Decizia penală nr. 1247/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a6
DECIZIA PENALĂ NR. 1247/R/2011
Ședința publică din data de 17 august 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : M. Ș., judecător
JUDECĂTORI : C. I.
: A. D. L.
GREFIER : L. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. : V. G.
S-a luat spre examinare cauza penală având ca obiect recursul declarat de către inculpatul M. I. V. împotriva încheierii penale din data de 3 august 2011 pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui S., inculpatul M. I. V. fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor calificat, prev. și ped. de art. 20
C., raportat la art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. i C. și complicitate la ultraj, prev. și ped. de art. 26 C., raportat la art. 239 alin. 1, 2 și 5 C., totul cu aplicarea art. 33 lit. a C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul M. I. V., aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, av. Balog Roberth, din cadrul Baroului
S., cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av. B. C. E., cu delegație avocațială la dosar, care solicită acordarea onorariului avocațial parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.
Întrebat fiind de către instanță, inculpatul M. I. V. arată că își menține recursul declarat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și rejudecând cauza, să se dispună în baza art.139 alin.3/5
C.pr.pen., înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Consideră că la acest moment procesual, sunt aproape un an și șapte luni de când este privat de libertate, astfel că s-a încălcat durata rezonabilă a măsurii arestării preventive. Rezonabilitatea sau nerezonabilitatea duratei arestării preventive se stabilește în funcție de trei criterii și anume : complexitatea cauzei, atitudinea inculpatului și a autorităților judiciare. C. cauzei consideră că este pe departe de a fi îndeplinit având în vedere că suntem în prezența infracțiunii de tentativă la omor. U. penală s-a efectuat cu celeritate, parchetul a sesizat instanța într-un termen mai mult decât rezonabil însă, problemele au apărut în cursul judecății, fapt ce a dus la tergiversarea cauzei. Mai mult, ce mai trebuie efectuat în cauză sunt audieri de martori care nu s-au prezentat sub nici o formă dar acest lucru nu este imputabil inculpatului. În acest moment, consideră că scopul măsurilor preventive poate fi înfăptuit și fără privare de libertate a inculpatului.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea ca nefondat recursul inculpatului și obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat. Inculpatul a fost arestat preventiv pentru tentativă la omor calificat, când, cu o rangă a lovit în cap pe partea vătămată, a cărei viață a fost pusă în primejdie. Apreciază că recursul este nefondat arătând că nu se poate vorbi de o tergiversare la primă instanță din moment ce prima instanță a admis cererile în probațiune formulate de inculpat.
Inculpatul M. I. V., având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său solicitând judecarea lui în stare de libertate întrucât are doi copii minori în întreținere.
C U R T E A
Prin încheierea din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) a T.ui S., în baza art.3002 Cod procedură penală raportat la art.160b Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului M. I. V. (fiul lui I. și M., născut la data de (...), în Șimleu Silvaniei, Jud.S., domiciliat în L. nr.8., Județul S.), luată față de acesta prin încheierea penală nr.6/C din (...) a T.ui S. În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar suma de 100 lei reprezentând onorariu avocațial pentru apărarea din oficiu a inculpatului a fost avansată din fondul M.ui Justiției către Baroul de A. S. Asupra verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, s-au reținut următoarele: Prin încheierea nr.6/C din 16 februarie 2010 a T.ui S. