Decizia penală nr. 1676/2011, Curtea de Apel Cluj

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)

D. PENALĂ NR. 1676/R/2011

Ședința publică din data de 24 octombrie 2011

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. M., judecător JUDECĂTORI : ANA C.

: M. Ș.

GREFIER : M. V.-G.

M. public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C.- reprezentat prin procuror V. T.

Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza penală privind recursurile declarate de către inculpatul R. I., părțile civile B. A. L., B. B. M., S. C. P. C. S., partea responsabilă civilmente S. „. și asigurătorul S. „. V. I. G. împotriva deciziei penale nr. 179/A din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal.

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa inculpatului R. I., părților civile B. B. M., B. A. L., S. C. J. de U. C., S. C. de R. C. - N., S. C. P.

C., părții responsabile civilmente S. „. S. și a asigurătorului S. „. V. I. G. de citare este îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 17 octombrie 2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

CU R T E A

Prin sentința penală nr.174 din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al

Judecătoriei H., s-a dispus:

În temeiul art.184 alin.2,4 C. condamnarea inculpatului R. I. ( fiul lui

P. și V., născut la (...) în loc. B., jud. B., cetățean român, posesor al CI seria XT nr.2., eliberat de P. M. B., CNP 1., studii liceale, stagiu militar satisfăcut, mecanic auto, fără antecedente penale, domiciliat în municipiul B., str. G. F., nr. 13, sc. B, et. 1, ap. 5, jud. B.), la pedeapsa de 1 an ș i 6 lun i închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă.

În baza art. 71 C. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II- a C.

În baza art. 81 și 71 alin. final C. s-a dispus suspendarea condiționată a executării atât a pedepsei principale, cât și a pedepsei accesorii pe o durată de 3 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C.

În baza art. 359 C.Pr.Pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 C. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

În baza art.14 și 346 C.Pr.Pen. raportat la art. 998 C. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente S. R. SRL, cu sediul în B., la plata următoarelor sume: 14.817,48 E., 27.867,83 lei și 7.084,75 lei, ultima sumă plătibilă lunar, cu titlul de despăgubiri civile pentru daune materiale, precum și suma de 70.000 E. cu titlul de despăgubiri civile pentru daune morale către partea civilă B. M. B., cu dobânda legală aferentă acestor sume de la data pronunțării hotărârii până la data plății efective.

Au fost respinse pretențiile civile formulate de părțile civile B. A. L., și

S. C. P. C. S.

În baza art. 313 din OUG 72/2006 a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente S. R. SRL la plata sumei de 24.392,47 lei către S. C. J. de U. C. și la plata sumei de 5.486,41 lei către S. C. de R. C.- N., cu titlul de cheltuieli de spitalizare.

În baza art. 193 C.Pr.Pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente S. R. SRL la plata sumei de 10.204,21 lei către partea civila B. M. B. cu titlul de cheltuieli judiciare.

În baza art. 193 C.Pr.Pen. s-au respins cererile formulate de părțile civile B. A. L. și S. C. P. C. SRL având ca obiect cheltuieli judiciare făcute de aceste părți.

În baza art. 191 alin. l și 3 C.Pr.Pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente S. R. SRL la plata sumei de 1800 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

S-a stabilit că sentința este opozabilă asigurătorului S. U. V. I. G. S.

Pen tru a pronunț a ace as tă ho tăr âre, pr ima ins tanț ă a reț inu t ur măto arele:

În fapt, la data de (...), în jurul orelor 18, inculpatul R. I. a condusautoutilitara marca Iveco, cu număr de înmatriculare (...) pe DN 1 E60 din direcția Oradea - C.-N.. Ajuns la kilometrul 508+884 m, în raza comunei C. M., jud. C., datorită neadaptării vitezei de deplasare într-o curbă deosebit de periculoasă spre dreapta, neadaptată corespunzător, în condiții de carosabil umed datorită ploii, inculpatul a pierdut controlul direcției și a pătruns pe contrasens, unde a intrat în coliziune frontală cu autoutilitara marca Dacia, cu număr de înmatriculare (...), condusă de partea vătămată B. B. M., care se deplasa regulamentar pe banda sa de circulație din direcția C.-N. - Oradea .

În urma acestui eveniment rutier a rezultat avarierea celor două autoturisme și vătămarea corporală a părții vătămate B. B. M. care a fost transportată la UPU 1 din cadrul S.ui C. J. de U. C., unde a fost internată până la data de (...), având diagnosticul „TCC sever. Comă gr.III post TCC. Contuzie toraco-abdominală. Hemipareză dublă predominant stângă posttraumatică. Afaxie mixtă postraumatică. Plagă contuză genunchiul stâng. Accident rutier.

Ulterior, partea vătămată a fost transferată la S. C. de R. C.-N. - C. de N. I, unde a fost internată în perioada 21.11 - (...) având diagnosticul: Hemipareză dublă spastică accentuată predominant stângă postraumatism cranio-cerebral prin accident rutier. Sindrom Psihoorganic. Hipertensiune arterială gr.III. Sindrom de colestază. Hipertrigliceridemie. Fractură intertrohanteriană femur drept repusă în coxa valga. Condrocalcinoză coxo- femurală bilaterală";.

Din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr.2125 din (...) a IML

C.-N., rezultă că alcoolemia părții vătămate a fost zero, iar din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr.2111 din (...) aceleiași instituții, rezultă că alcoolemia inculpatului a fost zero.

Prin raportul de constatare medico-legală nr.383/II/b/2 din (...) al IML C.-N., se concluzionează că partea vătămată B. B.-M. a suferit leziuni care s-au putut produce în cadrul unui accident rutier, acestea necesită pentru vindecare un număr de peste 60 zile de îngrijiri medicale, leziunile i-au pus în primejdie viața și pot data din (...). (d.u.p., f. 21-23). Ulterior, prin completarea la acest raport din data de (...) s-a reținut că leziunile părții vătămate au necesitat până la acel moment 140-150 zile îngrijiri medicale (dosar instanță, f 8-9). Prin raportul de expertiză medico-legală nr.

2098/II/h/4 din (...) s-a concluzionat că partea vătămată B. B.-M. a suferit leziuni care s-au putut produce în cadrul accidentului rutier din data de (...), acestea au necesitat pentru vindecare un număr de 620 zile de îngrijiri medicale, iar acesta se poate mări. S-a mai reținut că încadrarea părții vătămate în gradul I de invaliditate a fost în conformitate cu legislația în vigoare (dosar instanță, f. 236-243).

Reținând vinovăția inculpatului în producerea accidentului rutier, soldat cu vătămarea gravă a părții vătămate B. B. M., prima instanță a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă de 1 an și 6 luni, care în baza dispozițiilor art. 81 Cod penal a fost suspendată condiționat pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni.

Sub aspectul laturii civile a cauzei s-a admis în parte constituirea departe civilă formulată de partea vătămată B. B. M., instanța de fond dispunând obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente S. R. S. la plata următoarelor sume: 14817,48 E., 27.867,83 lei și

7.084,75 lei ultima sumă plătibilă lunar, cu titlu de despăgubiri civile pentru daune materiale, precum și suma de 70.000 E. cu titlu de despăgubiri morale, cu dobânda legală aferentă acestor sume de la data pronunțării până la data plății efective.

În ceea ce privește părțile civile B. A. L. și S. C. P. C. S., constatând că pretențiile acestora nu sunt admisibile, instanța de fond a respins pretențiile acestora.

Sub acest aspect, prima instanță a reținut că părțile civile B. A. L. și S. C. P. C. S. au solicitat repararea unor prejudicii materiale rezultate în urma accidentului rutier însă acestea nu au afectat direct patrimoniul părții civile B. B. M., ci patrimoniul altor persoane, astfel că acestea trebuiau solicitate pe calea unei acțiuni civile separate, cu plata tuturor taxelor legale, și nu în cadrul procesului penal.

Astfel, partea vătămată B. B.-M. a solicitat instanței, prin cererile de constituire de parte civilă precizate ulterior (f. 172-173, f. 219) obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente S. R. SRL și cu asigurătorul SC U. V. I. G. SA la repararea următoarelor prejudicii:

1. Daune materiale constând în suma de 14.817,48 E. și 29.367,83 lei, suma de 7.084,75 lei lunar reprezentând diferența dintre venitul realizat anterior și suma primită pentru invaliditate.

2. Daune morale în cuantum de 350.000 euro.

Partea civilă B. A. L. a solicitat instanței, prin cererile de constituire de parte civilă precizate ulterior obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente S. R. SRL și cu asigurătorul SC U. V. I. G. SA la repararea următoarelor prejudicii:

1. Daune materiale constând în suma de 2.064,77 E. și 5.511,13 lei, suma de 361,75 lei lunar reprezentând diferența dintre venitul realizat anterior și indemnizația de însoțitor primită pentru invaliditate.

2. Daune morale în cuantum de 30.000 euro.

Partea civilă S. C. P. C. S. a solicitat instanței, prin cererile de constituire de parte civilă precizate ulterior obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente S. R. SRL și cu asigurătorul SC U. V. I. G. SA la repararea următoarelor prejudicii:

1. Beneficiul nerealizat ca urmare a rezilierii contractului de prestări servicii nr. 4/(...) dintre C. A. și societatea C. P. C. SRL în cuantum de

90.000 lei.

