prestarea jurământului de credință de către traducătoarea autorizată de limba italiană Cocan C.. Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului. Apărătorul inculpatului L. M. solicită admiterea recursului și punerea în libertate a inculpatului, iar în subsidiar, dacă se consideră, solicită luarea față de inculpat a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, care ar asigura buna desfășurare a procesului penal din toate punctele de vedere. A. că singura probă ce mai trebuie administrată în cauză este expertiza medico-legală, astfel că tergiversarea dosarului nu i se poate imputa inculpatului și nici nu se mai poate susține că în stare de libertate inculpatul ar influența aflarea adevărului sau martori din dosar. Consideră că încheierea atacată este o încheiere în bloc, deoarece nu se face diferență între inculpați, raportat la cazierele acestora, la atitudinea față de proces și nici măcar la probațiune, care îi privește în mod diferit. În acest moment procesual, când s-au administrat probe de natură științifică și s-au audiat martor, în opinia sa nu mai există nici măcar indicii de vinovăție ai inculpatului, aceștia fiind înlăturați. Totodată, solicită a se observa că instanța de fond arată că nu există temeiuri ce să justifice punerea în libertate a inculpatului și că nu a intervenit niciun aspect în acest, dar din punctul său de vedere fiecare zi de privare de libertate e un element mai mult decât suficient la 1 an și 6 luni de la luarea măsurii preventive, măsură cu caracter excepțional. Pentru aceste considerente, raportat și la practica C. și la practica internă, solicită punerea inculpatului în libertate pentru împlinirea termenului rezonabil. Învederează faptul că în acest moment gravitatea faptei nu mai este un temei pentru menținerea arestului, raportat la probațiunea administrată, la persoana inculpatului și la timpul petrecut de acesta în stare de arest, care tinde să se transforme într-o executare anticipată a unei pedepse privative de libertate. Apărătorul inculpatului U. I. solicită a se lua act de retragerea recursului formulat de inculpat. S., totodată, admiterea recursului declarat de coinculpatul L. Cu onorariu din FMJ. Reprezentantul Parchetului solicită a se lua act de retragerea recursului formulat de inculpatul U.. Constată că în data de (...), utilizând patru autoturisme sustrase, împreună cu alte 4 persoane toți mascați, cu cagule, folosind uniforme caracteristice lucrătorilor de la D., asupra lor arme automate, au urmărit și oprit în trafic la coborârea P. G. autospeciala cu numărul de circulație (...), ce aparținea de SC G. C. S. S. B. - P. de lucru B. M., care transporta valori, declinându-și calitatea nereală de polițiști în control, i-au dezarmat pe doi lucrători ocupanți ai autospecialei, i-au obligat pe angajații respectivi să le predea autospeciala, pe care au condus-o într- un loc retras , iar din compartimentul tezaur au sustras 4 saci în care era suma de 3.971.000 lei și 2.000 euro după care i-au închis pe cei trei angajați în compartimentul tezaur și au părăsit locul faptei. În aceste condiții, apreciază că în mod întemeiat instanța de fond a apreciat că subzistă temeiurile de fapt și de drept avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, dispunând menținerea măsurii. Soluția atacată fiind legală și temeinică, solicită respingerea recursului declarat de către inculpatul L. Inculpatul L. M., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate, deoarece nu mai sunt valabile motivele avute în vedere la luarea măsurii preventive și apoi la menținerile anterioare, precum și că nu mai poate influența derularea procesului penal, nu intenționează să se sustragă și se va prezenta la fiecare chemare a organelor de anchetă. A. după 1 an și 6 luni de are preventiv, în condițiile în care proba ADN și interceptările telefonice au fost anulate de expertizele efectuate ulterior, că nu se mai bucură de prezumția de nevinovăție. C U R T E A Prin încheierea penală f.nr.din data de 13 iulie 2011 de Tribunalul Maramureș pronunțată în dosarul nr. (...) s-au respinscererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpați prin apărător. În temeiul art. 3002 Cod procedură penală și art. 160b Cod procedură penală, s-a constată din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților: - U. I. (CNP 1., fiul lui N. și V., născut la data de (...) în localitatea B. M., județul M., domiciliat în B. M., B-dul T. nr.14/22, județul M., arestat preventiv, aflat la Penitenciarul Gherla) și - L. M. (posesor al cărții de identitate seria AN nr. 7542968, fiul lui G. și G.-A., născut la data de (...) în Nuoro, Italia, domiciliat în localitatea F., str. Satta S.o nr.53, Italia, arestat preventiv, aflat la Penitenciarul Gherla), trimiși în judecată pentru infracțiunile de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art.189 alin.1,2 Cod penal, tâlhărie prev. de art.211 alin.1,2 lit. a,c alin.21 lit.a,b și alin.3 Cod penal, uzurpare de calități oficiale prev. de art. 240 Cod penal și nerespectarea regimului armelor și munițiilor prev. de art.279 alin.1,3 lit.a Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal și, în consecință, s-a menținut măsura arestării preventive a acestora. