Decizia penală nr. 1207/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR. 1207/R/2011
Ședința publică din 27 iulie 2011
Instanța compusă din: PREȘEDINTE : D. P.- judecător JUDECĂTORI: I. M.
: M. B. G. : M. N.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - V.
T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de P. DE PE L. J. S.-M. împotriva încheierii penale nr. 259 din 1 iunie 2011 pronunțată în dosar nr. (...) al J.ecătoriei S.-M., privind pe inculpatul H. G.-C. acesta fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor după cum urmează:
◄ sfidarea organelor judiciare, prev. de art. 2721 alin. 2 C.p., furt calificat la folosinței unui vehicul, prev. de art. 208 alin. 4, 209 alin. 1 literele „g, i";C.p., ◄ conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată în anul 2006, ◄ părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului, implicat într-un accident de circulație produs ca urmare a unei infracțiuni, fără încuviințarea poliției, prev. de art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată în anul 2006. La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu avocat D.-C. D., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar. P. de citare este îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Întrebat fiind de instanță, inculpatul arată că nu solicită termen pentru formularea apărării în cauză, fiind de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu. Curtea din oficiu, pune în discuția părților, reținerea concursului ideal, reținându-se doar o singură infracțiune de sfidarea organelor judiciare, ori sunt trei părți vătămate, nereținându-se forma concursului ideal. Se pune în discuție eventualitatea și oportunitatea schimbării încadrării juridice în a se reține trei infracțiuni de sfidarea organelor judiciare, raportat la împrejurarea că sunt trei părți vătămate. Întrebat fiind de instanță, inculpatul arată că dorește să dea declarație în fața instanței de recurs, în acest sens se ia declarație acestuia, declarație consemnată și atașată la procesul-verbal de ședință. Apărătorul din oficiu depune la dosar referatul privind plata onorariilor din fondul M. Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestuia. Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului. Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului, casareahotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată de reprezentantul parchetului că, hotărârea atacată este nelegală și netemeinică. În ceea ce privește cererea de schimbarea încadrării juridice invocată de instanță, solicită admiterea acesteia. În ce privește infracțiunea de sfidarea organelor judiciare prevăzută de art. 2721 alin 2 din Codul penal, prin prisma limitelor de pedeapsă, aceasta nu poate constitui cel de-al doilea termen al recidivei; în ceea ce privește celelalte infracțiuni pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, respectiv furt calificat al folosinței unui vehicul prevăzută de art. 208 alin 1, art. 209 alin 1 lit g și i Cod penal, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin 1 din OUG nr. 195/2002 și părăsirea locului accidentului de către conducătorul autovehiculului, implicat într-un accident de circulație produs ca urmare a unei infracțiuni, fără încuviințarea poliției, prevăzută de art. 89 alin 1 din OUG nr. 195/2002, se impunea a se reține incidența prevederilor art. 37 lit b din Codul penal, cu consecința imediată a individualizării judiciare a pedepselor pentru fiecare dintre aceste infracțiuni și în raport cu dispozițiile art 39 din Codul penal. Se apreciază în continuare de reprezentantul parchetului că, reținerea stării de recidivă ține de însăși corecta calificare juridică a faptelor, astfel că pentru o corectă încadrare juridică a faptelor indicate la pct.2 din rechizitoriu, respectiv, în mod distinct, pentru fiecare dintre infracțiunile de furt calificat al folosinței unui vehicul prev de art. 208 alin 1, art. 209 alin 1 lit g și i din Codul penal, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev de art. 86 alin 1 din OUG nr. 195/2002 și părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului, implicat într-un accident de circulație produs ca urmare a unei infracțiuni, fără încuviințarea poliției, prev de art. 89 alin 1 din OUG nr. 195/2002, se impunea a se reține incidența dispozițiilor art. 37 lit b din Codul penal, aspect regăsit în cuprinsul actului de sesizare al instanței și care se confirmă și justifică raportat la condamnările anterioare ale inculpatului, înscrise în fișa sa de cazier judiciar. Aceste aspecte nu au fost avute în vedere de către instanța de fond, astfel încât, se apreciază de reprezentantul parchetului că, încadrarea juridică a faptelor s-a realizat în mod greșit, iar pedepsele stabilite individual pentru fiecare dintre faptele reținute în sarcina inculpatului sunt excesiv de blânde, fiind echivalente cu minimul special, neaplicându-se în privința pedepsei rezultante vreun spor raportat la împrejurarea concursului real în care infracțiunile au fost săvârșite și la starea de recidivă. Apărătorul inculpatului solicită admiterea parțială a recursului parchetului, motivat de faptul că între considerentele hotărârii atacate și dispozitiv există o neconcordanță, respectiv faptul că în considerente se reține starea de recidivă postexecutorie prevăzut de art. 37 lit b Cod penal, iar în dispozitiv se menționează faptul că inculpatul este recidivist fără însă a se menționa art. 37 lit b Cod penal. Cât privește modificarea cuantumului pedepsei aplicate arată că nu este de acord, pentru că în motivare instanța a avut în vedere la stabilirea pedepsei aplicate, starea de recidivă postexecutorie, a avut în vedere și fișa de cazier a inculpatului, a ținut cont de natura juridică a recidivei postexecutorii. Inculpatul a reținut parțial faptele din actul de sesizare instanța dând eficientăart. 