Decizia penală nr. 1985/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR. 1985/R/2011
Ședința publică din 6 decembrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : V. V. A.- judecător JUDECĂTORI : L. H.
: I. M. GREFIER : M. N.
P. de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin
PROCUROR - S. DOBRESCU
S-au luat spre pronunțare recursurile declarate de P. DE PE L. J. C. N. și partea vătămată B. M. R., împotriva sentinței penale nr. 1032 din 22 septembrie 2011, pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei C. N., privind pe inculpatul B. V., trimis în judecată prin rechizitoriul P. de pe langa J. C.-N. pentru savarsirea a doua infractiuni de lipsire de libertate in mod ilegal, in calitate de autor, prev.de art.189 al.1 si 2 C.pen. cu aplicarea art.33 lit.b C.pen. si o infractiune de lovire sau alte violente prev.de art.180 al.2 ind.1
C.pen., toate cu aplicarea art.33 lit.a C.pen.; inculpatul B. V. pentru savarsirea a doua infractiuni de lipsire de libertate in mod ilegal, in calitate de autor prev.de art.189 al.1 si 2 C.pen. cu aplicarea art.33 lit.b C.pen.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 29 noiembrie
2011, cursul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 6 decembrie 2011.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 1032 pronunțată la data de 22 septembrie 2011 de Judecătoria Cluj-Napoca s-a dispus, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C., achitarea inculpaților B. V. și B. V. pentru săvârșirea a doua infracțiuni de lipsire de libertate prev. de art. 189 alin. 1 si 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal pentru ambii inculpați.
In baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b/1 C. s-a dispus achitarea inculpatului B. V. pentru comiterea infracțiunii de lovire prev. de art. 180 alin.
2/1 Cod penal, aplicând acestuia conform art. 18/1 alin. 3 și art. 91 Cod penal sancțiunea administrativă a amenzii în suma de 200 lei.
În baza art. 14, 346 C.pr.pen. s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de partea civilă B. M. R.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
În data de (...), în jurul orei 5,00 inculpații B. V., B. V. și învinuitul I. M.
I. au plecat din orașul B., jud. B.-Năsăud în orașul C.-N. cu autoturismul VW Passat cu nr. de înmatriculare (...).
În jurul orei 17,45 au oprit autoturismul în fața școlii E. Isac de pe str.
G. B. din C.-N. unde le-au așteptat pe părțile vătămate B. M. (soția inculpatului B. V.) și B. B. (fiica inculpatului B. V.) în vârstă de 6 ani și 8 luni.
În jurul orei 7,50 când părțile vătămate s-au apropiat de școală, inculpatul B. V. a coborât din autoturism și a lăsat deschisă portiera din stânga spate, pe unde a introdus ulterior victimele în mașină.
Apoi, inculpatul B. V. s-a urcat pe bancheta din spate, alături de părțile vătămate, iar inculpatul B. V. a pus în mișcare autoturismul care s-a deplasat până la ieșire din com. B., jud. C., unde s-a oprit pentru a permite unui echipaj al Ambulanței C.-N. să acorde îngrijiri medicale părții vătămate B. M., căreia i se făcuse rău.
I. Plecând de la această situație de fapt procurorul a reținut în sarcina inculpatului B. V. două infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal apreciind că acesta a dorit să transporte cu forța cele două părți vătămate în mun.B..
1. La momentul săvârșirii faptei sesizate, inculpatul B. V. și partea vătămată B. M. erau căsătoriți, fără a fi intentată vreo acțiune de divorț. Din căsătoria părților au rezultat doi copii: B. Cristian - ns. la (...) și B. B. - ns. la
(...), domiciliul conjugal și locuința familiei aflându-se în mun. B..
În cursul anului 2008 partea vătămată a părăsit domiciliul conjugal, mutându-se într-o altă locuință de pe raza mun. B., a revenit în locuința familiei în cursul lunii ianuarie 2009, după care, în cursul lunii martie 2009, a părăsit din nou domiciliul conjugal luând-o cu sine pe fiica părților - minora B. B. P. vătămată și-a stabilit reședința în C.-N., fără a-l înștiința pe soțul său despre adresa la care locuia împreună cu fiica părților. De asemenea, a rupt legătura atât cu soțul cât și cu fiul părților, ce locuia în continuare cu inculpatul B. V. și cu care vorbea sporadic la telefon.
2. În această situație inculpatul B. V. s-a adresat instituțiilor statului respectiv P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca - la care a înregistrat plângerea existentă în copie la f. 136,137 d.i. ((...)) și C.J. B.-Năsăud - Direcția Generală de A. S. și P. C. - de la care a primit răspunsul existent la f. 131 d.i., potrivit căruia s-a constatat imposibilitatea medierii și consilierii mamei (părții vătămate B. M.) în vederea îmbunătățirii relațiilor intrafamiliale… din cauză că noul domiciliu al mamei nu a putut fi identificat ((...)).
