Decizia penală nr. 147/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M A N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

S. PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)

DECIZIA PENALĂ NR.147/A/2011

Ședința publică din 7 septembrie 2011

Instanța constituită din :

	PREȘEDINTE	: V. V. A.
JUDECĂTOR	: A. D. L.
GREFIER	: L. S.

P. de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin P. - V. G.

S-au luat spre examinare - în vederea pronunțării - apelurile declarate de către P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, inculpații P. P. D., P. D. și partea vătămată G. C., împotriva sentinței penale nr.44/2011 pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui S., inculpații fiind trimiși în judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.20 Cod penal rap.la art.174 alin.1 comb.cu art.175 alin.1 lit.i Cod penal; art.321 alin.1

Cod penal; art.180 alin.2 Cod penal; art.193 alin.1 Cod penal, totul cu aplic.art.33 lit.a Cod penal de către inc. P. P.-D. și pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.20 Cod penal rap.la art.174 alin.1 comb.cu art.175 alin.1 lit.i Cod penal; art.321 alin.1 Cod penal; art.193 alin.1 Cod penal; art.193 alin.1 Cod penal, totul cu aplic.art.33 lit.a Cod penal, de către inc. P. D..

La apelul nominal făcut în cauză, lipsă părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 31 august 2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

C U R T E A :

Prin sentința penală nr. 44 pronunțată la data de 28 iunie 2011 de Tribunalul Sălaj s-a dispus condamnarea inculpatului P. P. D. (fiul lui P. și V., născut la data de (...) în Z., jud. S., domiciliat în Z., str.Dumbrava, nr.4, bl.H8, sc.A, et.3, ap.15, jud. S.).

Prin schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea de tentativă la omor calificat, prev. și ped. de art.20 Cod penal rap. la art.174 alin. (1) și 175 alin. (1) lit.i Cod penal, în infracțiunea de vătămare corporală gravă în formă agravată, prev. și ped. de art.182 alin.(1) și (3) Cod penal, la pedeapsa de: 3

(trei) ani și 6 (șase) luni, închisoare.

În baza art.321 alin.(1) Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art.180 alin.(2) Cod penal, cu reținerea circumstanței atenuante prev.de art.73 lit.b Cod penal și aplicarea art.76 lit.d Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, la pedeapsa de: 2 (două) luni închisoare.

În baza art.193 alin.(1) Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare, la pedeapsa de: 5(cinci) luni, închisoare.

În baza art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de: 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare sporită cu 6 (șase) luni, deci: 4 (patru) ani închisoare.

A fost condamnat inculpatul P. D. (fiul lui C. și L., născut la data de (...) în Z., jud. S., domiciliat în Z., b-dul M. Viteazul, nr.17, bl.Perla, sc.A, ap.47, jud. S.).

(trei) ani și 6 (șase) luni, închisoare.

În baza art.321 alin.(1) Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art.193 alin.(1) Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare, la pedeapsa de: 5(cinci) luni, închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit.a teza II-a Cod penal, în privința ambilor inculpați, în ce privește pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi, pe timpul executării pedepsei închisorii.

În baza art.350 Cod pr. penală, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților P. P. D. P. D. iar în baza art.88 Cod penal, s-a dedus (scăzut) din pedepsele aplicate inculpaților perioada detenției preventive, începând cu data de 15 aprilie 2010, la zi.

În baza art.11 pct.2 lit.b Cod pr. penală raportat la art. 10 lit.h Cod procedură penală, s-a dispus încetarea procesul penal pornit împotriva inculpatului P. D., pentru comiterea infracțiunii de amenințare, prev. și ped. de art.193 Cod penal.

S-a constatat că partea vătămată T. D. D., nu s-a constituit parte civilă în proces.

S-a constatat că S. J. de A. S., nu s-a constituit parte civilă în proces.

În baza art.14 și art. 346 Cod pr. penală comb. cu art. 998 și art. 999

Cod civil, au fost obligați inculpații, în solidar, la plata despăgubirilor civile după cum urmează:

- în favoarea părții civile G. C., la plata sumelor de 2.882 lei cu titlu de despăgubiri materiale și 30.000 lei, cu titlu de daune morale.

- în favoarea părții civile S. M. de U. P. C.-N., la plata sumei de 1.156 lei, actualizată cu rata inflației până la data plății integrale, reprezentând cheltuieli de spitalizare.

- în favoarea părții civile S. J. de U. Z., la plata sumei de 307, 97 lei, actualizată cu rata inflației până la data plății integrale, reprezentând cheltuieli de spitalizare.

- în favoarea părții civile S. C. J. de U. C., la plata sumei de 1447,94 lei, actualizată cu rata inflației până la data plății integrale, reprezentând cheltuieli de spitalizare.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapturmătoarele:

Prin rechizitoriul P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, au fost trimiși în judecată inculpații P. P.-D. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. deart.20 Cod penal rap.la art.174 alin.1 comb.cu art.175 alin.1 lit.i Cod penal; art.321 alin.1 Cod penal; art.180 alin.2 Cod penal; art.193 alin.1 Cod penal, totul cu aplic.art.33 lit.a Cod penal și P. D., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.20 Cod penal rap.la art.174 alin.1 comb.cu art.175 alin.1 lit.i Cod penal; art.321 alin.1 Cod penal; art.193 alin.1Cod penal; art.193 alin.1

Cod penal, totul cu aplic.art.33 lit.a Cod penal, reținându-se în expozeu următoarea stare de fapt:

În data de (...) inculpatul P. P.-D. i-a solicitat părții vătămate G. C. să se întâlnească cu el pentru a-și cere scuze față de numitul G. E., unchiul său, cu care partea vătămată ar fi avut niște divergențe. În acest sens, inculpatul s-a prezentat la locul de muncă al părții vătămate, I. S., și fiind refuzat de către partea vătămată, l-a contactat telefonic în mai multe rânduri. În cele din urmă partea vătămată a fost de acord să se întâlnească cu inculpatul în data de (...).

În data de (...), în timp ce se afla la barul din mall-ul din centrul mun. Z., împreună cu inculpatul P. D., inculpatul P. P.- D. a aflat că partea vătămată se afla la sala de sport de pe strada G. D. nr. 153 din mun. Z.. I. au hotărât să meargă la sala de sport pentru a-i cere părții vătămate, să-i însoțească la locuința numitului G. E., unde să-și ceară scuze.

În jurul orei 17,00, inculpații au intrat în interiorul sălii, unde se aflau părțile vătămate G. C. și T. Dan, precum și aproximativ încă 7- 8 persoane.