39 alin.4 Cod procedură penală, prin urmare nu se impune mărirea cuantumului pedepsei. În ceea ce privește cererea de schimbarea încadrării juridice invocată de instanță, raportat la faptul că inculpatul nu-și amintește numărul părților vătămate, cu privire la infracțiunea de sfidarea organelor judiciare, arată că lasă la aprecierea instanței. Cu onorariu avocațial din fondul M. Justiției. Inculpatul H. G.-C. având ultimul cuvânt, arată că regretă faptele comise. C U R T E A : Prin încheierea penală nr. 259 din 1 iunie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al J.ecătoriei S.-M., în temeiul art. 345 alin. 2 din C.pr.penală s-a dispus condamnarea inculpatului H. G.-C., fiul lui G. și E., născut la data de (...), în Mangalia, județul Constanța, cetățean român, 6 clase, necăsătorit, un copil minor în întreținere, recidivist, fără ocupație, CP nr. 9. eliberată de S. B. M., CNP 1., domiciliat în V. de Sus, A. E., nr. 82, județul M., fără forme legale în S. M., str. P.a Lupu, bl. 8 (E4), ap.4, județul M., la familia B., în prezent în Arestul I.P.J. M., la pedeapsa închisorii de trei luni pentru săvâșirea infracțiunii de sfidarea organelor judiciare prevăzută de art. 272 indice 1 alin. 2 din Codul Penal. A fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de trei ani pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat al folosinței unui vehicul prevăzută de art. 208 alin. 4, art. 209 alin. 1 lit. g și i din Codul Penal. A fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev.de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu modificările ulterioare. A fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului, implicat într-un accident de circulație produs ca urmare a unei infracțiuni, fără încuviințarea poliției, prevăzută de art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu modificările ulterioare. In baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71-64 alin.1 lit. a teza II-a și lit. b din Cod penal. În temeiul art. 350 alin. 1 C.pr.penală, s-a menținut măsura arestării preventive luate față de inculpat prin încheierea penală nr. 169 din 28 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș. În baza art. 88 din Codul Penal, s-a dispus deducerea din pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, a perioadei executate începând cu data de 28 ianuarie 2011 până la zi. S-a respins acțiunea civilă formulată de partea vătămată P. A., cu domiciliul în localitatea S. M., str. U., bl.7, ap.61, jud.M. ca nedovedită. În temeiul art. 118 alin. 1 litera b din Codul Penal, s-a dispus confiscarea bunurilor corpuri delicte consemnate în cadrul procesului verbal încheiat la (...). În baza art.191 alin.1 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 800 RON, din care suma de 200 lei reprezintă onorariu avocat din oficiu- Almaș Sonia în faza de urmărirepenală, iar suma de 200 lei reprezintă onorariu avocat din oficiu - Șuștic Toader Petre în etapa cercetării judecătorești, onorarii avansate din fondurile M. de J. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr. (...), s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului H. G.-C., fiul lui G. și E., născut la data de (...), în Mangalia, județul Constanța, cetățean român, 6 clase, necăsătorit, un copil minor în întreținere, recidivist, fără ocupație, CP nr. 9. eliberată de S. B. M., CNP 1., domiciliat în V. de Sus, A. E., nr. 82, județul M., fără forme legale în S. M., str. P.a Lupu, bl. 8 (E4), ap.4, județul M., la familia B., în prezent în Arestul I.P.J. M., pentru săvârșirea infracțiunilor de sfidarea organelor judiciare prevăzută de art. 272 indice 1 alin. 2 din Codul Penal, furt calificat al folosinței unui vehicul prevăzută de art. 208 alin. 4, art. 209 alin. 1 lit. g și i din Codul Penal, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prevăzută de art. 86 alin. 1 din O.U.G nr. 195-2002, cu modificările și completările ulterioare, părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului, implicat într-un accident de circulație produs ca urmare a unei infracțiuni, fără încuviințarea poliției, prevăzută de art. 89 alin. 1 din O.U. G. 195-2002, cu modificările ulterioare, cu aplicarea art. 33 litera a și art. 37 lit.b din Cod Penal. În actul de sesizare s-a reținut că în seara de (...), în jurul orei 19.15, concubina inculpatului, D. G. M., a apelat serviciul de urgență 112, solicitând intervenția organelor de poliție, deoarece inculpatul face scandal și o lovește. Patrula de serviciu formată din agent șef D. P. și agent principal S. A.-V., s-au deplasat pe strada B. V. din localitatea S. M., la blocul nr. 3, unde au fost așteptați de D. G. M., care le-a adus la cunoștință că inculpatul este sub influența băuturilor alcoolice, este posibil să aibă cuțit, a lovit-o și face scandal în apartamentul nr. 42, de unde a reușit să fugă, însă a rămas în apartament copilul în vârstă de 11 luni, rezultat din concubinaj. Împreună cu D. G. M., organele de poliție s-au deplasat la apartamentul nr. 42, unde ușa era închisă, însă la insistențele polițiștilor, proprietarul V. A. a deschis, moment în care inculpatul H. G.