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului M. I. V. pe o perioadă de 29 zile, iar prin încheierile penale nr.8/C din (...) și nr.15/C din (...) ale T.ui S. s-a dispus prelungirea acestei măsurii față de inculpat. Arestarea preventivă a inculpatului a fost dispusă în baza art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală, apreciindu-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de aceste dispoziții legale. Prin încheierea penală nr.8/C din (...) s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu încă 30 de zile, începând cu data de (...), ora 14,30, până la data de (...), ora 14,30. Prin încheierea penală nr.21/C din (...) s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului M. I. V. cu încă 30 de zile, începând cu data de (...), ora 14,30, până la data de (...), ora 14,30. Inculpatul M. I. V. este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 20 raportat la art.174 alin.1, 175 alin.1 lit.i Cod penal, art.26 Cod penal raportat la art.239 alin.1,2 și 5 Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că în data de (...), inculpatul împreună cu alte persoane au participat la un scandal, împrejurare în care acesta a lovit-o pe partea vătămată S. F. cu o rangă în cap, cauzându-i leziuni traumatice puternice, fiind nevoie de spitalizarea acestuia. S-a motivat că vis-a-vis de zona în care a fost lovită partea vătămată care este o zonă vitală, de corpul delict care este o rangă din fier s-a atentat la viața victimei, împrejurări care justifică luarea măsurii arestării preventive. Conform concluziilor provizorii ale S.ui J. de M. L. S., partea vătămată S. F. prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur. La Tribunalul Sălaj a fost înregistrat dosarul nr.(...) procedându-se din oficiu la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului, în conformitate cu dispozițiile art.300/1 Cod procedură penală raportat la art. 160 Cod procedură penală, constatându-se că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului iar apoi dosarul privindu-l pe Inculpatul M. I. V. a fost disjuns formându-se dosarul nr.(...). La acest termen de judecată, procedându-se în conformitate cu dispozițiile art.160/b și art.300/2 Cod procedură penală, se constată că și la această dată, temeiurile care au determinat arestarea subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului. Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este închisoare mai mare de 4 ani, iar din probele existente la dosarul cauzei rezultă indicii temeinice în sensul prevăzut de art.68/1 Cod procedură penală că inculpatul a săvârșit aceste fapte față de care se apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul pentru ordinea publică rezultă și din natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare, modalitatea și împrejurările comiterii lor. Faptele așa cum s-a arătat mai sus, prezintă o gravitate sporită având rezonanță în rândul opiniei publice și determinând reacția negativă a acesteia față de împrejurarea că persoane asupra cărora planează astfel de acuzații grave sunt judecate în stare de libertate. Astfel, s-a constatat că la această dată subzistă temeiurile care au determinat arestarea inculpatului, acestea nu au încetat, dimpotrivă impun în continuare privarea de libertate a inculpatului atât pentru buna desfășurare a procesului penal cât și pentru prevenirea săvârșirii altor infracțiuni. În consecință în baza art.300/2 și art.160/b Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului M. I. V. Împotriva mai sus menționatei încheieri a declarat recurs inculpatul M. I. V.solicitând a se dispune, in conformitate cu prev. art.139 alin.35 C. ,înlocuirea măsuriiarestului preventiv cu o măsură mai puțin restrictivă, aceea de a nu părăsi localitatea sau tara. În susținerea cererii sale inculpatul a arătat că este arestat de 1 an si 7 luni încălcându-se durata rezonabilă a detenției preventive. Raportându-se la practica constantă a CEDO inculpatul a arătat că rezonabilitatea arestului preventiv se apreciază de complexitatea cauzei, atitudinea inculpatului și a autorității judiciare. În opinia sa cauza ce trenează pe rolul instanței de judecată datorită lipsei de fermitate a acesteia iar acest aspect nu îi este imputabil. Nu se poate aprecia că este o vorba de o