I. P. P.-D. și P. D. s-au postat în fața părții vătămate G. C., cerându-i să-i însoțească pentru a-și cere scuze de la unchiul inculpatului P. P.-D. Î. partea vătămată G. C. a refuzat, inculpații au început să strige și să-i aplice concomitent lovituri cu pumnii în zona feței. În acel moment partea vătămată T. D.-D., aflat în apropiere le-a cerut celor doi inculpați să înceteze agresiunea. Văzând că inculpații continuă loviturile, T. D.- D. având asupra sa un spray lacrimogen, a pulverizat câteva jeturi în direcția celor doi inculpați. În aceste împrejurări, celelalte persoane prezente, consternate de cele întâmplate, au părăsit sala, unii ieșind afară, alții intrând într-o încăpere alăturată.

I. și-au continuat acțiunile violente agresând părțile vătămate. P. vătămată T. D.-D. a părăsit în fugă sala, pulverizând din nou spray iritant în direcția agresorilor, iar inculpatul P. P.- D. a ridicat de pe podeaua sălii o bară de metal (folosită la aparatele de forță) și a aruncat-o în direcția lui T. D.-D., lovindu-l în șoldul și în piciorul stâng. În același context și inculpatul P. D. a aruncat spre partea vătămată T. D. cu o bară din metal care i-a trecut pe lângă cap.

D. ce T. D. a părăsit sala de sport inculpații s-au îndreptat spre G. C. care a rămas înăuntru.

În continuare inculpații i-au aplicat simultan lovituri părții vătămate cubarele respective. P. D. l-a lovit cu bara notată în planșa foto la fila 52 cu nr. 1, în frunte deoarece partea vătămată se aplecase. Lovitura a fost aplicată din lateral dreapta față de poziția victimei, fiind lovit cu bara în poziție orizontală. În același moment inculpatul P. P. i-a aplicat părții vătămate o lovitură cu bara aflată în planșa foto fila 54 și notată cu cifra 3, în bărbie, deoarece acesta se aplecase după prima lovitură. D. această lovitură partea vătămată și-a pierdut cunoștința și a căzut la pământ.

Cei doi inculpați au continuat să-l lovească pe partea vătămată cu pumnii și picioarele sub privirile martorilor prezenți, deși acesta era căzut pe pardoseala sălii. A. nu au încetat să-l lovească pe partea vătămată nici la solicitarea administratorului sălii de sport R. A. A., martorul R. A. a intervenit încercând să aplaneze conflictul, acesta arătând în declarația sa că după intervenția sa, la un moment dat inculpații s-au opri, iar partea vătămată s-a ridicat în picioare având fața plină de sânge. În acel moment inculpatul P. P.-D.l-a lovit din nou cu pumnul în față, victima s-a clătinat și a căzut din nou la pământ, iar inculpații au continuat să-l lovească cu pumnii și picioarele.

Doar în momentul în care au sosit organele de poliție, inculpații au încetat să-l mai lovească pe partea vătămată. Potrivit declarațiilor martorilor audiați, partea vătămată a rămas jos în urma loviturilor aplicate, fiind în stare de inconștiență și neputându-se ridica de la sol. I. au trecut pe lângă organele de poliție, s-au urcat în autoturismul inculpatului P. D., pornind în urmărirea părții vătămate T. D.-D. A. s-au deplasat până la benzinăria Luk Oil din apropiere, unde l-au observat pe T. D.-D. trecând cu autoturismul prin zonă, în autoturism aflându-se și partea vătămată K. L. I. au încercat să facă un baraj în șosea pentru a opri mașina părților vătămate, însă nu au reușit și au pornit în urma acestora, făcându-le semne cu pumnul că îi vor bate.

P. vătămate T. D.-D. și K. L. au ajuns cu autoturismul la sala de sport, unde au fost ajunși și de către inculpați. Inculpatul P. D. a coborât din mașină dezbrăcat la bustul gol și a început să urle și să profereze amenințări cu moartea la adresa părților vătămate. P. vătămate au fugit și au intrat în interiorul sălii.

I., cu toate că în zonă au mai apărut două mașini de poliție și una de jandarmi cu mai mulți polițiști și jandarmi, ignorând prezența acestora, au fugit după partea vătămată T. D.-D., continuând să-l amenințe cu moartea și să îi învedereze că „ori se mută el din Z., ori se mută ei";. Nu au reușit să intre din nou în sala de sport, fiind împiedicați de către organele de poliție care le-au solicitat să-i însoțească la sediul instituției. Toate aceste evenimente au avut loc în prezența organelor de poliție, personalului medical, altor persoane aflate în zonă (având în vedere că în aceeași curte se găsesc mai multe magazine) precum și a martorilor din sala de sport. A. din urmă au asistat cu indignare și speriați la cele petrecute. De asemenea, celelalte persoane din sala de sport nu au intervenit în apărarea părții vătămate, fiindu-le frică întrucât cei doi inculpați sunt cunoscuți în oraș ca fiind persoane violente. Între persoanele aflate în sala de sport în momentul incidentului erau și 2 minori și o persoană de sex feminin care, de asemenea, au privit consternați la acțiunile violente, amenințările și injuriile proferate de către cei doi inculpați.

Agresivitatea și violența verbală a celor doi inculpați care strigau din curte înspre sala de sport „Te omor! Facem crimă! Ori plecați voi, ori vă omor eu!";, precum și insistența lor de a pătrunde în sala de sport a speriat și personalul medical de pe ambulanță, venit să dea primul ajutor părții vătămate și cărora le era frică să nu fie agresați de către cei doi inculpați.

În urma loviturilor aplicate părții vătămate G. C., i-au fost cauzate numeroase leziuni fiind internat în S. J. S., apoi trimis la S. C. J. de U. C. - C. C. M.- F. 2 și S. M. de U. „. C. P. C.-N. cu diagnosticul (potrivit foii de observație: traumatism cranio-facial - fractură fără deplasare perete lateral și planșeu orbital drept, hemosinus maxilar drept, dublă fractură mandibulă cu traiect vertical ramură orizontală dreaptă și traiect vertical ramură verticală stânga, multiple hematoame frontal, palpebral drept, hemoragie subconjuctivală, contuzie și echimoze latero-cervicale și subclaviculare).

Din Raportul de constatare medico-legală nr. 549/II/a/26 din (...) al S.ui J. de M. L. Z., reiese că partea vătămată G. C. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin loviri active cu corpuri dure (pumni, picioare, bară metalică). Leziunile necesită pentru vindecare 65-70 zile de îngrijiri medicale. Leziunile nu au pus în primejdie viața victimei și pot data din (...).

P. vătămată T. D.-D. a suferit leziuni constând într-o echimoză brun- violacee-verzuie de 1. cm pe cadranul supero-intern fesa stângă, care s-a putut produce prin lovire cu un corp dur și a necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale șiîntr-o echimoză roșie oblică de 4/1,5 cm pe fața externă gambă dreaptă, leziuni ce nu necesită îngrijiri medicale.