-C. a început să-i înjure și să-i amenințe pe polițiști, afirmând că le ia gâtul dacă intră în apartament. În aceste condiții, polițiști au chemat în ajutor un alt echipaj, format din agent șef principal C. I. și agent F. G., cărora inculpatul le-a adus injurii și amenințări, însă s-a reușit imobilizarea și internarea la secția de psihiatrie a S. M. S. M. În noaptea de 08-(...), fiind sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul H. G.-C. a pătruns prin efracție, în garajul părții vătămate P. A., de unde a sustras autoturismul marca Dacia, cu număr de înmatriculare (...), cu scopul de a se plimba, conducând autoturismul până în comuna S., pe o distanță de circa 12 km, unde a intrat în coliziune cu un copac de pe margine a șoselei, avariind mașina, după care părăsit locul accidentului, fără să anunțe organele de poliție. S-a stabilit că inculpatul nu posedă pemis de conducere, prin avarierea autoturismului, fiind produs un prejudiciu în valoare de 1897 lei, consumul mediu de carburant fiind de circa 20,04 lei. În mașină abandonată, s-au identificat corpurile delicte menționate în procesul verbal. Această situație de fapt este susținută de probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, respectiv: proces verbal de consemnare a plângerii părții vătămate D. G. M. (f.9-51); proces verbal de constatare (f.10); declarațiilepărții vătămate D. P. (f.11-13); declarațiile părții vătămate S. A.-V. (f.14,17); declarațiile părții vătămate C. I. (f.18-19); declarațiile părții vătămate F. G. (f.20-21); proces verbal de consemnare a plângerii părții vătămate P. A. (f.33); procesul verbal de cercetare la fața locului (f.34-35), cu planșa fotografică (f.36- 45); declarația părții vătămate P. A. (f.46-49); declarațiile martorilor D. I. (f.31), D. Ș. (f. 52 -53), I. P. (f. 54-55) și C. I. (f. 56-57); note de evaluare (f. 59-60); raportul de constatare tehnico-științifică (f.70- 75); declarațiile inculpatului H. G.-C. (f.26-30); procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (f.105). În faza de urmărire penală, partea vătămată P. A. s-a constituit parte civilă pentru suma de 3.000 lei reprezentând contravaloarea reparațiilor efectuate la autoturismul, proprietatea acestuia. În etapa cercetării judecătorești, instanța a procedat la audierea inculpatului H. G.-C. (f.36), ce a recunoscut parțial faptele prezentate în actul de sesizare, fiind luate și declarațiile părților vătămate P. A. (f.37), S. A. V. (f.38), D. P. (f.39) C. I. (f. 56) și F. G. (f.57). De asemenea, au fost audiați, sub prestare de jurământ, martorii D. I. (f.55), D. G. M. (f.57), D. Ș. (f.67), C. I. ( f.96) și I. P. (f.97). In suplimentarea probatoriului administrat, instanța a încuviințat cererea formulată de reprezentantul M. P. de a fi audiați martorii V. A. și N. Ana-A., ale căror declarații au fost consemnate și depuse la dosar (filele 98 și 103). Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: În data de (...), inculpatul însoțit de prietena sa, D. G. M., au efectuat o vizită la numitul V. A., ce locuiește în localitatea S. M., str. B. V., bloc 3, ap.42, jud. M.. La domiciliul acestuia s-au consumat băuturi alcoolice sub imperiul cărora inculpatul a declanșat o altercație cu D. G. M., care speriată de manifestarea agresivă a prietenului său, intenționând să preîntâmpine orice eventual pericol în raport de copilul său, s-a refugiat în apartamentului martorei N. Ana A., de unde a anunțat organele de poliție, solicitându-le intervenția. La fața locului, s-au prezentat inițial agenții de poliție S. A. V. și D. P., care confruntându-se cu manifestarea agresivă a inculpatului, au solicitat sprijinul colegilor lor C. I. și F. G.. Inculpatul nu a înțeles să pună capăt limbajului agresiv, astfel încât a proferat injurii, amenințări și expresii jignitoare la adresa celor patru agenți de poliție, aflați în exercițiul funcției. Având cunoștință de existența autoturismului marca Dacia, cu număr de înmatriculare (...), în garajul numitului P. A., în urma unei vizite în cadrul căreia i s-a propus părții vătămate vânzarea unor obiecte, inculpatul, a decis să-și materializeze intenția infracțională de a sustrage autovehiculul, astfel încât, în noaptea de 08-(...), a pătruns prin efracție, în garajul părții vătămate, însușindu-și autoturismul cu care a efectuat o deplasare până în localitatea S. N. carnet de conducere, inculpatul a intrat în coliziune cu un copac de pe marginea șoselei, ceea ce a provocat avarierea autoturismului sustras. Ulterior, a părăsit locul accidentului, fără ca în prealabil să anunțe organele de poliție. Această situație de fapt rezultă din coroborarea declarațiilor părților vătămate P. A., S. A. V., D. P., C. I. și F. G. cu depozițiile martorilor D. I., D. Ș., C. I., I. P., V. A. și N. Ana-A., date în cursul urmăririi penale și în etapa cercetării judecătorești. Inculpatul H. G.