Decizia penală nr. 12/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.12/A/2011
Ședința publică din 27 ianuarie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : V. C., judecător JUDECĂTOR : M. B.
G. : D. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: D. S.
S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul M. I., împotriva sentinței penale nr.444 din (...) a T. M., pronunțată în dosar nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev.de art.20 rap.la art.175 lit.c C. și infracțiunea de lovire, prev.de art.180 alin.2/1 C. cu aplic.art.33 lit.a C.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Paul Purcărin, din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul din oficiu al inculpatului solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lua legătura cu avocatul pe care inculpatul solicită că l-a angajat.
La a doua strigare a cauzei se prezintă se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Paul Purcărin, din
Baroul Cluj.
Apărătorul din oficiu al inculpatului arată că nu a reușit să ia legătura cu avocatul pe care inculpatul susține că l-a angajat.
Întrebat fiind, inculpatul arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Apărătorul inculpatului arată că partea vătămată și-a schimbat numele de familie, motiv pentru care lasă la aprecierea instanței dacă se impune amânarea cauzei pentru viciul de procedură.
Reprezentantul Parchetului arată că nu se impune amânarea cauzei, apreciind că procedura de citare este legal îndeplinită.
Deliberând, constată îndeplinită procedura de citare cu numita P. M., care nu s-a constituit parte civilă în cauză și nici parte vătămată, astfel că nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea apelului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și judecând, să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la omor calificat în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev.de art.182 alin.2 C., având în vedere că intenția inculpatului nu a fost cea de a suprima viața victimei. Solicită a se avea în vedere declarațiile inculpatului și ale părții vătămate din care rezultă că inculpatul a aruncat cuțitul către aceasta într-un moment de furie, dar nu pentru a-i suprima viața. De altfel, martori oculari nu există, astfel că se poate aplica în cauză principiul in dubio pro reo. Pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă solicită condamnarea inculpatului la o pedeapsă în cuantum redus, ca efectal reținerii circumstanțelor atenuante, respectiv faptul că acesta nu are antecedente penale și a avut o poziția relativ constantă de recunoaștere. În subsidiar, solicită reducerea pedepsei aplicate inculpatului pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, printr-o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante reținute în favoarea sa. Solicită a se avea în vedere că fapta a fost comisă pe fondul consumului de băuturi alcoolice, iar perioada petrecută în stare de arest l-a făcut să conștientizeze gravitatea faptei. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea apelului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
Din raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză rezultă că leziunile cauzate victimei i-au pus acesteia viața în pericol, motiv pentru care încadrarea juridică a faptei este corectă, iar pedeapsa aplicată este pe măsura gravității faptei comise.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că nu a dorit să suprime viața victimei când a aruncat cuțitul înspre aceasta.
C U R T E A
Prin rechizitoriul parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș a fost trimis în judecată inculpatul M. I. pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat, prevăzută de art. 20 Cod penal rap. la art. 175 alin. 1 lit. c Cod penal și respectiv, lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Prin sentința penală nr. 444/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureșîn dosar nr. (...), au fost respinse cererile de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 C. rap. la art.
175 alin.1 lit. c C. în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 C., cu aplicarea art. 73 lit. b C., cerere formulată de apărătorul inculpatului M. I.
A fost condamnat inculpatul M. I., CNP 1., fiul lui I. și M., născut la data de (...) în B. M., studii 9 clase, stagiul militar satisfăcut, fără loc de muncă și fără ocupație, cu domiciliul în B. nr. 235 jud. M., fără antecedente penale pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 C., rap. la art. 175 alin.1 lit. c C., cu aplicarea art. 74 lit. a C., art. 76 lit. b C. la pedeapsa de 5 ani închisoare. Cu consecințele prevăzute de art. 71 C., art. 64 lit. a teza a II-a C., art. 64 lit. b C.