În susținerea celor reținute în sarcina inculpaților, în cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului (vol. I, f. 47- 56); declarațiile inculpaților (vol. I, f. 11-

15, 23, 24, 28, 29, vol. II, f. 23, 24, 26, 27, 55, 57, 177, 174); declarații părți vătămate (vol. I, f. 114, 115, 118- 120, vol. II, f. 30- 34); declarații de martori

(vol. I, f. 16- 19, 116, 117, 121- 125, vol. II, f. 36- 38, 59, 61- 63, 65- 67, 69-

71, 73, 75, 77, 90- 93); concluzii provizorii ale medicului legist (vol. I, f. 70); certificate medico-legale (vol. I, f. 81, vol. II, f. 35, 51); raport de constatare medico-legală (vol. II, f. 94).

Tot în cursul urmării penale, unitățile spitalicești care au acordat îngrijiri părții vătămate G. C., s-au constituit părți civile, după cum urmează: S. M. de U. „. C. P. C.-N. cu suma de 1.156,00 lei (vol. II, f. 112), S. C. J. de U. C. cu suma de 1.156,00 lei (vol. II, f. 144) S. J. de U. S., cu suma de 223,22 lei (vol. II, f. 152) în timp ce S. J. de A. S. nu și-a precizat pretențiile civile în cauză, nici în cursul urmăririi penale, nici în fața instanței.

Cei doi inculpați au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv, măsură dispusă prin Î. penală nr. 5/A din data de (...) a Judecătoriei Z., și apoi prelungită și respectiv menținută, în mod succesiv, de instanță, pe tot parcursul procesului penal.

Pe parcursul judecății, până la citirea actului de sesizare, două din unitățile spitalicești care au acordat îngrijiri părții vătămate G. C., și-au precizat pretențiile față de cei doi inculpați, reprezentând plata cheltuielilor de spitalizare, după cum urmează: S. C. J. de U. C., plata sumei de 1447,94 lei, actualizată cu rata inflației până la data plății integrale(f.114;115), S. J. de U. Z., plata sumei de 307, 97 lei, actualizată cu rata inflației până la data plății integrale (f.60-74).

La termenul din data de (...), partea vătămată G. C. s-a constituit parte civilă în proces cu suma de 7800 lei reprezentând despăgubiri materiale(medicamente, pansamente, transport, alimentație suplimentară în spital) și 150.000 lei daune-morale iar partea vătămată T. D.-D., a declarat, prin apărătorul său, că nu se constituie parte civilă în proces.

Asupra cauzei penale de față, tribunalul a reținut următoarele:

Respectând dispozițiile art. 289 Cod procedură penală, potrivit cărora judecata se face în fața instanței constituită potrivit legii, și se desfășoară în

ședință, oral, nemijlocit și contradictoriu, și având în vedere că scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp și în mod complet a faptelor ce constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a comis o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală, în ședința din (...) și respectiv ședința din (...), s-au adus la cunoștința inculpaților dispozițiile art.320^{1 Cod procedură penală, instanța învederându-le că până la începerea cercetării judecătorești aceștia pot declara personal sau prin înscris autentic că recunosc săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare al instanței și că pot solicita ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pentru a beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă, potrivit legii.}

Ambii inculpați au învederat instanței, în prezența apărătorilor, că nu înțeleg să uzeze de prevederile legale mai sus arătate deoarece nu sunt de acord cu încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată mai precis cu infracțiunea de tentativă de omor pentru că nu au dorit niciodată să suprime viața părții vătămate G. C. și nu l-au lovit pe acesta cu barelemetalice aflate la sala de forță, după cum se susține în actul de sesizare a instanței.

Este de notat în acest loc faptul că înainte de începerea cercetării judecătorești, în ședința din (...), apărătorul inculpaților, av. I. M., a formulat oral cerere de schimbare a încadrării juridice a faptei de tentativă la omor prev. de art.20 rap. la art.174 alin.1, art.175 alin.1 lit.i Cod penal, în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art.182 alin.4 Cod penal arătând că din prima zi cei doi inculpați au dat declarații complete cu privire la faptele și împrejurările petrecute iar din raportul de constatare medico-legală cu privire la G. C., rezultă că leziunile provocate au necesitat 60-65 zile de îngrijiri medicale însă viața victimei nu a fost pusă în pericol. Consideră că având în vedere constituția fizică a celor doi inculpați precum și obiectele pe care aceștia le aveau la îndemână în sala de fitness, dacă doreau suprimarea vieții părții civile G. C. aceștia chiar și-ar fi putut duce la bun sfârșit scopul propus. Apreciază că la un moment-dat s-a declanșat o stare conflictuală între părți care a degenerat nefiind vorba de premeditare sau intenție. De asemenea, consideră că în cazul infracțiunilor de tentativă la omor nu poate fi vorba despre intenție indirectă ci doar despre intenție directă. Arată că în cauză au fost audiați un număr de 8 martori cu identitate ascunsă însă 80% din aceste declarații coincid cu declarațiile date de inculpați în prima zi. Apreciază că din declarațiile martorilor rezultă că scandalul dintre inculpați și părțile vătămate a început abia după ce inculpații au fost pulverizați cu gaz lacrimogen. Mai mult, doar părțile vătămate au declarat că inculpații s-au folosit de o bară pentru a le agresa, declarații care nu se coroborează cu alte probe de la dosar. Cu privire la încadrarea celorlalte fapte reținute în sarcina inculpaților și descrierea lor, s-a arătat că nu sunt obiecțiuni (f.286-288).

În acest context, în ședința din data de (...) instanța a dispus începerea cercetării judecătorești prin luarea declarațiilor celor doi inculpați și a admis cererea formulată în apărare, de a fi audiați toți martorii ascultați pe parcursul urmăririi penale (în mare parte cu identitate atribuită), pentru a se stabili în principal modalitatea de săvârșire a agresiunii asupra părții vătămate G. C., mai ales că prin actul de sesizare au fost propuși spre audiere doar 3 martori (din care 2 cu identitate atribuită) din totalul de circa 10 martori, care au dat declarații în cursul urmăririi penale, din care doar 3 martori sunt cu identitate reală: respectiv R. A., A. C. I. și W. A. (f.303).