-C., nu a negat săvârșirea faptelor de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedăpermis de conducere prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare și părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului, implicat într-un accident de circulație produs ca urmare a unei infracțiuni, fără încuviințarea poliției, prevăzută de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195-2002, cu modificările și completările ulterioare. Cât privește fapta de sfidare a organelor judiciare, prevăzută de art. 272 indice 1 alin. 2 Cod Penal, inculpatul a relatat că nu-și amintește dacă a adresat sau nu expresii jignitoare și amenințări la adresa organelor de poliție, întrucât în ziua respectivă s-a confruntat cu o amnezie provocată de o substanță administrată în cafea de către proprietarul apartamentului la care se afla în vizită, numitul V. A. Nu lipsită de relevanță în aprecierea verosimilității afirmației vizând amnezia provocată de cafeaua ce i-a fost servită, este susținerea inculpatului că l-a văzut pe inculpat în timp ce-i strecura substanțe în cafea (fila 26 d.u.p), devenind astfel interesant de înțeles cum inculpatul și-a amintit doar acest aspect, fiindu-i însă șters din memorie incidentul legat de intervenția organelor de poliție. Referitor la fapta de sfidare o organelor judiciare, din declarațiile părților vătămate S. A. V., D. P., C. I. și F. G., reiese fără echivoc că inculpatul a proferat injurii și expresii jignitoare la adresa agenților de poliție, aflați în exercițiul funcției, înțelegând chiar să-i amenințe cu moartea. Mai mult, susținerile acestora se coroborează cu depoziția martorului D. I. (f.31 d.u.p), prezent, conform relatărilor acestuia, în momentul în care inculpatul a manifestat un limbaj agresiv, provocând scandal și proferând injurii la adresa polițiștilor. Inculpatul nu a manifestat o atitudine constantă în raport de infracțiunea de furt calificat al folosinței unui vehicul. Dacă în faza de urmărire penală (f.26) a recunoscut că în noaptea de 08-(...), fiind sub influența băuturilor alcoolice, a pătruns prin efracție în garajul părții vătămate în scopul de a-i sustrage autoturismul marca Dacia (ce avea cheile în contact), spre a face o plimbare, în etapa cercetării judecătorești și-a modificat declarația, susținând că, în realitate cheile autoturismului marca Dacia, cu număr de înmatriculare (...), i-au fost remise de către partea vătămată P. A. în scopul efectuării unui transport de țigarete până în localitatea S. S-a afirmat de către inculpat că anterior mai efectuase astfel de transporturi iar părții vătămate nu- i era străin că inculpatul nu posedă permis de conducere. Aceste declarații ale inculpatului au fost contrazise de către susținerile părții vătămate P. A., care a infirmat teza remiterii cheilor autoturismului, relatând că mașina sustrasă, în care se aflau cheile în contact, s-a aflat în propriul garaj, ce era închis. S-a precizat de către partea vătămată că anterior datei sustragerii autovehiculului, s-a întâlnit cu inculpatul, chiar în interiorul garajului, acesta propunându-i să-i vândă o butelie, context în care a realizat prezența autoturismului în garajul respectiv. Raportat la aceste susțineri, instanța de fond a reținut că inculpatul nu a putut preciza identitatea persoanelor cărora le erau destinate coletele de țigări transportate, iar astfel de colete nu au fost depistate în interiorul autoturismului, deși nu fuseseră expediate toate baxurile de țigarete, relevant în acest sens fiind și conținutul procesului verbal de cercetare la fața locului. Spre reținerea elementelor constitutive ale infracțiunii de furt calificat al folosinței unui vehicul conduc și depozițiile martorilor D. Ș. (f.67) și I. P. (f.97). O poziție oscilantă a manifestat pe parcursul procesului penal și martora D. G. M., care sub pretextul amenințării organelor de poliție că va fi amendatăîn ipoteza în care va declara în alt sens decât cel în care a făcut-o în faza de urmărire penală, și-a modificat declarația, în etapa cercetării judecătorești. Dacă în faza de urmărire penală, martora (având inițial calitatea de parte vătămată pentru ca ulterior să-și retragă plângerea) a declarat că s-a refugiat în cadrul apartamentului cu nr. 41 pentru a se sustrage actelor de violență manifestate de inculpat și a anunța organele de poliție, iar ulterior la intervenția acestora, inculpatul a continuat să adopte o atitudine violentă verbal, chiar și în raport de agenții de poliție, pe care i-a amenințat cu moartea, în etapa cercetării judecătorești a adoptat a poziție diferită. Audiată în fața instanței, aceasta a negat că ar fi anunțat organele de poliție, relatând că intervenția acestora a fost solicitată de o vecină, ca urmare a scandalului provocat de către inculpat, pe fondul consumului de băuturi alcoolice. De asemenea, s-a afirmat că pe parcursul intervenției organelor de poliție, inculpatul a avut o atitudine pașnică, neadresând amenințări sau injurii la adresa agenților de poliție. Instanța de fond a apreciat că susținerile reale ale numitei D. G. M. sunt cele din faza de urmărire penală, în condițiile în care aspectele relatate în etapa cercetării judecătorești nu se coroborează cu depoziția martorei N. Ana A. (proprietara apartamentului nr. 41), din cadrul căreia a reieșit că prietena inculpatului s-a refugiat în apartamentul acesteia, apelând serviciul telefonic 112 spre a solicita prezența organelor de poliție. A. martorei N. Ana A. (f.103) este sprijinită sub aspectul veridicității și de susținerea numitului V. A., audiat în calitate de martor (f.98), conform