2. Prejudiciul material în sumă de 912,47 E. ca diferență între suma de 5.000 E. deja plătită și suma de 5912,47 E. pentru autoutilitara Dacia.

S-a constatat că sunt dovedite prin înscrisurile depuse la dosar (f.68 și urm., f. 174) coroborate cu declarațiile martorilor D. C. (f.62), M. Ramona L.

(f.63) Crișa I. (f.64) și T. O. (f. 65, 249) următoarele daune materiale: cheltuieli cu medicamente, transport Germania, spitalizare, scaun cu rotile, cheltuieli cu analize medicale la SC H. SA, tratament chinetoterapeutic (5 ședințe săptămânal, costul unei ședințe fiind de 30 lei), masaj medical (2 ședințe săptămânal, costul unei ședințe fiind de 20 lei)- suma totală fiind de

14.817,48 E. și 29.367,83 lei. Din această din urmă sumă se deduce suma de 1.500 lei achitată de către inculpat către partea civilă B. B.-M. la data de

9 februarie 2008 (f. 144), astfel încât suma datorată este de 27.867,83 lei.

În ceea ce privește suma de 7.084,75 lei lunar reprezentând diferența dintre venitul realizat anterior și suma primită pentru invaliditate solicitată de partea civilă B. B.-M. aceasta a fost acordată pentru următoarele considerente: victima accidentului rutier a deținut părți sociale în societatea C. P. C. SRL alături de mama sa, partea civilă B. A. L. P. raportului de expertiză contabilă efectuat de S. E. S. S. pentru anul 2007 părții civile B. B.-M. i-ar fi revenit venit net lunar de 7.756 lei. (f. 188-206). În ceea ce privește acest din urmă prejudiciu, ca de altfel și celelalte prejudicii, instanța a apreciat că pentru respectarea principiului reparării integrale a acestora partea civilă este îndreptățită la primirea sumei mai sus amintite, din care trebuie dedusă pensia de invaliditate (f. 123), astfel încât instanța a acordat acestei părți suma de 7.084,75 lei, sumă plătibilă lunar.

În ceea ce privește daunele morale, instanța a reținut că în cauză se justifică acordarea de despăgubiri în cuantum de 70.000 E. ca pretium doloris, în compensarea traumelor psihice și fizice suferite de partea civilă B. B.-M. ca urmare a faptei ilicite a inculpatului. E. de netăgăduit că partea civilă a suferit o schimbare atât în plan fizic și psihic-afectiv, cât și în plan familial, aspect confirmat de toți martorii audiați în cauză.

Urmările subzistă și în prezent, iar partea civilă va fi nevoită să facă eforturi în continuare pentru a-și relua o viață cât mai aproape de normalitate, astfel cum rezultă și din raportul de expertiză medico-legaIă. Instanța reține însă că acordarea de despăgubiri civile nu trebuie însă, să se transforme într-o pedeapsă pentru partea culpabilă.

În cauză, s-au mai constituit părți civile S. C. J. de U. C. și S. C. de R. C.-N. solicitând plata cheltuielilor de spitalizare ocazionate cu internarea părții vătămate B. B.-M.

Instanța, constatând că pretențiile civile ale acestor unități spitalicești sunt întemeiate, în temeiul art.313 din OUG nr.76/2006 a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente S. R. SRL la plata sumei de 24.392,47 lei către S. C. J. de U. C. și la plata sumei de 5.486,41 lei către S. C. de R. C.-N., cu titlul de cheltuieli de spitalizare.

În cauză s-a solicitat și acordarea de cheltuieli judiciare făcute de partea civilă B. B.-M. în cursul procesului penal. S-a făcut dovada cu chitanțele anexate a plății sumei de 10.000 lei onorariu avocațial, precum șia sumei totale de 204,21 lei reprezentând cheltuieli de transport pentru termenele de judecată din (...), (...), (...), (...), (...),(...),(...) și (...) pentru care s- au depus la dosar bonuri fiscale, luând în calcul prețul pe litru al combustibilului, cantitatea de (...)0 km și distanța de 100 km C.-N.-H. și retur.

În consecință instanța în baza art. 193 C.Pr.Pen. a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente S. R. S. la plata sumei de

10.204,21 lei către partea civilă B. M. B. cu titlul de cheltuieli judiciare.

În ceea ce privește părțile civile B. A. L. și S. C. P. C. S., constatând că pretențiile acestora nu sunt admisibile, instanța le-a respins cererile formulate având ca obiect cheltuieli judiciare.

Împotriva hotărârii pronunțate de către Judecătoria Huedin au declarat apel: inculpatul R. I., partea responsabilă civilmente S. R. S. B.,

S. de A. U. A. S. - prin S. C., părțile civile B. B. M. și B. A. L. și S. C. P.

C. S.

În susținerea motivelor de apel, inculpatul a solicitat, prin intermediul apărătorului său, admiterea acestuia în ceea ce privește latura civilă a cauzei și respingerea cererii de obligare la despăgubiri periodice în favoarea părții civile.

Criticile aduse hotărârii de către partea responsabilă civilmente S. R. S. vizează tot despăgubirile periodice. În susținerea motivelor de apel se arată că în mod greșit s-a stabilit suma de 7084,5 lei lunar, cu titlu de despăgubiri civile, raportat la împrejurarea că în lipsa unui criteriu care să indice caracterul de continuitate și stabilitate al venitului net, obținut de către partea civilă anterior accidentului de circulație, prejudiciul calculat nu are caracter cert și actual, criterii esențiale pentru existența acestuia. Partea responsabilă civilmente consideră că societatea de asigurare ar trebui obligată direct la plata daunelor materiale și morale în solidar cu inculpatul.

Un alt motiv de apel formulat de partea responsabilă civilmente S. R.

S. vizează cuantumul cheltuielilor de judecată care, în aprecierea apelantei trebuiau acordate în parte deoarece, cererea de constituire de parte civilă a fost admisă în parte.

A.ul S. U. A. S. a vizat cuantumul despăgubirilor și daunelor morale acordate părții civile B. B. M. care, în opinia asiguratorului, sunt exagerate.

Părțile civile B. B. M., B. A. L. și S. C. P. C. S. au criticat și ele hotărârea primei instanțe.

O primă critică se referă la omisiunea instanței de fond de a deduce din suma acordată ca despăgubire pe cea achitată de inculpat, de 2500 lei.

A doua, se referă la omisiunea instanței de a specifica data de la care trebuie acordată suma de bani în cuantum de 7.084,75 lei/lună. În acest sens, partea civilă a solicitat instanței de control judiciar să dispună ca această sumă să fie acordată de la data pronunțării hotărârii instanței de fond și până la încetarea stării de invaliditate.

O altă critică adusă hotărârii primei instanțe vizează cuantumul daunelor morale acordate de instanța de fond. În opinia părții civile B. B. M. aceste daune nu sunt în măsură să acopere prejudiciul moral suferit. În argumentarea solicitării sale, partea civilă a arătat că, urmare accidentului suferit, a fost transformată la 34 ani, dintr-o persoană energică, cu un trai mai mult decât satisfăcător, într-o persoană handicapată, condamnată la un scaun cu rotile.

Referitor la cuantificarea prejudiciului moral și la caracterul complex al acestuia, s-a arătat că nu depinde de țara în care s-a produs, urmările morale ale unui accident nu depind de frontiere. E. de notorietate nedemonstrează că, din păcate, în România, suferințele morale sunt mai mari decât în alte țări europene. Spre exemplificare, partea civilă a arătat că într- un stat al Uniunii E.pene (Franța), victima directă B. B. M. ar fi primit despăgubiri pentru prejudiciul moral cu mult peste 500.000 E..

Partea civilă B. A. L. a solicitat, urmare admiterii apelului, obligarea inculpatului la plata despăgubirilor arătate în constituirea de parte civilă.

În subsidiar, aceasta a solicitat instanței de apel ca, în situația în care s-ar considera ca inadmisibilă cererea de despăgubire a prejudiciului material formulată de B. A. L., să dispună obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata către B. B. M. a sumelor de

2064,77 E. și 5511,13 lei.

În legătură cu daunele materiale solicitate de B. B. M. și B. A. L. s-a arătat că, dată fiind starea victimei, cele mai multe din aceste cheltuieli au fost avansate de către mama acestuia în contul și pe seama victimei (din cauza acestui fapt, multe din actele doveditoare sunt emise pe numele mamei.

În dezvoltarea motivelor de apel, partea civilă S. C. P. C. S. a criticat și ea hotărârea primei instanțe sub mai multe aspecte.

O primă critică vizează faptul că instanța de fond nu a acordat suma de 912,47 E., cu titlu de diferență între suma de 5000 E. deja plătită pentru avarierea totală a autoutilitarei Dacia și suma de 5912,47 E. care trebuia să fie acordată, raportat la faptul că a fost considerată daună totală și epava a rămas la asigurator pentru a fi valorificată.