Din declarațiile inculpaților P. P. D. și P. D. date în fața instanței rezultă că recunosc săvârșirea faptelor respectiv contextul în care au avut loc, așa cum sunt prezentate în actul de sesizare a instanței, însă în ce privește modalitatea de comitere a agresiunii asupra părții vătămate G. C., susțin în esență că nu l-au lovit pe acesta cu bare matalice ci doar cu pumnii și picioarele, fără a urmări să-i suprime viața

Mai precis, cei doi inculpați susțin că au avut o altercație cu părțile vătămate G. C. și T. D., inculpatul P. punând mâna pe brațul părții vătămate G. , moment în care partea vătămată T. a dat înspre ei cu spray paralizant, lovindu-l totodată pe inculpatul P. D. cu o bară metalică, după care, inculpatul P. P. a aruncat la rândul său cu o bară metalică după T. D., acesta din urmă părăsind în fugă sala de sport. În continuare, cei doi inculpați arată că a avut loc o bătaie cu partea vătămată G. C. și recunosc că i-au aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele, până când a intervenit patronul sălii de sport, martorul R. A., care i-a despărțit (f.299-301). Aceste declarații sunt în deplină concordanță cu declarațiile date în cursul urmăririi penale, atât la P. de pe lângă judecătoria Z. cât și la P. de pe lângă Tribunalul Sălaj (f.11-14 vol.I; f.22-

27 vol.II).

În schimb, partea vătămată G. C., atât prin declarația dată în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței, susține că dimpotrivă, a fost atacat chiar de la început de către cei doi inculpați, fiind lovit cu pumnii și picioarele, motiv pentru care partea vătămată a dat cu spray lacrimogen înspre aceștia, fapt care i-a întărâtat în loc ca să îi tempereze; aceștia au luat niște bare metalice de pe pardoseala sălii, bare folosite pentru tracțiuni la aparate, cu care ambii au aruncat după T. D.: o bară i-a trecut acestuia pe lângă cap iar o bară l-a lovit în șold și picior. În continuare inculpații i-au aplicat simultan lovituri cu barele respective, inculpatul P. lovindu-l cu bara notată în planșa foto la fila 52 cu nr.1, în frunte deoarece se aplecase ,lovitura fiind aplicată din lateral dreapta cu bara în poziție orizontală și în același moment a fost lovit de inculpatul P. cu bara notată în planșa foto la fila nr.54 cu nr.3, deoarece se aplecase după prima lovitură, ultima lovitură fiind recepționată în bărbie ,după care partea vătămată arată că a căzut jos, inconștient, până au venit cei de la ambulanță.(f.30;31 vol.II u.p.; 397).

Declarațiile inculpaților fiind total diferite celei date de partea vătămată

G. C., în ce privește modalitatea săvârșirii agresiunii îndreptată împotriva sa, instanța a analizat declarațiile date de martori în cursul urmăririi penale precum și în fața instanței.

În concret, martorul A. C. I. arată că a văzut când cei doi inculpați au intrat în sală cerându-i lui G. C. să iasă afară pentru a-și cere scuze de la cineva și ca urmare a refuzului au început să-l îmbrâncească iar partea vătămată T. Dan le-a cerut inculpaților să nu facă scandal. A. au continuat să-l îmbrâncească pe C. moment în care T. a dat cu două jeturi de spray lacrimogen în direcția lor. I. au aruncat cu o bară metalică după T. care a fugit din sală, fiind urmat de cei doi inculpați care erau roșii la ochi de la spray după care s- au întors înăuntru și au început să-l lovească pe C. care se retrăgea într-un colț, i-au tras tricoul peste cap și l-au lovit cu pumnii. Mai arată martorul că a lipsit o scurtă perioadă de timp din acel loc, circa 3-5 minute, mergând într-o altă cameră să deschidă un geam, iar când s-a reîntors a observat că partea vătămată G. C. se afla căzută jos într-un alt colț al încăperii cu cei doi inculpați în jurul său și martorul R. care le spunea să părăsească sala. La scurt timp după aceea cei doi inculpați au părăsit sala iar după ceva timp a sosit la fața și poliția. Întrebat fiind, martorul a precizat că din ce a văzut el, inculpații nu au avut nici un moment vreo bară metalică la mână, cu intenția să o folosească asupra părții vătămate G. C. (f.16;17 vol.I, u.p.-f.321).

La rândul său, martorul W. A. a declarat atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței că i-a văzut pe inculpații P. și P. stând în fața părții vătămate G. care repeta întruna „nu puneți mâna pe mine, lăsați-mă în pace"; iar în momentul când P. l-a prins cu mâna de o mână, ținându-l lipit de perete, partea vătămată T. a dat cu spray paralizant înspre acesta, moment în care inculpatul P. a luat o bară metalică și a aruncat-o după T., fără să observe dacă l-a lovit sau nu, după care T. a mai dat odată cu spray și a fugit afară din sală. Martorul mai arată că în acel moment a ieșit și el afară din sală din cauza sprayului însă partea vătămată G. a rămas în sală, fiind ținut de cei doi inculpați care i-au aplicat lovituri cu pumnii și picioarele, aspect observat de martor personal (f.18;19 vol.I, u.p.-f.351).

În sfârșit, martorul R. A., proprietarul sălii de sport (cu denumiri utilizate alternativ în cursul procesului: de forță, de fitness), a relatat organelor de anchetă, cu ocazia primelor cercetări, că la orele 16^{59 a fost sunat de către angajatul de la sală, A. T., care i-a cerut să se întoarcă repede întrucât este scandal mare la sală. Ajungând la fața locului a constatat că cele 15 persoane care erau în sală tocmai ieșeau afară speriați de cele ce se întâmplă iar într-uncolț era ghemuit G. C. în timp ce inculpații P. și P. îl loveau cu bestialitate cu picioarele și pumnii. A intervenit ca cei doi să nu-l mai lovească și să părăsească sala însă nu l-au ascultat lovindu-l în continuare. La un moment dat G. era plin de sânge pe față și cap, motiv pentru care inculpații l-au lăsat și au plecat de la sală cu un BMW seria 5 de culoare neagră. D. aceea a chemat salvarea însăîntre timp în sală a apărut partea vătămată T. Dan și la scurt timp au revenit și inculpații P. și P., acesta din urmă fiind dezbrăcat la bustul gol. La fața locului au ajuns odată cu T., polițiștii și jandarmii însă, cu toată prezența acestora, inculpații urlau și se manifestau violent astfel încât i-au speriat și pe medicii de pe salvare sosiți și ei la fața locului și care s-au întors din drum cu G., spunând să mai stea să nu fie și ei bătuți. P. D. a fost luat de acolo, respectiv din curte, de către polițiști după care au părăsit locul și cei de la salvare, cu G. (f.116 vol.I, u.p.).}

Prin declarația dată la parchet, martorul R. vine cu amănunte suplimentare în sensul la un moment dat cei doi inculpați s-au oprit din agresiune, victima s-a ridicat în picioare, era plină de sânge pe față și martorul a crezut că în acel moment conflictul s-a aplanat însă inculpatul P. P. l-a lovit din nou cu pumnul în față, victima s-a clătinat și a căzut din nou în colț iar cei doi inculpați au început să îl lovească din nou cu pumnii și picioarele. Martorul nu a putut estima cât timp a durat agresiunea însă aceasta la un moment dat s-a oprit din nou, victima s-a ridicat clătinându-se iar inculpații au început din nou să tragă de el, cerându-i să-i însoțească pentru a-și cere iertare fără să precizeze de la cine. D. un timp, inculpații au părăsit sala de forță și un băiat din cei prezenți a sunat la ambulanță (f.36 vol.II, u.p.).