căreia D. G. s-a refugiat în apartamentul nr. 41 în scopul de a anunța organele de poliție. Considerând că afirmațiile martorei D. G. M., din etapa cercetării judecătorești, nu sunt corespunzătoare realității, raportat la cele enunțate în cadrul paragrafelor precedente, instanța de fond le-a înlăturat din analiza ansamblului probator. Apreciind totuși că lipsește latura subiectivă pentru reținerea infracțiunii de mărturie mincinoasă, instanța a respins solicitarea reprezentantului M. P. întemeiată pe prevederile art. 337 din Codul de P. Penală privind extinderea acțiunii penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 260 din Codul Penal. În conformitate cu dispozițiile art. 69 C.pr.penală, declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. În cauză, declarațiile inculpatului privind amnezia provocată de o substanță administrată în cafea precum și relatările referitoare la împrejurările în care a ajuns în posesia autovehiculului marca Dacia, nu sunt susținute de niciun alt mijloc de probă, astfel că instanța de fond a înlăturat și aceste afirmații, ca nefiind conforme adevărului. Instanța a avut în vedere că prevederile art. 320 indice 1 din C.pr.penală dispun în sensul că până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Potrivit alineatului doi al aceluiași articol, judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere. Întrucât inculpatul, deși s-a prevalat de dispozițiile art. 320 indice 1 din C.pr.penală, a recunoscut numai o parte dintre faptele reținute în rechizitoriu, instanța de fond a respins cererea de judecare conform procedurii simplificate,apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative cerute de textul legal enunțat. 1.a.În drept, fapta inculpatului, care în seara zilei de (...), a insultat și amenințat agenții de poliție D. P., S. A.-V., C. I. și F. G., pentru fapte îndeplinite în exercițiul funcției, întrunește elementele constitutive ale infracțunii de sfidar ea organelor judiciar e prevăzută de art. 272 indice 1 alin. 2 din Codul Penal, faptele aflându-se în concurs real, având individualitate înraport de fiecare parte vătămată. Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă în întrebuințarea de cuvinte insultătoare și gesturi amenințătoare în raport de agenții de poliție, aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, urmarea imediată a faptei constând în atingerea adusă prestigiului organelor judiciare și atributelor fundamentale ale persoanei, iar legătura de cauzalitate dintre faptă și urmarea imediată este dovedită prin probatoriul administrat în cauză. Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art. 19 pct. 1 lit a Cod penal, având reprezentarea faptei sale și a consecințelor păgubitoare asupra prestigiului organelor judiciare-parții vătămate și a urmărit acest rezultat. b.În drept, fapta inculpatului, care în noaptea de 08-(...), a pătruns prin efracție în garajul părții vătămate P. A., de unde a sustras autoturismul marca Dacia, cu număr de înmatriculare (...), cu scopul de a se plimba, întrunește elementele constitutive ale infracțunii de furt calificat al folos inței unui vehicul prevăzută de art. 208 alin. 4, art. 209 alin. 1 lit. g și i din Codul Penal . Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă în luarea autovehiculului marca Dacia, cu număr de înmatriculare (...), din garajul părții vătămate P. A., fără consimțământul acesteia, prin efracție, în timpul nopții, în scopul de a-l folosi fără drept, urmarea imediată a faptei constând în producerea unui prejudiciu în patrimoniul părții vătămate, iar legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu este dovedită prin probatoriul administrat în cauză. Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art. 19 pct. 1 lit a Cod penal, având reprezentarea faptei sale și a consecințelor păgubitoare asupra patrimoniului parții vătămate și a urmărit acest rezultat. Inculpatul a sustras bunul în scopul folosirii pe nedrept, aspect care rezultă din modalitatea de săvârșire a faptei. c.În drept, fapta inculpatului H. G.-C., care în noaptea de 08-(...), a condus pe drumurile publice, autovehiculul marca Dacia, cu număr de înmatriculare (...), fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată. Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de conducere a unui autovehiculul marca Dacia, cu număr de înmatriculare (...), fără a poseda permis de conducere. Condiția elementului material al infracțiuni ce constă în acțiunea de conducere pe drumurile publice, din localitatea S. M. în localitatea S., fără a poseda permis de conducere este îndeplinită. U. imediată a săvârșirii faptei este reprezentată de o stare de pericol pentru relațiile sociale ocrotite de dispozițiile care stabilesc regimul circulației pe drumurile publice, ce s-a și realizat prin coliziunea autoturismului cu un copac. Fiind o infracțiune de pericol, legătura de cauzalitate rezultă ex re, din însăși săvârșirea faptei de către inculpat. Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art. 19 pct. 1 lit. a Cod penal. Inculpatul a avut reprezentarea faptei sale și a consecințelor acesteia, aceastea fiind inevitabile încă din momentul începerii executării elementului material . Infracțiunea este săvârșita în forma continuă, acțiunea prelungindu-se în timp în chip natural până la intervenția unei împrejurări contrare care să determine epuizarea infracțiunii. d. În drept, fapta inculpatului H. G.