În argumentare, s-a invocat D. nr.8/1973 a T.ui Suprem iar în continuare s-a arătat că, în cazul în care, victima directă a infracțiunii de vătămare corporală ar fi fost și proprietarul autoturismului avariat în urma accidentului, ar fi putut obține și repararea acestui prejudiciu. Pornind de la acest raționament, nimic nu împiedică ca acordarea daunelor solicitate cu acest titlu să fie aplicabilă societății comerciale ce este proprietara autoturismului avariat.

O altă critică adusă hotărârii de fond vizează faptul că instanța nu a acordat suma de 90000 lei solicitată de societatea comercială cu titlu de beneficiu nerealizat, ca urmare a rezilierii contractului de prestări-servicii nr.4/(...) dintre C. A. persoană fizică autorizată, în calitate de beneficiar și S. C. P. C. S., în calitate de prestator.

Cu privire la admisibilitatea constituirii de parte civilă, în cererea de apel se arată că rezilierea respectivului contract este consecința stării în care a ajuns victima directă a infracțiunii. Acest prejudiciu s-a produs în mod direct în patrimoniul societății. Beneficiul realizat de societate ar putea, de asemenea, să fie inclus în beneficiul nerealizat de către victimă în calitate de acționar al societății, lucru care este de dorit doar în condițiile în care se consideră inadmisibilă constituirea de parte civilă a societății în procesul penal - cu mențiunea că, acest beneficiu nerealizat, nu ar putea consta într- o contraprestație periodică ci într-o sumă fixă, alăturată celei periodice.

Prin decizia penală nr.179/A/2 mai 2011 pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui C.:

S-au admis apelurile declarate de părțile civile B. A. L., B. B. M. și SC

C. P. C. SRL, de asigurătorul SC U. A. SA, de partea responsabilă civilmente

SC R. SRL și de inculpatul R. I., împotriva sentinței penale nr. 174/(...) a

Judecătoriei H., care a fost desființată în parte, numai sub aspectul cuantumului despăgubirilor pentru daune materiale și morale acordate în favoarea părții civile B. B. M., a datei de la care curge dobânda legalăaferentă despăgubirilor pentru daune morale, a modului de soluționare a acțiunilor civile exercitate de părțile civile B. A. L. și SC C. P. C. S.

Pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite:

S-a redus cuantumul despăgubirilor pentru daune materiale cuvenite părții civile B. B. M. la suma de 14.817,48 euro și 26.867,83 lei.

S-a înlăturat obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R. SRL la plata în favoarea părții civile B. B. M. a rentei lunare în cuantum de 7084,75 lei.

S-a majorat cuantumul compensațiilor pentru daune morale cuvenite părții civile B. B. M. la suma de 150.000 euro în echivalent lei la data plății, cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la data plății efective.

În baza art. 14, art. 346 alin. 1 C., cu aplicarea art. 998-999 C., art. 1000 alin. 3 C., a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata în favoarea părții civile B. A. L. a sumei de 2064,77 euro și 5511,13 lei despăgubiri pentru daune materiale, cu dobânda legală de la data pronunțării hotărârii în apel și până la data plății efective, respingând ca neîntemeiate restul pretențiilor civile.

S-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de partea civilă

SC C. P. C. S.

S-au menținut restul dispozițiilor sentinței penale apelate.

În baza art. 193 alin. 6 C., s-au respins respinge cererile formulate de părțile civile și de partea responsabilă civilmente privind acordarea cheltuielilor de judecată în apel, dispunând compensarea acestora.

Pen tru a pronunț a ac e as tă soluț ie, T . a reț inu t ur măto arele:

În cauză, toți apelanții au contestat faptul că instanța de fond nu a dedus suma de 2500 lei, achitată de inculpat, din totalul sumelor acordate cu titlu de despăgubiri civile în favoarea părții civile B. B. M.

Critica adusă hotărârii s-a constatat că este fondată, astfel că T. a înlăturat această eroare, dispunând reducerea cuantumului despăgubirilor pentru daune materiale cuvenite părții civile B. B. M. la suma de 14817,48 euro și 26867,83 lei.

S-a constatat fondată și critica referitoare la obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente S. S., la plata lunară a sumei de

7084,5 lei, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând diferența dintre venitul realizat anterior și suma primită pentru invaliditate.

Sub acest aspect, T. a reținut că potrivit art.998, 999 Cod civil, partea civilă este îndreptățită la plata despăgubirilor civile doar dacă sunt incidente condițiile răspunderii civile delictuale. În cauza de față, condiția referitoare la existența unui prejudiciu cert, nu este însă îndeplinită.

Din expertiza contabilă judiciară efectuată în apel rezultă că veniturile realizate de părțile civile B. B. și B. A., în calitate de asociați ai societății comerciale, la data producerii accidentului - octombrie 2007 - sunt probabile și variabile, respectiv ar putea obține venituri din profitul net al societății doar în situația în care s-ar distribui dividende, însă acestea sunt variabile, în funcție de criteriul ales pentru calculul acestora.

Din răspunsul la obiecțiuni rezultă că pentru anii 2005, 2006 veniturile încasate de asociații anterior menționați au fost o ( zero). Rezultă, de asemenea, că veniturile pe care le-ar fi putut încasa din distribuire de dividende pentru anii 2005, 2006 sunt de 30.160,56 lei, din care B. B.

27.144,50 lei, iar B. A. 3016 lei. Rezultă că din aceste dividende, 20.000 lei au fost distribuite probabil asociatului B. B.

În lipsa unui criteriu care să indice caracterul de continuitate și stabilitate al venitului net obținut de partea civilă, T. a înlăturat dispoziția referitoare la obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata în favoarea părții civile B. B. M. a rentei lunare în cuantum de 7084,75 lei.

Un alt motiv de apel formulat de părțile din proces vizează cuantumul daunelor morale și data de la care curge dobânda aplicată acestei sume.

Sub acest aspect, T. a apreciat că valoarea despăgubirilor acordate de

Judecătoria Huedin pentru prejudiciul moral suferit de partea civilă B. B. M. este extrem de redus.

Urmare accidentului din data de (...) partea civilă B. B. M. s-a aflat în comă mai multe săptămâni, iar numărul zilelor de îngrijiri medicale, conform ultimului raport de expertiză medico-legală, s-au ridicat la 620 zile cu menționarea faptului că are, în continuare, nevoie de tratament recuperator diversificat și complex, urmând a fi supus altor intervenții.

Dintr-o persoană activă pe plan personal și profesional, acesta a ajuns să-și ducă viața într-un scaun cu rotile, să fie dependent de ajutorul celor din jur sau să fie nevoit să suporte tratamente recuperatorii foarte dureroase și complexe.

Având în vedere aceste considerente, T. a admis apelul declarat de partea civilă, respingând cererile celorlalte părți, în ceea ce privește acest motiv de apel, majorând cuantumul compensațiilor pentru daunele morale cuvenite acestei părți la suma de 150.000 E. în echivalent lei la data plății, cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la data plății efective pentru daunele materiale, dobânda urmând a se calcula de la data pronunțării hotărârii primei instanțe, cum s-a solicitat în cererea de constituire de parte civilă.

T. a apreciat că, în mod greșit, Judecătoria Huedin a stabilit ca dobânda, în cazul daunelor morale, să curgă de la data pronunțării hotărârii. Desființând hotărârea primei instanțe sub acest aspect, T. a decis ca dobânda legală în cazul daunelor morale să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii în apel și până la data plății efective.

Având în vedere că, în cauză, s-a făcut dovada cheltuielilor suportate de partea vătămată B. A. L. (1909,68 E. spitalizare în Germania ca însoțitor al victimei B. B., 155,09 E. avion Germania - România, 4400 lei transport taximetru pe perioada de spitalizare și ulterior, 86,40 lei tren C.-N. - B. și retur), în baza art. 14, art.346 alin.1 Cod procedură penală, cu aplicarea art.998-999 Cod civil, art.1000 alin.3, T. a obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 2064,77 E. și 5511,13 lei despăgubiri pentru daune materiale, cu dobânda legală de la data pronunțării hotărârii în apel și până la data plății efective, respingând ca neîntemeiate restul pretențiilor civile.

În legătură cu această parte civilă, T. a constatat că s-au ridicat două probleme: dacă B. A. L. are calitatea de parte civilă și poate să solicite recuperarea prejudiciului în cadrul procesului penal; dacă este îndreptățită la plata daunelor morale solicitate (30.000 E.).

Aceleași probleme s-au ridicat și în cazul S. C. P. C. S.

Sub acest aspect, prima instanță a reținut că în procesul penal acțiunea civilă, având același izvor ca și acțiunea penală, nu poate avea ca și obiect decât repararea prejudiciilor generate prin infracțiune, cu îndeplinirea următoarelor condiții: să existe o vătămare, vătămarea să fie generată de infracțiune și persoana vătămată să declare că înțelege să devină parte vătămată.

Pe cale de consecință, prima instanță a concluzionat că nu orice persoană fizică sau juridică poate să exercite o acțiune civilă în procesul penal, ci doar aceea care întrunește condițiile arătate mai sus, chiar dacă fapta ilicită generează în patrimoniul lor un prejudiciu moral.

T. a apreciat că prima instanță, a respins în mod greșit constituirea de parte civilă, a părții civile B. A. L., cu motivarea că aceasta ar fi inadmisibilă.