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin rechizitoriul întocmit la 16 iulie 2010 în dosarul nr. 116/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au fost trimiși în judecată inculpații U. I. și L. M. pentru infracțiunile de lipsire de libertate prev. de art.189 alin.1,2 Cod penal, tâlhărie prev. de art. 211 alin.1,2 lit.a,c alin.21 lit.a,b și alin.3 Cod penal, uzurparea de calități oficiale prev. de art. 240 Cod penal și nerespectarea regimului armelor și munițiilor prev. de art.279 alin.1,3 lit.a Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal. La această instanță s-a format dosarul nr. (...), cauza fiind în faza de judecată. Procedând la verificarea din oficiu a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaților, în temeiul art. 3002, 160b C.pr.pen., și la examinarea cererilor acestora de revocare a acestei măsuri, tribunalul a reținut următoarele: Prin încheierea penală nr. 42 din 27 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...) s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților pe o durată de 29 de zile ( (...) - (...) inclusiv) în baza art. 148 lit.f C.pr.pen., măsura fiind prelungită ulterior de mai multe ori și apoi menținută de Tribunalul București și respectiv de Tribunalul Maramureș. În fapt, s-a reținut în considerentele încheierii penale mai sus menționate faptul că, în cauză există indicii temeinice în sensul că în data de (...), utilizând două autoturisme de teren marca Mitsubishi și Suzuki Vitara sustrase din municipiul B. M. și respectiv municipiul Dej, județul C., precum și două autoturisme marca Fiat, de asemenea sustrase, împreună cu alte 4 persoane toți mascați, cu cagule, folosind uniforme tip combinezon negru caracteristice lucrătorilor de la D., având și inscripții pe uniforme „., având arme automate tip „Kalașnikov"; sau „AKM 47";, au urmărit și oprit în trafic la coborârea P. G. înspre localitatea M. la locul numit „. A. unde nu există semnale pentru telefonia mobilă autospeciala cu numărul de circulație (...), ceaparținea de SC G. C. S. S. B. P. de lucru B. M. care transporta valori (sume în lei și valută), declinându-și calitatea nereală de polițiști în control, i-au dezarmat pe doi lucrători ocupanți ai autospecialei, luându-le două pistoale marca „TT"; și muniția aferentă (12 cartușe/pistol) după care prin violență i-au obligat pe angajații respectivi să le predea autospeciala pe care au condus-o într-un loc retras pe V. A., iar din compartimentul tezaur au sustras 4 saci în care era suma de 3.971.000 lei și 2.000 euro după care i-au închis pe cei trei angajați în compartimentul tezaur și au părăsit locul faptei. T. a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea inculpaților subzistă și în prezent și se impune în continuare privarea acestora de libertate. A., rezultă că pentru prezumata faptă legea prevede pedeapsă cu închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică (art.148 lit. f Cod procedură penală). La evaluarea pericolului social pentru ordinea publică instanța are în vedere modalitatea în care se presupune că fapta a fost comisă, impactul social al unor asemenea fapte de o gravitate deosebită și care au creat în rândul societății un puternic sentiment de insecuritate. T. a apreciat că la acest moment procesual nu a intervenit nici un element nou care să schimbe temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive și care să justifice punerea în libertate a inculpaților. T. a considerat că nu pot fi reținute cererile formulate de apărare, prin prisma concluziilor expertizei medico-legale întocmite de I. N. de M. L. ,,M. M. B. întrucât raportul de expertiză menționat nu a respectat obiectivele fixate de instanță, nefiind examinate microurmele existente pe corpurile delicte avute în vedere de experții din cadrul I.ui de C., probe care îi incriminau pe cei doi inculpați, conform concluziilor exprimate în cuprinsul rapoartelor de constatare, întocmite în cursul urmăririi penale, situație în care se impune completarea și suplimentarea obiectivelor inițial stabilite. Or, față de această situație, tribunalul a apreciat că probele care au fundamentat convingerea instanței că măsura arestării preventive a celor doi inculpați este justificată, se mențin în continuare. Menținerea arestării preventive a inculpaților se justifică prin existența în continuare a indiciilor temeinice în sensul articolului 143 C. pr.pen. De altfel, măsura apare în continuare oportună și prin prisma dispozițiilor art. 136 Cod procedură penală, buna desfășurare a judecății realizându-se cu inculpații în stare de arest preventiv. Pe de altă parte, măsura preventivă luată și menținută față de inculpați, apare justificată și prin prisma jurisprudenței C., Curtea arătând în mod constant că avantajele pe care le prezintă detenția preventivă sunt cunoscute