-C., care în noaptea de 08-(...), după producerea accidentului constând în coliziunea autoturismului marca Dacia cu un copac, a părăsit locul faptei fără încuviințarea organelor de poliție, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulație, produs ca urmare a unei infracțiuni, fără încuviințarea poliției, prevăzută și sancționată de art. 89 alin. 1 teza I din OUG nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare. Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă în părăsirea locului accidentului, fără încuviințarea poliției, de către inculpat, în calitate de conducător auto, după producerea accidentului de circulație. U. imediată este reprezentată de starea de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice și pentru stabilirea de către organele judiciare a tuturor condițiilor concrete în care a fost comis accidentul de circulație, identificarea făptuitorului și constatarea imediată a tuturor încălcărilor la regimul circulației rutiere de către orice participant, iar raportul de cauzalitate între acțiunea ce caracterizează elementul material și urmarea imediată reiese din întreg probatoriul administrat. Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art. 19 pct. 1 lit. a Cod penal. Inculpatul a avut reprezentarea faptei sale și a consecințelor acesteia, acestea fiind inevitabile încă din momentul începerii executării elementului material . Întrucât infracțiunile (prezentate la literele a, b, c și d) au fost săvârșite de același subiect activ înainte de rămânerea definitivă a unei condamnări pentru oricare dintre ele, instanța de fond a apreciat că în cauză sunt întrunite condițiile de existență ale pluralității infracționale sub forma concursului real de infracțiuni prevăzută de art. 33 lit.a) Cod penal. Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că faptele săvârșite de inculpat există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța a dispus condamnarea acestuia. La aplicarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal: dispozițiile părții generale a Codului Penal (condițiile răspunderii penale, regimul juridic aplicabil recidivei postexecutorii, concursului de infracțiuni), limitele de pedeapsă stabilite pentru infracțiunile săvârșite, modul de săvârșire, circumstanțele personale ale inculpatului (prezența antecedente penale). De asemenea, instanța a avut în vedere că din fișa de cazier judiciar, rezultă că, prin sentința penală nr. 384 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației, la data de (...), inculpatul a fost condamnat la opt luni închisoare și 250 lei amendă. Inculpatul a fost liberat condiționat la (...), rămânând un rest neexecutat de 32 de zile. Întrucât faptele reținute în actul de sesizare au avut loc după împlinirea duratei care a mai rămas de executat, fiind în prezența unei pedepse considerată executată, devin incidente regulile recidivei postexecutorii (art. 37 litera b din Codul Penal). Instanța de fond a reținut că dispozițiile art. 39 alin. 4 din Codul Penal au în vedere aplicarea în mod facultativ a unei pedepse până la maximul special și a unui spor de pedeapsă de până la 10 ani, în condițiile în care se apreciază că acest maxim este neîndestulător. Instanța a ținut cont de natura juridică a recidivei, și anume, cauză personală de agravare facultativă a pedepsei, de faptul că inculpatul a recunoscut parțial faptele din actul de sesizare, motiv pentru care a renunțat în a da eficiență sporirii pedepsei în modalitatea indicată de art. 39 alin. 4 din Codul Penal. Având în vedere ansamblul acestor criterii, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de trei luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de sfidarea organelor judiciare prevăzută de art. 272 indice 1 alin. 2 din Codul Penal, la pedeapsa închisorii de trei ani pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat al folosinței unui vehicul prevăzută de art. 208 alin. 4, art. 209 alin. 1 lit. g și i din Codul Penal, la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu modificările ulterioare și la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului, implicat într-un accident de circulație produs ca urmare a unei infracțiuni, fără încuviințarea poliției, prevăzută de art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu modificările ulterioare . În baza art. 33 lit.a și art. 34 lit. b Cod penal instanța a contopit pedepsele aplicate în prezenta cauză, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, inculpatul urmând să execute, în final, pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza art. 71 Cod penal, art. 3 Protocol 1 CEDO s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal pe durata pedepsei. Instanța nu a interzis inculpatului dreptul de a alege prevăzut de art. 64 alin.1 lit. a teza I, deoarece nu se impune interzicerea drepturilor electorale, aceasta trebuind să fie dispusă în funcție de natura faptelor sau de gravitatea deosebită a acestora, iar faptele inculpatului nu au conotație electorală și nici gravitate deosebită, astfel încât instanța a apreciat că nu se impune interzicerea dreptului de a alege. Totodată, instanța nu a interzis inculpatului, nici exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.d) și e) Cod penal, întrucât săvârșirea infracțiunilor reținute în actul