În argumentarea opiniei sale, T. a arătat următoarele:

P. art.24 Cod procedură penală, persoana vătămată care exercită acțiunea civilă în cadrul procesului penal, se numește parte civilă.

După cum se poate observa, textul de lege indicat mai sus, se referă la persoana vătămată și nu la partea vătămată, care este definită de art.24 alin.1 Cod procedură penală ca fiind persoana care a suferit prin fapta penală o vătămare fizică, morală sau materială.

Prin urmare, partea vătămată este subiect pasiv al infracțiunii, este titularul bunului ocrotit de legea penală prin incriminarea penală și vătămat prin săvârșirea infracțiunii, este persoana contra căreia s-a îndreptat infracțiunea și s-a produs în mod direct și imediat rezultatul delictuos sau vătămarea materială și morală.

Spre deosebire de partea vătămată sau persoana lezată, persoana vătămată nu este victima infracțiunii, dar din săvârșirea infracțiunii contra altei persoane rezultă pentru ea, în mod indirect sau mediat, vreo daună materială sau morală. Astfel, este parte vătămată și subiect de drept penal persoana asupra căreia s-a săvârșit infracțiunea de vătămate corporală, furt, tâlhărie. Persoana vătămată sau dăunată nu intră în circuitul cauzalității infracțiunii, pe ea nu o vizează acțiunea delictuoasă și rezultatul acesteia, ea fiind în afară de elementele constitutive, condițiile și termenii infracțiunii.

În cazul unor infracțiuni, pe lângă partea vătămată - victima infracțiunii, poate exista, așadar, o persoană sau mai multe persoane vătămate. De exemplu, în cazul infracțiunii de omor, cel omorât este victima sau partea vătămată, iar soțul, copii, adică succesorii acesteia, pot fi persoane vătămate, respectiv părți civile dacă se constituie părți civile în procesul penal.

Concluzionând, persoana vătămată nu este subiectul vătămat prin săvârșirea infracțiunii, ci infracțiunea este o sursă de daună pentru aceasta, ea reprezintă subiect pasiv de drept civil, iar nu subiect pasiv de drept penal, cum este partea vătămată.

În ceea ce privește daunele morale solicitate de partea civilă B. A. L., T. a apreciat că acordarea lor nu se justifică în cauză.

Cu privire la această solicitare, în dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că prejudiciul moral „prin ricoșeu"; este reprezentat de prejudiciul de afecțiune ce rezultă din sentimentele rănite prin pierderea unei persoane apropiate sau prin vederea suferinței sale sau a unei infirmități suferite. Ori, în cazul speței de față, mama victimei a avut și are parte de toate aceste suferințe.

Admițând faptul că mama părții civile a suferit atunci când și-a văzut fiul la un pas de moarte, supus unor intervenții complicate și dureroase, T. a apreciat că, chiar și în aceste condiții, acordarea acestor daune nu se justifică. În primul rând, pentru că ele au fost acordate într-un cuantum semnificativ celui prejudiciat moral, iar în al doilea rând pentru că acordarea lor, mamei părții civile B. B. ar contribui la o îmbogățire fără just temei a acesteia.

Analizând hotărârea primei instanțe, prin prisma motivelor invocate de S. C. P. C. S., T. a apreciat că, în mod corect, s-a respins cererea de constituire de parte civilă.

Dacă în cazul părții civile B. A. L., acțiunea civilă adusă spre soluționare instanței derivă din cea penală (vătămarea părții civile B. B. M.), în cazul S. C. P. C. S. problema se pune altfel.

Sub acest aspect, Judecătoria Huedin a apreciat în mod judicios că aceste cheltuieli nu au afectat în mod direct patrimoniul părții civile, iar eventualele daune cauzate societății pot fi solicitate pe calea unei acțiuni civile separate.

Dacă am admite punctul de vedere emis de apelantă, am ajunge la situația în care, orice persoană care a fost prejudiciată într-un fel, ca urmare a înrăutățirii stării de sănătate a părții civile B. B. M. să poată solicita valorificarea pretențiilor în cadrul procesului penal. De pildă, s-ar ajunge la situația anormală ca un creditor să solicite restituirea împrumutului, motivat de faptul că partea civilă nu și-a onorat obligația deoarece, urmare accidentului, aceasta nu a realizat venituri.

Pe lângă motivele la care a făcut referire în considerentele acestei hotărâri, S. R. S. a solicitat ca, instanța de control judiciar, în baza art. 55 alin.1 din Legea nr.136/1995, să oblige direct asiguratorul în limita poliței de asigurare, la plata daunelor materiale și morale stabilite în temeiul art.1000 alin.3 Cod civil.

Textul de lege la care face referire apelantul prevede că „Despăgubirile se plătesc de către asigurator persoanelor fizice sau juridice păgubite"; și nu că acesta este obligat direct.

De altfel, prin D. 1., Înalta Curte de Casație și Justiție, admițând recursul în interesul legii, în aplicarea dispozițiilor art.54 alin.4 și alte art.57 din Legea nr.136/1995 a stabilit că societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurator de răspundere civilă, iar nu ca parte responsabilă civilmente sau garant al plății despăgubirilor civile.

Împotriva deciziei penale nr.179/A/2 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj, în termen legal, au declarat recurs inculpatul R. I., părțile civile B. A. L., B. B. M., S. C. P. C. S., partea responsabilă civilmente S. „. și asigurătorul S. U. A. S. ( denumire anterioară - U. V. I. G. S.).

Inculpatul R. I. a solicitat casarea deciziei atacate în latura civilă și, rejudecând, să se stabilească în mod corect cuantumul despăgubirilor solicitate. Inculpatul nu și-a motivat recursul și nu s-a prezentat în instanță pentru susținerea acestuia.

Partea civilă B. B. M. a solicitat casarea deciziei atacate subaspectul soluționării acțiunii civile exercitate de această parte și, rejudecând:

- să fie obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente

și la plata despăgubirilor ce nu au fost acordate de instanța de apel: 7084,75 lei rentă lunară începând cu (...) și până la încetarea stării de invaliditate sau noi dispozițiuni;

- dobânda legală la sumele acordate de instanța de apel ( 14817,48 euro și 26867,83 lei) să fie acordată de la data pronunțării hotărârii în primă instanță și până la achitarea integrală a debitului;

- să fie obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la daune morale în cuantumul solicitata - 350.000 euro cu dobânda legală de la data pronunțării hotărârii în primă instanță și până la achitarea integrală a debitului.

În motivarea recursului s-a arătat, cu privire la cuantumul daunelor morale că, prin hotărârea pronunțată de instanța de apel s-a făcut o greșită aplicare a legii, deoarece s-a interpretat restrictiv principiul reparării integrale a prejudiciului, principiul care este conținut în art. 998 și 999 Cod civil.

Suma acordată cu titlu de daune morale este mult prea mică în raport de prejudiciul suferit de partea vătămată B. B.

Danule morale se justifică a fi acordate, având în vedere că partea civilă B. B. a avut o pierderea uriașă, aproape imposibil de cuantificat în bani. A adus argumente din practică judiciară, însă trebuie avută în vedere situația concretă și suferința omenească care nu este în funcție de frontieră, având în vedere că, deși sumele solicitate par mari în România, și partea civilă B. B. suferă la fel ca un cetățean francez sau german într-o astfel de situație.

Astfel, se impune repararea integrală a daunei efectiv suferită, raportat la momentele prin care a trecut partea vătămată și la care este expus în continuare, datorită stării de sănătate în care se află.

În ceea ce privește curgerea dobânzii legale pentru daunele morale, s-a arătat că legea nu face distincție între daunele morale și daunele materiale, astfel că, nu se poate stabili curgerea dobânzilor pentru sumele acordate cu titlu de daune morale de la data rămânerii definitive a hotărârii, iar pentru daune materiale de la o altă dată.

O atare abordare a problemei ar putea conduce la săvârșirea de abuzuri de drept, de prelungire cât mai mult a procesului, știindu-se că dobânzile ar curge de la data rămânerii definitive a hotărârii. Asta ar însemna o păsuire pentru cei datori să plătească și implicit o ispită de a proceda în acest fel.

În ceea ce privește despăgubirile periodice, apreciază greșit argumentul adus de instanța de apel, conform căruia părții civile B. B. i s-au acordat daune morale suficiente, astfel că nu s-ar mai impune și acordarea despăgubirilor periodice. Aceasta deoarece, repararea prejudiciului moral este una și repararea beneficiului nerealizat este cu totul altceva. Partea civilă era o persoană normală, activă și din expertizele efectuate în cauză reiese că acesta ar fi putut să realizeze venituri, luându-se în considerare criterii obiective, respectiv indicii de creștere și descreștere economică. Î.- adevăr, nu se pot stabili cu exactitate aceste despăgubiri, însă prezumțiile trebuie să opereze în favoarea victimei și nu în defavoarea ei. În plus, și noul cod civil conține dispoziții privind criterii pentru astfel de despăgubiri.

În expertiza efectuată în cauză, sunt expuse trei variante cu privire la venitul pe care l-ar fi realizat partea civilă și consideră că aplicarea variantei mai avantajoase pentru partea civilă, ar fi soluția optimă.