3. Aflat în disperare de cauză inculpatul B. V. a întreprins cercetări personale în urma cărora a rezultat că părțile vătămate s-au stabilit în C.-N. luând la cunoștință despre adresa școlii frecventate, cu începere din (...), de către fiica sa minoră B. B.
4. Așa fiind, la data de (...) a pornit împreună cu coinculpatul și cu martorul I. M. I. din B. la C.-N., parcând în apropierea școlii E. Isac de pe str.G. B., în scopul de a-i aduce fiicei sale, în dar, mai multe obiecte vestimentare și mai ales de a purta o discuție cu partea vătămată B. M. cu privire la modul de creștere și educare a copiilor rezultați din căsătoria părților (f.26-29 d.i.). În acest scop inculpatul a introdus părțile vătămate pe bancheta din spate a autoturismului, după care s-au deplasat cu toții înspre loc. B., unde locuiește sora părții vătămate B. M., pentru a căuta un local unde părțile să poată sta de vorbă în legătură cu problemele lor de familie (f.44,45 d.i.). Deplasarea autoturismului înspre com. B. exclude presupunerea eronată aprocurorului (bazată doar pe declarația victimei B. M.) că inculpatul a dorit să transporte părțile vătămate în mun. B., caz în care direcția de deplasare trebuia să fie diferită.
5. Pe parcursul judecării dosarului de față s-a pronunțat SC nr.
3741/(...) a Judecătoriei B., rămasă irevocabilă, prin care a fost admis divorțul promovat de partea vătămată B. M. și a fost desfăcută, din culpa exclusivă areclamantei (părții vătămate), căsătoria acesteia cu inculpatul B. V. (f.105-
107d.i). Din considerentele hotărârii rezultă că relațiile dintre părți s-au deteriorat pe fondul unor infidelități de care a dat dovadă partea vătămată B. M., ce a întreținut mai multe relații extraconjugale. Relevante în acest sens sunt declarațiile martorilor audiați în procesul de divorț (f.102-128 d.i.) precum și înscrisurile de la f. 68-104 d.i.
6. Potrivit art.1 alin.4 din Codul familiei soții au drepturi egale în exercitarea drepturilor față de copii. Or, prin părăsirea domiciliului conjugal împreună cu fiica părților, partea vătămată B. M. a nesocotit principiul egalității ce guvernează exercițiul drepturilor părintești și a cauzat săvârșirea faptelor ce fac obiectul prezentului dosar. Jurisprudența CEDO despre care se face vorbire la f.4 din rechizitoriu precum și dispozițiile art.1 alin.2 și art.2 alin.3 din Legea nr.272/2004 sunt argumente în plus în favoarea concluziei că, in disperare de cauză și văzând neputința autorităților de a-i asigura exercitarea drepturilor părintești față de fiica sa B. B., inculpatul B. V. a recurs la comportamentul descris în precedent care a fost nepotrivit insă nu și nelegal.
7. Așa fiind, instanța apreciază că faptelor de lipsire de libertate în mod ilegal pentru care inculpatul B. V. a fost trimis în judecată le lipsește un element al laturii obiective, respectiv caracterul nelegal, față de această constatare impunându-se achitarea în temeiul art. 10 lit.d C.pr.pen.
II. În raport de fapta de loviri sau alte violențe prev. de art. 180 alin.2 ind.1 C.pen. reținută în sarcina aceluiași inculpat s-a constatat că aceasta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni întrucât, pe de o parte, victima a suferit leziuni minore (4 echimoze pe gamba și regiunea poplitee a piciorului stâng) ce au necesitat pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale, iar, pe de altă parte, incidentul dezavuabil a fost provocat, în bună măsură, de însuși comportamentul victimei.
III. În privința inculpatului B. V., care a fost trimis în judecată pentru că a condus autovehiculul în care inculpatul a introdus părțile vătămate, se constată că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, sub aspectul laturii obiective, pentru argumentele arătate la pct.I, subpunctele 1-7.
IV. In concluzie instanța de fond a apreciat că trimiterea în judecată a inculpaților în dosarul de față este rodul unui exces de sesizare, care, a agravat relațiile dintre părți și cei doi copii minori ai acestora, a accentuat starea de dușmănie dintre acestea și a creat o falsă speranță părții vătămate B. M. și a ignorat total situația premisă a incidentului, care a presupus o conduită abuzivă și nelegală a victimei majore.
Sub aspectul laturii civile, în temeiul art. 14 Cpp rap. la art. 346 Cpp, instanța de fond a respins ca nefondată acțiunea civilă exercitată de partea civilă B. M. R. pentru minora B. B. (s-a solicitat acordarea sumei de 5.000 lei reprezentând despăgubiri pentru daune morale - suferința psihică cauzată minorei B. B.- f.23 d.i.) întrucât înscrisurile medicale depuse la f.57-59 ale d.i. atestă o suferință afectivă „firească"; în cazuri ca cel în speță, tulburare cauzată de mediul familial conflictual pentru care este responsabilă, în bună măsură, tocmai partea vătămată B. M.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA si partea vătămată B. M. R. solicitând admiterea acestora, casarea hotărârii atacat și rejudecarea cauzei.