cauză extrem de complexă având în vedere că inculpatul a fost trimis in judecată pentru comiterea unei infracțiuni de tentativă la omor. Analizând recursul declarat din prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat până în acest moment și a prevederilor art.3856 alin.3 C. Curtea constată că acesta este fondat urmând a fi admis pentruurmătoarele considerente: Cauza privindu-l pe inculpatul M. I. V. a fost înregistrată pe rolul Tribunalul Sălaj la data de 11 iunie 2010, inculpatul fiind trimis în judecată în stare de arest preventiv. Măsura arestului preventiv a fost luată față de acest inculpat la data de 16 februarie 2010 fiind apoi prelungită prin încheierile penale din 12 martie 2010, 12 aprilie 2010 și 11 mai 2010 toate ale T.ui S. iar ulterior a fost menținută de către instanța de judecată cu respectarea termenelor prevăzute de art.3001 și 3002 C. De la momentul trimiterii în judecată a inculpatului până în prezent cauza a fost amânată în repetate rânduri fie pentru lipsa de apărare a inculpaților, fie pentru lipsă de procedură. Inculpatul a fost audiat de instanța de fond doar la data de 20 octombrie 2010 ocazie cu care a fost audiat și coinculpatul M. G. și martorul B. I. N. La următoarul termene de judecată din 10 noiembrie 2010 reprezentantul Parchetului a învederat instanței că unul dintre inculpați, respectiv M. I., nu a fost niciodată citat in fața instanței de judecată motiv pentru care cauza a suferit o nouă amânare pentru data de 8 decembrie. A fost admisă din nou cererea de amânare formulată de către apărătorul inculpatului M. I. G. care a solicitat acordarea unui nou termen deoarece reprezenta interesele unui nou inculpat, astfel cauza a fost amânată pe data de 5 ianuarie 2011 termen la care s-a discuta din nou menținerea măsurii arestului preventiv și s-a dispus introducerea in cauză a S.ui de A. S. În data de (...) au fost audiați inculpații M. I. V., M. G. și reaudiat inculpatul M. I. V. De asemenea, s-a luat poziția părții civile G. D. și a fost audiat un martor iar la acest termen de judecată instanța a adus la cunoștință inculpaților că a survenit modificări ale C.ui de procedură penală ca urmare a intervenției Legii nr.202/2010 și că, in situația în care recunosc faptele pentru care au fost trimiși în judecată, își însușesc probele din faza de urmărire penală, și nu mai solicită probe noi pot fi judecați în baza proceduri simplificate urmând a beneficia de reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care sunt cercetați. Având în vedre că inculpați M. I. și M. G. au solicitat aplicarea procedurii prevăzute de art.3201 C. s-a dispus disjungerea cauzei față de aceștia în data de (...), s-a pronunțat sentința penală nr.18 prin care au fost condamnați cei doi inculpați pentru comiterea infracțiunilor de ultraj. Cauza disjunsă privind pe inculpatul M. I. V. și-a continuat cursul fixându-se termen in data de 2(...) când s-a discuta din nou menținere măsurii arestului preventiv și s-a dispus citarea cu mandat de aducere a doi martori și citarea cu procedură obișnuită a părții vătămate S. F. D. La termenul din 23 martie 2011 apărătorul inculpatului a formulat o nouă cerere de amânare invocând faptul că are o altă cauză la DNA București, cerere care a fost admisă de către instanță și s-a dispus citarea din nou cu mandate de aducere a celor doi martori deși, din procesele verbale de neexecutare a mandatelor de aducere, a rezultat că aceștia sunt plecați la muncă în străinătate. La termenul din 27 aprilie 2011 apărătorul inculpatului a formulat două cereri in probațiune, respectiv efectuarea unei expertize medico-legale asupra părții vătămate S. F. D. și testarea la aparatul poligraf a inculpatului M. I. V. Aceste cereri în probațiune au fost admise acordându-se un nou termen de judecată pentru stabilirea contravalorii expertizei, a întrebărilor la care să răspundă inculpatul la testul poligraf precum și cu privire la locul unde se va efectua acest test poligraf. La acest termen de judecată de asemenea a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat. La termenul de judecată din data