de sesizare, nu relevă un comportament nedemn care să vatăme interesul copiilor și care să determine interzicerea drepturilor părintești și a celui de a fi tutore sau curator ( cauza Sabou și Pârcălab contra României). În temeiul art. 350 alin. 1 Cod de P. Penală, s-a menținut măsura arestării preventive luate față de inculpat prin încheierea penală nr. 169 din 28 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș. Instanța a dedus din pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare perioada executată începând cu data de 28 ianuarie 2011 până la zi. În temeiul art. 118 alin. 1 litera b din Codul Penal, s-a dispus confiscarea bunurilor corpuri delicte consemnate în cadrul procesului verbal încheiat la (...). Sub aspectul laturii civile a prezentei cauze, instanța de fond a reținut că partea vătămată P. A. s-a constituit parte civilă pentru suma de 3.000 lei (diminuată la suma de 2.500 lei în etapa cercetării judecătorești) reprezentând contravaloarea reparațiilor efectuate la autoturismul, marca Dacia, cu numărde înmatriculare (...), însușit de inculpat în scopul folosirii pe nedrept și avariat în urma producerii accidentului. Potrivit dispozițiilor art.998 din Codul civil, orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara. De asemenea, potrivit art.999 din Codul civil, omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa. Din prevederile legale menționate, rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale, trebuie să fie întrunite anumite condiții și anume: existența unei fapte ilicite, a prejudiciului, a raportului de cauzalitate și a vinovăției celui care a cauzat prejudiciu. Instanța a apreciat că solicitarea privind acordarea de daune materiale este nedovedită. În cauza de față, deși fapta inculpatului H. G. C. de furt calificat al folosinței unui vehicul soldată cu avarierea autoturismului, are caracter ilicit și a fost săvârșită cu vinovăție, în modalitatea intenției, instanța de fond a reținut că partea civilă nu a dovedit, printr-un minim de probe, existența și caracterul cert al prejudiciului material ce i-ar fi fost cauzat prin fapta inculpatului. Partea civilă nu a probat efectuarea și întinderea cheltuielilor în care s-a materializat prejudiciul suferit, deși acesta putea și trebuia în mod obiectiv probat prin orice mijloc de probă prevăzut de legea procesual-penală. Declarațiile și afirmațiile părților civile nu au, prin ele însele, valoare probatorie sub aspectul laturii civile, fiind necesar ca ele să fie coroborate, potrivit dispozițiilor art. 75 C. procedură penală, cu celelalte probe administrate în vederea aflării adevărului. În acest context, instanța a reținut că existența și cuantumul prejudiciului material nu pot fi reținute pe baza simplei declarații a părții civile și în condițiile în care nu au fost temeinic probate, pretențiile materiale fiind neîntemeiate. Având în vedere considerentele în precedent expuse, instanța de fond a respins acțiunea civilă ca nedovedită. În baza art.191 alin.1 Cod de procedură penală, instanța l-a obligat pe inculpat la cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 800 RON, din care suma de 200 lei reprezintă onorariu avocat din oficiu - Almaș Sonia în faza de urmărire penală, iar suma de 200 lei reprezintă onorariu avocat din oficiu - Șuștic Toader Petre în etapa cercetării judecătorești, onorarii avansate din fondurile M. de J. Împotriva acestei sentințe, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA SIGHETU MARMAȚIEI a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii atacate apreciind că încadrarea juridică dată faptei este una greșită iar pedepsele stabilite sunt excesiv de blânde . În susținerea motivelor de recurs s-a invocat împrejurarea că, în ceea ce privește infracțiunea de sfidarea organelor judiciare prevăzută de art. 2721 alin 2 din Codul penal, prin prisma limitelor de pedeapsă, aceasta nu poate constitui cel de-al doilea termen al recidivei; în ceea ce privește celelalte infracțiuni pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, respectiv furt calificat al folosinței unui vehicul prevăzută de art. 208 alin 1, art. 209 alin 1 lit g și i Cod penal, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin 1 din OUG nr. 195/2002 și părăsirea locului accidentului de către conducătorul autovehiculului, implicat într-un accident de circulație produs ca urmare a unei infracțiuni, fără încuviințarea poliției, prevăzută de art. 89 alin 1 din OUG nr. 195/2002, se impunea a se reține incidența prevederilor art. 37 litb din Codul penal, cu consecința imediată a individualizării judiciare a pedepselor pentru fiecare dintre aceste infracțiuni și în raport cu dispozițiile art 39 din Codul penal. Recursul declarat în cauză este fondat pentru următoarele considerente: Prin sentința penală atacată a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 3 luni pentru săvârșirea infracțiunii de sfidarea organelor judiciare prevăzută de art. 2721 alin 2 din Codul penal, 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat al folosinței unui vehicul prevăzută de art. 208 alin 1, art. 209 alin 1 lit g și i Cod penal, 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin 1 din OUG nr. 195/2002 și 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului de către conducătorul autovehiculului, implicat într-un accident de circulație produs ca urmare