P. a solicitat condamnarea inculpaților pentru comiterea infracțiunilor reținute în actul de sesizare arătând că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală în privința soluției de achitare.
P. vătămată a solicitat condamnarea inculpaților la pedepse privative delibertate și obligarea lor la despăgubiri civile conform constituirii de parte civilă în cauză.
Recursurile declarate în cauză sunt nefondate.
Elementul material al infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal constă în restrângerea totală sau parțială a posibilității de mișcare or, pentru a se constata existența unei asemenea fapte este necesar să existe o acțiune (inacțiune), aceasta să se săvârșească în mod nelegal și lipsirea de libertate să aibă o anumită durată.
În raport de aceste condiții nu se poate reține că acțiunea inculpatului B.
V. care în calitate de tată al minorei, parte vătămată B. B., în vârstă de 6 ani și
8 luni, în condițiile în care aceasta era plecată de la domiciliu de 6 luni fără ca inculpatul să aibă cunoștință de starea acesteia și fără a fi încredințată spre creștere și educare mamei, poate fi apreciată ca o acțiune neleglă.
Mai mult, este evident că acțiunea inculpatului a fost determinată și justificată de situația minorei în condițiile în care mama acesteia, partea vătămată B. M. R., a părăsit domiciliul conjugal în perioada aprilie 2009 - 30 septembrie 2009, a plecat de la domiciliu cu minora fără a-i comunica inculpatului date sau elemente în ce privește situația acesteia.
În fine, nici condiția duratei nu este îndeplinită în cauză întrucât lipsirea de libertate trebuire să dureze un interval de timp suficient ca victima să poată fi împiedicată în mod efectiv să de deplaseze și să acționeze în raport de voința sa.
În privința părții vătămate, B. M., probele administrate în cauză nu confirmă existența unei acțiuni a inculpatului de introducere a acesteia forțată în autoturism, martorii arătând că aceasta s-a strecurat în vehicul, îngrijorată fiind de situația fiicei sale.
De altfel, acest aspect este confirmat și de poziția inculpatului și a părților vătămate în autoturism, pe bancheta din spate minora fiind între inculpat și partea vătămată B. M., aceasta din urmă având posibilitatea să părăsească autoturismul.
Apoi, este evidentă intenția inculpatului de a avea o discuție cu partea vătămată, B. M., pe tema situației fiicei sale și nu intenția de a le lipsi de libertate, aspect ce rezultă din faptul că inculpații s-au deplasat spre localitatea B., direcția opusă celei reținute în actul de sesizare al parchetului.
Pe de altă parte, este de subliniat, în aprecierea conduitei inculpaților, faptul că aceștia în momentul în care partea vătămată B. M. a avut probleme de sănătate, au anunțat salvarea, dându-i acesteia ajutor în acest sens.
În fine, preocuparea și îngrijorarea inculpatului față de soarta fiicei și soției sale, părțile vătămate în cauză, rezultă și din demersurile făcute de acesta la instituțiile statului, parchet, Direcția Generală de A. S. și P. C., I. Ș. al J. C.
Trimiterea la jurisprudența C. și la dispozițiile art. 1 alin. 2 și art. 2 alin.
3 din Legea nr. 272/2004 nu numai că nu justifică incriminarea inculpatului, dar sunt argumente în plus în favoarea acestuia, care în lipsa unei reacții a autorităților la demersurile sale de a-i asigura exercitarea drepturilor părintești a recurs la această modalitate de a discuta despre situația fiicei sale,comportament determinat de exercitare abuzivă a drepturilor părintești de către partea vătămată B. M. R.
În egală măsură, pentru argumentele arătate mai sus, Curtea constată că și soluția de achitare a inculpatului B. V., care a condus autoturismul în care s-au deplasat inculpatul și părțile vătămate, este legală și temeinică întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.
În afara motivelor de recurs invocate, Curtea a examinat cauza și din oficiu, constatând că nu există nici un motiv din cele prev. de art. 3. C. care să atragă casarea hotărârilor atacate.
Așa fiind, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C., Curtea va respinge recursurile parchetului și părții vătămate B. M. R. ca nefondate, obligând partea vătămată, conform art. 192 alin. 2 C. la 50 lei în favoarea statului, reprezentând cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE M.IVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondate recursurile declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA si partea vătămată B. M. R. împotriva sentinței penale nr. 1032 din 22 septembrie 2011 a Judecătoriei C.-N..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de câte 75 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe partea vătămată să plătească în favoarea statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 6 decembrie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
V. V. A. I. M. L. H.
GREFIER, M. N.
Red.V.V.A. Dact.H.C./3 ex./(...). Jud.fond: L. B..
| ← Decizia penală nr. 1473/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1676/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