Partea civilă B. A. L. a solicitat casarea deciziei atacate sub aspectulsoluționării acțiunii civile exercitate de această parte și, rejudecând:

- să fie obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente și la plata către această parte civilă a despăgubirilor ce nu au fost acordate de instanța de apel: 361,75 lei rentă lunară începând cu (...) și până la încetarea stării de invaliditate a părții civile B. B. sau noi dispozițiuni;

- dobânda legală la sumele acordate de instanța de apel ( 2064,77 euro

și 5511,13 lei) să fie acordată de la data pronunțării hotărârii în primă instanță și până la achitarea integrală a debitului;

- să fie obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la daune morale în cuantumul de 30.000 euro cu dobânda legală de la datapronunțării hotărârii în primă instanță și până la achitarea integrală a debitului.

În motivarea recursului, s-a arătat că, în mod greșit instanța de apel a acordat dobânda pentru daunele materiale la care a fost obligat inculpatul față de această parte, doar de la momentul pronunțării hotărârii din apel, deoarece o hotărâre în materia de daune întemeiate pe răspunderea civilă delictuală nu este o hotărâre constitutivă de drepturi, ci este o hotărâre declarativă de drepturi, iar pe de altă parte, dacă în cazul victimei B. B., dobânda la daunele materiale a fost acordată de la momentul pronunțării hotărârii primei instanțe, așa cum a solicitat în baza principiului disponibilității, în același context și în cazul lui B. A. trebuiau să fie acordate daunele tot de la momentul pronunțării hotărârii de primă instanță.

În dreptul civil, dobânzile curg de la data săvârșirii faptului prejudiciabil sau când nu este vorba de răspundere delictuală, de la data punerii în întârziere sau de la data chemării în judecată. Ori în cauza de față, atât pentru partea civilă B. B., cât și pentru partea civilă B. A. a solicitat acordarea daunelor de la momentul pronunțării hotărârii primei instanțe, deci, la un moment ulterior, care este în defavoarea părților civile, însă a fost făcut pentru o ușurare a calculului.

Cu privire la daunele morale, a fost criticată hotărârea din apel pentru că, chiar dacă această instanță recunoaște că B. A. a suferit un prejudiciu foarte mare moral, spune că nu se justifică indemnizarea acestuia pe motiv că ar fi fost acordat părții civile B. B. și că ar însemna o îmbogățire fără justă cauză pentru B. A.

Partea civilă B. A. este într-o reală suferință și a avut de suportat un real prejudiciu moral, fiind în situația de a-și vedea copilul într-o totală stare de neputință, care persistă și în prezent și care necesită o îngrijire permanentă. În aceste condiții, s-a apreciat că prejudiciul moral cauzat părții civile B. A. este incomensurabil și că despăgubirile solicitate ( respectiv suma de 30.000 de euro ), sunt justificate, sumă care de altfel, este foarte mică raportat la ce se acordă în prezent, inclusiv în practica românească.

Cu privire la renta lunară solicitată de partea civilă B. A. s-a arătat că, la fel ca și în cazul părții civile B. B., aceasta ar fi putut realiza un beneficiu din munca prestată în societatea la care era asociat împreună cu fiul său, pe care în prezent nu-l mai poate realiza, fiind nevoită să se ocupe în permanență de acesta, în acest sens fiind expertizele efectuate în cauză, dar practica instanțelor românești, care au acordat o rentă lunară în situații similare.

Consideră că instanța de apel trebuia să se pronunțe atât în cazul lui

B. B. cât și în cazul lui B. A. cu privire la una dintre variantele celor două expertize efectuate în cauză.

Partea civilă S. C. P. C. S., prin apărător, a solicitat casarea decizieiatacate sub aspectul soluționării acțiunii civile exercitate de această parte și, rejudecând, să fie obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata către această parte civilă a despăgubirilor constând în :

- diferența de despăgubiri dintre suma acordată cu acest titlu de asigurător - 5000 euro și valoarea totală a autoturismului avariat urmare a faptei inculpatului - 5912,47 euro, respectiv, suma de 912,47 euro;

- beneficiul nerealizat în sumă de 90.000 lei, urmare a rezilierii contractului de prestări servicii dintre partea civilă și C. A., persoană fizică autorizată.

S-a arătata în motivarea recursului că, în primul rând hotărârea atacată este criticabilă pentru că, printr-o încheiere de îndreptare a eroriimateriale, ulterioară pronunțării deciziei în apel, s-a dat o motivare cu totul distinctă de cea din decizia asupra fondului apelului.

Deși în decizie, instanța de apel a îmbrățișat motivarea instanței de fond, în sensul că acțiunea civilă a acestei părți este inadmisibilă, ulterior, prin încheierea de îndreptare a erorii materiale, a făcut o motivare diferită, arătând că cazul societății este identic cu situația lui B. A. și că, față de societate nu sunt întrunite condițiile art. 998, 999 și următoarele Cod civil.

Ca și în cazul părții civile B. A., și societatea comercială este parte civilă în procesul penal , fiindu-i aplicabile dispozițiile art. 998, 999 și următoarele Cod civil, precum și dispozițiile Deciziei nr. 1/2004 a Înaltei Curți de Justiție și C.

Prejudiciul cauzat, urmare a avarierii mașinii în care se afla B. B. și care era proprietatea societății - este un prejudiciu direct, având în vedere că oriunde se produce un accident de circulație care s-a datorat încălcării normelor de circulație, s-a produs o dublă vătămare, respectiv, a persoanei fizice și o distrugere a unei mașini, ori această distrugere este considerată atât în procesul penal cât și în procesul civil, un prejudiciu direct.

Și din practica judiciară rezultă că prejudiciul produs prin avarierea mașinii, proprietatea societății este tot un prejudiciu direct, prejudiciu ce nu a fost acoperit decât parțial de către asigurător, pentru diferență, justificându-se obligarea inculpatului.

În ceea ce privește beneficiul nerealizat de societatea comercială, prin rezilierea contractului cu persoana fizică autorizată C. A., s-a arătat că acel act de reziliere, efectuat imediat după producerea accidentului, arată foarte clar de ce este reziliat, respectiv din cauza stării de sănătate a victimei B. B., cauzându-se un prejudiciu direct în patrimoniul societății și indirect părților civile.

Dacă B. B. nu ar fi fost accidentat, el ca și antreprenor general al acelei lucrări, ar fi continuat acea lucrare, astfel că, se justifică acordarea beneficiului nerealizat, prin aplicarea variantei doi din expertiza efectuată în acest scop ( al stabilirii prejudiciului) și care dovedește că este un prejudiciu mai mare decât cel solicitat, de 900 milioane lei vechi.

Partea responsabilă civilmente S. „. a solicitat casarea în parte adeciziei T.ui C. și sentinței Judecătoriei H. și, rejudecând, să se dispună: înlăturarea dispozițiilor referitoare la majorarea compensațiilor pentru daune morale cuvenite părții civile B. B. M., de la 70.000 euro la 150.000 euro; limitarea cuantumului despăgubirilor acordate părților civile S. C. de R. C.- N. și S. C. de U. C. la contravaloarea cheltuielilor de spitalizare; înlăturarea în parte a dispozițiile referitoare la obligarea S. „. S. în solidar cu inculpatul la plata către partea civilă B. B. M., a sumei de 10.204, 21 lei cu titlu de cheltuieli de judecată; în temeiul art. 55 alin. 1 din Legea 136/1995 să se dispună obligarea directă a asiguratorului, în limita poliței de asigurare, la plata daunelor materiale și morale stabilite de instanță în sarcina părții responsabile civilmente în solidar cu inculpatul.

În motivarea recursului, s-a arătat, cu privire la majorarea daunelor morale de la 70.000 euro la 150. 000 euro acordate părții civile B. B. M. că, se apreciază nelegală dispoziția instanței de apel în acest sens deoarece depășește criteriul rezonabilității. E. corect cuantumul stabilit de prima instanță care, reprezintă o compensație corespunzătoare prejudiciului afectiv suferit de partea civilă, de natură a asigura reintegrarea acesteia într-o viață socială rezonabilă.

În ceea ce privește acțiunile civile formulate de părțile civile S. C. de R. și S. de U. C., s-a apreciat că sunt dovedite doar cheltuielile de spitalizare,nu și cheltuielile cu hrana și medicamentele, care au fost suportate de familia părții civile B. B.

În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată, s-a apreciat că prima instanță în mod greșit a acordat în întregime cheltuielile de judecată solicitate de partea civilă B. B., raportat la faptul că acțiunea civilă a acestuia a fost admisă doar în parte, iar T. a omis să se pronunțe cu privire la acest motiv de apel.

Cu privire la garantarea plății despăgubirilor, s-a arătat că, potrivit art. 55 din Legea nr.136/1995 asigurătorul în calitate de parte în procesul penal are drepturi și obligații, astfel că se impune obligarea directă a asigurătorului în limita poliței de asigurare, la plata daunelor materiale și morale, care s-au considerat dovedite.

