Decizia penală nr. 2075/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.2075/R/2011
Ședința publică din 21 decembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: V. G. , judecător JUDECĂTORI: V. V. A.
M. B. GREFIER: D. S.
Direcția de I. a I. de C. O. și T., S. T. C. reprezentat prin procuror: L.T. CRĂCIUNESCU
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul R. M. împotriva încheierii penale nr. 125/F din 02 decembrie 2011 a T.ui B.-N., pronunțată în dosar nr.(...), având ca obiect cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în
Arestul IPJ B.-N., asistat de apărător desemnat din oficiu, av.M. M., din
Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care inculpatul arată că-și menține recursul și că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, cu consecința punerii acestuia de îndată în libertate.
Instanța de fond a respins cererea formulată de inculpat cu motivarea că nu se impune liberarea provizorie sub control judiciar raportat la natura și gravitatea infracțiunii comise, temerea că pe viitor inculpatul ar putea obține venituri suplimentare prin săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni și pentru că a recunoscut doar parțial fapta. S. a se avea în vedere că activitatea infracțională a fost de scurtă durată, doar 3 acte materiale, care au fost săvârșite spontan și nu în baza unei înțelegeri prealabile cu celălalt inculpat, cantitatea de drog pusă pe piață este una mică, împrejurarea că inculpatul beneficiază de sprijinul familiei, fiind ajutat de părinții și de fratele său și a conștientizat gravitatea faptei comise. Inculpatul este o persoană tânără, nu are antecedente penale, ceea ce s-a întâmplat a fost un incident izolat, spontan în viața sa și de altfel suferă de afecțiuni medicale care se pot agrava în regim de detenție. O. pe care le va impune instanța vor fi suficiente pentru a se asigura buna desfășurare a procesului. Inculpatul nu va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, cu atât mai mult cu cât a recunoscut acuzațiile ce i-au fost aduse. Pentru toate aceste considerente, apreciază că inculpatul poate să beneficieze de liberarea provizorie sub control judiciar.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate.
Susține că instanța de fond a respins în mod justificat cererea formulată de inculpat, apreciind că deși sunt îndeplinite condițiile prev.de art.1. alin.1
C.pr.pen., în raport de condițiile cerute de art.1. alin.2 C.pr.pen. și cu circumstanțele concrete ale cauzei, respectiv natura și gravitatea infracțiunii, modul de comitere, urmările cauzate și persoana inculpatului, nu există suficiente garanții că scopul măsurii preventive poate fi atins prin liberarea provizorie sub control judiciar. E. un risc de alterare a adevărului și de împiedicare a aflării acestuia. Nu este lipsit de relevanță că de la data formulării cererii și până în prezent, inculpatul a fost trimis în judecată. Instanța de fond a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și a dispus menținerea stării de arest a inculpatului. S. respingerea recursului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate, având în vedere că a recunoscut comiterea faptei și a colaborat cu organul de urmărire penală.
C U R T E A
Prin încheierea penală nr.125 din 2 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr.(...), a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul R. M., în prezent deținut în Arestul I.P.J.B.-N..
A fost obligat inculpatul să plătească 10 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin Î. penală nr.1674/R/2011 a Curții de A. C., pronunțată în dosarul penal nr.(...), a fost admis, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. „d"; Cod procedură penală, recursul declarat de DIICOT - B. teritorial B.-N. împotriva încheierii penale nr. 92/CC din 6 octombrie 2011 a T.ui B. N., care a fost casată în întregime și rejudecând, în baza art. 149/1 alin.9 Cod procedură penală, s-a admis propunerea formulată de D. B. T. B.-N. și în consecință în temeiul art. 143 rap. la art. 148 lit. „f"; Cod procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului R. M. pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă, pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000, toate cu aplic. art. 33 lit. a"; Cod penal constând în aceea că, în mai multe rânduri, în perioada mai-noiembrie
2010, a procurat, a deținut fără drept, a oferit spre consum și a vândut pe raza municipiului B. sau a altor localități din județul B.-N., diferite cantități din drogul de risc cannabis/rezină de cannabis mai multor consumatori.