În temeiul art. 65 C., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C. pe o durată de 2 ani.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b C.proc.pen., rap. la art. 10 lit. h
C.proc.pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului M. I. (cu datele expuse anterior) pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin.21 C. În temeiul art. 350 alin.1 C.proc.pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului M. I. și s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de (...) la zi. În temeiul art. 14 C.proc.pen., art. 998 C.civ., a fost obligat inculpatul la despăgubiri către părțile civile după cum urmează: 466,62 lei - către S. de A. J. M., sumă la care se vor calcula dobânzi legale până la data plății efective; 1.221,28 RON - către S. M. S. M., sumă la care se vor calcula dobânzi legale până la data plății efective. S-a constatat că partea vătămată P. M. nu s-a constituit parte civilă în cauză. În temeiul art. 118 lit. b C.proc.pen., a fost confiscat cuțitul, corp delict, înregistrat sub nr. 48/2010 în R. corpuri delicte la T. M.. În temeiul art. 109 alin.3 C.proc.pen., mijlocul de probă înregistrat la poziția nr. 3. în R. mijloace de probă al T. M. rămâne atașat dosarului până la soluționarea definitivă a cauzei, după care se va restitui inculpatului. În temeiul art. 191 alin. 1 C.proc.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 650 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat. Pentru a dispune în acest sens, T. a reținut că la data de 24 mai 2010, după amiaza, pe fondul consumului de alcool inculpatul M. I. a avut inițial o ceartă în locuința conjugală, cu partea vătămată P. M. În momentul în care aceasta i-a spus că-l va denunța autorităților dacă o va agresa, inculpatul M. I., enervat a luat un cuțit de bucătărie de mari dimensiuni și i-a aplicat cu acesta o lovitură de mare intensitate asupra toracelui, cauzându-i conform actelor medicale existente la dosar, o plagă înțepată toracică stg. în regiunea spațiului intercostal VII-VIII cu interesare pleuro-pulmonară de lob inferior stg., hemotorax stg. și emfizem subcutanat. De asemenea, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 210 din 9 iunie 2010, leziunile cauzate părții vătămate s-a produs prin lovire activă cu un corp înțepător-tăietor - lama unui cuțit. Leziunile pot data din 25 mai 2010, necesitând pentru vindecare 25-30 de zile de îngrijiri medicale, poziția agresorului față de victimă a fost de față în lateral stg. Raportul de expertiză medico-legală menționat anterior conchide că leziunile pot fi primejdioase pentru viață interesând un organ vital. După săvârșirea faptei, inculpatul a aruncat cuțitul și a încercat să-i acorde primul ajutor părții vătămate, care, profitând însă de împrejurarea că inculpatul a adormit foarte repede și datorită consumului de alcool, a plecat la locuința vecinilor Gulin I. și V., spunându-le acestora cele întâmplate și solicitând totodată, primul ajutor, împrejurare în care Gulin I. a solicitat cumnatului său, Gherman I. D., să apeleze serviciul 112. În drept, fapta inculpatului M. I., care la data de (...), a înjunghiat-o pe partea vătămată P. M., cu un cuțit de mari dimensiuni, cauzându-i acesteia leziuni corporale traumatice care i-au pus viața în pericol, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 Cod penal rap. la art. 175 alin.1 lit. c Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal, art. 76 lit. b Cod penal, pentru care îl condamnă pe inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare. T. a respins cererile de schimbare a încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C. rap. la art. 175 lit. c C. în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. cu aplicarea art. 73 lit. b C. pentru următoarele considerente: Atât doctrina, cât și jurisprudența au reținut că poziția psihică a făptuitorului trebuie stabilită în fiecare caz, în raport de împrejurările concrete și îndeosebi în raport de instrumentul folosit de făptuitor (instrument apt sau nu de a produce moartea), regiunea corpului vizată sau lovită, numărul și intensitatea loviturilor, precum și alte elemente de natură a lămuri acest aspect, esențial pentru o corectă diferențiere între vătămarea corporală gravă prevăzută de art. 182 Cod penal și tentativa de omor. T. a considerat că în prezenta cauză, lovirea victimei cu un cuțit de mari dimensiuni, într-o regiune anatomică în care sunt situate organe vitale - zona toracelui - și cu mare intensitate, constituie o activitate care prin însăși materialitatea sa, demonstrează că inculpatul a prevăzut moarteavictimei, ca rezultat posibil al acțiunii sale, ori săvârșind fapta, care obiectiv a pus în pericol viața victimei, chiar dacă nu a dorit rezultatul l-a acceptat