A. S. U. A. S. ( denumire anterioară - U. V. I. G. S.). a solicitat casarea deciziei T.ui C. și a sentinței Judecătoriei H. sub aspectul laturiicivile și, rejudecând cauza, să se dispună înlăturarea obligației inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor civile către B. A. și, respectiv, reducerea cuantumului daunelor acordate părții civile B. B.

S-a arătat în motivarea recursului, cu privire la primul motiv că, singura persoană care se poate constitui parte civilă în cauză este B. B., aceasta fiind singura victimă a infracțiunii de vătămare corporală gravă, având în vedere și faptul că cheltuielile despăgubirilor materiale și de spitalizare au fost solicitate în nume propriu.

S-a apreciat că mama părții civile B. B., nu are calitate de parte civilă în procesul penal, sfera persoanelor care se pot constitui parte civilă fiind limitată de prevederile legale și de principiile care guvernează procesul penal.

Raportat la art. 14 Cod pr.pen. parte civilă în cauză este victima accidentului rutier, atât pentru daune materiale cât și pentru daune morale.

În procesul penal, respectiv în cazul infracțiunii de vătămare corporală se pot cere daune și pentru avarierea bunurilor distruse în accident, însă acestea trebuie să aparțină victimei.

Cu privire la daunele morale acordate părții civile B. B., s-a apreciat că suma de 150.000 euro este excesiv de mare. Î.-adevăr, s-au acordat asemenea daune, dar în alte cauze, în care victimele au decedat.

Stabilirea despăgubirilor în caz de vătămare corporală, în privința daunelor morale, acestea trebuie să fie acordate în conformitate cu legislația și jurisprudența din R.

V erif ic ân d h o tăr âre a a tac a tă ^, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor înmaterie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 C., Curtea constată următoarele:

A. Hotărârea pronunțată în cauză a fost supusă apelului și recursului, astfel că sunt aplicabile dispoz. art.385/10 alin.2 C. privind termenul în caremotivele de recurs trebuie depuse la instanța de recurs - cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată.

Primul termen de judecată în recurs a fost (...), iar recurenta - asigurătorul S. U. A. S. ( denumire anterioară - U. V. I. G. S.). a depus motivele de recurs în data de (...), deci, cu depășirea termenului legal de 5 zile.

În aceste condiții, instanța de recurs, potrivit art. 385/10 alin.2/1 C. poate lua în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art.385/9 alin.3 C., se iau în considerare din oficiu.

În cauză, Curtea nu a identificat, analizând hotărârea atacată, niciunul din cazurile de casare ( prev. de art.385/9 alin.1 pct.1-7,10,13,14,

19 și 20 C.), care se iau în considerare întotdeauna din oficiu, iar dintre cazurile de casare prev. de art. art.385/9 alin.1 pct.11,12,15,17,17/2 și 18

C.), singurul, cel căruia i s-ar putea circumscrie unul din motivele invocate derecurentă - faptul că în mod greșit a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor civile către B. A. - este cazul de casare prev. de art.385/9 alin.1 pct. 17 C. - s-a făcut o greșită aplicare a legii - acesta urmând a fi luat în considerare întrucât a influențat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului.

Al doilea motiv de recurs invocat de asigurător - cuantumul prea mare al daunelor morale acordate părții civile B. B. - urmează a fi analizat în cadrul recursului părții responsabile civilmente, care, la rândul ei a criticat decizia atacată și sub acest aspect.

Astfel, în privința daunelor morale acordate părții civile B. B., Curtea constată că, în mod întemeiat, Tribunalul Cluj, a considerat necesară majorarea acestora, față de suma acordată de prima instanță.

Chiar dacă, în contextul actual, economic și social, suma acordată cu acest titlu pare exagerată, nu trebuie pierdute din vedere circumstanțele concrete ale cauzei, urmările efective ale faptei inculpatului asupra părții civile, în primul rând, dar și asupra familiei sale - mama părții civile, în speță - nevoită în continuare să-și dedice timpul și întreaga preocupare pentru aceasta, pentru a-i asigura, deși pare imposibil, un mod de viață cât mai apropiat de cel anterior producerii accidentului.

Începând cu data de (...) viața părții civile B. B. M. s-a schimbat radical, s-a aflat în comă mai multe săptămâni, iar numărul zilelor de îngrijiri medicale, conform ultimului raport de expertiză medico-legală, s-au ridicat la 620 zile cu menționarea faptului că are, în continuare, nevoie de tratament recuperator diversificat și complex, urmând a fi supus altor intervenții.

Dintr-o persoană activă pe plan personal și profesional, acesta a ajuns să-și ducă viața într-un scaun cu rotile, să fie dependent de ajutorul celor din jur sau să fie nevoit să suporte tratamente recuperatorii foarte dureroase și complexe.

Așa fiind, suma de 150.000 euro acordată de T. cu titlu de daune morale, o apreciem ca fiind rezonabilă și necesară pentru a putea compensa, măcar în parte, suferințele fizice și traumele psihice provocate părții civile, urmare a accidentului, a cărui victimă a fost.

În privința calității de parte civilă în procesul penal a numitei B. A. L. - mama părții civile B. B. M., contestată de asigurător și partea responsabilă civilmente, și Curtea apreciază ca și instanța de apel, în virtutea dispozițiilor legale, dar și a practicii judiciare în materie, că sunt întrunite condițiile legale pentru ca această persoană să participe în procesul penal ca parte vătămată și, pe cale de consecință, să solicite despăgubiri derivând din cheltuielile ocazionate de fapta inculpatului, produse direct în patrimoniul său și dovedit ca fiind suportate de aceasta.

Corect a apreciat T. că B. A. L. - mama persoanei accidentate, deși nu este persoana împotriva căreia s-a îndreptat direct acțiunea infracțională, nu este parte vătămată în sensul dispoz. art.24 alin.1 C., nesuferind direct o vătămare fizică, morală sau materială prin infracțiune, dar este persoană vătămată în accepțiunea dispoz. art.24 alin.2 C. care formulează pretenții civile în procesul penal. Acestei persoane, deși nu a fost vizată de acțiunea infracțională, delictuoasă, i s-au produs prin această acțiune daunemateriale, direct în patrimoniul său, dovedindu-se că ea a fost cea care a suportat cheltuielile determinate de fapta inculpatului, legate de : spitalizare în Germania ca însoțitor al victimei B. B. -1909,68 E.; avion Germania - România - 155,09 E.; transport taximetru pe perioada de spitalizare și ulterior 4400 lei; tren C.-N. - B. și retur - 86,40 lei. Sunt cheltuieli efectiv realizate de această personală, din bugetul propriu, în nume personal ( deci, nu în ideea unui împrumut sau indemnizație către cel vătămat prin infracțiune), dar absolut necesare, pentru a putea însoți pe cel lezat, la unitățile spitalicești, la care a trebuit să fie tratat.

E. situația identică cu aceea în care, cel vătămat direct prin fapta ilicită, solicită astfel de cheltuieli, le dovedește, iar instanța i le acordă, pentru că sunt direct legate de acțiunea infracțională. În speță însă, cel vătămat recunoaște că nu el a efectuat aceste cheltuieli, ci mama sa, din patrimoniul său, astfel că aceste cheltuieli, sunt în raport indirect, dar strâns, cu acțiunea ilicită a inculpatului și se impun a fi acordate celui care le-a efectuat.

Așa fiind, în mod corect T. a obligat inculpatul , în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 2064,77 E. și 5511,13 lei despăgubiri pentru daune materiale către partea civilă B. A. L. - mama persoanei accidentate.

Cât privește celelalte motive de recurs ale părții responsabile civilmente S. „., Curtea constată că și acestea sunt neîntemeiate.

Astfel, în mod corect instanța de fond a dispus obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata în întregime a cheltuielilor de spitalizare solicitate de unitățile spitalicești, în virtutea dispoz. art.313 din OUG nr.72/2006, în care sunt incluse și cheltuielile cu hrana și medicamentele administrate părții vătămate B. B., fiind irelevantă împrejurarea că cheltuielile cu hrana au fost asigurate de familia părții vătămate și nu de spitale, în condițiile în care, hrana pentru fiecare bolnav este asigurată în unitatea spitalicească, este alocată independent de opțiunea bolnavului de a mânca hrana de la spital sau a suplimenta această hrană sau chiar de a o înlocui cu hrana din afara spitalului. Cât privește cheltuielile cu medicamentele, nu s-a făcut dovada concretă, în cazul fiecăreia dintre cele trei unități spitalicești, care anume medicamente au fost aduse de familia pacientului, dintre cele necesare și, care, asigurate de spital.

În privința cheltuielilor judiciare la care a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente către partea civilă B. B. M., de prima instanță, într-adevăr, deși acțiunea civilă exercitată de acesta a fost admisă în parte, instanța i-a acordat în întregime cheltuielile de judecată solicitate. Aceasta însă nu înseamnă că s-au încălcat dispozițiile legale în materie - art.193 alin.2 C., deoarece textul nu este imperativ, lăsând la aprecierea instanței, dacă în această situație, obligă la plata totală sau parțială a cheltuielilor judiciare, ținând seama de mai mulți factori - cheltuielile efectiv dovedite, prestația apărătorilor, existența vreunei culpe procesuale, etc.