Totodată, s-a dispus arestarea preventivă și a inculpatului M. F.
În ceea ce privește probele și indiciile temeinice că în cauză a fost săvârșită o faptă prevăzută de legea penală, s-a reținut că din materialul probator administrat în cauză, respectiv declarațiile date de către S. S. în dosarele nr. 53 D/P/2010 și 67 D/P/2010, denunțul acestuia, declarațiile colaboratorilor autorizați, rapoartele investigatorilor sub acoperire, rapoartele de constatare tehnico-științifică, procesele-verbale de percheziție domiciliară și a autoturismului, procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate în baza autorizațiilor emise de instanță
și declarațiile date de cei doi inculpați, rezultă presupunerea rezonabilă că aceștia au comis faptele pentru care sunt cercetați, și că, de altfel, instanța de fond, față de cele mai sus arătate, a reținut incidența disp. art. 143 Cod procedură penală, iar inculpații nu au declarat recurs, asumându-și starea de fapt și soluția pronunțată.
Pe de altă parte, s-a considerat că inculpatului R. M., ca de altfel și celălalt inculpa,t se află în situația prev. de art. 148 lit f Cod procedură penală întrucât a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică de rezidă, pe de o parte, din gravitatea și natura faptelor reținute în sarcina inculpatului, precum și din modalitățile concrete de realizare a acestora, inculpatul fiind unul dintre cei mai de încredere dealeri ai inculpatului M. cu care a avut o relație de afaceri prelungită în scopul distribuirii și vânzării mai multor cantități de droguri.
Ulterior, prin încheierea penală nr.99/CC din 15 noiembrie 2011 pronunțată de T. B.-N. în dosarul penal (...) s-a dispus prelungirea cu încă
30 zile a măsurii arestării preventive a inculpaților, încheierea rămânând definitivă ca urmare a respingerii recursurilor inculpaților.
Analizând prezenta cerere prin raportare la condițiile prev. de art. 1. Cod procedură penală tribunalul a apreciat că, deși este îndeplinită cerința referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, cererea este neîntemeiată.
Astfel, potrivit art.1. alin 2 Cod procedură penală liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Având în vedere natura infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul și care, prin ele însele, permit obținerea cu ușurință a unor venituri semnificative tribunalul a apreciat că există riscul ca, lăsat în libertate, inculpatul să continue activitatea infracțională.
Pe de altă parte, inculpatul nu a recunoscut decât în parte comiterea faptelor pentru care este cercetat, urmărirea penală nu este finalizată și în timp ce se aflau în Arestul IPJ B.-N. acesta a primit avertizări prin semne și viu grai de la inculpatul M. F. în sensul de a nu da declarații care să-l incrimineze rezultând astfel că există un mare risc ca inculpatul să încerce zădărnicirea aflării adevărului prin vreuna dintre modalitățile arătate în textul de mai sus.
Față de aceste considerente tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie admisă cererea de liberare provizorie sub control judiciar, cu consecința punerii inculpatului de îndată în libertate.
În motivele de recurs s-a arătat că instanța de fond a respins cererea formulată de inculpat cu motivarea că nu se impune liberarea provizorie sub control judiciar, raportat la natura și gravitatea infracțiunii comise, temerea că pe viitor inculpatul ar putea obține venituri suplimentare prin săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni și pentru că a recunoscut doar parțial comiterea faptei.
Inculpatul a mai arătat că activitatea infracțională a fost de scurtă durată, având doar 3 acte materiale, care au fost săvârșite spontan și nu în baza unei înețelegri prealabile cu celălalt inculpat, cantitatea de droguri distribuită pe piață a fost una mică, că inculpatul beneficiază de sprijinul familiei și că a conștientizat gravitatea faptei comise. Inculpatul nu are antecedente penale, iar infracțiunea din prezenta cauză constituie un incident izolat și că suferă de anumite afecțiuni care îi pot agrava starea de sănătate în regim de detenție, iar obligațiile pe care instanța le va impune vor fi în măsură să asigure buna desfășurare a procesului penal.