a unei infracțiuni, fără încuviințarea poliției, prevăzută de art. 89 alin 1 din OUG nr. 195/2002. S-a reținut că faptele au fost comise în concurs și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, cu aplicarea dispozițiilor art. 71-64 alin. 1 teza a II-a și lit. b C.p. Sub aspectul stării de fapt s-a reținut că în seara zilei de (...) inculpatul a insultat și amenințat pe părțile vătămate D. P., S. A. V., C. I. și F. G., polițiști aflați în exercițiul funcției. În cauză s-a procedat în mod corect la reținerea unei singure infracțiuni de sfidare a organelor judiciare prevăzută de art. 2721 alin. 2 din Codul Penal întrucât inculpatul a săvârșit tot atâtea infracțiuni câte părți vătămate au fost lezate . În consecință, instanța urmează să dispună condamnarea inculpatului pentru comiterea a 4 infracțiuni prev. de art. 2721 alin. 2 din Codul Penal. În cauză sunt fondate de asemenea și criticile ce vizează cuantumul pedepselor stabilite pentru fiecare din infracțiunile reținute în sarcina inculpatului. A., raportat la gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor comise, la împrejurarea că într-un interval de timp relativ scurt inculpatul a comis un număr însemnat de infracțiuni curtea apreciază că se impune majorarea cuantumului pedepselor astfel : câte șase luni pentru săvârșirea a 4 infracțiuni de sfidare a organelor judiciare prevăzută de art. 2721 alin. 2 din Codul Penal, cu art.33 lit.b și cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice dintr-o unică infracțiune prev. de art.2721 alin.2 Cod penal; la pedeapsa închisorii de trei ani și șase luni pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat al folosinței unui vehicul prevăzută de art. 208 alin. 4, art. 209 alin. 1 lit. g și i din Codul Penal și cu art. 37 lit.b Cod penal; la pedeapsa închisorii de 1 an și 2 luni pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu modificările ulterioare și art.37 lit.b Cod penal; inculpatul la pedeapsa închisorii de 2 ani și 2 luni pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului, implicat într- un accident de circulație produs ca urmare a unei infracțiuni, fără încuviințarea poliției, prevăzută de art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu modificările ulterioare și cu art.37 lit.b Cod penal. Pentru toate aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 38515 pct. 2 lit. d C.p.p. recursul declarat în cauză va fi admis îm limitele expuse mai sus. În temeiul art. 189 și 192 alin. 3 c.p.p. se va stabili onorariu avocațial iar cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia. PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII D E C I D E: Admite recursul declarat de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA SIGHETU MARMAȚIEI, împotriva sentinței penale nr. 259 din 1 iunie 2011 a J.ecătoriei S. M., pe care o casează în latura penală a cauzei și rejudecând în această limită: Condamnă pe inculpatul H. G.-C., fiul lui G. și E., născut la data de (...), în Mangalia, jud. Constanța, cetățean român, 6 clase, necăsătorit, un copil minor în întreținere, recidivist, fără ocupație, CP nr. 9. eliberată de S. B. M., CNP 1., domiciliat în V. de Sus, A. E., nr. 82, județul M., fără forme legale în S. M., str. P.a Lupu, bl. 8 (E4), ap.4, jud.M., la familia B., în prezent în PNT Gherla, la 4 pedepse cu închisoarea de câte șase luni pentru săvârșirea a 4 infracțiuni de sfidare a organelor judiciare prevăzută de art. 2721 alin. 2 din Codul Penal, cu art.33 lit.b și cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice dintr-o unică infracțiune prev. de art.2721 alin.2 Cod penal. Condamnă inculpatul la pedeapsa închisorii de trei ani și șase luni pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat al folosinței unui vehicul prevăzută de art. 208 alin. 4, art. 209 alin. 1 lit. g și i din Codul Penal și cu art. 37 lit.b Cod penal. Condamnă inculpatul la pedeapsa închisorii de 1 an și 2 luni pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu modificările ulterioare și art.37 lit.b Cod penal. Condamnă inculpatul la pedeapsa închisorii de 2 ani și 2 luni pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului, implicat într-un accident de circulație produs ca urmare a unei infracțiuni, fără încuviințarea poliției, prevăzută de art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu modificările ulterioare și cu art.37 lit.b Cod penal. In baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b contopește pedepsele aplicate in pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare. Face aplicarea art. 71-64 alin.1 lit. a teza II-a și lit. b din Cod penal. În baza art. 88 din Codul Penal, dispune deducerea din pedeapsa rezultantă a perioadei executate începând cu data de 28 ianuarie 2011 până la zi. Menține restul dispozițiilor sentinței. Stabilește onorariu apărător din oficiu la 200 lei ce se achită Baroului de A. C. din FMJ. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică din 27 iulie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, D. P. I. M. M. B. Conc.odihnă Conc.odihnă Semnează: Semnează: PREȘEDINTE PREȘEDINTE V. M. V. M. G., Pt.M. N.conc.odihnă, semnează G. ȘEF SECȚIE PENALĂ P. H. Red.M.B. Dact.H.C./ 3 ex/(...) J..fond: P. M.R.;
| ← Decizia penală nr. 827/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 2075/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