De asemenea, în mod corect s-a constatat de către prima instanță ( și confirmat ulterior de instanța de apel) doar calitatea de asigurător a S. U. A. S. ( denumire anterioară - U. V. I. G. S.) și nu a fost obligat direct, asigurătorul la despăgubiri alături de inculpat și partea responsabilă civilmente, raportat la dispozițiile legale în materie - Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în R.

De altfel, în acest sens, al neobligării directe a asigurătorului la despăgubiri, este și D. nr. 1., a Înaltei Curți de C. și Justiție, prin care s-a admis recursul în interesul legii și, în aplicarea dispozițiilor art.54 alin.4 și alte art.57 din Legea nr.136/1995 a stabilit că societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurator de răspundere civilă, iar nu ca parte responsabilă civilmente sau garant al plății despăgubirilor civile. A., odată stabilită relația contractuală cu asiguratul ( inculpatul), va răspunde în baza contractului de asigurare și în condițiile legii, chiar dacă nu este obligat direct la despăgubiri.

Față de considerentele mai sus expuse, Curtea constată așadar că recursur ile p ărț ii re spons ab ile c iv il men te S. S. ș i as igur ătorulu i U. A. S.

(denu mire an ter io ar ă U. V IG S.) - împotriva deciziei T.ui C., sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare, în temeiul art. 385/15 pct.1 lit.b C.

B. În ceea ce privește recursul părții civile S. C. P. C. S., Curtea constată că acesta este fondat în parte, sub aspectul greșitei aprecieri făcute de instanțele anterioare, în sensul că această parte nu-și poate valorifica pretențiile civile în cadrul procesului penal.

Aceleași argumente avute în vedere de instanța de apel când a stabilit că mama părții vătămate asupra căreia a fost îndreptată acțiunea infracțională - B. A., poate formula pretenții civile în procesul penal, sunt valabile și în cazul S. C. P. C. S. - societate, căreia îi aparținea autoturismul condus de partea vătămată B. M. și care a fost avariat prin fapta inculpatului.

De altfel, în acest sens s-a pronunțat și ÎCCJ prin D. nr.1/2004 pronunțată în recursul în interesul legii, stabilind că: în aplicareadispozițiilor art. 14 din Codul de procedură penală și ale art. 998 din Codul civil, instanța penală învestită cu judecarea acțiunii penale în cazul infracțiunilor cu efecte complexe, cum sunt cele de ucidere din culpă și de vătămare corporală din culpă săvârșite de un conducător auto, este învestită să judece acțiunea civilă, alăturată celei penale prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă, atât cu privire la pretențiile formulate în legătură cudecesul victimei sau cu vătămările corporale suferite, cât și cu privire lapretențiile referitoare la bunurile distruse ori deteriorate ca urmare a aceleiașifapte.

S-ar putea susține că, raportat la considerentele acestei decizii, este admisibilă doar acțiunea civilă cu privire la pretențiile referitoare la bunurile distruse ori deteriorate promovată de persoana direct vătămată prin infracțiune, însă, pe de o parte, o astfel de interpretare ar fi inechitabilă, discriminatorie față de persoanele proprietare ale bunului distrus ca urmare a aceleași fapte, nevoite a se adresa instanței civile, separat, iar pe de altă parte, în speță, persoana direct vătămată prin infracțiune era la momentul accidentului și asociat și administrator al societății, paguba producându-se deci în patrimoniul societății al căreia asociat era, fiind deci direct afectat și propriul patrimoniu.

Pentru aceste considerente, este admisibilă acțiunea civilă formulată în procesul penal de S. C. P. C. S.

În privința pretențiilor civile formulate de această parte civilă, Curtea constată însă că acestea au fost dovedite doar în parte.

Astfel, s-a dovedit că autoturismul cu nr. de înmatriculare (...), condus de partea vătămată B. M., a fost evaluat la data încheierii poliței de asigurare - (...) la suma de 5912,47 E. ( fila 140 dos. fond), astfel că, în urma accidentului asigurătorul plătind asiguratului doar 5000 E., rămâne o diferență de 912,47 E., la care partea civilă este îndreptățită. De precizatînsă că, fiind vorba de o sumă în valută, nu se vor acorda și dobânzi pentru aceasta, orice inflație sau devalorizare fiind acoperită de cursul E. de la data plății.

Nu sunt dovedite însă, pretențiile civile formulate de această parte cu privire la beneficiul nerealizat în sumă de 90.000 lei, urmare a rezilierii contractului de prestări servicii dintre partea civilă și C. A., persoană fizică autorizată.

Aceasta deoarece, contractul de prestări servicii ( filele 116-120 dos. fond) a fost încheiat între persoana fizică autorizată și societatea al cărei asociat majoritar și administrator era partea vătămată B. B., în considerarea obiectului de activitate al societății - Construcții de clădiri și lucrări de geniu ( act constitutiv și certificat de înmatriculare - filele

107,111 dos. fond) și, nicidecum nu a fost un contract intuitu personae, încheiat în considerarea calităților profesionale sau a abilităților părții vătămate, fiind irelevant că părțile, în actul adițional prin care au reziliat contractul au menționat că rezilierea se datorează accidentului suferit de administratorul societății executante B. B. Nu s-a făcut dovada în cauză că partea vătămată exclusiv, se ocupa de executarea acelui contract, sau exclusiv, coordona acele lucrări, încât accidentarea sa, să determine imposibilitatea continuării executării contractului. Chiar dacă, teoretic, ar fi posibil acest lucru, dovada în acest sens nu s-a făcut.

Recursul părții civile B. A. este și el, fondat în parte, doar în ceea ce privește data de la care trebuie acordate dobânzi la sumele cu titlu de daune materiale, la care a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente către această parte civilă.

Aceasta deoarece, instanța de apel, în mod greșit a stabilit că aceste dobânzi se datorează de la data pronunțării sentinței în apel, în condițiile în care, față de partea vătămată B. B., dobânda la sumele acordate cu titlu de daune materiale s-a stabilit că trebuie acordată de la data pronunțării hotărârii în primă instanță (în virtutea principiului disponibilității acțiunii civile, partea vătămată solicitând acest lucru), conform practicii judiciare, la obligațiile derivând dintr-un fapt ilicit și având ca obiect sume de bani, dobânzile datorându-se de la data comiterii faptei prejudiciabile.

Dar pentru că partea civilă B. A. L. a solicitat aceste dobânzi de la data pronunțării hotărârii în primă instanță, în virtutea aceluiași principiu al disponibilității acțiunii civile, acestea vor fi acordate de la data solicitată.

Nu sunt întemeiate însă pretențiile civile ale părții civile B. A. L. cu privire la renta lunară în sumă de 361,75 lei începând cu (...) și cu privire la daunele morale.

În privința rentei lunare solicitate de această parte civilă, în mod corect instanța de apel a stabilit că nu sunt întrunite toate condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv, nu s-a dovedit caracterul de certitudine al prejudiciului suferit de această parte, ca urmare a faptei inculpatului.

Așa cum corect a reținut și tribunalul, din expertiza contabilă judiciară efectuată în apel rezultă că veniturile realizate de părțile civile B. B.

și B. A., în calitate de asociați ai societății comerciale, la data producerii accidentului - octombrie 2007 - sunt probabile și variabile, respectiv ar putea obține venituri din profitul net al societății doar în situația în care s-ar distribui dividende, însă acestea sunt variabile, în funcție de criteriul ales pentru calculul acestora.

Din răspunsul la obiecțiuni rezultă că pentru anii 2005, 2006 veniturile încasate de asociații anterior menționați au fost o ( zero). Rezultă,de asemenea, că veniturile pe care le-ar fi putut încasa din distribuire de dividende pentru anii 2005, 2006 sunt de 30.160,56 lei, din care B. B.

27.144,50 lei, iar B. A. 3016 lei. Rezultă că din aceste dividende, 20.000 lei au fost distribuite probabil asociatului B. B.

Indiferent de variantele expuse de expert, trebuie avut în vedere că acesta a analizat activitatea societății pe anul 2007, an din care 9 luni de zile, cei doi asociați au avut activitate, până în (...) când a avut loc accidentul, așa încât, din totalul veniturilor pe care le-ar fi putut obține pe întregul an, nu s-a dovedit că, la sfârșitul anului nu ar fi încasat , măcar parte din venituri, nu s-a dovedit diferența de venituri pe trei luni oct.- nov.2007, pe care n-ar mai fi obținut-o din cauza accidentului suferit.

Pe de altă parte, raportat și la lipsa profitului net pe anii anteriori

2005, 2006 ( deși s-a luat ca an reprezentativ anul 2007), nu se poate aprecia că există o certitudine a prejudiciului viitor. Și un prejudiciu viitor este asimilat prejudiciului cert, dacă este sigur că se va produce în viitor, ceea ce nu s-a dovedit în cauză. Nu trebuie însă confundat prejudiciul viitor cu prejudiciul eventual, care este lipsit de certitudine și deci, nu poate justifica acordarea de despăgubiri.