de 11 mai 2011 cauza a fost amânată deoarece lipsea dosarul cauzei care se afla înaintat la Curtea de A. C. pentru soluționarea recursului declarat de către inculpat împotriva încheierii din 17 aprilie. La termenul din 18 mai 2011 s-a discutat doar menținerea măsurii arestului preventiv, iar la termenul din 25 mai au fost înaintate IML C. întrebările apărătorului inculpatului și s-a stabilit că testul poligraf se va realiza de către IPJ B. - S. C., dispunându se din nou citarea cu mandat de aducere a celor doi martori K. La termenul de judecată din 8 iunie s-a constatat lipsa inculpatului care nu a fost transferat din Penitenciarul Oradea. La termenul de judecată fixat pentru data de 6 iulie a fost din nou pusă în discuție menținerea măsurii arestului preventiv. La termenul din 3 august 2011 a fost din nou admisă cerea de amânare formulată de apărătorul inculpatului care a învederat instanței că se află în concediu de odihnă, s-a dispus repetarea procedurii cu mandate de aducere a celor doi martori K., s-a dispus efectuarea unor adrese către partea vătămată S. F. D. aducându-i-se la cunoștință că trebuie să se prezinte la IML C. în data de 16 septembrie 2011 pentru a fi examinat și de asemenea s-a efectuat o adresă către IPJ B. aducându-se la cunoștință acestei instituții că apărătorul inculpatului nu a pus la dispoziție întrebările la care acesta să răspundă în cadrul testului poligraf. Această enumerare exhaustivă a celor petrecute la numeroasele termene de judecată pe care le-a avut prezentul dosar a fost realizată pentru a dovedi că durata de 1 an și 7 luni a arestului preventiv se datorează în mare parte lipsei de fermitate a completului de judecată care nu a lut măsurile prevăzute de C. de procedură penală pentru a împiedeca tergiversarea soluționării prezentei cauze și numeroasele amânări pe care aceasta le-a suferit. Astfel, trebuie observat că apărătorul ales al inculpatului a solicitat in numeroase rânduri amânarea cauzei pentru că avea cauză la alte instanțe sau la alte organe judiciare sau că se afla în concediu de odihnă, cereri care, în opinia instanței de control judiciar puteau fi respinse apărătorul titular al cauzei având obligația, potrivit art..172 alin.8 C., să asigure asistența juridică a învinuitului sau inculpatului sau substituirea. Pentru nerespectarea acestei obligații instanța de judecată poate lua măsuri pentru înlocuirea acestuia cu acordarea unui termen pentru pregătirea apărării și poate sesiza conducerea Baroului de A. pentru a se lua măsuri. De asemenea instanța ierarhic inferioară nu a luat măsurile necesare și nu a sancționat atitudinea apărătorului inculpatului care nu și-a respectat obligația asumată de a depune la dosar în termen de 24 de ore în vederea comunicării către IPJ B. a întrebărilor la care inculpatul urma să răspundă la testul poligraf. În plus, s-a dispus citarea în mod repetat cu mandat de aducere și mandat de aducere sub însoțitor a martorilor K. L. și K. L. F. deși ,din procesele verbale de neexecutare a mandatelor de aducere, a reieșit că aceștia sunt plecați din țară, caz în care instanța ar fi trebuit să facă aplicarea dispozițiilor art.327 alin.3 C. dispunând citirea depozițiilor date de acești martori în cursul urmăririi penale, depoziții de care să țină cont la judecarea cauzei. La nivel de principiu, autoritățile judiciare trebuie să se asigure că, în fiecare cauză dată, detenția provizorie la care e supus un acuzat să nu depășească o durată rezonabilă. În acest scop, ele au obligația , prin luarea în considerare a prezumțieide nevinovăție, să determine toate circumstanțele de natură a impunesau, dimpotrivă, a înlătura existența exigenței interesului public ce justifică derogarea de la regula fixată de art.5 -. persoanei- și să le analizeze în deciziile lor privitoare la examinarea unor cereri de punere în libertate formulate de cei aflați în detenție preventivă. Persistența motivelor plauzibile de a bănui persoana arestată de a fi săvârșit o infracțiune este o condiție sine qua non a regularității menținerii deținerii, dar, după un timp, ele nu mai sunt suficiente. Trebuie