Verificând încheierea penală atacată prin prisma motivelor de recursinvocate de inculpat și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Din analiza prevederilor art.1602 C.pr.penaIă, rezultă că liberarea sub control judiciar se poate acorda de instanță în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și nu există probe din care să rezulte că inculpatul ar putea comite alte infracțiuni sau ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului. Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură preventivă limitativă de drepturi instituită pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin gravă, suficientă însă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal. Aplicarea dispozițiilor legale care reglementează această instituție se poate justifica în cazul unor infracțiuni mai puțin grave luându-se în considerare și încrederea pe care o poate oferi inculpatul că, lăsat în libertate nu va săvârși și alte infractiuni. Acordarea liberării sub control judiciar nu este un drept absolut și nici formal al inculpatului, fapt ce rezultă din dispozițiile art.1601 alin.1 C., care precizează că aceasta poate fi acordată de către instanță, ceea ce implică dreptul de apreciere al judecătorului asupra cererii în raport cu probele administrate în cauză; în același sens dispozițiile art.1606 alin.2 C.fac distincție între condițiile formale prevăzute de lege referitoare la cererea de liberare sub control judiciar, iar, pe de altă parte, temeinicia acesteia. Analiza în cazul cererii de liberare sub control judiciar are în vedere îndeplinirea condițiilor formale prevăzute de disp.art.1602 și 1. C., ceea ce înseamnă că temeinicia acesteia se referă la alte aspecte, rezultate din probatoriul administrat în cauză, precum și din verificarea îndeplinirii condiției prevăzute de art.136 alin.2 C. În acord cu jurisprudența CEDO se constată că instanța europeană a dezvoltat patru motive acceptabile pentru a se refuza eliberarea sub control judiciar sau pe cauțiune: riscul ca acuzatul să nu se prezinte la proces, posibilitatea ca în cazul eliberării, acesta să încerce să împiedice desfășurarea procesului, să comită alte infracțiuni, ori să tulbure ordinea publică (cauza SBC contra Regatului Unit-19 iunie 2001; cauza Smirnova contra R.iei - 25 iulie 2003; Stogmuler contra Austriei-10 noiembrie 1969; Wemhoff contra Germaniei -27 iunie 1968; cauza Matznetter contra Austriei- 10 nov.1969 și Letellier contra Franței-26 iunie 1991). În privința temeiniciei cererii formulate, Curtea reține că din coroborarea textului art.1602 raportat la art.1606 C. caracterul facultativ al acordării liberării sub control judiciar, chiar și în ipoteza în care inculpatul nu s-ar afla în vreunul dintre cazurile de împiedicare a acordării liberării. Cu toate acestea, instanța nu ar putea uza în mod discreționar de această facultate, întrucât ar încălca în mod flagrant dispozițiile art.5 alin.5 C.,art.23 alin.10 din Constituția României și art.5 paragr.3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, astfel încât, cu ocazia verificării temeiniciei cererii de liberare sub control judiciar trebuie pornit de la una dintre premisele esențiale ale liberării, respectiv subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului. Într-adevăr, dacă aceste temeiuri s-ar schimba ori ar înceta, instanța ar fi obligată ca, la cerere sau din oficiu, să dispună, după caz, înlocuirea sau revocarea măsurii arestării preventive, nemaipunându-se, prin ipoteză, problema liberării sub control judiciar. L., această premisă conduce la concluzia că, pentru a refuza liberarea pe considerente de netemeinicie, instanța trebuie să constate existența unor temeiuri mai puternice decât cele avute în vedere, îndeobște, la luarea măsurii arestării preventive, care să justifice convingerea că lăsarea inculpatului în libertate, sub control judiciar, nu este totuși oportună. Interpretând sistematic dispozițiile procedurale din materia măsurilor preventive, în corelație și cu exigențele Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și