Audiat fiind în fața instanței, martorul R. A. a relatat în esență aceleași aspecte, iar în urma întrebărilor adresate, a precizat că nu a văzut ca parteavătămată să fie lovită de cei doi inculpați cu alte obiecte care se aflau în sala de sport sau pe care aceștia să le fi avut asupra lor. La un moment dat bătaia s-a oprit fără să intervină cineva iar după terminarea bătăii partea vătămată G. i-a spus că a fost lovit de către inculpați cu o bară metalică însă alte persoane care au fost la fața locului nu i-au spus că au văzut sau auzit ca partea vătămată să fie lovit cu o bară metalică și nici nu au existat discuții între persoanele prezente în sensul acesta. Mai arată că a văzut o bară metalică în mijlocul sălii ale cărei mânere erau îndoite, acestea în mod normal trebuind să fie drepte și a mai găsit o bară metalică aruncată în curte, care nu era îndoită și despre care a aflat că a fost aruncată de la sala de sport de către inculpați (f.349;350).

În schimb, martorul cu identitate atribuită Voicu L. a declarat organelor de anchetă și aproape identic în fața instanței, că după ce inculpații P. și P. i- au cerut părții vătămate G. să iasă afară din sală pentru a-și cere scuze de la cineva, l-au îmbrâncit, după care fiecare a luat de pe podeaua sălii câte o bară de metal, folosită la aparatele de forță, iar P. a început să îl lovească pe G. cu bara respectivă, celălalt inculpat, P. D., fiind foarte agitat și a început să amenințe cu moartea. Martorul precizează însă că în momentul în care P. a dat cu bara „nu a observat în concret lovitura și zona în care aceasta a fost aplicată";(?!) ci doar faptul că acesta a ridicat bara deasupra umărului său și din acel unghi a pornit lovitura spre partea vătămată. Mai arată martorul că partea vătămată nu a căzut jos în urma loviturii aplicate fiind doar dezorientat. În continuare martorul relatează că după acest moment partea vătămată T. a dat cu spray paralizant, în rest evenimentele desfășurându-se în modalitatea descrisă și de ceilalți martori mai sus arătați (f.65-67 vol.II, u.p.f-319;320).

Pe de altă parte, martorul cu identitate atribuită M. D., a perceput în mod diferit declanșarea conflictului și derularea evenimentelor dintre cei doi inculpați și partea vătămată G. C. .Acest martor a arătat atât în cursulurmăririi penale cât și în fața instanței că inculpații s-au dus direct la părțile vătămate G. și T.,care făceau antrenamente, au început să strige la ei, cerându- le să pună jos bara de antrenamente și să stea, după care Dani T., din apărare, a dat cu spray, probabil lacrimogen, deoarece martorul arată că l-au usturat ochii iar unul din inculpați a luat o bară de metal și a aruncat după partea vătămată T., acesta părăsind în fugă sala. În acel moment, martorul susține că a părăsit la rândul său sala și a revenit după circa un minut, când a apărut și administratorul sălii, martorul R. A., observând că inculpații îi aplicau părții vătămate în continuu lovituri cu pumnii, genunchii și picioarele iar acesta stătea rezemat de un perete într-unul din colțurile sălii și ținea mâinile în față, încercând să se apere. În tot acest timp i-a auzit pe inculpați spunându-i părții vătămate";te îmbraci și vii cu noi să îți ceri scuze"; însă nu a auzit față de cine.

Mai susține acest martor că la un moment dat unul dintre inculpați,respectiv P. D., a luat o bară de antrenament de jos, încercând să o lovească pe partea vătămată G. însă nu a reușit acest lucru deoarece i-a fost luată din mână de A. R. (f.69-71 vol.II, u.p-f.318).Această ultimă afirmație nu se coroborează cu nici una declarațiile date de ceilalți martori și mai mult decât atât, esteinfirmată într-o oarecare măsură chiar de martorul R., care întrebat fiind de instanță, a precizat că „la un moment dat bătaia s-a oprit fără să intervină cineva; eu am încercat să intervin în timpul bătăi, însă nu am reușit acest lucru, nu am avut putere să mă lupt cu cei doi inculpați";

În ce privește declarațiile celorlalți martori cu identitate atribuită, audiați în cursul procesului: M. I., Mateescu P., Zaharia I., I. P. și C. Anton, instanța constată că acestea nu prezintă relevanță cu privire la modalitatea săvârșirii agresiunii asupra părții vătămate G. C. întrucât arată că nu fost martori oculari la aplicarea loviturilor de către cei doi inculpați.

Coroborând probele administrate în faza de urmărire penală, cu cele administrate în mod nemijlocit și în contradictoriu în fața instanței, tribunalul a reținut starea de fapt astfel cum a fost prezentată în actul de sesizare a instanței și recunoscută de inculpați, mai puțin pasajul (subliniat) în care se consemnează că cei doi inculpați i-au aplicat părții vătămate G. C., simultan, lovituri cu două bare metalice, după care acesta a căzut la pământ, pierzându-

și cunoștința.

Această împrejurare a fost și este susținută de către partea vătămată G. C., atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței însă, potrivit art.75

Cod pr. pen, declarațiile părții vătămate, ale părții civile și ale părții responsabile civilmente făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Potrivit art. 86^{1 alin. (6), teza ultimă, Cod procedură penală, de același tratament juridic se bucură, din punct de vedere procesual și declarațiile martorilor cu identitate atribuită.}

Or, așa cum bine se poate observa, declarațiile celor doi martori cu identitate atribuită, Voicu L. și M. D., nu se coroborează între ele și nici cu declarația părții vătămate, în ce privește aplicarea loviturilor, simultan, cu două bare metalice de către cei doi inculpați, motiv pentru care ele vor fi înlăturate de instanță, cu privire la acest aspect, în temeiul prevederilor legale mai sus enunțate.

Pe de altă parte, din declarațiile celor 3 martori cu identitate reală: respectiv A. C. I., W. A. și R. A., nu rezultă că partea vătămată G. C. a fost lovită de inculpați cu cele două bare metalice indicate de acesta din urmă, conform planșelor foto aflate la dosar, ci doar cu pumnii și picioarele, așa după cum au susținut în mod constant și cei doi inculpați, pe tot parcursul procesului penal.