și nu pot fi negate: să împiedice persoana suspectă să fugă, să evite distrugerea unor probe, să împiedice săvârșirea unor noi infracțiuni sau, eventual, să-l protejeze împotriva furiei publicului sau a victimei. De altfel, așa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, menținerea arestării preventive poate fi justificată într-un caz concret numai dacă există indicii precise în sensul unei necesități reale și de interes public care în pofidaprezumției de nevinovăție prevalează asupra regulilor privind libertatea individuală. T. a reținut că toate elementele evidențiate mai sus și consacrate de jurisprudența C. se regăsesc în prezenta cauză, caracterizate de o complexitate deosebită și care necesită o cercetare judecătorească amplă, respectându-se în același timp dreptul la apărare al inculpaților, ceea ce se reflectă în probațiunea administrată la cererea acestora. În consecință, tribunalul a apreciat că măsura arestării preventive apare ca fiind justificată în continuare. Având în vedere că în acest moment subzistă temeiurile de fapt și de drept ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar pe de altă parte, așa cum s-a arătat și anterior, măsura se justifică și prin scopul prevăzut la art. 136 Cod procedură penală, tribunalul a menținut arestarea preventivă a inculpaților. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen legal, inculpații criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală. În ședința publică din data de (...), inculpatul U. I. prezent în fața curții a declarat că își retrage recursul formulat. În motivarea recursului său, inculpatul L. M. a învederat curții că, întrucât cercetarea judecătorească este aproape finalizată și acesta nu s-a sustras și nici nu se va sustrage cercetării judecătorești se impune lăsarea sa în libertate. Mai mult decât atât, raportat la faptul că este arestat de mai mult de un an și 6 luni astfel că, s-a depășit termenul rezonabil al detenției preventive, aceasta transformându-se într-o pedeapsă. Inculpatul mai arată că până la acest moment nu există probe clare de vinovăție și nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție. Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele: Din probele administrate până în prezent atât în faza de urmărire penală cât și de către prima instanță, în mod nemijlocit, rezultă existența indiciilor temeinice în sensul art.68 ind.1 C.p.p. că inculpatul recurent L. M. este autorul faptei imputate (în sensul art.68 ind.1 C.p.p., există indicii temeinice atunci când, din examinarea actelor de la dosar, se desprinde insistent presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat). De altfel, în consens cu jurisprudența C., care admite posibilitatea de a li se recunoaște autorităților judiciare naționale o anumită marjă de apreciere a dovezilor, deoarece ele se află bine plasate să evalueze situația de fapt, apreciem și noi că prima instanță, în hotărârea atacată a analizat fără a antama și prejudicia fondul cauzei, motivele pentru care, se impune în continuare privarea de libertate a inculpaților în sensul art.143 C.p.p. Cercetarea judecătorească este aproape finalizată, cauza suferind amânare doar în vederea finalizării suplimentului la raportul de expertiză medico-legală încuviințat în cauză. Raportat la complexitatea deosebită a cauzei, la modalitățile elaborate în care se bănuiește că au acționat inculpații, la numărul mare de martori ce au fost audiați, apreciem că în cauză nu a fostdepășit termenul rezonabil al detenției preventive, neputându-li-se reproșa autorităților naționale vreo culpă în desfășurarea anchetei. A., Curtea constată că soluția T.ui M. este temeinică și legală, fiind în concordanță cu hotărârile C. (hotărârea din 31 iulie 2000 Jecius v.Lituania; hotărârea Kudla v.Polonia din 26 octombrie 2000 și hotărârea Labita v.Italia din 6 aprilie 2000) prin care s-a decis că nu a fost încălcat art.5 paragraf 3 din Convenție în ceea ce privește durata detenției preventive. Potrivit textului de mai sus, modificat prin P. nr.112 ". persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraf 1 lit.c din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător și are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere. Conform jurisprudenței C., aspectul privind caracterul rezonabil al unei perioade de detenție nu poate fi apreciat în abstract. Caracterul rezonabil al detenției unei persoane trebuie evaluat de la caz la caz, în funcție de trăsăturile specifice ale acestuia. Menținerea stării de detenție preventivă poate fi justificată într-un caz concret, numai dacă există indicii precise în sensul unei necesități reale și de interes public care, în pofida prezumției de nevinovăție, prevalează asupra regulilor privind libertatea individuală (a se vedea hotărârea W.v.Elveția din 26 ianuarie 1993). Este în primul rând datoria autorităților judiciare naționale să se asigure că, într-o cauză determinată, detenția preventivă nu depășește o perioadă rezonabilă. În acest scop și având în vedere respectul