Un alt aspect, care nu trebuie pierdut din vedere este faptul că, dacă în cazul părții vătămate B. B. este evident că acesta nu se va mai putea ocupa de activitatea societății, nu aceeași este situația părții civile B. A. În calitate de asociat, ea nu a făcut dovada că nu se va mai ocupa de societate. E. adevărat că în prezent își dedică timpul îngrijirii fiului său, nu există dovezi certe că activitatea societății era asigurată exclusiv de cei doi asociați, că nu există angajați sau alte persoane care, în viitor vor prelua din atribuțiile celor doi, nu există dovada că societatea în sine nu mai există, a fost lichidată.

În privința daunelor morale solicitate de B. A., corect a apreciat instanța de apel că aceasta nu este îndreptățită să le primească.

E. evident că mama părții civile a suferit atunci când și-a văzut fiul la un pas de moarte, supus unor intervenții complicate și dureroase, dar, astfel de suferințe sunt unele cu caracter general, întâlnite în orice situații în care un apropiat, un prieten, o rudă este vătămat corporal, chiar dacă nu printr-o infracțiune, deci sunt suferințe inerente unor afecțiuni medicale pe care le suferă o persoană din jurul nostru. Daune morale se cuvin, justificat, când astfel de suferințe sunt iremediabile, determinate de decesul unor persoane și nu când, chiar dacă într-o situație dificilă, imobilizată, persoana respectivă este în viață.

Pentru considerentele arătate la acest punct, în baza art.385/15 pct.2 lit.d C. se vor ad mite recursur ile decl ar ate de p ărț ile c iv ile S. C. P. C. S. și B.

A. L., decizia atacată va fi casată în parte, doar cu privire la acțiunea civilăformulată de prima recurentă și, respectiv, data de la care curge dobânda pentru daunele materiale acordate celei de a doua recurente părți civile.

Rejudecând în aceste limite, în baza art. 346 rap. la art.14 C., art.998

și urm. C. va fi obligat inculpatul R. I. în solidar cu partea responsabilă civimente S. S. să plătească echivalentul în lei la data plății a sumei de

912,47 E., despăgubiri civile către partea civilă S. C. P. C. S.

Se va dispune ca dobânda legală la sumele de bani acordate părții civile B. A. L. cu titlu de daune materiale ( 2064,77 euro și 5511,13 lei) să fie plătită de la data pronunțării hotărârii în primă instanță - (...).

Vor fi menținute restul dispozițiilor deciziei atacate.

C. Recursul părții civile B. B. M. este, de asemenea, nefondat.

Dobânda legală la sumele acordate acestei părți civile cu titlu de daune materiale a fost stabilită de prima instanță - de la data pronunțării hotărârii în primă instanță și până la achitarea integrală a debitului, iar instanța de apel nu a modificat această dispoziție, ci doar cuantumul sumei cu titlu de despăgubiri, așa încât critica sub acest aspect este nefondată.

Sub aspectul rentei lunare solicitate de B. M. B., sunt valabile aceleași argumente și considerente pentru care nu se justifică acordarea sumei cu acest titlu, arătate în cazul părții civile B. A. .

În privința cuantumului daunelor morale solicitate de aceeași parte civilă - 350.000 euro, am arătat anterior, considerentele pentru care, suma acordată de instanța de apel cu acest titlu este apreciată și de Curte drept una rezonabilă și, în măsură a compensa suferințele fizice și psihice ale acesteia și, deci, pe cale de consecință, nu se justifică majorarea acestei sume.

În ceea ce privește data de la care trebuie acordată dobânda legală pentru sumele acordate cu titlu de daune morale, și Curtea apreciază, ca și instanța de apel că, aceasta se cuvine de la data rămânerii definitive a hotărârii și, nu de la data pronunțării hotărârii în primă instanță.

Aceasta deoarece, chiar dacă legea nu distinge între categoriile de despăgubiri - materiale sau morale - există totuși o deosebire substanțială între ele.

E. adevărat că ambele tipuri de despăgubiri au același fapt generator - în speță, acțiunea infracțională a inculpatului - dar, în timp ce daunele materiale au un caracter mai mare de certitudine, de determinabilitate, daunele morale (ce sunt evaluate în funcție de numeroși factori, mai mult sau mai puțin subiectivi), devin cu adevărat certe, lichide și exigibile, în momentul final al pronunțării hotărârii asupra existenței faptei prejudiciabile, vinovăției și evaluării definitive, totale, a suferințelor celui prejudiciat, până la acel moment fiind posibil a interveni orice fel de factori, în funcție de care se estimează suferințele psihice, fizice și, deci, prejudiciul afectiv.

Inculpatul R. I. nu și-a motivat recursul și, cum instanța nu aidentificat vreun caz de casare, în afara celor invocate de ceilalți recurenți, care să poată fi luat în considerare din oficiu, se constată nefondat și acest recurs.

În consecință, pentru considerentele expuse la acest punct, în baza art.385/15 pct.1 lit.b C. se vor respinge ca nefondate și recurs uriledeclarate de inculpatul R. I. și p ar te a c iv il ă B. B. M., împotriva deciziei T.ui C..

În baza art.193 alin.2 și 6 C. se va admite în parte cererea părților civile S. C. P. C. S. și B. A. L. privind cheltuielile de judecată - până la concurența sumelor de 500 lei, respectiv, 2000 lei ( chitanțe onorariu avocat

- fila 121 dos. recurs) și, vor fi obligați recurenții inculpatul R. I., partearesponsabilă civilmente S. S., asigurătorul U. A. S. (denumire anterioară U. VIG S.) să plătească fiecare, câte 166,66 lei către partea civilă S. C. P. C. S. și, respectiv, câte 666,66 lei către partea civilă B. A. L., având în vedere culpa procesuală parțială a acestora din urmă, precum și faptul că, recursurile aufost admise în parte, ca de altfel, și acțiunile civile.

În baza art.192 alin.2 C. vor fi obligați recurenții: inculpatul R. I., partea responsabilă civilmente S. S., asigurătorul U. A. S. (denumire anterioară U. VIG S.) și partea civilă B. M. B. să plătească câte 200 lei, fiecare, cheltuieli judiciare către stat, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina acestuia.

PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE

I. În baza art.385/15 pct.2 lit.d C. admite recursurile declarate de părțile civile S. C. P. C. S. cu sediul în în C.-N., strada O. G. nr.39, jud. C. și B. A. L., domic. în C.-N., strada O. G. nr.39, jud. C. - împotriva deciziei penale nr.179/A/0(...) pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui C., pe care o casează împreună cu sentința penală nr.174 din (...) a Judecătoriei H., doar cu privire la acțiunea civilă formulată de prima recurentă și, respectiv, data de la care curge dobânda pentru daunele materiale acordate celei de a doua recurente părți civile.

Rejudecând în aceste limite,

În baza art. 346 rap. la art.14 C., art.998 și urm. C. obligă inculpatul R. I. în solidar cu partea responsabilă civimente S. S. să plătească echivalentul în lei la data plății a sumei de 912,47 E., despăgubiri civile către partea civilă S. C. P. C. S.

Dispune ca dobânda legală la sumele de bani acordate părții civile B. A. L. cu titlu de daune materiale ( 2064,77 euro și 5511,13 lei) să fie plătită de la data pronunțării hotărârii în primă instanță - (...).

II. În baza art.385/15 pct.1 lit.b C. respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul R. I., domiciliat în B., strada G. F. nr.13,sc.B,et.1,ap.5, jud. B., partea responsabilă civilmente S. S. - cu sediul în B., Ș. Ș. cel M. nr.25,bl.28, sc.B, ap.54, asigurătorul U. A. S. (denumire anterioară U. VIG S.), sucursala C. cu sediul în C.-N., strada G. M. nr.3A, jud. C. și partea civilă B. B. M., domiciliat în C.-N., strada O. G. nr.39, jud. C. - împotriva deciziei penale nr. 179/A/0(...) pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui C..

În baza art.193 alin.2 și 6 C. admite în parte cererea prăților civile S. C. P. C. S. și B. A. L. privind cheltuielile de judecată (până la concurența sumelor de 500 lei, respectiv, 2000 lei) și, obligă recurenții inculpatul R. I., partea responsabilă civilmente S. S., asigurătorul U. A. S. (denumire anterioară U. VIG S.) să plătească fiecare, câte 166,66 lei către partea civilă S. C. P. C. S. și, respectiv, câte 666,66 lei către partea civilă B. A. L.

Menține restul dispozițiilor deciziei atacate.

În baza art.192 alin.2 C. obligă recurenții: inculpatul R. I., partea responsabilă civilmente S. S., asigurătorul U. A. S. (denumire anterioară U. VIG S.) și partea civilă B. M. B. să plătească câte 200 lei, fiecare, cheltuieli judiciare către stat, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 24 octombrie 2011.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI L. M. ANA C. M. Ș.

M. V.-G.

GREFIER

Red.A.C./Dact.A.C.

3 ex./(...)

Jud. apel: S. S./Firicel F.

Jud. fond:Tătar C.

← Decizia penală nr. 1985/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 1269/2011, Curtea de Apel Cluj →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Decizia penală nr. 1207/2011, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 2075/2011, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 1473/2011, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 1985/2011, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 1269/2011, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 1295/2011, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 1962/2011, Curtea de Apel Cluj Sentința penală nr. 46/2011, Curtea de Apel Cluj