ale jurisprudenței Curții de la S., instanța de recurs consideră că astfel de temeiuri pot privi fie aspecte legate de buna desfășurare a procesului penal, respectiv existența unor date, altele decât cele avute în vedere de art.1602 rap.la art.1606 C.din care să rezulte temerea că atingerea scopului procesului penal ar putea fi compromisă, fie aspecte legate de pericolul social concret al faptelor pentru care inculpatul este cercetat, respectiv prin modul și mijloacele de săvârșire ori prin urmări, acestea să fi produs o gravă vătămare relațiilor sociale ocrotite, traduse printr-un impact violent asupra conștiinței publicului, astfel încât liberarea inculpatului, chiar sub control judiciar, să fie de natură să creeze o puternică stare de insecuritate socială și de neîncredere în actul de justiție. O mare pondere în aprecierea temeiniciei unei cereri de liberare sub control judiciar trebuie să o aibă datele care țin de circumstanțierea persoanei inculpatului. În acest sens, s-a pronunțat CEDO (cauza N contra Austriei din 27 iunie 1968), care a statuat că la menținerea unei persoane în detenție, instanțele de judecată nu trebuie să se raporteze numai la gravitatea faptelor, ci și la alte circumstanțe, în special cu privire la caracterul persoanei în cauză, la moralitatea, domiciliul, profesia, resursele sale materiale, legăturile cu familia. În cauză, inculpatul R. M. a fost arestat pe o durată de 29 de zile în baza art.1491 alin.9-11 C., prin încheierea penală nr.1674/2011 a Curții de A. C., temeiul de arestare fiind cel vizat de art.148 lit.f C. S-a reținut în sarcina inculpatului că în perioada mai - octombrie 2010, a procurat, a deținut fără drept, a oferit spre consum și a vândut pe raza M. sau a altor localități din jud.B.-N. diferite cantități de droguri de risc, respectiv rezină de canabis mai multor consumatori. Prin prisma celor relevate mai sus, Curtea reține că în speță există împrejurări care justifică aprecierea că cererea inculpatului este nefondată. Astfel, la acest moment procesual, instanța de recurs constată că punerea în libertate sub control judiciar a inculpatului nu este oportună, buna desfășurare a procesului penal putând fi compromisă și pentru faptul că la instanța de fond nu a fost începută cercetarea judecătorească, respectiv nu a fost audiat inculpatul, coinculpatul și martorii propuși prin actul de sesizare. Inculpatul R. M. este cercetat în prezenta cauză pentru comiterea a două infracțiuni de trafic de droguri, fapte de o gravitate sporită, atât prin prisma relațiilor sociale afectate, cât și prin circumstanțele concrete ale comiterii faptei, respectiv oferirea de droguri de risc unor persoane care doreau să achiziționeze produse de acest gen. În concluzie, având în vedere pericolul social concret al presupuselor fapte comise de inculpatul R. M., de impactul negativ produs asupra ordinii sociale, curtea apreciază că în această fază a procesului penal, în pofida împrejurării că formal, cererea acestuia îndeplinește condițiile legale, se impune cercetarea sa, în continuare, în stare de arest. Atâta timp cât sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.148 lit.f C. instanța sesizată cu cererea de liberare provizorie nu o poate acorda, întrucât lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol pentru ordinea publică. În acest caz, sunt excluse garanțiile de ordin personal, iar cele prevăzute de textul de lege respectiv art.1602 rap.la art.1606 C. nu sunt de natură a înlătura pericolul concret pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a celui arestat. În schimb, după o anumită durată a arestării, dacă se constată o diluare a pericolului concret pentru ordinea publică și garanțiile oferite de cel arestat sunt suficiente, liberarea poate fi acordată potrivit reglementării prevăzute de C. de procedură penală, cât și cele din art.5 paragr.3 din Convenția europeană a Drepturilor Omului. Ori, în acest moment procesual, pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl reprezintă lăsarea în libertate a inculpatului, este