cuvenit pentru principiul prezumției de nevinovăție, autoritățile trebuie să ia în considerare toate argumentele pentru și împotriva existenței unei necesități de ordin public care să justifice o îndepărtare de la regula respectării libertății individuale și care să constituie considerente pentru hotărârea autorităților de a respinge cererea de punere în libertate. Persistența unei suspiciuni rezonabile că persoana arestată a comis o infracțiune este o condiție sine qua non pentru legalitatea menținerii stării de detenție. Aplicând aceste principii la speța de față, durata arestării preventive de 1 an și 6 luni a inculpatului este justificată din perspectiva exigențelor art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, aceasta nefiind excesivă. Apoi, având în vedere acuzația deosebit de gravă ce i se aduce inculpatului recurent, modul în care se bănuiește că s-au desfășurat evenimentele, curtea apreciază că, temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive subzistă în continuare. Așadar, trebuie reținut faptul că raportat la noțiunea de probe care se regăsește în teza II a articolului 148 lit.f C.pr.pen., aceasta trebuie să reiasă din existenta la dosar a unor date care să ateste fără echivoc că membrii unei colectivități ar fi puși în primejdie în situația în care acest inculpat ar fi lăsat în libertate, însă pericolul nu privește doar integritatea fizică a acestora ci și asupra bunurilor persoanei. De asemenea pericolul concret pentru ordinea publică trebuie înțeles prin prisma unei reacții colective față de anumite stări delucruri, care ar avea ca efect perturbații atât la nivelul disciplinei publice cât și la cel al respectului față de lege existând astfel o stimulare a temerii colective că Împotriva unor fapte considerate ca periculoase organele de stat nu acționează suficient si implicit legea nu ar fi aplicată cu hotărâre. Pentru a înlătura confuziile frecvente între conceptul de pericol social al faptei (care ține în principal de instituția individualizării tratamentului penal) și conceptele de ordine publică și pericol pentru aceasta care ține de cu totul alte instituții printre care și măsura arestării preventive, interpretarea anterior expusă este cea aplicabilă. Totodată starea de pericol pentru ordinea publică spre deosebire de pericolul social al faptei respective presupune o rezonanță a acelei fapte, afectare a echilibrului firesc, o anumită stare de indignare și de dezaprobare publică ce culminează cu o anumită stare de insecuritate socială, toate aceste aspecte regăsindu-se în speța de față, fapta imputată fiind în măsură să trezească în rândul colectivității un puternic sentiment de insecuritate. Față e cele de mai sus în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul L. M. În baza art.385 ind.4 C.p.p. va lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul U. I. Va stabili în favoarea Baroului C. sumele de câte 25 lei - onorarii apărători din oficiu, sume ce se vor plăti din fondurile M.ui Justiției, în favoarea av. Oprean Patricia și Leahu M.. În baza art.189 C.proc.pen., art.7 alin.1 și 3 lit.c din Legea nr.178/1997 raportat la art.1 alin.1 lit.a din Ordinul nr.772/C/(...) al M.ui Justiției și Libertăților Cetățenești, va stabili onorariu pentru interpret de limba italiană Cocan C. E., suma de 138,90 lei (pentru 3 ore de traducere la tariful de 23,15 lei/oră + spor de 1. pentru traducere simultană,) sumă ce se va plăti din fondurile M.ui Justiției Va obliga pe inculpații recurenți să plătească în favoarea statului, cheltuieli judiciare în sumă de câte 300 lei fiecare PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul L. M., fiul lui G. și G.-A., născut la (...), aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale fără număr din 13 iulie 2011 a T.ui M.. Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul U. I., fiul lui N. și V., născut la (...), aflat în prezent în Penitenciarul Gherla împotriva aceleiași hotărâri. Stabilește în favoarea Baroului C. sumele de câte 25 lei - onorarii apărători din oficiu, sume ce se vor plăti din fondurile M.ui Justiției, în favoarea av. Oprean Patricia și Leahu M.. În baza art.189 C.proc.pen., art.7 alin.1 și 3 lit.c din Legea nr.178/1997 raportat la art.1 alin.1 lit.a din Ordinul nr.772/C/(...) al M.ui Justiției și Libertăților Cetățenești, stabilește onorariu pentru interpret de limba italiană Cocan C. E., suma de 138,90 lei (pentru 3ore de traducere la tariful de 23,15 lei/oră + spor de 1. pentru traducere simultană,) sumă ce se va plăti din fondurile M.ui Justiției. Obligă pe inculpații recurenți să plătească în favoarea statului, cheltuieli judiciare în sumă de câte 300 lei fiecare. Definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din 20 iulie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, I. M. D. P. M. R. G., T. G. Red.M.R. Dact.H.C./ 4 ex./ Jud.fond: A. Codruța Violeta;
| ← Decizia penală nr. 1446/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1247/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