În speță, a mai precizat tribunalul, stabilirea modalității de comitere a agresiunii de către cei doi inculpați asupra părții vătămate G. C., prezintă o mare importanță sub aspectul încadrării juridice a acestei fapte penale, încadrare care a fost pusă în discuție, atât de apărătorul inculpaților cât și de instanță din oficiu, mai precis, este vorba de schimbarea încadrării juridice din infr. de tentativă de omor calificat, faptă prev. și ped de art. 20 Cod penal rap.la art.174 alin.1 comb.cu art.175 alin.1 lit.i Cod penal, în infr. de vătămare corporală gravă, faptă prev. și ped. de art.182 alin.(1) respectiv în infr. de vătămare corporală gravă, în formă agravată (sau calificată), faptă prev. și ped. de art.182 alin.(1) și (3) Cod penal.

Sub acest aspect, doctrina și jurisprudenta sunt unanime în a accepta ca relevante în caracterizarea unei fapte ca tentativă de omor sau vătămare corporală, în general, împrejurările în care a fost săvârșită agresiunea, natura instrumentului cu care a fost lovită victima, aptitudinea acestuia de a ucide, intensitatea loviturilor aplicate, regiunea corporală lezata, consecințele efectiv produse cum ar fi timpul de spitalizare ori numărul zilelor de îngrijiri medicale fiind mai puțin semnificative.

Ceea ce deosebește însă infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 Cod penal, în oricare din modalitățile sale (forma simplă sau agravată) de tentativa la infracțiunea de omor, în general, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. penal., este poziția subiectivă a făptuitorului față de acțiunile ce intră în latura obiectivă a acestor infracțiuni și față de urmările pe care aceste acțiuni ar putea să le producă.

A., în timp ce în cazul infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 Cod penal, făptuitorul acționează fie cu intenție indirectă, în sensul că intenționează doar să cauzeze suferințe fizice, acceptând și posibilitatea vătămării corporale sau sănătății, ce necesită pentru vindecare, îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile (alin.1) fie cu praeterintenție, în sensul că intenționează să vateme integritatea corporală sau sănătatea victimei însă rezultatul mai grav, (primejduirea vieții acesteia sau alte consecințe grave, prevăzute în mod expres de legiuitor), nu este dorit sau acceptat de făptuitor, fiind doar culpabil (alin.2), sau, dimpotrivă, cu intenție directă (alin.3) - adică în scopul producerii consecințelor prevăzute la alin.1 și 2- , în cazul tentativei la omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. acțiunea făptuitorului este realizată întotdeauna cu intenție, directă sau indirectă, în sensul că acesta este hotărât să suprime viața victimei sau cel puțin acceptă o astfel de posibilitate, punerea în primejdie a vieții victimei fiind astfel asumată, chiar dacă acțiunea a fost întreruptă sau nu și-a produs efectul.

Pentru a stabili existenta intentiei de a ucide, este însă necesar a se face o analiza complexă a tuturor împrejurărilor săvârșirii faptei, semnificative cu privire la poziția subiectiva a făptuitorului, deoarece rezoluția în baza căreia a acționat inculpatul nu poate fi dovedită decât cu elemente exterioare faptei sale, relevante în acest sens fiind împrejurările în care fapta a fost comisă, natura instrumentului cu care a fost lovită victima, numărul și intensitatea loviturilor și regiunea spre care au fost îndreptate acestea.

În cazul infracțiunii de omor, rămasă în forma tentativei, actele de punere în executare a omorului, săvârșite până în momentul intervenției evenimentului întrerupător, trebuie de asemenea să releve - prin natura lor și împrejurările în care au fost săvârșite - că infractorul a avut intenția specifică de omor, iar nu intenția generală de a vătăma.

Analizând cauza sub aceste aspecte, tribunalul a constatat pe baza întregului probator existent la dosar, că mobilul pentru care cei doi inculpați au săvârșit faptele reținute în sarcina lor prin actul de sesizare a instanței, afost acela de a-l determina pe G. C., una din părțile vătămate, să-i însoțească la locuința numitului G. E., unchiul inculpatului P., unde să-și ceară scuze pentru conduita lui avută în urmă cu 2 zile, când i-a adresat cuvinte jignitoare iar pe viitor să nu mai treacă peste proprietatea lui.

Această atitudine de frondă și teribilism din partea inculpaților, bazată pe constituția lor fizică și pe faptul că inculpatul P. a mai avut anterior dispute fizice și verbale cu partea vătămată G., denotă faptul că aceștia prezentându-se la locul unde se afla acesta din urmă, adică la sala de antrenament (de forță) aparținând martorului R., erau ferm hotărâți să exercite asupra acestuia presiuni fizice și morale, pentru a-și duce la bun sfârșit scopul propus, considerat umilitor de partea vătămată.

Drept urmare, partea vătămată G., bucurându-se la rândul său de o bună constituție fizică, dobândită prin antrenament, evident și din orgoliu, a înțeles să reziste acestor presiuni, mai ales că era însoțit la sala de forță de un amic al său, partea vătămată T. D., însă acesta din urmă, în loc să încerce aplanarea conflictului, a intervenit intempestiv, dând cu spray lacrimogen sau paralizant în direcția celor doi inculpați, ce se aflau în dispută cu G., și deci într-o stare de surescitare, manifestându-se prin strigăte și îmbrânceli reciproce, după care a fugit, abandonându-l pe partea vătămată G. C.

Din acel moment, cei doi inculpați au acționat impulsiv, aruncând cu o bară metalică după partea vătămată T. D., atingându-l ușor la nivelul gambei și la șold, crezând probabil că va urma o ripostă din partea celor doi. Văzând însă că T. D. a fugit, cei doi inculpați s-au reîntors la partea vătămată G., lovindu-l violent cu pumnii și picioarele, atât la cap cât și în alte zone ale corpului, în mai multe serii de lovituri, repetându-i în continuu că trebuie să-și ceară scuze de la unchiul inculpatului P. În tot acest timp, nici una din persoanele aflate la fața locului, în sala de sport, nu au intervenit, fiindu-le frică de cei doi inculpați datorită constituției atletice și reputației de persoane violente; o parte dintre aceste persoane au plecat sau s-au ascuns iar la scurt timp după începerea agresiunii (în timp ce majoritatea persoanelor prezente părăseau sala) a sosit martorul R., proprietarul sălii de sport, care, deși a încercat verbal să-i tempereze pe inculpați, nu a reușit, aceștia oprindu-se singuri din acțiune pentru un scurt timp.

Practic, în percepția martorului R., care a asistat aproape pe tot parcursul agresiunii asupra părții vătămate G., ce a durat maxim 3-5 minute

(după cum rezultă din declarația martorului A.) au avut loc două serii de lovituri și de fiecare dată partea vătămată s-a ridicat de la podea, clătinându- se, cei doi inculpați trăgând de el pentru a-i însoți la unchiul inculpatului P., să-și ceară scuze. Același martor mai arată că"; la un moment dat G. era plin de sânge pe față și cap, motiv pentru care inculpații l-au lăsat și au plecat de la sală cu un BMW seria 5 de culoare neagră";. Împrejurarea că martorul R. a fost prezent la locul comiterii agresiunii aproape de la început, rezultă din depoziția martorului M., care arată că după ce s-a dat cu spray paralizant și s-a aruncat cu bara după partea vătămată T. martorul a ieșit din sală și s-a reîntors după circa un minut, iar între timp sosise în sală și administratorul acesteia, martorul R. A.