în mod conștient, ceea ce înseamnă că a acționat cu intenția de a ucide. De asemenea, instanța a considerat că în cauză nu poate fi reținută circumstanța legală a provocării, prin simplul fapt că partea vătămată ar suferi de afecțiuni psihice, manifestările sale ar fi fost de natură provocatoare. Din probațiunea administrată în cauză nu au rezultat elemente care să contureze existența unei provocări din partea părții vătămate, iar pe de altă parte, așa cum jurisprudența a arătat în mod constant, deși art. 73 lit. b Cod penal nu cere în mod expres ca între actul provocator și infracțiunea săvârșită de către cel provocat să existe o anumită proporție sub aspectul gravității, necesitatea existenței unei asemenea proporții rezultă implicit din conținutul lor. Atunci când replica apare disproporționată față de actul provocator, neputând fi explicată prin gradul de intensitate al emoției sau tulburării cauzate de acesta, condițiile legale ale stării de provocare nu sunt realizate (în acest sens, decizia penală nr. 2185/1973, Secția penală, T. Suprem). La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei, împrejurările concrete de săvârșire a infracțiunii, precum și lipsa antecedentelor penale, aspect reținut în favoarea inculpatului ca și circumstanță atenuantă. T. a avut în vedere, de asemenea, și faptul că inculpatul a comis faptele pe fondul consumului de alcool, acesta putând fi doar un factor cel puțin concurent, dacă nu declanșator al faptei. De altfel, conform expertizei medico-legale psihiatrice, inculpatul prezintă diagnosticul de „. de personalitate instabil-emoțională; tip impulsiv; dependență alcoolică";. T. a hotărât condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii în regim de detenție și aplicarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal și art. 64 lit. b Cod penal. S-a apreciat că aplicarea pedepselor accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal este justificată față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului. De asemenea, în temeiul art. 65 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b a aceluiași articol din Codul penal pe o durată de 2 ani, iar în temeiul art. 350 alin.1 C.proc.pen., a menținut arestarea preventivă a inculpatului M. I. și a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de (...) la zi. În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. 21 C., pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prin același rechizitoriu, instanța luând act de declarațiile de împăcare ale părților făcute în cursul cercetării judecătorești, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b C.proc.pen. raportat la art. 10 lit. h C.proc.pen., a hotărât încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului M. I. pentru infracțiunea menționată. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, tribunalul a constatat că atât S. de A. J. M., cât și S. M. S. M., unde partea vătămată a fost internată și i s- au acordat îngrijiri au formulat pretenții civile în cauză constând în cheltuielile de spitalizare și respectiv, îngrijire medicală. Apreciind că aceste pretenții civile sunt întemeiate, tribunalul l-a obligat pe inculpat la plata acestora conform dispozitivului prezentei. S-a constatat că partea vătămată P. M. nu s-a constituit parte civilă în cauză. În temeiul art. 118 lit. b C.proc.pen., tribunalul a dispus confiscarea cuțitului, corp delict, înregistrat sub nr. 48/2010 în R. corpuri delicte la T. M., iar în temeiul art. 109 alin.3 C.proc.pen., mijlocul de probă înregistrat la poziția nr. 3. în R. mijloace de probă al T. M. rămâne atașat dosarului până la soluționarea definitivă a cauzei, după care se va restitui inculpatului. În temeiul art. 191 alin. 1 C.proc.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 650 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul M. I., prinapărătorul său, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței atacate, cu schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la omor calificat îninfracțiunea de vătămare corporală gravă, având în vedere că intenția inculpatului nu a fost cea de a suprima viața victimei, inculpatul aflându-se într-un moment de furie, pe fondul consumului de băuturi alcoolice. Pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă solicită condamnarea inculpatului la o pedeapsă în cuantum redus, ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante, respectiv faptul că acesta nu are antecedente penale și a avut o poziția relativ constantă de recunoaștere. În subsidiar, solicită reducerea pedepsei aplicate inculpatului pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, printr-o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante reținute în favoarea sa. Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, precum și înconformitate cu dispozițiile art. 371 alin. 2 C.proc.pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, instanța apreciază că apelul declarat în cauză de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente: Pe baza probelor administrate în cauză s-a reținut că, în data de (...), pe fondul consumului de alcool, inculpatul a înjunghiat-o cu un cuțit de mari dimensiuni pe soția sa, partea vătămată P. M., cauzându-i leziuni corporale ce i-au pus viața în primejdie. Potrivit raportului de expertiză medico-legală întocmit în cauză, leziunile cauzate părții vătămate s-au produs prin lovire activă cu un corp tăietor-înțepător - lama unui cuțit, leziuni ce au fost primejdioase pentru viață întrucât vizau un organ vital. Pe baza probatoriului administrat s-a reținut în mod corect că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C., rap. la art. 175 alin. 1 lit. c C. În cauză, inculpatul a solicitat, ca de altfel și în fața instanței de fond, schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la omor calificat în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. 2 C., având în vedere că intenția sa nu a fost aceea de a suprima viața victimei. Inculpatul a solicitat, de asemenea, aplicarea unei pedepse în cuantum redus pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă, ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante, întrucât nu are antecedente penale, a avut o poziție constantă de recunoaștere a faptei, iar perioada petrecută în arest preventiv a fost suficientă pentru a conștientiza gravitatea faptei comise. Solicitarea formulată de inculpat raportat la probele administrate în cauză, este nefondată. Astfel, împrejurarea că inculpatul a lovit victima cu un cuțit de mari dimensiuni, într-o zonă în care sunt situate organe vitale, conduce la concluzia că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și, chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui, intenția sa în comiterea faptei, cel puțin sub aspectul existenței intenției indirecte, fiind evidentă. Așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, raportat la instrumentul folosit de făptuitor, apt de a produce decesul, la regiunea corpului vizată și la numărul și intensitatea loviturilor, încadrarea juridică dată faptei săvârșite de inculpat, este cea de tentativă la omor calificatprevăzută de art. 20 C. rap. la art. 175 alin. 1 lit. c C., și nu cea de vătămare corporală gravă, astfel cum a solicitat inculpatul. Criticile formulate de inculpat sunt nefondate și sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate. Astfel, instanța de fond a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C., respectiv atât gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, infracțiunea fiind îndreptată împotriva uneia din cele mai importante valori - viața persoanei -, cât și împrejurările concrete în care a fost săvârșită, faptul că inculpatul nu are antecedente penale și a comis fapta pe fondul consumului de alcool. T. aceste împrejurări au condus la reținerea în mod corect a circumstanțelor atenuante reglementate de dispozițiile art. 74 lit. a C., cu consecința coborârii pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege, apreciindu-se temeinic că o pedeapsă de 5 ani închisoare cu executare în regim de detenție va fi de natură să asigure reeducarea inculpatului. Pentru toate aceste considerente, având în vedere și dispozițiile art. 379 pct. 1 lit. b C.proc.pen., apelul declarat de inculpat este nefondat, soluția pronunțată fiind legală și temeinică. În temeiul art. 350 C.proc.pen. și art. 88 C., va fi menținută starea de arest a inculpatului și se va deduce din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv începând cu data de (...). În temeiul art. 189 și art. 192 alin. 2 C.proc.pen., se va stabili onorariu avocațial și va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul M. I., deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr. 444 din 22 noiembrie 2010 a T. M.. Menține starea de arest a inculpatului. Potrivit art. 88 Cod Penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M. I. timpul arestului preventiv, începând cu data de (...) și până în prezent. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpatul M. I. să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial. Cu drept de recurs in termen de 10 zile de la pronunțare cu inculpatul si comunicare cu restul părților. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 27 ianuarie 2011 in prezenta inculpatului arestat. PREȘEDINTE JUDECĂTOR G. V. C. M. B. D. S. Red.MB/dact.MS 5 ex./(...) Jud.fond: C.V.A.
| ← Decizia penală nr. 533/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 384/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