din acest moment a se stabili dacă alte motive luate în considerare de instanța fondului continuă a legitima privarea de libertate și a se verifica dacă s-a depus o diligență deosebită în desfășurarea procedurii. In opinia Curții durata de cca. 1 an și 7 luni a privării de libertate a inculpatului în aceste condiții pe care le-am menționat anterior apare ca fiind nerezonabilă. În plus, nu este vorba de o complexitate extremă a cauzei care să justifice o durată atât de mare a procedurii în fața instanțelor de judecată fiind vorba de un dosar în care au mai fost implicați doar doi inculpați, care vizează două părți vătămate și în care, în faza de urmărire penală , au fost audiați doar șase martori. Din acești 6 martori doar trei au fost audiați de instanța de judecată deși cauza se află pe rol de 1 an și 7 luni. Această soluție a instanței de recurs este în conformitate cu practica curentă a Curții Europene a Drepturilor Omului care în numeroase cazuri a sancționat ferm atitudinea relativ pasivă a autorităților judiciare care a dus la prelungirea nejustificată a procedurilor penale. Pentru aceste considerente, Curtea de apel constată că durata detenției preventive este una nerezonabilă însă având în vedere gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului recurent, atitudinea pe care acesta a avut-o în fața organelor judiciare, împrejurarea că nu a fost utilizat probatoriul administrat în faza de urmărire penală existând unele temeri că inculpatul ar putea împiedeca buna desfășurarea a procesului penal instanța va înlocui măsura arestului preventiv cu o măsura mai puțin restrictivă, măsura de a nu părăsi țara impunându-i acestuia obligațiile prevăzute de art.145 alin.11 și art.1451 C. respectiv : să se prezinte în fața instanțelor de judecată ori de câte ori va fi chemat în prezenta cauză; să se prezinte la Secția de poliție în raza teritorială a căreia își are domiciliul în vederea derulării programului de supraveghere, ori de câte ori va fi chemat; să nu își schimbe domiciliul decât cu încuviințarea prealabilă a instanței; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme. Inculpatului i s-a atras atenția asupra prev. art.145 alin.34 C. potrivit cărora încălcarea cu rea credință a măsurilor aplicate sau a obligațiilor atrage înlocuirea acesteia cu măsura arestării preventive în condițiile prevăzute de lege. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : În baza art. 385/15 pct. 2 lit. d C.pr.pen. admite recursul declarat de inculpatul: M. I. V.- fiul lui I. și M., născut la (...) în Șimleu Silvaniei, jud. S., CNP 1., deținut în Penitenciarul Gherla împotriva încheierii penale f.nr. din data de (...) a T.ui S., pe care o casează în întregime. Rejudecând, în baza art. 145/1 C.pr.pen. înlocuiește măsura arestării preventive luată față de inculpat cu măsura obligării de a nu părăsi țara iar în baza art. 145 alin. 1/1 și art. 145/1 C.pr.pen. impune acestuia, până la soluționarea definitivă a prezentei cauze, următoarele obligații: a) să se prezinte în fața instanțelor de judecată ori de câte ori va fi chemat în prezenta cauză; b) să se prezinte la Secția de poliție în raza teritorială a căreia își are domiciliul în vederea derulării programului de supraveghere, ori de câte ori va fi chemat; c) să nu își schimbe locuința din localitatea L. nr. 8., comuna S., jud. S. decât cu încuviințarea prealabilă a instanței; d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme. Atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 145 alin. 3 ind. 4 C.pr.pen. Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză. În baza art. 189 C.pr.pen. stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de 25 lei, cu titlu de onorariu parțial în favoarea apărătorului desemnat din oficiu. Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din 17 august 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. Ș. C. I. A. D. L. GREFIER L. S. Red..M.Ș./S.M.D 3 ex./(...) Jud.fond.N.C.C.
| ← Decizia penală nr. 1199/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 70/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