În opinia tribunalului, toate aceste împrejurări conduc la concluzia că nu a existat nici un moment în rezoluția infracțională a celor doi inculpați, intenția directă sau indirectă de a suprima viața părții vătămate G. C. în schimb, instanța a reținut că, pe fondul unei puternice tulburări provocată de acțiunea părții vătămate T. D., care a dat cu spray lacrimogen (sau paralizant) în direcția inculpaților încă din faza incipientă a scandalului, aceștia din urmă au fost hotărâți să se răzbune crunt pe partea vătămată G., aplicându-i mai multelovituri cu pumnii și picioarele, având percepția clară a provocării de leziuni corporale (intenție directă), leziuni care, potrivit raportului de constatare medico-legală, s-a constatat a fi grave, în sensul definit de art.182 alin.(1) Cod penal, chiar dacă ele nu au pus în pericol viața victimei.

Așa fiind, tribunalul a dispus schimbarea încadrării juridice reținută în rechizitoriu, în sarcina celor doi inculpați, din infracțiunea de tentativă la omor calificat, prev. și ped. de art.20 Cod penal rap. la art.174 alin. (1) și 175 alin. (1) lit.i Cod penal, în infracțiunea de vătămare corporală gravă, în formă agravată (sau calificată), faptă prev. și ped. de art.182 alin.(1) și (3) Cod penal.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ, inculpații P. P. D., P. D. și partea civilă G. C.

În recursul parchetului s-a solicitat admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate în latura penală, cu privire la greșita schimbare a încadrăriijuridice din tentativă la infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de vătămare corporală gravă, greșita reținere a scuzei provocării în cazul inculpatului P. P. și condamnarea inculpaților pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat și a inculpatului P. P. pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe prin înlăturarea scuzei provocării (partea vătămată T. V.-D.).

În motivarea apelului, parchetul a arătat că suntem în prezența unei tentative la infracțiunea de omor calificat având în vedere concluziile raportului de constatare medico-legală, declarațiile părților vătămate și ale martorilor din care rezultă că inculpații au aplicat părții vătămate lovituri cu pumnii, picioarele și barele metalice din sala de sport. S-a mai arătat că incidentul a fost pornit de inculpați care au intrat în sala de sport cu intenția de a se răzbuna pe partea vătămată G. C. pe fondul unui conflict mai vechi, astfel că nu se poate reține circumstanța atenuantă a scuzei provocării.

I. P. P. D., P. D. au solicitat respingerea căii de atac formulată de parchet ca inadmisibilă, cu motivarea că deși hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu drept de apel, parchetul a declarat recurs, motivele de apel fiind depuse după expirarea termenului de 10 zile de la pronunțarea hotărârii.

În apelul inculpaților s-a solicitat admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate și judecând cauza să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților din infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 1 și 3 Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 182 alin. 1 Cod penal., cu reducerea corespunzătoare a pedepselor aplicate și reținerea stării de provocare în favoarea inculpaților și în raport de faptele comise asupra părții vătămate G. C.

În motivarea apelului inculpaților s-a arătat că în cauză s-au produs doar consecințele prev. de art. 180 alin. 1 Cod penal, adică leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de peste 60 de zile de îngrijire nu și urmările de la alin. 2 al aceluiași articol, iar pe de altă parte, cei 2 inculpați nu s-au deplasat la sala de sport cu scopul de a produce vătămări corporale părții vătămate G. C.

Pe de altă parte, inculpații au susținut că starea de provocare trebuie să fie reținută față de ambele părți vătămate a căror acțiune a fost apreciată de inculpați ca acțiune comună, atitudinea lor schimbându-se radical după acțiunea de pulverizare, aceasta fiind unul din elementele determinante la escaladarea conflictului.

În fine, s-a mai arătat că inculpații nu au antecedente penale, au avut o atitudine sinceră, au încercat să despăgubească pe partea vătămată, însă aceasta s-a opus. Mai mult, inculpații au arătat că au recunoscut faptele reținute în sarcina lor, solicitând aplicarea art. 320/1 C.pr.penală.

P. civilă G. C. nu și-a motivat calea de atac.

Exercitarea unei căi de atac, indiferent de denumirea acesteia, este un act de investire a instanței competente să o soluționeze potrivit legii. Natura juridică și calificarea acesteia aparține în exclusivitate instanței de control judiciar, în raport de calea de atac stabilită de legiuitor, indiferent de modul în care părțile în procesul penal o intitulează.

Curtea constată că parchetul a exercitat calea de ataca în termen, în mod legal, astfel că cererea inculpaților de respingere a apelului ca inadmisibil, apare ca nefondată.

A.urile declarate în cauză de parchet, inculpații P. P. D., P. D. și partea civilă G. C. sunt nefondate.

În baza probelor administrate în cauză s-a reținut o corectă stare de fapt, dându-se acesteia o încadrare juridică corespunzătoare, vinovăția inculpaților fiind stabilită în afara oricărui dubiu.

În mod legal și temeinic instanța de fond nu a reținut că cei doi inculpați i-ar fi aplicat părții vătămate G. C. lovituri cu barele metalice, după ce acesta a căzut la pământ. A., această împrejurare susținută de partea vătămată a fost negată de marea majoritate a martorilor audiați în cauză, care au asistat direct la incident sau la o parte a acestuia. Mai mult, chiar și martorii invocați de parchet, inclusiv martorii cu identitate protejată, nu au declarat că au văzut acțiunea de lovire a părții vătămate produsă de inculpați cu ajutorul barelor metalice, ci doar că aceștia s-ar fi folosit de aceste obiecte, „în timpul agresiunii";. Or, în cauză s-a dovedit că barele metalice au fost aruncate în direcția părților vătămate, în momentul folosirii sprayului lacrimogen, fără ca acestea să-o atingă pe partea vătămată G. C.

În fine, această stare de fapt este susținută și de locul unde au fost găsite cele două obiecte, unul în sala de sport, în colțul opus celui în care a fost agresată partea vătămată, iar al doilea, aruncat în direcția părții vătămate T. D.-D., în afara sălii de sport.

Latura subiectivă a tentativei la infracțiunea de omor se poate realiza numai prin intenție - directă sau indirectă - inculpații trebuind să prevadă moartea victimei ca rezultat al acțiunii lor, să urmărească sau să accepte producerea ei.