prezent și actual, întrucât, odată cu punerea acestuia în libertate s-ar crea falsa impresie că persoane asupra cărora planează suspiciunea de a fi comis infracțiuni de trafic de droguri, ar periclita înfăptuirea actului de justiție, deoarece inculpatul din speță ar putea săvârși noi fapte de natură penală, de același gen, ar putea zădărnici aflarea adevărului prin influențarea martorilor, punând la îndoială capacitatea de ripostă a organelor de urmărire penală și ale instanței de judecată, de a nu fi fermi în reprimarea unor asemenea activități ilicite. Potrivit dispoz.art.136 alin.2 C.liberarea provizorie poate fi acordată dacă scopul măsurii arestării preventive poate fi realizat și prin admiterea unei astfel de cereri. În cauză, s-a constatat că arestarea preventivă a fost luată invocându-se ca temei disp.art.148 lit.f C., în principal luându-se în discuție aspectul că lăsarea în libertate al acestuia prezintă pericol pentru ordinea publică. Din datele existente până în prezent în dosarul cauzei, a rezultat că inculpatul, anterior suspiciunii și presupunerii rezonabile că ar fi comis infracțiunile de trafic de droguri de care este acuzat, a avut o comportare bună, neposedând antecedente penale. Aceste aspecte, nu sunt însă suficiente pentru a ajunge la concluzia că acordarea beneficiului liberării și sub control judiciar ar satisface scopul pentru care s-a luat măsura arestării preventive, respectiv buna desfășurare a procesului penal și protejarea valorilor specifice noțiunii de ordine publică. Atunci când o persoană este liberată provizoriu, trebuie să nu mai prezinte pericol social pentru ordinea publică. Ori, în cazul reținerii unor indicii temeinice de săvârșire a unor presupuse fapte penale, nu se poate susține că nu s-a produs un impact turbulent în climatul social firesc al relațiilor interumane și asupra stării de siguranță, securitate, de liniște și de respect al drepturilor cetățenilor. Într-o asemenea situație, societatea este interesată ca procesul penal să se desfășoare în condițiile în care să fie asigurată aflarea adevărului. În raport cu aceste considerente, cererea inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar, apare ca nefondată la acest moment procesual, urmând a fi respinsă. Circumstanțele personale ce caracterizează persoana inculpatului și care au fost arătate în motivele de recurs, nu pot fi analizate în această fază a procesului de recurs la încheierea de respingere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar. T. aceste date referitoare la persoana inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor penale, vârsta acestuia, urmează să fie luate în considerare la o eventuală circumstanțiere a pedepsei de către instanța de fond, dacă inculpatul va fi găsit vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care acesta a fost trimis în judecată. Având în vedere că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.1602 alin.2 C.p.p. referitoare la temeinicia cererii de punere în libertate sub control judiciar, în baza art.38515 pct.1 lit.b C.p.p. recursul formulat de inculpat împotriva încheierii penale nr.125 din 2 decembrie 2011 a T.ui B.- N. urmează să fie respins ca nefondat. În baza art.189 C.p.p. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de A. C. suma de 100 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu care va fi suportat din FMJ. Potrivit art.192 alin.2 C.p.p. inculpatul urmează să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare din care suma de 100 lei reprezentând onorariu avocațial. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de R. M. împotriva încheierii penale nr. 125 din 2 decembrie 2011 a T.ui B. N.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.- suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 21 decembrie 2011 . PREȘEDINTE JUDECĂTORI V. G. V. V. A. M. B. GREFIER D. S. Red.V.G./S.M.D. 3 ex./(...) Jud.fond.P. L.E.
| ← Decizia penală nr. 1207/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1473/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