Intenția de a ucide (amimus mecandi) trebuie stabilită în fiecare caz în raport de împrejurările cauzei (dolus ex re) care sunt împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, instrumentul folosit de inculpați, regiunea corpului vizată, numărul și intensitatea loviturilor, raporturile dintre inculpați și victimă, atitudinea inculpaților după comiterea faptei și consecințele cauzate.

În raport de împrejurările concrete în care a fost comisă fapta (inculpații s-au deplasat la sala de sport cu intenția de a convinge pe partea vătămată G. C. să-și ceară scuze față de unchiul unuia dinte ei), amplificarea incidentului prin folosirea sprayului lacrimogen, aplicarea întâmplătoare a loviturilor cu pumnii și picioarele, fără a fi vizată în mod special o anumită zonă a corpului, inculpații neavând reprezentarea în plan psihic că zonele în care au aplicat loviturile sunt vitale, consecințele cauzate reprezentate de numărul de zile de îngrijiri medicale, intensitatea medie a loviturilor cauzate, nu se poate reține că inculpații au acționat cu intenția de a ucide, că au urmărit sau acceptat producerea morții părții vătămate.

Această concluzie este susținută și de concluziile raportului de constatare medico-legală efectuat în cauză potrivit cărora leziunile nu au pus în primejdie viața victimei.

Faptul că după intervenția poliției inculpații au strigat cuvinte de amenințare în direcția părții vătămate nu prezintă relevanță sub aspectul laturii subiective în sensul reținerii tentativei la infracțiunea de omor, acesteafirmații intrând în conținutul laturii obiective a infracțiunii de amenințare pentru care inculpații au fost condamnați.

Susținerile parchetului în sensul greșitei rețineri în favoarea inculpatului

P. P.-D. a circumstanței atenuante a scuzei provocării prev. de art. 73 lit. b pentru infracțiunea de lovire prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal comise în dauna părții vătămate T. D.-D. și solicitarea inculpaților de reținere a aceleiași circumstanțe în raport de infracțiunea de vătămare corporală gravă comisă în dauna părții vătămate G. C., sunt nefondate.

În cauză, este stabilit că inculpații s-au deplasat la sala de sport pentru a-l convinge pe partea vătămată G. C. să aibă o anumită conduită, că în timpul altercației dintre cei trei, partea vătămată T. D.- D. a intervenit intempestiv folosind un spray lacrimogen paralizant în direcția celor doi inculpați, moment în care inculpatul P. P.-D. a aruncat cu o bară în direcția celei de-a doua părți vătămate care l-a atins ușor în zona gambei și șoldului.

Or, este evident că infracțiunea de lovire a fost comisă de inculpatul P.

D.-P. sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de acțiunea provocatoare prin folosirea sprayului paralizant, o acțiune violentă care a determinat aruncarea barei metalice, o acțiune imediată în fața unei provocări reale, de natură să producă inculpatului tulburarea, riposta fiind îndreptată împotriva provocatorului.

Pentru aceleași considerente nu se poate reține starea de provocare în raport de partea vătămată G. C. .

A., incidentul a fost provocat de inculpați, fără să existe o acțiunea provocatoare a părții vătămate G. C., iar riposta celor provocați nu se poate îndrepta împotriva altei persoane în afara provocatorului. În astfel de situații, când nu există identitate între autorul provocator și victima infracțiunii comise de cel provocat, starea de provocare poate fi admisă numai în caz de error în personam, aberratio ictus (lovire de eroare) sau în cazul în care provocarea provine de la grup de persoane. Mai mult, inculpații au pus în executare o hotărâre luată anterior, iar incidentul s-a produs prin acțiunea provocatoare a inculpaților.

Cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpați, din infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 182 alin. 1 și 3 în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal este neîntemeiată.

A., din probele aflate la dosar este evident că inculpații i-au aplicat părții vătămate G. C. mai multe lovituri cu pumnii și picioarele, cu scopul de a-i pricinui integrității corporale o vătămare corporală, având în vedere intenția directă care caracterizează latura subiectivă.

Or, din actele medicale aflate la dosar rezultă că partea vătămată a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 65 -

70 de zile de îngrijiri medicale, situație în care încadrarea juridică stabilită de instanța de fond este legală și temeinică.

Potrivit art. 320/1 C.pr.penală, inculpatul poate declara personal că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

În cauză, cercetarea judecătorească a avut loc, inculpații solicitând administrarea de probe, altele decât cele în circumstanțiere, astfel că aplicarea procedurii privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției nu este posibilă în cauză.

Pedepsele aplicate inculpaților au fost corect individualizate în raport de criteriile prev. de art. 72 Cod penal, motivele invocate de inculpați încircumstanțiere fiind avute în vedere de instanța de fond cu prilejul dozării sancțiunilor.

În raport de criteriile prevăzute de lege, o reducere a pedepselor aplicare inculpaților ar putea afecta realizarea scopului prev. de art. 52 Cod penal.

Latura civilă a cauzei a fost soluționată în mod legal și temeinic de către instanța de fond, inclusiv despăgubirile civile stabilite în favoarea părții civile

G. C., astfel că apelul acesteia apare ca nefondat.

Așa fiind, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b C.pr.penală, Curtea va respinge apelurile parchetului, inculpaților P. P. D., P. D. și părții vătămate G. C. ca nefondate.

Conform art. 350 C.pr.penală, se va menține stare de arest preventiv a inculpaților P. P. D. și P. D., iar potrivit art. 88 Cod penal se va deduce din pedepsele aplicate acestora perioada executată începând cu 15 aprilie 2010 la zi pentru fiecare.

Văzând și dispozițiile art. 192 C.pr.penală

PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondate apelurile declarate de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ, inculpații P. P. D., P. D. și partea vătămată G. C. împotriva sentinței penale nr. 44 din data de (...) a T.ui S..

În baza art.350 Cod procedură penală, menține starea de arest preventiv a inculpaților P. P. D. (fiul lui P. și V., născ. la (...), deținut în Penitenciar Gherla) și P. D. (fiul lui C. și L., născ. la (...), deținut în Penitenciar Gherla), iar în baza art.88 Cod penal, deduce din pedepsele aplicate inculpaților perioada detenției preventive, începând cu data de 15 aprilie 2010, la zi

Stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de câte 150 lei onorarii parțiale pentru apărătorii din oficiu M. Horea și Purcărin Paul, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Obligă pe inculpații P. P. D. și P. D. să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare, din care câte 150 lei reprezentând onorariu avocațial parțial.

Obligă partea vătămată G. C. să plătească în favoarea statului suma de 150.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul P. rămân în sarcina statului.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 7 septembrie 2011.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER, V. V. A. A. D. L. L. S.

Red.V.V.A. Dact.H.C./4 ex./(...). Jud.fond: M. S.;

← Decizia penală nr. 294/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 96/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 147/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 147/2011, Curtea de Apel Cluj